Obligaţie de a face. Decizia nr. 3241/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3241/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 3241/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3241
Ședința publică din data de 02.12.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanți pârâți T. Gh. M. și T. T. M., ambii domiciliați în București, ., nr. 17, .. 1, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. S. D. cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2640/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. G. și B. E., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 27.11.2015, susținerile parților fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 24.11.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, reclamanții B. G. și B. E. au chemat în judecată civilă pe pârâții T. Gh. M. și T. T. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să desființeze poarta și gardul pe care l-au edificat blocând parțial servitutea de trecere, urmând a le amplasa pe aliniamentul stabilit conform schițelor de plan cadastrale anexă la contractul de vânzare cumpărare aut sub nr.137/08.02.2002; să reamplaseze gardul din plasă conform aceleași schițe; să efectueze lucrări de reamenajare a drumului de acces astfel încât apa rezultată din ploi și topirea zăpezii să nu se mai scurgă pe proprietatea lor și abilitarea reclamanților să efectueze lucrările menționate pe cheltuiala pârâților în cazul în care aceștia refuză să le îndeplinească de bună voie.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren care inițial a avut suprafața totală de 1484 m2 conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 894/2001, suprafață din care au vândut pârâților porțiunea de 279 m2 conform contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr. 137/2002, acte în cuprinsul cărora s-a menționat că părțile au fost de acord să se mențină servitutea de trecere în suprafață de 42 m2 în favoarea vânzătorilor B. G. și B. E. și servitutea de trecere în suprafață de 45 m2 în favoarea reclamantului.
Au mai arătat reclamanții că pârâții, fără să le ceară acordul, au blocat servitutea de trecere cu o poartă și un gard și care le îngreunează folosința proprietății, iar cu privire la amenajarea drumului de acces, reclamanții au arătat că pârâții au efectuat lucrări de amenajare a servituții de trecere prin turnarea de beton care a dus la înălțarea terasamentului cu aproape un metru, fapt care face ca apele rezultate din ploi sau din topirea zăpezilor să se scurgă pe proprietatea lor.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 757, 1528 din Noul Cod Civil.
La data de 01.04.2014, pârâții au depus întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord să desființeze poarta și gardul actual care blochează parțial servitutea de trecere și vor fi amplasate conform schiței de plan anexă la contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 137/08.02.2002 și toate lucrările vor fi efectuate pe cheltuiala lor, astfel că rămâne fără obiect capătul de cerere privind abilitarea reclamanților să efectueze lucrările de desființare a gardului și a porții de pe amplasamentul actual și reamplasarea acestuia conform schiței cadastrale.
Au susținut de asemenea pârâții că, reclamanții au făcut o . amenajări pe servitutea de trecere care nu fac decât să le îngreuneze folosința proprietății lor și să provoace colectarea greșită a apelor de pe acoperișul construcției proprietatea lor și aceste construcții nu se regăsesc în schițele de cadastru, iar din acest motiv apa rezultată din ploi și topirea zăpezilor se scurge pe proprietatea reclamanților.
Totodată, pârâții au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților să desființeze de pe servitutea de trecere proprietatea lor, gardul de sârmă, molozul și vegetația existentă, puțul și toate construcțiile suplimentare față de cadastru, care nu fac decât să favorizeze scurgerea apelor pe servitutea de trecere a reclamanților; să execute lucrările necesare pentru a exercita și întreține servitutea de trecere a reclamanților pe cheltuiala acestora; să se prezinte la biroul notarului public în vederea îndreptării erorii materiale din contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 137/2002 referitor la reglementarea situației juridice a celor două servituți.
În drept, pârâții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 757, 765 din codul civil.
Prin întâmpinarea formulată de reclamanți față de cererea reconvențională a pârâților, s-a solicitat să se constate că această cerere este nulă deoarece nu este motivată în fapt, iar față de capetele de cerere nr. 1 și nr. 2 reclamanții au invocat excepția lipsei de interes a pârâților întrucât nu cunosc în ce mod este afectat interesul juridic al părților.
Cu privire la gardul de sârmă, reclamanții au arătat că este o poartă înaltă de aproximativ 90 de cm. fără încuietoare, amplasată la . protejează de pătrunderea animalelor, nu există vegetație pe servitutea de trecere pe care se află doar un prun și un merișor înalt de 50 de cm. iar puțul a fost edificat odată cu construcțiile în anul 1920 și a fost folosit continuu atât de către ei cât și de locuitorii de pe stradă.
Referitor la obligația de a se prezenta la notarul public, reclamanții au invocat excepția inadmisibilității cererii în condițiile în care pârâții nu au arătat care este eroarea materială strecurată în act, iar potrivit art. 88 din Legea nr. 136/1995 notarul public poate rectifica și completa actele notariale care conțin erori materiale sau omisiuni vădite prin încheiere la cerere sau din oficiu cu acordul părților.
Pârâții au formulat un răspuns la întâmpinarea reclamanților prin care au arătat că din cuprinsul întâmpinării rezultă motivele de fapt care i-au determinat să formuleze cererea reconvențională iar interesul juridic al pârâților este același cu cel al reclamanților, având în vedere că servituțile au un caracter reciproc.
Cu privire la gardul de sârmă pârâții au arătat că acesta este plasat de reclamanți pe servitute și din acest fapt îi obligă să oprească autoturismele pe carosabil în vederea deschiderii/închiderii porții, fapt ce prezintă un pericol de accidente, împiedicând fluența traficului pe șosea.
