Obligaţie de a face. Decizia nr. 947/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 13890/281/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.947
Ședința publică din data de 10.03.2015
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant R. I. domiciliat în comuna Valea Călugărească, .. 109, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/06.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât V. S. domiciliat în .. 110, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant reprezentat de avocat M. I. și intimatul părți reprezentat de avocat N. D..
Procedura de citare este îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Reprezentantul apelantului reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate urmând a se constata că apelantul datorează cu titlu de cheltuieli de judecată doar suma de 1150 lei și nu 1550 lei cum a reținut instanța de fond; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât, având cuvântul în dezbateri, învederează că apelantul reclamant datorează suma de 1150 lei iar nu 1550 lei întrucât partea ce o reprezintă a plătit suma de 150 lei reprezentând onorariu expert și 1.000 lei onorariu avocat.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 02.04.2012 sub nr._, reclamantul R. I. a chemat în judecată pe pârâtul V. S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul să fie obligat: să mute grajdul calului aflat pe hotarul despărțitor al proprietăților părților; să mute ”depozitul de gunoi de grajd”, amplasat pe proprietatea reclamantului și să amenajeze o fosă septică; să ridice 5 cotețe de păsări amplasate pe hotarul despărțitor;
- să desființeze adăpostul pentru cal și să îl folosească doar pe cel de pe latura de vest a proprietății;
- să mute adăpostul (cotețele crescătoriei de porci) amplasate spre proprietatea reclamantului, respectând distanțele prevăzute de normele igienico-sanitare,
Iar în cazul neexecutării, reclamantul să execute pe cheltuiala pârâtului obligația acestuia.
A mai solicitat reclamantul, obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de despăgubiri, urmare prejudiciului cauzat.
În motivare, se arată de către reclamant, că este proprietarul imobilului teren și construcție situat în Comuna Valea Călugărească, .. 109, județul Prahova, care se învecinează pe latura de vest cu proprietatea pârâtului V. S., aflată la nr. 110.
După anii 1990, pârâtul s-a ocupat cu creșterea animalelor în propria sa gospodărie, fără a amenaja adăposturi corespunzătoare, care să respecte normele igienico-sanitare, ceea ce a creat familiei reclamantului, precum și altor vecini disconfort major, datorită mirosurilor pestilențiale emanate de dejecțiile animalelor.
Începând cu anul 1995 s-a adresat organelor competente, au fost constatate încălcări aduse Ordinului ministrului Sănătății nr. 981/1994, în anii 2007-2011 situația s-a agravat, însă nu au fost aplicate sancțiuni contravenționale urmare încălcării normelor igienico-sanitare și a celor de protecție a mediului.
Arată reclamantul că pârâtul nu găsește de cuviință să accepte un dialog civilizat privind soluțiile practice de mutare a adăposturilor de animale, pentru a se încadra în normele de protecție sanitară de mediu corespunzătoare traiului în comunitate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1527,1528,612,630 C. civ., Ordinul MS nr. 981/194, Legea nr. 98/1994.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță și a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere că deține distanța legală față de limita de hotar, are fosă septică ce este vidanjată periodic, gunoiul organic est împrăștiat pe proprietatea sa ca îngrășământ natural, astfel cum au constatat și reprezentanții instituțiilor ce au primit sesizările reclamantului. Arată pârâtul că este proprietar de bună credință, reclamantul i-a făcut numai șicane și plângeri că nu respectă normele igienico-sanitare, deși el ar fi trebuit să facă aceasta, deoarece reclamantul a dat cu ierbicid pe castraveți și pe iarbă în fața casei și i-a otrăvit calul.
A fost încuviințată și administrată în cauză, pentru fiecare dintre părți, proba cu înscrisuri, cu martori și cu expertiză tehnică în specialitatea protecția mediului.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/06.08.2014 prin care a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a obligat reclamantul, la plata către pârât, a cheltuielilor de judecată, 1.000 lei onorariu avocat și 550 lei onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, proprietățile părților, situate în Comuna Valea Călugărească, .. 109 și nr. 110, județul Prahova, se învecinează.
