Fond funciar. Decizia nr. 177/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 520/281/2009
aROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Ședința publică din data de 31.03.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTORI – A. G. H.
- N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă SÎNGEORZ E., cu domiciliul în A., ., ., județul A., cu domiciliul ales în Ploiești, ., județul Prahova si Ploiești, ., ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTURLUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE SI FORESTIERE cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova si C. LOCALĂ BLEJOI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Blejoi, județul Prahova.
Cererea scutită de taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta – reclamantă, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare formulată de intimata C. Locală Blejoi de aplicare a legilor fondului funciar.
Recurenta – reclamantă solicită acordarea unui termen de judecată pentru a angaja apărător.
Tribunalul respinge cererea de amânare formulată de recurenta – reclamantă având în vedere că a avut timpul material necesar pregătirii apărării de la data motivării recursului si lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a răspuns recurenta – reclamantă, lipsă fiind intimatele pârâte.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta – reclamantă învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile recurentei – reclamante, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta – reclamantă având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii întrucât terenul există la nivelul comisiei locale si reconstituirea dreptului de proprietate în suprafață de 5000 mp de pe urma tatălui si suprafața de_ mp de pe urma bunicului său, mai ales că fiecare membru al comisiei locale a primit teren, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub numărul_, reclamanta SINGEORGEZ E., domiciliata in mun. Ploiești, ., ., ., jud. Prahova in contradictoriu cu Comisa L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Blejoi si cu Comisa Județeana de Aplicare a legilor Fondului Funciar a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va dispune in cauza sa se admită acțiunea si pe cale de consecința sa fie obligate cele doua comisii la anularea hotărârii si eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,50 ha, situat pe raza comunei Blejoi.
In motivarea cererii a arata reclamanta ca in anul 1992 a introdus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra a doua terenuri: unul deținut de tatăl meu P. P V., in suprafața de 0,50 ha in temeiul unui titlu de proprietate conform legii reformei agrare nr. 187/1945 si altul in suprafața de 1 ha deținut de bunicul reclamantei.
Mai arata reclamanta ca prin adresa din anul 1994 emisa de către Consiliul local Blejoi i s-a comunicat faptul ca s-a aprobat de către comisa locala reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,50 ha astfel ca s-a avut in vedere după cum arata reclamanta titlul emis pe numele tatălui sau.
De asemenea se susține ca titlul de proprietate emis pe numele autorului reclamantei a fost comunicat, iar de atunci au fost soluționate nefavorabil de catre parata C. Județeana de aplicare a legilor Fondului Funciar prin hotărârea 6355/2008.
In esența solicita reclamanta ca prin hotărârea ce se va dispune in cauza sa se admită acțiunea si pe cale de consecința sa se dispună emiterea titlului de proprietate pentru cele doua suprafețe de teren.
In anexa la acțiune s-au înaintate certificatul de naștere al reclamantei, adresa emisa de către Comisa L. Blejoi, adresa emisa de către M.I.R.A.A.N, hotărârea 6355/1998(f.4-9 dosar)
Acțiunea reclamantei a fost comunicata celor doua parate, parata Comisa L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Blejoi formulând intampinare prin care a solicitat a se dispune respingerea ca neîntemeiata acțiunii.
Arata astfel parata ca prin cererile înregistrata de către reclamanta la Primăria comunei Blejoi s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha de la autorul P. M. P., bunicul reclamantei si o suprafața de teren neprecizata, de la tatăl sau P. V..
Se invoca de către parata ca referitor la solicitările reclamantei autorul P. M. P. nu figurează in evidentele instituției cu vreo suprafața de teren din perioada colectivizării si nici nu face vreo dovada a preluării acestei suprafețe de teren. Aceeași precizare se face si cu privire la cererea formulata după autorul P. P V., întrucât nici acesta nu figurează cu suprafața solicitata pe raza comunei Blejoi..
In anul 2008, reclamanta a mai depus adresa 253/2008 a Arhivelor Naționale in care se specifica ca V. P. figurează cu suprafața de teren de 0,50 insa petenta nici in acest caz nu face dovada preluarii terenului de catre CAP sau de catre stat in orice mod.