Pârâții au susținut că vegetația se află pe servitutea de trecere și îngustează considerabil lățimea de 3,5 m, puțul aflat pe servitute este folosit exclusiv de reclamanți, construcțiile suplimentare sunt cele care nu se regăsesc pe planul de cadastru iar în contract nu s-a menționat că o servitute este în favoarea reclamanților și una în favoarea pârâților.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori și expertiză topometrică, prin sentința civilă nr. 2640/24.06.2015 Judecătoria Câmpina a respins excepția lipsei de interes invocată de reclamanți ca neîntemeiată, a luat act de renunțarea pârâților la capătul de cerere reconvențională privind obligarea reclamanților să se prezinte la notarul public și a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea reclamanților să se prezinte la notarul public ca urmare a renunțării pârâților la acest capăt de cerere.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins capetele de cerere privind obligarea pârâților să desființeze poarta, gardul și reamplasarea gardului de plasă ca rămase fără obiect, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune privind obligarea pârâților să efectueze lucrări de reamenajare a drumului de acces și abilitarea reclamanților să efectueze aceste lucrări astfel încât apa rezultată din ploi și topirea zăpezii să nu se mai scurgă pe proprietatea lor, a admis în parte cererea reconvențională, sens în care a obligat reclamanții să efectueze lucrările de întreținere pentru exercitarea servituții de trecere constituită în favoarea lor pe cheltuiala reclamanților și a respins ca neîntemeiat capătul cererii reconvenționale privind desființarea de pe servitutea de trecere a gardului de sârmă, a molozului și vegetației forestiere, a puțului și a construcțiilor suplimentare, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert I. N., coroborat cu susținerile pârâților și confirmate de reclamanți prin concluziile orale, pe servitutea de trecere stabilită în favoarea reclamanților nu există poartă sau gard de sârmă care să împiedice sau să blocheze folosirea acestei servituți, fiind desființat de către pârâți, caz în care acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților să efectueze lucrări de reamenajare a drumului de acces astfel încât apa rezultată din ploi să nu se mai scurgă pe terenul reclamanților, instanța de fond a arătat că din rapoartele de expertiză topo și construcții efectuate în cauză, reiese că terenul este în pantă, locul superior aparținând pârâților iar cel inferior reclamanților, pârâții neexecutând nicio lucrare care să agraveze situația fondului inferior, iar drumul betonat pe conturul a, b, c, D, A, e, f, g, a, a fost înălțat față de cota terenului natural proprietatea reclamanților, ceea ce conduce inevitabil la scurgerea apelor din ploi pe terenul reclamanților, panta actuală este mai mică decât cea a terenului natural rezultând efectuarea unei săpături dar nu există o supraînălțare a terenului, situație în care, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 604 cod civil, referitoare la regulile privind curgerea firească a apelor, respectiv proprietarul fondului inferior nu poate împiedica în vreun fel curgerea firească a apelor provenite din fondul superior, iar dacă scurgerea cauzează prejudicii fondului inferior, proprietarul acestuia poate cere autorizarea instanței pentru a face pe fondul său lucrările necesare schimbării direcției apelor, suportând toate cheltuielile ocazionate.
A concluzionat instanța de fond că, întrucât pârâții nu au efectuat nicio lucrare care să agraveze situația fondului inferior, înseamnă că lucrările necesare pentru a diminua scurgerea apelor pluviale pe proprietatea reclamanților trebuie făcute de aceștia din urmă.
În ceea ce privește pretențiile pârâților de a fi obligați reclamanții să desființeze gardul de sârmă, molozul, vegetația, puțul și construcțiile suplimentare de pe servitutea de trecere și care favorizează scurgerea apelor provenite din ploi pe terenul lor, prima instanță a reținut că, potrivit raportului de expertiză topo, reclamanții dețin construcții care se află pe servitutea de trecere constând într-o scară, o parte dintr-o extindere, accesul la scări, o copertină, o împrejmuire și capătul căminului de apă, construcții care însă nu împiedică accesul părților la proprietățile lor, situație în care acest capăt de cerere este neîntemeiat.
A mai arătat instanța de fond că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 136/2002, pârâta T. M. a fost de acord să se mențină servitutea de trecere în suprafață de 40 mp. în favoarea reclamanților B. constituită prin contractul de vânzare – cumpărare nr.894/2001, servitute de trecere care, în realitate, are 45 mp. și din care suprafața de 40 mp. se află în proprietatea pârâților iar diferența de 5 mp. face parte din restul proprietății reclamanților, fiind amenajată de pârâți prin construirea unui zid de sprijin, placarea suprafeței cu piatră de râu, dirijarea apelor pluviale printr-o conductă subterană către o rigolă or, cât timp servitutea de trecere de 40 mp. a fost constituită în favoarea reclamanților, înseamnă că aceștia din urmă au obligația de a întreține servitutea de trecere în vederea exercitării dreptului de servitute, conform art.765 alin,1 cod civil, situație în care este întemeiat capătul cererii reconvenționale prin care pârâții au solicitat obligarea reclamanților de a exercita lucrările necesare pentru a exercita și întreține servitutea de trecere constituită în favoarea lor.