De 50 de ani, pârâtul se ocupă în gospodăria proprie de creșterea animalelor domestice, cai, porci, păsări, astfel cum rezultă din toate probele administrate.
Instanța a constatat că, de-a lungul timpului, în anii 1995, 2007, 2010, 2011, reclamantul R. I. s-a adresat cu sesizări privind disconfortul creat de adăposturile pentru creșterea animalelor ale vecinului său, pârâtul V. S., către Primăria Comunei Valea Călugărească, Agenția pentru Protecția Mediului, Direcția de Sănătate Publică Prahova sau Autoritatea de Sănătate Publică Prahova.
Instanța a reținut că pârâtului i-au trimise de către autoritățile anterior arătate, înștiințări cu privire la obligativitatea respectării de către acesta a normelor sanitare (filele 15-23), în caz contrar fiind pasibil de sancționare în conformitate cu disp. Legii nr. 98/1994.
Din probatoriul administrat, instanța a constatat că pârâtul nu a fost sancționat vreodată pentru săvârșirea vreunei contravenții prevăzute de Legea nr. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă și sănătate publică, deși a fost atenționat în acest sens și s-au efectuat constatări în gospodăria acestuia.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea protecția mediului, având obiectivele stabilite prin încheierea din 16.08.2013.
Din amplul raport de expertiză întocmit în cauză de expert E. D., precum și din răspunsurile la obiecțiunile formulate la acest raport, instanța a reținut că există mirosuri care circulă în cele două proprietăți, degajate de animalele crescute și îngrijite de pârât, însă acestea nu poluează mediul înconjurător, iar reclamantul sau pârâtul nu au semnalat îmbolnăviri ale lor sau membrilor de familie, care să fi fost puse de medicii specialiști pe seama emisiilor de la animale și păsări.
Instanța de fond a reținut că litigiul nu are ca obiect ridicarea unor construcții aflate la mai puțin de limita legală din perspectiva Codului civil, ci de mutare a celor datorită cărora se creează disconfort olfactiv reclamantului sau altor vecini și care nu ar respecta normele de igienă sanitară. Totodată, situația de fapt relativă la aceste construcții persistă dintotdeauna, de când pârâtul a început să se ocupe cu creșterea animalelor, neputându-se stabili dacă unele dintre construcții au fost mutate în timp în interiorul gospodăriei pârâtului V. S..
Instanța a reținut, potrivit Ordinului MS nr. 536/1997, abrogat prin Ordinul MS nr. 119/2014, că „adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată…”
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a reținut că la 0,2 m față de hotarul proprietăților există un grajd, cu două boxe pentru animale de talie mare, echipat corespunzător cu bazine de colectare (fila 156). Față de existența acestui grajd dintotdeauna, cum instanța a reținut mai sus, nu există temei pentru mutarea acestuia, mai ales că, instanța a constatat, din răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză, că există dubii cu privire la distanța față de ferestrele reclamantului, nefiind necesar să existe în cauză întocmită o expertiză în construcții, constatările expertului în protecția mediului fiind suficiente.
De asemenea, cu privire la celelalte solicitări ale reclamantului, privind mutarea cotețelor de păsări, a adăpostului pentru cal, a depozitului de gunoi de grajd, din același răspuns la obiecțiuni, instanța a reținut că acestea și poziționarea lor nu încalcă normele igienico-sanitare, astfel că nu se impune mutarea.
În același timp, instanța a constatat că disconfortul creat de creșterea animalelor de către pârât este inerent acestei activități și vieții la țară, astfel cum părțile o desfășoară. Nu se poate adopta măsura neeconomicoasă a desființării sau mutării construcțiilor vecinului pentru ca apoi să se observe că nu s-a schimbat nimic din punct de vedere al confortului. Relațiile de bună vecinătate trebuie să persiste între părți, deoarece disconfortul decurge din însăși asigurarea existenței pârâtului, iar mirosurile sunt degajate de animale fără culpa vreuneia dintre părți.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată și, pe cale de consecință, a respins-o și a dispus obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul R. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod eronat a fost obligat la plata sumei de 1550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (1000 lei onorariu de avocat și 550 lei onorariu de expert) potrivit articolului 274 din VCPC.
