Fond funciar. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 89/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 89

Ședința publică din data de 06.02.2015

PREȘEDINTE – M. N.

JUDECĂTOR – N. A.

JUDECĂTOR – N. C.

GREFIER – L. E. A.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți C. A., cu domiciliul în Ploiești, .. 46, județul Prahova, C. I., cu domiciliul în P., ., ., C. G., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, D. M., cu domiciliul în București, ., nr. 20, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 6231/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. I., cu domiciliul în comuna Paulesti, ., județul Prahova, C. C., cu domiciliul în P., ., .. 7, județul Prahova, C. B., cu domiciliul în P., ., ., C. R., cu domiciliul în P., ., .. 7, județul Prahova și C. I., cu domiciliul în P., ., .. 7, județul Prahova și intimații-pârâți I. V., cu domiciliul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR prin PREFECTURA PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, județul Prahova și C. LOCALĂ PĂULEȘTI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR prin PRIMĂRIA COMUNEI PĂULEȘTI, cu sediul în ..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015, declarațiile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 06.02.2015, când a dat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții I. I., C. C., C. B., C. R. și C. I. au chemat in judecată pe pârâții C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin Prefectura Județului Prahova, C. L. Paulesti de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, prin Primăria comunei Păulești, C. A., C. I., C. G., D. M. și C. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absoluta parțială a titlului de proprietate nr._/30.03.1995 emis de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, in sensul înlăturării din acest titlu a pârâților C. A., C. I., C. G., C. M. si D. M.. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea, in mod solidar, parații la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul demers judiciar.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat, în esență că, de pe urma defunctului I. N. N. decedat la data de 15 noiembrie 1978, cu ultimul domiciliu in . emis titlul de proprietate nr._/30.03.1995 pentru suprafața de 3 ha si 3100 mp, teren aflat pe raza comunei Paulesti, .> Au susținut că beneficiari au fost trecuți ca fiind C. A., C. I., C. G., C. M., D. M. si I. N. V., însă în realitate, titlul ar fi trebuit emis doar pe numele lui I. N. V., decedata la data de 04 ianuarie 1995.

Totodată, reclamanții au precizat că moștenitorii defunctei I. N. V., in calitate de descendenți de gradul I, sunt I. I. și C. M., decedată la data de 07.10.2007, iar partea defunctei C. M. se cuvine succesorilor C. C., in calitate de sot supraviețuitor, C. B., in calitate de descendent de gradul I, C. R., in calitate de descendent de gradul I și C. I., in calitate de descendent de gradul I.

Au arătat reclamanții că defunctul I. N. N. a avut doi descendenți de gradul I, si anume I. N. V. și C. R..

Au precizat că succesiunea lui I. N. N. a fost dezbătută in anul 1979, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 103/02.02.1979 eliberat de notariatul de Stat Județean Prahova.

Au susținut că din conținutul certificatului de moștenitor rezulta ca descendenta de gradul I, C. R., a renunțat la moștenire prin declarația autentificata la fostul Notariat de Stat Prahova sub nr. 147/1979.

Au arătat că pârâții C. A., C. I., C. G., C. M. si D. M. au fost trecuți in titlul de proprietate nr._/30.03.1995 în mod greșit ca moștenitori ai defunctului I. N. N., întrucât ei sunt străini față de moștenirea acestuia.

In aceasta privința, s-a învederat că pot beneficia de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, in termenul si condițiile prevăzute de art. 700 Cod Civil, iar nu si cei care au renunțat la moștenire, in condițiile art. 696 cod civil ( Decizia nr. XI a I.C.C.J., Secțiile Unite din 5 februarie 2007, recurs in interesul legii).

Au mai arătat că potrivit art. 696 Cod Civil, eredele care a renunțat la succesiune se considera ca nu a fost niciodată erede, ceea ce presupune ca renuntatorul nu poate invoca nici un drept pe care ar putea sa îl culeagă in calitate de moștenitor. Renunțarea este un act de opțiune succesorala cu caracter indivizibil, privind atat bunurile prezente ale autorului, cat si pe cele viitoare, nefiind permisa renunțarea doar cu privire la unele bunuri si acceptarea altora.

Au precizat că regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil si opțiunii succesorale care nu poate fi condiționata de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Așadar, moștenirea poate fi acceptata sau repudiata in întregul ei. In caz contrar, s-ar ajunge la situația ca succesiunea sa fie deschisa ori de cate ori apar modificări patrimoniale in activul sau pasivul moștenirii, situație contrara normelor imperative ce guvernează moștenirea legala.