În ceea ce privește lucrările necesare a fi executate pentru ca servitutea de trecere să păstreze aliniamentul menționat în contractul de vânzare-cumpărare astfel cum acestea au fost indicate în cuprinsul raportului de expertiză construcții, instanța de fond a reținut că nu a fost investită de către părți cu un asemenea capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții T. T. M. și T. Gh. M. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale constând în obligarea reclamanților la demolarea construcțiilor suplimentare și reîntregirea servituții de trecere în suprafață de 42 mp. aflată în proprietatea reclamanților și constituită în favoarea pârâților, conform schițelor cadastrale în vederea exercitării în deplină legalitate a dreptului de servitute, precum și obligarea acestora la efectuarea lucrărilor de întreținere a servituții de trecere de 42 mp. pe cheltuiala acestora.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că, prin cererea reconvențională au solicitat desființarea de pe servitutea de trecere de 42 mp. proprietatea reclamanților constituită în favoarea pârâților a gardului de sârmă, molozului, vegetației existentă, puțului și a construcțiilor suplimentare față de cadastru, care favorizează scurgerea apelor direct pe betonul servituții de trecere de 42 mp. proprietatea reclamanților, servitute de trecere care se află în continuarea servituții de trecere de 45 mp. aflată în proprietatea pârâților și constituită în favoarea reclamanților, solicitări care au avut drept scop ca accesul pe proprietate să se facă în condiții de legalitate, întrucât terenul este în pantă accentuată, iar dacă accesul pe drum nu respectă cadastrul păstrând lățimea de 3,5 m., mașinile de salvare, pompieri, etc. nu pot ajunge la proprietatea lor, situație în care în mod greșit instanța de fond a respins această cerere, mai ales că în cazul în care vecinul C. G. împrejmuiește cu gard proprietatea sa, accesul pe drumul existent se îngustează sub 3,5 m. făcându-le imposibil accesul către proprietatea lor.
Au precizat apelanții că, în aceste condiții, se impune executarea tuturor lucrărilor astfel cum au fost evidențiate în raportul de expertiză tehnică construcții, urmând ca reclamanții să fie obligați să efectueze pe cheltuiala lor betonarea suprafeței eliberate în vederea reîntregirii servituții de trecere pe cele două proprietăți la lățimea de 3,5 m. conform cadastrului.
O altă critică a vizat faptul că instanța de fond a obligat pe reclamanți să efectueze lucrări de întreținere pentru exercitarea servituții de trecere (de 45 mp.) constituită în favoarea lor pe cheltuiala reclamanților, fără ca această cerere să facă obiectul cererii reconvenționale și prin care au solicitat obligarea reclamanților să execute lucrările necesare pentru a exercita și întreține servitutea de trecere a reclamanților (42 mp.) pe cheltuiala acestora și nu a servituții de trecere de 45 mp. aflată în proprietatea pârâților, aspect ce rezultă și din faptul că servitutea de trecere de 45 mp. aflată în proprietatea lor a fost amenajată pe cheltuiala lor odată cu mutarea gardului și a porții potrivit solicitării reclamanților.
Au susținut apelanții că în mod greșit instanța de fond a respins capătul cererii reconvenționale constând în efectuarea lucrărilor ce trebuie efectuate pentru ca servitutea de trecere de 42 mp. și nu de 45 mp. să păstreze aliniamentul menționat în contractul de vânzare – cumpărare conform expertizei construcții pe motiv că nu ar fi fost formulat un asemenea capăt de cerere, dovada în acest sens fiind obiectivele stabilite pentru expertizele efectuate și care nu s-ar fi justificat în cazul în care nu ar fi fost formulate asemenea solicitări, obiective la care experții au răspuns, impunându-se admiterea cererii reconvenționale în totalitate.
Referitor la cheltuielile de judecată, apelanții au arătat că în mod greșit au fost obligați la suportarea unor asemenea cheltuieli în condițiile în care, cu ocazia ședinței de mediere din data de 16.01.2014, au arătat că sunt de acord cu reamplasarea gardului și a porții conform cadastrului cu condiția ca și proprietarii B. să elibereze în totalitate servitutea de trecere de 42 mp., propunere cu care reclamantul B. G. nu a fost de acord, solicitând soluționarea cauzei pe cale judecătorească ceea ce înseamnă că reclamanții sunt responsabili pentru cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 14.08.2015.
La data de 22.09.2015, intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând în esență că, criticile formulate de către pârâți în apel sunt neîntemeiate deoarece instanța de fond s-a pronunțat cu privire la capetele de cerere cu care a fost investită și a ținut cont de situația din teren conform celor două rapoarte de expertiză, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată în condițiile în care apelanții pârâți deși au fost de acord la ședința de informare să desființeze gardul și poarta, nu au respectat această obligație asumată până la introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul instanței la data de 03.03.2014, poarta și gardul fiind desființare abia în cursul lunii septembrie 2014, mai ales că aceștia nu au luat în considerare nici notificarea din data de 22.10.2013 prin care i-au somat să efectueze lucrările de desființare.
La data de 12.10.2015, apelanții-pârâți au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat înlăturarea apărărilor intimaților în condițiile în care expertiza tehnică construcții întocmită de expert T. C. confirmă în mod clar că pe servitutea de 42 mp. aflată în proprietatea reclamanților aceștia au edificat construcții care ocupă parte înseamnă din suprafața servituții, astfel încât mașinile trebuie să treacă pe o parte din terenul proprietatea vecinului C. G. pentru a avea acces la cele două proprietăți, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în mod neîntemeiat au fost obligați la plata acestora în condițiile în care ei au realizat mutarea gardului și a porții în timp ce intimații B. nu au eliberat servitutea de construcțiile suplimentare și de vegetație nici până în prezent.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare - cumpărare aut. nr. 894/21.11.2001, reclamanții au dobândit în proprietate imobilul compus din teren curți construcții în suprafață de 182 mp., situat în intravilanul orașului B., ..22, jud. Prahova, având ca vecini pe T. M., . G. și B. M., împreună cu locuința situată pe acest teren, precum și un teren fâneață în suprafață de 1302 mp. situat la aceeași adresă având ca vecini pe B. M., B. I., C. G. și Vâlcel Cacova.