Cât privește suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat nu face discuții deoarece la data judecării fondului avocatul pârtii adverse a solicitat obligarea mea la cheltuieli de judecată potrivit chitanțelor aflate la filele 294 și 295 dosar fond.
Eroarea s-a produs în ce privește obligarea la 550 lei onorariu de expert instanța hotărând că suma de 1100 lei avansată expertului trebuie suportată în cote egale de cele 2 părți, fără a avea în vedere că a suportat onorariul inițial în cuantum de 800 lei.
Astfel, prin încheierea din 16.08.2013 s-a stabilit ca onorariul de expert să fie în cuantum de 800 lei în sarcina sa, potrivit chitanței de la fila 113.
Prin încheierea din 22.04.2014 a fost majorat onorariul de expert cu 300 lei, câte 150 lei pentru fiecare parte, achitat de părți potrivit chitanțelor aflate la filele 256 si 291 dosar fond.
În consecință, trebuie să plătească pârâtului doar 150 lei cu titlu de onorariu expert deoarece 950 (800+150) au fost deja plătiți așa cum a arătat mai sus.
Concluzionând datorează pârâtului 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat și 150 lei cu titlu de onorariu de expert în total 1150 lei.
Față de cele de mai sus solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării sale la cheltuieli de judecată către pârât în cuantumul arătat la alineatul precedent.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit disp. art. 275 C. pr. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Reprezintă cheltuieli de judecata: taxe de timbru, plata experților, despăgubirea martorilor, onorariile avocațiale, alte taxe de procedură și impozit; alte cheltuieli, pe care partea demonstrează că le-a făcut în legătură cu litigiul.
Temeiul juridic este deci, cupla procesuală, care poate aparține pârâtului sau reclamantului.
Reclamantul a fost obligat prin sentința apelată să plătească pârâtului suma de 1550 de lei reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
Cât privește obligarea acestuia la plata sumei de 1550 lei, tribunalul constată că în mod eronat instanța de fond a dispus în acest mod.
Astfel, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, suma de 1100 lei avansată expertului trebuie suportată în cote egale de cele 2 părți, fără a avea în vedere că a suportat onorariul inițial în cuantum de 800 lei.
Așa cum rezultă din încheierea de ședintă din data de 16.08.2013, instanța de fond a stabilit că onorariul de expert este în cuantum de 800 lei în sarcina sa, potrivit chitanței de la fila 113.
Ulterior, prin încheierea din 22.04.2014 a fost majorat onorariul de expert cu 300 lei, câte 150 lei pentru fiecare parte, achitat de părți potrivit chitanțelor aflate la filele 256 si 291 dosar fond.
Așa fiind, reclamantul trebuia obligat să plătească pârâtului cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu de expert suma de 150 lei cu titlu de onorariu de expert, întrucât suma de 800 de lei stabilită inițial, sumă reprezentând onorariu de expert a fost achitată.
Tribunalul constată că, reclamantul datorează pârâtului suma de 1000 lei cu titlu de onorariu de onorariu de avocat și 150 lei cu titlu de onorariu de expert în total 1150 lei.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să admită apelul, potrivit disp. art. 296 C. pr. civ., să schimbe în parte sentința atacată și să oblige reclamantul la plata către pârât a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond, din care 1.000 lei onorariu avocat și 150 lei onorariu expert.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant R. I. domiciliat în comuna Valea Călugărească, .. 109, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/06.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul pârât V. S. domiciliat în comuna Valea Călugărească, .. 110, județul Prahova.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond, din care 1.000 lei onorariu avocat și 150 lei onorariu expert.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. C. A. G. H.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored.N.C.
4 ex./06.04. 2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. D. S.-I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 177/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1393/2015.... → |
|---|