Prin sentința civilă nr._/26.11.2014 instanța a respins acțiunea civilă având ca obiect fond funciar, formulata de către SINGEORGEZ E., in contradictoriu cu Comisa L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Blejoi si Comisa J. de Aplicare a legilor Fondului Funciar Prahova ca neîntemeiata și în temeiul disp. art. 274 C.proc.civ respinge ca neîntemeiata cererea formulata de către reclamant privind acordarea de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta S. E. a solicitat instanței ca in contradictoriu cu paratele Comisa L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Blejoi si cu Comisa Județeana de Aplicare a legilor Fondului Funciar, sa pronunțe o hotărâre prin care cele doua comisii sa fie obligate la eliberarea documentației si in același sens la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de tren de 0,50 ha si de 1 ha pe raza comunei Blejoi, teren despre care se precizează de către reclamanta ca a aparținut autorilor săi respectiv numitului Priva P V. si P. M. P..
In același sens reclamanta critica hotararea nr. 6355/2008 emisa de Comisiei Județeana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar prin care acesteia i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privind cele doua terenuri. In același sens arat reclamanta ca ternul respectiv nu a fost preluat in mod abuziv si de aceea autorul ei nu a figurat in registrul agricol.
Examinând susținerea părților atât prin prisma mijloacelor de proba ce au fost administrate in cauza respectiv înscrisurile si a expertizei topo dar si prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează situația expusa in speța instanța a reținut ca la data de 26.08.2005, reclamanta s-a adresat cu o cerere Primarului Comunei Blejoi in care expune situația de fapt si necesitatea efectuării tuturor demersurilor care se impun pentru ca acesteia sa ii fie reconstituit dreptul de proprietate.
Conform adresei ce a fost înaintata de către M.I. Filiala Arhivelor Statului Prahova(f.25 dosar) se menționează ca in dosarul 646/1991-1945 ,, TABLOUL II de locuitori din . stăpânirea locurilor parcelare conform procesului verbal din 15 si 16 decembrie 1932,, la nr. 6 figurează înscris autorul reclamantei bunicul sau P. M. P. cu suprafața de teren de 1ha in moșia Bereasca de sus .Prezentei i s-au atașat înscrisuri pentru a se dovedi veridicitatea susținerilor făcute de instituție(f.27 dosar).
Din analiza probei cu înscrisuri instanța a reținut ca situația expusa de către parata Comisa L. de Aplicarea a Legilor Fondului Funciar Blejoi in întâmpinare, este confirmata atât prin adresa nr._/2007 cat si din copia registrului agricol (atașat la f. 32-33 dosar).
In acest sens s-a constatat ca fata de situația constata prin Hotărârea nr. 6355/08.12.2008 in mod corect s-a dispus respingerea contestația formulata, de către reclamanta.
Este adevărat ca prin adresa emisa de către Arhivele Statului- Filiala Prahova se menționează ca autorul prica M. P. a deținut o suprafața de 1ha teren, insa acesta suprafața de teren nu a fost vreodată identificata si mai mult decât atât din nici un înscris înaintat la dosar reclamanta nu a făcut dovada ca autorul, Pirica V., a efectuat vreun demers judiciar obiectiv pentru a intra in posesia suprafeței de teren de 1ha in calitatea de moștenitor de pe urma autorului P. M. P..
Dând eficienta art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991, instanța a reținut ca stabilirea dreptului de proprietate se face in condițiile prezentei legi ,la cerere, situație consfințita si de art. 11 alin. 3 din Legea 18/1991, iar conform art. 8 alin.2 si art 11 alin.1 din leg 18/1991 ,, de prevederile prezentei legi beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola(….),,Suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este aceea care rezulta din actele de proprietate carte funciara cereri de înscriere in cooperativa si registrul agricol.
Din modul de formulare a acțiunii s-a constatat ca reclamanta solicita eliberarea unui titlu de proprietate pentru doua suprafețe de teren, care așa cum rezulta din susțineri, au natura juridica diferita.
După cum jurisprudența a consacrat, caracterul legii 18/1991 este unul reparatoriu, persoanele îndreptățite la reconstituire fiind apte in a solicita in măsura in care este si posibil despăgubiri pecuniare pentru suprafețele de teren ce nu pot fi atribuite in natura din varii motive.
Referitor la suprafața de teren de 0,50 ha ce a aparținut autorului reclamantei P. V., instanța a reținut ca pentru a se da curs solicitării formulate de către reclamanta era necesar ca acesta sa facă dovada ca acest teren a aparținut autorului, ca acesta a adus pământ in calitate de membru cooperator in cooperativa agricola si ca a fost preluat in orice mod.