S-a stipulat în cuprinsul contractului că pentru accesul cumpărătorului B. G. și a proprietarului B. M. la terenurile proprietatea lor, se acordă servitute de trecere în suprafață de 42 mp. din terenul în suprafață totală de 182 mp., astfel cum a fost configurată pe schița de plan anexă contractului și s-a menținut servitutea de trecere în suprafață de 45 mp. pe terenul proprietatea lui B. M. în favoarea reclamantului B. G. identificată pe aceeași schiță de plan.
Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. nr. 137/08.02.2002, reclamanții B. G. și E. au dezmembrat și vândut pârâților terenul fâneață în suprafață de 279 mp. situat în intravilanul orașului B., .. 22, jud. Prahova, având ca vecini B. M., B. I., drum de acces și rest proprietate, părțile stipulând în cuprinsul contractului că sunt de acord să se mențină servitutea de trecere în suprafață de 42 mp. în favoarea reclamanților vânzători B. G. și B. E. conform contractului de vânzare - cumpărare aut. nr. 894/2001, precum și servitutea de trecere în suprafață de 45 mp. în favoarea lui B. G..
La aceeași dată, 08.02.2002, s-a încheiat și contractul de vânzare cumpărare nr.136 prin care pârâții au cumpărat de la numitul B. M. terenul în suprafață totală de 917 mp. din care teren curți construcții 191 mp. și teren fâneață de 726 mp. situat în intravilanul Orașului B., .. 22 cu vecini Vâlcel Cacova, moștenitor defunct C. C., C. G., T. M. și rest proprietate, pârâta fiind de acord să mențină servitutea de trecere în suprafață de 40 mp. în favoarea reclamantului B. G. conform contractului de vânzare - cumpărare nr.894/2001.
Potrivit raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert I. N., inclusiv răspuns la obiecțiuni, pe baza elementelor fixe din teren sau determinate prin folosirea dimensiunilor înscrise în documentațiile cadastrale anexe actelor de vânzare-cumpărare, servitutea de trecere în suprafață de 42 mp. stabilită pe terenul reclamanților și în favoarea pârâților a fost identificată prin punctele 4,14, 2,3, iar servitutea de trecere în suprafață de 45 mp. este definită de conturul 4,5,13,14, expertul menționând că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 136/2002 numai porțiunea de 40 mp. ocupată de servitute este în proprietatea pârâților, diferența de 5 mp. potrivit aceluiași act face parte din terenul proprietatea reclamanților.
A mai arătat expertul că drumul de acces amenajat de părți existent la data efectuării expertizei este delimitat de conturul a,b,c,d,h,5,13,e,f,g, contur care nu respectă în totalitate servituțile de trecere menționate în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 137/2002, nr.136/2002, nr.894/2001, servitute care este definită de conturul 3,4,5,13,14,2 și astfel servitutea de trecere de 42 mp. constituită pe terenul reclamanților, delimitată în perimetrul 2,3,4,14,2 nu urmărește în totalitate traseul drumului existent betonat, delimitat de conturul a,b,c,D,A,e,f,g și care a fost înălțat față de cota terenului natural proprietatea reclamanților, astfel încât, inevitabil, apele pluviale de pe suprafața drumului se scurg pe proprietatea reclamanților.
S-a mai susținut de către expert că amplasamentul drumului de servitute delimitat de aliniamentul a,b,c,d,5,13,e,f,g,3, corespunde mai mult cu situația existentă pe teren, iar construcțiile edificate de reclamanți și de pârâți constând într-un puț și un cămin alăturat acestuia, o scară de beton pentru . extinsă, un brăduț, nu depășesc semnificativ limitele servituții.
Potrivit raportului de expertiză construcții întocmit de expert T. C., în prezent accesul din calea publică la proprietățile părților se face printr-un drum constituit din 2 părți, respectiv una de la . la limita cu proprietatea delimitată de punctele A, A’A’’, B’,B, și cealaltă parte de la limita cu proprietatea până la drumul de acces materializată de punctele A, B, C, D, E,F, G, 9, 10’, H, I, J, K, L, M, N, O, P, S, T, U, V, A în timp ce servituțile de trecere menționate în contractele de vânzare – cumpărare sunt materializate de punctele 16, B, 1, 13, 2, 12, 11, 10, 10’, J, K, L, O, P, S’, S, U, 16, ceea ce înseamnă că drumul actual nu respectă amplasamentul servituților de trecere, drumul actual având o parte betonată, respectiv la partea inferioară și fiind placată cu placă de râu în partea superioară, respectiv în dreptul proprietății pârâților, fiind în pantă și făcând posibil accesul părților din stradă la proprietatea fiecăreia, pantă care în prezent este mai mică decât cea a terenului, ceea ce conduce la concluzia că s-a efectuat o săpătură însă nu există o supraînălțare a terenului.