Au arătat că art.13 din Legea nr.18/1991 a repus moștenitorii in termenul de acceptare a succesiunii, prin formularea cererii de reconstituire, numai pe moștenitorii autorului acceptanți si neacceptanti, noțiune ce exclude pe renunțători tocmai pentru ca nu mai au calitatea de moștenitori, in temeiul art. 696 Cod Civil.

Au învederat că pârâții C. A., C. I., C. G., C. M. si D. M. au fost trecuți ca moștenitori beneficiari in titlul de proprietate atacat, desi aceștia erau străini față de moștenirea lui I. N. N., neavand dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul Legii nr.18/1991.

Au menționat că autoarea . R., prin renunțare expresa, nu a dobândit personal nici un drept cu privire la moștenirea lui I. N. N.. Nedobândind personal drepturi succesorale, nu sunt îndeplinite condițiile dobândirii moștenirii prin retransmitere de către descendenții C. A., C. I., C. G., C. M. si D. M..

În drept, au fost invocate dispozițiile art.13 din Legea nr.18/1991, art. 696 C.civ. și art.274 C.pr.civ.

Fiind legal citați, pârâții C. A., C. I., C. G., D. M. și C. N. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că acțiunea este, în principal, inadmisibila, și, în subsidiar, neîntemeiată.

În apărare, pârâții au arătat că I. N. N. a avut două fete, și anume pe R. și pe V., aceasta din urmă a decedat în data de 04 ianuarie 1995, lăsându-i moștenitori pe I. I. și C. M., decedată în anul 2007.

Au arătat că pârâții C. A., C. I., C. G., D. M. și C. N. sunt moștenitorii lui C. R.. În această calitate, au învederat că nu există dovada renunțării acesteia la succesiunea de pe urma tatălui ei, apreciind că mențiunea de care se prevalează reclamanții și care este înscrisă în certificatul de moștenitor nr.103/1979 nu ține loc de declarație de renunțare la moștenire, fiind singura dovadă pe care și-ar putea întemeia reclamanții prezenta acțiune.

Au arătat pârâții că au făcut demersuri la Camera Notarilor Publici Prahova, care a confirmat, prin adresa nr.1557/21.10.2009, că această declarație de care fac vorbire reclamanții nu există în mapa cu declarații de renunțare.

Au susținut că, reclamanții nu au invocat un temei juridic pentru cererea formulată, respectiv să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 30.03.1995.

Au mai arătat că acțiunea nu se raportează la situațiile prevăzute de Legea nr.247/2005, în cadrul capitolului care reglementează nulitatea absolută.

Pârâții au considerat că prin această acțiune se pun în discuție probleme legate de drept civil, de drept succesoral, și nu de drept funciar.

Au învederat că titlul de proprietate este actul final al unei proceduri reglementate de legile fondului funciar.

Au susținut că pe baza cererilor formulate de cei îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate și a documentației înaintată de C. locală de fond funciar către C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, aceasta din urmă a emis Hotărârea nr.145 din 14.11.1991, pe numele titularilor titlului de proprietate nr._ din 30.03.1995.

Au arătat că nici o persoană nu a contestat această hotărâre sau adeverința de reconstituire nr.724/1991.

Mai mult, după emiterea procesului-verbal de punere în posesie, nimeni nu a contestat calitatea titularilor, amplasamentul sau suprafața.

Au arătat că în 4 ianuarie 1995 a decedat I. V., precizând că în timpul vieții aceasta nu a contestat nici un act premergător emiterii titlului de proprietate contestat.

Au susținut că C. M., fiica lui I. V., a decedat în anul 2007 și că în timpul vieții aceasta nu a contestat nici un act premergător emiterii titlului de proprietate contestat.

Au menționat că aceste argumente confirmă că R. C. nu a dat nici o declarație de renunțare în timpul vieții.

Pârâții au considerat că acțiunea este inadmisibilă, pentru care obiectul ei cade sub incidența dispozițiilor Codului civil, iar contestatarea calității de moștenitor sau negarea acesteia se face în cadrul acțiunii de dezbatere a succesiunii și au solicitat ca reclamanții să depună la dosarul cauzei declarația de renunțare dată de C. R., iar comisia locală să depună documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ din 30.03.1995.

În data de 18.06.2010, C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Agricole și a celor Forestiere a înaintat la dosar documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat (fila 57-65).