In acest sens instanța a reținut ca din nici un mijloc de proba nu rezulta ca autorul reclamantei a fost deținătorul unei astfel de suprafețe de teren, acesta figurând după cum rezulta din copia registrului agricol doar cu suprafața de 300 m.p curți - construcții. În aceste condiții, inexistenta cererii de reconstituire a dreptului de proprietate emanând de la reclamanta sau de la autorul acesteia pentru terenurile in litigiu, exclude posibilitatea recunoașterii ca persoana îndreptățite la reconstituire, dispozițiile legale de fond funciar condiționând reconstituirea dreptului de proprietate de parcurgerea unei proceduri prealabile.
Astfel, calitatea reclamantei de moștenitor legal al autorului nu conferă acesteia in mod automat calitatea de beneficiar ai dreptului de proprietate, in lipsa unei cereri de reconstituire formulata in temeiul legilor fondului funciar pentru suprafața in litigiu, de reținut in același context si suprafața cu care a figurat autorul.
Or, in acest sens deși reclamantei ii revine obligația de a proba potrivit principiului,, actor incubit probatio,, cu toate acestea situația expusa nu a reesit din nici un mijloc de proba înscrisuri sau expertiza posibil a se fi coroborat cu susținerile acesteia.
Referitor la suprafața de teren de 1 ha care așa cum rezulta din adresa nr. 487/25.04.1994(f.25 dosar) a aparținut autorului reclamantei P. M. P., pentru a aprecia instanța a pornit de la rațiunile instituite atât de legea 187/1945 cat si de la ceea ce transpare din disp. art 36 din leg 1/2000.
Potrivit art.36 din leg 1/2000 astfel cum a fost modificat de art. I pct 39 din Titlul VI al Legii 247/2005 ,,persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire cu ocazia aplicării leg 187/1945 dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care avea dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulata, li se poate acorda terenurile respective in limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
De coniventa cu jurisprudența in materie (dec 84/RC/26.01.2009 a Tribunalului N.) instanța a reținut ca modificarea adusa Legii 212/2008 nu este de esența, in toate cazurile, persoanele la care se refera art. 36 din leg 1/2000 fiind necesar a face dovada ca autorului ei i s-a stabilit dreptul de de a fi împroprietărit prin leg 187/1945 prin înscrierea in tabelul întocmit de comitetul local de împroprietărire avizat ed comisa de plasa a unei suprafețe de teren.
In consecința, simplul fapt al înscrierii autorului reclamantei in acest tabel nu poate echivala cu un drept de proprietate ce se naște in mod automat, acesta deoarece prevederile leg 187/1945 nu se rezuma la o simpla operație aritmetica de stabilire a suprafeței care ii revine reclamantei in virtutea calității de moștenitor a autorului, câtă vreme acesta presupune înainte de toate determinarea suprafeței de teren aflata la dispoziția comisiei locale de împroprietărire.
Realitatea obiectiva a dovedit ca suprafața de teren solicitata a fost insuficienta pentru realizarea dezideratului acestei legi, astfel ca in lipsa unor dispoziții care sa permită dincolo de respectarea principului disponibilității a aprecia, instanța nu are la dispoziție decât argumentele părților si textele pe care acestea sunt fundamentate.
Din concluziile raportului de expertiza a rezultat ca pentru a se identifica terenul solicitat de reclamanta pentru a fi retrocedat este absolut necesara studierea unor planuri sau hărți vechi pe care as fie amplasata moșia E. O. sau a unor documente care sa conțină date privind amplasarea, insa cum acestea nu exista este evident ca identificarea nu a fost posibila.
Pe de alta parte nu pot fi subestimate in lumina dispozițiilor legale reiterate documentele înaintate de către Comisa locala de aplicare a legilor Fondului Funciar Blejoi prin care se comunica ca exista la nivel de . teren.
Pentru toate aceste motive instanța a constatat ca acțiunea reclamantei este neîntemeiata, si pe cale de consecința a respins-o.
Referitor la cererea privind acordarea de cheltuieli de judecata, instanța dând eficienta disp. Art 274 C.proc.civ si constatând ca partea care solicita nu i s-a recunoscut dreptul pretins prin acțiune, paratele necăzând in pretenție a respins ca neîntemeiata cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S. E. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere necesitatea întocmirii unei noi expertize.