A precizat expertul că pe suprafața servituților astfel cum au fost identificate prin contractele de vânzare-cumpărare se află unele construcții, respectiv parte clădire extindere a reclamantului, scara de acces în clădirea extindere, un șanț cu lățimea de 60 cm. care la partea superioară se continuă cu trepte, un brăduț, o copertină a reclamantului din policarbonat, un cămin de apă, un puț de apă, un stâlp de împrejmuire stradală și un zid - gard al pârâților determinat de conturul L,O,M,N,L, construcții care însă nu împiedică accesul părților la proprietățile lor, acces realizat pe drumul existent în prezent.
Din cuprinsul aceluiași raport de expertiză reiese totodată că terenul se află în pantă, pârâții având locul superior iar reclamanți locul inferior, situație în care este inevitabil ca apele ce curg din locurile superioare să fie primite de locurile inferioare, pârâții neefectuând nicio lucrare în scopul agravării situației fondului inferior, respectiv proprietății reclamanților, fiind însă necesare lucrări pe care reclamanții trebuie să le efectueze la construcțiile acestora pentru a diminua scurgerea apelor pe proprietatea lor, constând în montări de jgheaburi și burlane la copertine, desființarea șanțului cu scări, edificarea unor rigole care să dirijeze apa și să protejeze construcțiile.
Totodată expertul a precizat lucrările ce trebuie efectuate pentru ca servitutea de trecere să păstreze același aliniament astfel cum este menționat în contractul de vânzare - cumpărare, lucrări constând inclusiv în demolarea extinderii a copertinei de policarbonat, desființarea brăduțului, a scării de acces, etc., acest fapt impunându-se pentru ca servitutea de trecere să fie liberă de orice construcții, . având loc prin punctele 1 – 2 pe o platformă betonată racordată la drumul actual, neputându-se stabili dacă este posibil accesul din stradă la servitutea menționată în contracte, deoarece între acestea și în dreptul servituții există un zid de sprijin și un canal de scurgere.
Potrivit art. 604 c.civ., proprietarul fondului inferior nu poate împiedica în niciun fel curgerea firească a apelor provenite de la fondul superior, iar la rândul său, proprietarul fondului superior este obligat să nu efectueze nicio lucrare de natură să agraveze situația fondului inferior.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamanții au cumpărat un teren în suprafață de 182 mp. curți construcții precum și un teren în suprafață de 1302 mp. fâneață situate în intravilanul Orașului B., .,22, jud. Prahova, teren din care reclamanții au dezmembrat și au vândut pârâților suprafața de 279 mp. aceștia din urmă cumpărând și de la numitul B. M. un teren în suprafață totală de 917 mp. situat la aceeași adresă, părțile convenind în cuprinsul contractelor de vânzare – cumpărare menținerea servituții de trecere în suprafață de 42 mp. din terenul proprietatea reclamanților constituită în favoarea pârâților, identificată pe schița de plan a raportului de expertiză topo, întocmit de expert I. N. prin punctele 2, 3, 4, 14, și a servituții de trecere în suprafață de 45 mp. constituită în mare parte pe terenul pârâților, respectiv 40 mp., restul de 5 mp. pe terenul proprietatea reclamanților identificată prin punctele 4, 5, 13, 14, însă drumul de acces existent în prezent și prin care părțile au asigurat accesul la proprietățile lor, este determinat de aliniamentul A’, A’’, A, V, U, T, S, R, P, O, N, M, L, K, J, I, H, 10’, 10, 9, G, F, E. D, C, B, B’, astfel cum a fost identificat pe schița de plan a raportului de expertiză tehnică construcții întocmit de expert T. C..
Reiese totodată că pe drumul de servitute conform contractelor de vânzare – cumpărare materializat pe aceeași schiță de plan a raportului de expertiză întocmit de expert T. C., există unele construcții care, ținând seama de configurația drumului de acces existent în prezent, nu împiedică accesul părților la proprietățile lor, drum care, în parte, este betonat și în parte placat cu placă de râu, este în pantă și face posibil accesul părților din stradă la proprietatea fiecăreia, drum care, în urma amenajării, a rezultat o pantă mai mică decât a terenului natural, neexistând astfel o supraînălțare a terenului.
Ca atare, în condițiile în care părțile de comun acord au modificat configurația drumului de acces descris în contractele de vânzare-cumpărare 137/08.02.2002, nr. 137/08.02.2002, 136/08.02.2002, amenajând un alt drum care coincide parțial cu fostul drum de acces, placându-l cu placă de râu la partea superioară, betonându-l la partea inferioară, mărind lățimea, profitând de diferența de nivel la calea publică a terenului cu acces la drumul public, drum pe care l-au folosit timp de cca. 10 ani fără nicio opoziție, acceptând modalitatea actuală de a avea acces de la calea publică la proprietățile lor, înseamnă că, în realitate, pârâții nu-și pot invoca propria culpă constând în amenajarea actualului drum de acces pentru a pretinde reclamanților ca pe cheltuiala acestora din urmă să se revină la vechiul drum, să se respecte configurația inițială a drumului de acces, mai ales că niciodată timp de 10 ani pârâții nu au contestat configurația actuală a drumului de acces la care au contribuit prin executarea unor lucrări de amenajare permițându-le în același timp reclamanților să-și execute anumite lucrări la construcțiile proprietatea lor.
De altfel, analizându-se probele administrate în cauză, reiese că nu există niciun impediment legal ca pârâții să aibă acces de la calea publică la proprietatea lor, traversând actualul drum de acces constituit și cu acordul reclamanților pe terenul aparținând acestora, achiziționat în baza unor înscrisuri sub semnătură privată, necontestate până în prezent de către părțile contractante, iar executarea anumitor lucrări la construcția reclamanților constând în edificarea unui cămin de apă, a unui puț de apă, a uni copertine cu scări, extinderea gardului la stradă nu reprezintă prin însăși natura lor obstacole de natură să-i împiedice pe pârâți să aibă acces de la calea publică la proprietatea lor, întrucât în realitate o parte dintre aceste obiective, respectiv puțul, căminul de apă au existat din totdeauna, inclusiv la momentul achiziționării imobilului de către pârâți de la reclamanți, care au acceptat modalitatea de amplasare a acestora pe vechiul drum de acces, iar toate celelalte obiective nu afectează traversarea actualului drum de acces, care le permite pârâților să aibă un acces liber, neîngrădit la proprietatea lor, mai ales că toate aceste obiective au fost executate pe terenul proprietatea reclamanților, neafectând în niciun mod dreptul de trecere al pârâților pe terenul reprezentând actualul drum de acces la calea publică.
Dacă într-adevăr părțile nu și-ar fi exprimat acordul de voință de a modifica în fapt vechiul drum de acces descris în contractele de vânzare – cumpărare, ar fi însemnat ca pârâții să se opună de la început în momentul efectuării de către reclamanți a unor lucrări de construcție la proprietatea lor, minore, vizând pur și simplu deplasarea cu câțiva centimetri a gardului la stradă, amplasarea unor scări la o extindere, amplasarea parțială a unei copertine, a unei extinderi, și să acționeze prin mijloacele procedurale reglementate de lege pentru a-i împiedica pe reclamanți să finalizeze lucrările respective, opoziție inexistentă în realitate atât timp cât părțile de comun acord au procedat la modificarea vechiului drum de acces prin amenajarea actualului drum profitând de configurația terenului, de diferențele de nivel aflate la calea publică, terenul fiind în pantă, accesul realizându-se cu dificultate pe vechiul drum de acces, tocmai din cauza pantei abrupte pe care se află proprietatea pârâților, care au achiesat tacit la modificarea configurației vechiului drum de acces permițându-le implicit reclamanților să-și execute lucrările într-o manieră care să nu împiedice accesul pârâților la proprietatea lor pe actualul drum de acces.
Mai mult chiar, analizându-se toate probele administrate în cauză, înșiși pârâții la un moment dat au executat un gard, au montat o poartă, astfel încât au împiedicat accesul reclamanților pe drumul de acces actual, reprezentând o dovadă certă că înșiși pârâții au fost cei care au modificat configurația vechiului drum de acces, amenajându-l, folosindu-l pe aliniamentul existent în prezent, neexistând nicio dovadă că reclamanții le-ar împiedica accesul la proprietatea lor pe actualul drum de acces, constând în amplasarea unui gard de sârmă, a unui moloz, a unei vegetații forestiere, mai ales că planșele fotografice existente la dosar atestă accesul liber neîngrădit al pârâților pe actualul drum de acces, inexistența obstacolelor sus menționate, motiv pentru care nu există nicio justificare privind instituirea unor obligații în sarcina reclamanților referitoare la desființarea unui gard de sârmă, a vegetației forestiere, a unui puț, a unor construcții suplimentare înlăturarea molozului.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins capetele de cerere privind obligarea pârâților la desființarea unei porți, a unui gard, reamplasarea unui gard de plasă ca rămase fără obiect, obstacole înlăturate de către pârâți pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, fiind respinse ca neîntemeiate și capetele acțiunii privind obligarea pârâților de a efectua lucrări de reamenajare a drumului de acces, atât timp cât aceștia din urmă au fost cei care au amenajat drumul cu acordul reclamanților, fiind normal și firesc ca apele rezultate din ploi, zăpezi să se scurgă pe terenul reclamanților datorită configurației terenurilor aflate în pantă, existând o diferență de nivel, terenul reclamanților constituind fondul inferior care preia apele rezultate din precipitații de pe fondul superior.
Totodată, în mod corect instanța de fond a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanții să efectueze lucrări de întreținere pentru exercitarea servituții de trecere constituită în favoarea pârâților în condițiile în care reclamanții sunt proprietarii terenului afectat de servitute, calitate în baza căreia au obligația să respecte exercitarea unui drept de trecere recunoscut de comun acord în favoarea pârâților, să efectueze lucrările specifice pentru a le permite pârâților să beneficieze de un asemenea drept, fiind respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind desființarea unui gard de sârmă, a vegetației forestiere, a puțului, a altor construcții suplimentare, înlăturarea molozului, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 604 c.civ, deoarece nu există nicio dovadă la dosar care să ateste amplasarea acestor obstacole pe actualul drum de acces, împiedicarea pârâților să aibă acces de la calea publică la proprietatea lor de către reclamanți, mai ales că potrivit răspunsurilor la interogatoriu puțul de apă a existat dintotdeauna, inclusiv la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare cu pârâții care au cunoscut situația acestui puț de apă, a căminului de apă, acceptând să traverseze un drum de acces pe care se află amplasate aceste lucrări, neexistând niciun impediment ca pârâții să folosească drumul actual de acces în mod liber, nestingherit, drept de trecere neafectat de existența puțului și a căminului de apă.