Astfel, recurenta a arătat că prin acțiunea respinsă a solicitat obligarea paratelor la emiterea titlului de proprietate pentru imobilul - teren, în suprafață de 15.000 mp, care i se cuvine in calitate de moștenitor al autorilor P. V. si P. M. P..
În continuare, recurenta a precizat că în susținerea acțiunii a depus la dosar adresa emisă de Arhivele Statului - Filiala Prahova în cuprinsul căreia se menționează ca „in dosarul 646/1991-1945-Tabloul II de locuitori din . stăpânirea locurilor parcelare cf. procesului verbal din 15 si 16 decembrie 1932, la nr. 6, figurează înscris P. M. P. cu suprafața de teren de 1 ha in moșia Bereasca de Sus.
Recurenta a arătat că instanța de fond a apreciat insuficientă adresa anterior menționată, apreciind necesară o identificare a terenurilor pe care autorii le-au deținut in fapt, in mod obiectiv.
În continuare, recurenta a arătat că nu s-a putut realiza identificarea terenurilor solicitate, deși exista planuri si harți vechi care sa permită amplasarea moșiei OBRECEA, dar nu au fost puse la dispoziția expertului.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, având in vedere necesitatea efectuării unei noi expertize.
Intimata C. L. Blejoi de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca netemeinic si nelegal si menținerea sentinței recurate.
Intimata a invocat excepția nulității recursului raportat la prevederile art.306 Cod proc. civ, având în vedere ca recurenta nu si-a motivat in fapt si in drept cererea de recurs.
Astfel, intimata a apreciat că în lipsa unei motivări care sa indice motivele de casare, instanța nu poate suplini rolul recurentei si nu poate analiza . de atac critici care nu au fost aduse.
A apreciat intimata că nu ne aflăm in situația unei greșite încadrări de către recurenta in motivele de casare, astfel încât instanța de recurs sa poată trece la analizarea acestora si sa procedeze la o corecta încadrare a motivelor.
În continuare intimata a invocat disp. art. 304 Cod de Procedură Civilă potrivit cărora "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere in următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate;(.:.:,,); textul enumerând limitativ motivele de recurs și a apreciat că pornind de la dispozițiile mai sus menționate, este unanim acceptat ca recursul nu poate fi exercitat decât pentru motivele de nelegalitate arătate in art.304 C.proc.civ.
Or, din analiza recursului declarat de către recurenta-reclamanta, nu rezulta ca aceasta a înțeles sa invoce vreun motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond, făcând doar simple susțineri, cu privire la faptul ca instanța a apreciat insuficienta adresa (arhivelor statului), considerând necesara o identificare a terenurilor pe care autorii le-au deținut in fapt, in mod obiectiv, demers pe care de altfel l-a inițiat in vederea probatoriului si a considerat ca expertiza nu a fost obiectiva.
Intimata a susținut că motivele de nelegalitate a hotărârii trebuie sa se refere la modul de aplicare a legii la situația concreta, de către instanța de fond, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor simple susțineri de fapt, din care instanța de recurs sa poată deduce anumite aspecte, legate de nelegalitatea hotărârii, neprecizate expres de către recurenta.
A concluzionat intimata în sensul că alegațiile recurentei nu cuprind prin ele insele nicio critica la adresa hotărârii instanței de fond, nu cuprind concluzia nelegalitatii hotărârii, deoarece nelegalitatea trebuie sa fie raportata la legea aplicabila si nu la chestiuni de fapt.
Pe cale de consecința, intimata a solicitat admiterea excepției, urmând a se constata nulitatea cererii de recurs.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat si se mențină hotărârea recurată ca legala si temeinica, pentru următoarele pe care le va expune în continuare.
Intimata a arătat că ca potrivit principiului "actor incubit probatio", si in lumina legislației fondului funciar, reclamantei ii revenea obligația sa probeze existenta unei cereri de reconstituire, ca autorul acesteia a figurat in CAP cu suprafața de teren solicitata, ca acest teren a fost preluat abuziv de stat precum si amplasamentul actual al terenului revendicat.
Or, din actele dosarului rezulta cu certitudine ca recurenta-reclamanta nesocotind sarcina probei, nu a fost in măsura sa probeze niciuna din împrejurările mai sus menționate, in acest sens a se vedea si concluziile raportului de expertiza specialitatea topografie.