Faptul că în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare s-a recunoscut în favoarea pârâților un drept de trecere asupra unui teren în suprafață de 42 mp. reprezentând drum de acces, identificat de pct. 4,14, 2,3, drum parțial diferit de actualul drum de acces, identificat de pct. a,b,c,d,h,5,13,e,f,g, nu înseamnă în mod automat că pârâții pot pretinde obligarea reclamanților să desființeze anumite lucrări de construcții amplasate parțial pe vechiul drum de acces, întrucât în realitate, analizându-se conținutul raportului de expertiză tehnică topo, inclusiv completare, coroborat cu raportul de expertiză tehnică construcții, reiese cu certitudine că înșiși pârâții au executat lucrări de construcție de natură să modifice configurația vechiului drum de acces constând în edificarea unui zid de sprijin marcat cu culoarea albastră pe schița de plan de la expertiza construcții, permițându-le reclamanților ca în egală măsură să efectueze lucrări de construcție ținându-se seama de configurația zidului de sprijin edificat de către pârâți, aspecte confirmate și de expertiza topo, astfel încât toate aceste acțiuni ale pârâților demonstrează modificarea de comun acord a vechiului drum de acces și deci imposibilitatea pârâților de a pretinde reclamanților desființarea unor lucrări. fiind imposibil ca aceștia să-și invoce propria culpă pentru a beneficia de un drum de acces la calea publică având o lățime mult mai mare decât lățimea existentă în prezent la actualul drum de acces.
Susținerile pârâților conform cărora se impune obligarea reclamanților la demolarea construcțiilor suplimentare și reîntregirea servituții de trecere în suprafață de 42 mp. aflată în proprietatea reclamanților și constituită în favoarea pârâților, conform schițelor cadastrale în vederea exercitării în deplină legalitate a dreptului de servitute, precum și obligarea acestora la efectuarea lucrărilor de întreținere a servituții de trecere de 42 mp. pe cheltuiala acestora, nu pot fi avute în vedere deoarece în realitate pârâții urmăresc pe cale ocolită recunoașterea în favoarea lor a unui drept de trecere pe o suprafață mai mare de teren înglobând și drumul de acces stabilit de comun acord în prezent de către părți, mai ales că pârâții au fost cei care prin fapte proprii, în mod conștient, au modificat vechiul drum de acces pentru a avea o lățime mai mare la calea publică, un acces facil tocmai datorită diferențelor de nivel existente la fața locului care nu le permitea să iasă direct în stradă inclusiv cu mijloace auto, existând riscul degradării acestora din urmă.
Afirmațiile pârâților în sensul că eronat nu s-a ținut seama de pretențiile formulate în cadrul cererii reconvenționale, de lucrările de construcții executate de către reclamanți care favorizează scurgerea apelor direct pe betonul servituții de trecere de 42 mp., impunându-se ca accesul la proprietatea lor să se realizeze în condiții de legalitate, terenul fiind în pantă accentuată, accesul nerespectând documentațiile cadastrale care mențin lățimea de 3,5 m., în caz contrar fiind imposibil accesul mijloacelor de intervenție în cazuri urgente, nu au relevanță în cauză întrucât la stabilirea temeiniciei sau netemeinicie pretențiilor pârâților se ține seama în exclusivitate de probele administrate în cauză, de modificarea de comun acord intervenită între părți a vechiului drum de acces, pârâții fiind cei care au amenajat actualul drum de acces, acceptând configurația actuală a acestuia, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că reclamanții ar împiedica accesul pârâților pe actualul drum de acces la imobilul proprietatea lor, menținându-se lățimea de 3,5 mp. la calea publică, fiind imposibil din cauza configurației celor două terenuri ca apele rezultate din precipitații să se scurgă de pe terenul reclamanților pe terenul pârâților care se află în partea superioară și nicidecum în partea inferioară, reprezentând fondul superior de pe care se curg precipitațiile pe fondul inferior aparținând reclamanților.
Împrejurările invocate de către pârâți privind imposibilitatea realizării accesului la proprietatea lor pe actualul drum de acces datorită împrejmuirii la un moment dat a terenului alăturat acestui drum de către numitul C. G., existând riscul micșorării lățimii drumului de acces la calea publică sub 3,5 m., impunându-se obligarea reclamanților să desființeze lucrările descrise în cadrul expertizei construcții, inclusiv betonarea parcelei de teren eliberată în urma desființării lucrărilor, reprezintă prin însăși natura lor aprecieri pur subiective ale pârâților în condițiile în care raporturile juridice deduse judecății se analizează strict în funcție de situația de fapt existentă în prezent în raport de actuala cale de acces, fiind aprioric să se pună în discuție, să se analizeze o situație cu caracter incert, care ar putea să aibă loc în viitor, mai ales că înșiși pârâții au fost cei care au modificat vechiul drum de acces în configurația actuală, cunoscând regimul juridic al terenurilor învecinate, fiind imposibil din punct de vedere legal ca aceștia să-și invoce propria culpă și să pretindă reclamanților să execute anumite lucrări efectuate tocmai din cauza atitudinii pârâților care au modificat în interesul lor strict personal vechiul drum de acces inclusiv prin amplasarea unui zid de sprijin în vederea delimitării drumului de acces de restul proprietății reclamanților, delimitate care le-a permis acestora din urmă să efectueze anumite lucrări la construcțiile proprietatea lor fără să împiedice accesul pârâților pe actualul drum de acces.