Conform art.8 alin.2 si art.11 alin.1 din legea 18/1991 republicata, "de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola ...Suprafața adusa in cooperativa agricolă de producție este cea care rezulta din actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperative, registrul agricol de la data întării in cooperativa..."
Astfel, intimata a apreciat că în lumina acestor dispoziții legale, faptul ca autorul reclamantei deținea in anul 1932 o suprafața de teren, nu-i conferă din oficiu recurentei-reclamante un drept de reconstituire, pentru obținerea dreptului pretins, fiind necesara, printre altele, dovada preluării terenului de către stat după 6 martie 1945 (in speța, reclamanta nu a făcut nicio dovada ca autorul acesteia ar mai fi deținut acest teren după data de 6 martie 1945).
Proba preluării terenului de către stat este concludenta in soluționarea cauzei, având in vedere ca legislația in materia fondului funciar are un caracter reparatoriu, ceea ce înseamnă ca una din premisele obligatorii reconstituirii dreptului de proprietate constitue dovada preluării abuzive a terenului.
Totodată, calitatea recurentei-reclamante de moștenitor legal al autorului, nu-i conferă in mod automat acesteia calitatea de beneficiar al dreptului de proprietate si dreptul la reconstituire, in lipsa unei cereri de reconstituire formulate in temeiul legilor fondului funciar pentru suprafața in litigiu.
Intimata a concluzionat în sensul că soluția instanței de fond prin care a respins acțiunea reclamantei este întemeiata, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat si menținerea hotărârii Judecătoriei Ploiești ca legala si temeinica.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp. art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta a investit Judecătoria Ploiești cu o plângere întemeiată pe dispozițiile legii 18/1991, îndreptată împotriva hotărârii Comisiei Județene Prahova, nr.6355/23.10.2008, prin care a fost respinsă contestația sa împotriva propunerilor stabilite de C. Locală de fond funciar Blejoi.
Demersul său judiciar a avut la bază pretinsul său drept de proprietate asupra unui teren în suprafață de 0,5 ha.
Ori, așa cum în mod corect a arătat prima instanță, adresa eliberată de Arhivele Statului filiala Prahova nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce se solicită a fi reconstituit.
Astfel, este adevărat că autorul recurentei a fost împroprietărit cu o suprafață de 5.000 mp., în baza legii reformei agrare nr.187/1945, însă aceasta nu a făcut dovada preluării de către fostele C.A.P. –uri a acestui teren.
Pe de altă parte, deși s-a solicitat și s-a încuviințat o expertiză topo, care să identifice terenul în litigiu, recurenta nu a știut să indice unde anume s-ar afla suprafața de teren solicitată.
Așa fiind, în mod corect solicitarea acesteia a fost respinsă de către intimata C. Locală de Fond Funciar, sub acest aspect criticile recurentei fiind nefondate.
De altfel, aceasta nu a putut dovedi pretențiile sale nici în fața instanței de control judiciar, cu toate că cel care face o afirmație trebuie să o și dovedească potrivit art.1169 cod civil.
Sub aspectul motivelor de recurs vizând modalitatea de efectuare a expertizei și de respingere a obiecțiunilor, tribunalul reține că, în fața judecătoriei, recurenta nu a invocat niciunul din aspectele arătate prin cererea de recurs și nu a solicitat refacerea raportului de expertiză, cererea acesteia vizând doar completarea raportului de expertiză.
Ori, așa cum a arătat și prima instanță, în lipsa unor planuri și a unor elemente de identificare a terenului nu se poate dispune completarea expertizei, recurenta fiind datoare a arătat locul unde se află amplasat terenul solicitat și a-și dovedi pretențiile sale.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.312 cod pr. Civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă SÎNGEORZ E., cu domiciliul în A., ., ., cu domiciliul ales în Ploiești, ., județul Prahova si Ploiești, ., ., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatele - pârâte C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTURLUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE SI FORESTIERE cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova si C. LOCALĂ BLEJOI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Blejoi, județul Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. N. C.
fiind în c.o. semnează președintele instanței
GREFIER
R. C.
fiind în c.o. semnează prim grefier
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.R.M./tehnored.A.D.
2 ex. –
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
j.f.D. S. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 947/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