Apărările pârâților potrivit cărora eronat nu s-a ținut seama de conținutul propriu-zis al cererii reconvenționale care a vizat printre altele obligarea reclamanților să execute lucrările necesare întreținerii, exercitării servituții de trecere pe cheltuiala lor, în ceea ce privește servitutea de trecere de 42 mp. constituită în favoarea lor, pe cheltuiala reclamanților, fiind cei care au amenajat drumul de acces constituit pe proprietatea lor, nu au niciun temei legal în condițiile în care, analizându-se cererea reconvențională formulată în primă instanță, reiese cu certitudine modalitatea de formulare a capătului de cerere privind instituirea unor obligații în sarcina reclamanților referitoare la întreținerea, exercitarea unei servituți de trecere, menționându-se în mod expres necesitatea executării unor lucrări de către reclamanți pe cheltuiala acestora din urmă cu privire la servitutea de trecere constituită în favoarea pârâților, neexistând niciun element în cadrul cererii care să ateste instituirea unei asemenea obligații față de suprafața de teren de 42 mp., caz în care pârâții se află în imposibilitate legală să-și invoce propria culpă privind modalitatea de formulare a cererii în scopul de a se desființa sentința atacată, de a se modifica în calea de atac a apelului pretențiile formulate în primă instanță în cadrul cererii reconvenționale.
În realitate, analizându-se conținutul dispozitivului sentinței atacate, reiese cu certitudine că admiterea în parte a cererii reconvenționale a vizat instituirea unei obligații în sarcina reclamanților constând în efectuarea unor lucrări de întreținere pentru exercitarea servituții de trecere constituită în favoarea pârâților, pe cheltuiala reclamanților, fiind normal, firesc ca măsurile dispuse de către instanță să se refere în mod expres la interesul care a stat la baza formulării cererii reconvenționale de către pârâți, vizând strict servitutea de trecere constituită în favoarea lor pe terenul reclamanților și nicidecum servitutea de trecere constituită pe terenul pârâților în favoarea reclamanților, realizându-se o compensare a obligațiilor existente între părți derivând din modalitatea de constituire a unor servituți de trecere reciproce pe terenurile acestora.
Motivele invocate de către pârâți potrivit cărora se impune efectuarea unor lucrări în vederea menținerii aliniamentului terenului reprezentând servitutea de trecere asupra parcelei de 42 mp. potrivit contractului de vânzare – cumpărare încheiat între părți, expertizei construcții, aspecte înlăturate eronat de către instanța de fond, confirmate de obiectivele stabilite la expertiză, obiective în raport de care au fost refăcute expertizele, sunt neîntemeiate deoarece în realitate, stabilirea unor obiective cu ocazia administrării probelor constând în expertize topo, construcții, au drept scop clarificarea raporturilor juridice existente între părți, ținându-se seama de toate împrejurările invocate deopotrivă de părți, nefiind criterii în vederea admiterii în totalitate a cererii reconvenționale, iar instanțele au dreptul să cenzureze concluziile rapoartelor de expertiză, să stabilească în ce măsură aceste expertize reprezintă dovezi certe în ceea ce privește pretențiile formulate de către pârâți care au modificat vechiul drum de acces, aflându-se în imposibilitate legală să invoce descrierea vechiului drum de acces în cadrul celor două expertize pentru a-i obliga pe reclamanți să desființeze anumite lucrări și, deci să obțină un drum de acces cu o lățime foarte mare la calea publică în detrimentul reclamanților, cu încălcarea dreptului de proprietate al acestora din urmă.
Criticile pârâților în sensul că în mod greșit au fost obligați la suportarea unor asemenea cheltuieli în condițiile în care cu ocazia ședinței de mediere din data de 16.01.2014 au arătat că sunt de acord cu reamplasarea gardului și a porții conform cadastrului cu condiția ca și proprietarii B. să elibereze în totalitate servitutea de trecere de 42 mp., propunere cu care reclamantul B. G. nu a fost de acord, solicitând soluționarea cauzei pe cale judecătorească ceea ce înseamnă că reclamanții sunt responsabili pentru cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului, sunt nefondate întrucât pârâții se află în culpă procesuală atât timp cât au amplasat fără niciun drept pe actualul drum de acces un gard din plasă, o poartă, împiedicând accesul reclamanților la proprietatea lor, fiind normal, firesc ca pârâții să suporte cheltuieli de judecată ținându-se seama de culpa lor procesuală în temeiul disp. art. 451 și urm. cod pr. civilă, indiferent de acordul exprimat cu ocazia medierii atât timp cât au înlăturat obstacolele sus menționate pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță, condiționând desființarea acestor lucrări de executarea unor lucrări de către reclamanți, iar atât timp cât pârâții au formulat la rândul lor pretenții nejustificate față de reclamanți, aceștia din urmă au dreptul să-și recupereze parțial cheltuielile de judecată ținându-se seama de respingerea unor capete de cerere ca rămase fără obiect, de netemeinicia altor capete de cerere formulate în primă instanță.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin.1 cod pr,. civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În baza disp. art.451 și urm cod pr. civilă, vor fi obligați în solidar apelanții la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul B. G., reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți T. Gh. M. și T. T. M. ambii domiciliați în București, ., nr. 17, .. 1, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. S. D. cu sediul în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2640/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații reclamanți B. G. și B. E. ambii domiciliați în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Obligă pe apelanți în solidar la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul B. G..
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 02.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CR/ Tehnored. TS
6 ex/03.03.2016
D.f._ - Judec. Câmpina
J.f. M. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 2953/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2753/2015. Tribunalul... → |
|---|