În data de 25 iunie 2009, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au arăta că în cuprinsul adresei nr.1557/21.10.2009, s-a precizat, în mod expres, că cele două declarații de renunțare specificate în certificatul de moștenitor nr. 103/2.02.1979 și certificatul de moștenitor nr.996/9.01.1979 eliberate de fostul Notariat de Stat Local Câmpina au fost înregistrate în registrul de renunțare la succesiune sub nr. 147/1979 și respectiv 6/1979, dar nu se regăsesc în mapa cu declarații. Insă, lipsa celor două acte întocmite acum peste 30 de ani nu conduce la concluzia că ele nu au existat.

Au arătat că declarațiile de renunțare la succesiune sunt menționate în certificatele de moștenitor arătate, care reprezintă înscrisuri autentice întocmite de notari publici. Or, înscrisul autentic se bucură de o prezumție de validitate astfel încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă.

Certificatele de moștenitor au fost emise în baza declarațiilor de renunțare pe care notarii le-au înregistrat într-un registru special. În privința constatărilor personale ale agentului instrumentator, făcute prin propriile sale simțuri în limitele atribuțiilor sale, înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals.

Or, notarii care au întocmit certificatele de moștenitor menționate au avut la dispoziție cele două declarații de renunțare la succesiune date de C. R., ceea ce conduce la concluzia că certificatele de moștenitor fac dovada existenței declarațiilor până la înscrierea în fals.

Mai mult, lipsa declarațiilor din mapele speciale nu ne poate fi imputată reclamanților, ci persoanelor care aveau obligația să le păstreze și care din culpă nu și-au îndeplinit această sarcină.

Aceste acte au existat, fiind înregistrate în registrul de renunțare la succesiune și au fost folosite de notarii care au emis certificatele de moștenitor împrejurare ce rezultă și din adresa nr. 1557/21.10.2009 a Camerei Notarilor Publici Ploiești.

Au mai arătat că ulterior introducerii acțiunii reclamanții au precizat a temeiului de drept în sensul că au arătat că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. III lit.a din Legea nr. 169/1997.

Prin încheierea de ședință din 28.06.2010, instanța de fond a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/281/2010, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.103/1979.

În data de 30 iunie 2010, pârâta C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Păulești a înaintat, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.

În data de 25 noiembrie 2013, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, întrucât dosarul nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești a fost soluționat în mod irevocabil.

Prin cererea depusă în data de 16.12.2013, reclamanții au învederat instanței că pârâta C. N. a decedat la data de 04.12.2011, precizând că moștenitoarea acesteia este I. V.. Totodată, au solicitat introducerea acesteia in cauză, în calitate de moștenitoare a defunctei C. N..

Reclamanții au atașat la dosar hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._/281/2010, certificat de deces al pârâtei C. N..

La termenul de judecată din 16.12.2013, reclamanții au arătat că numele corect al moștenitoarei defunctei C. N. este I., în loc de I..

La termenul de judecată din 27.01.2014, C. Județeană de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor a înaintat un set de înscrisuri.

În data de 10.02.2014, s-a depus la dosar încheierea nr.2 din 23.01.2014 întocmită de BNP P. A., certificat de deces . nr._, certificat pentru instanță nr.152/23.01.2014.

La data de 14.04.2014, pârâții C. G., C. I., C. A. și D. M., raportat la declarația de renunțare nr.722 din 30.01.1979, ce a fost depusă de reclamanți, au arătat că se înscriu în fals împotriva acestui act, care nu reprezintă voința lui R. C., considerând că nu a fost semnat de ea în timpul vieții.

Pârâții au mai formulat o cerere prin care au solicitat instanței să constate că în anul 1979, după decesul lui N. I. N., C. R. în bună înțelegere cu I. V. a renunțat în favoarea lui I. V. la dreptului ei din casa parinteasca situată în ., în temeiul art.691 alin.2 pct.1 C.civil.

Au arătat că I. V. este singura întreținătoarea de familiei nu avea posibilități materiale pentru a crește copiii și singura locuință pentru ea și copii ei a fost casa părintească, fiind casa de care se face vorbire în certificatul de moștenitor nr.103/1979.

Au învederat că în timpul vieții, C. R. și familia ei au ajutat-o constant ca să-și acopere nevoile familiei, să conserve casa și să-și crească copiii, apreciind că această situație este tipică pentru acceptarea in favorem, arătând că înțelegerea dintre surori, în sensul renunțării in favorem este anterioară acestei declarații, pârâții consideră că acceptarea în această modalitate făcută de C. R. lasă fără eficiență declarația nr.722/2009.

Prin sentința civilă nr.6231/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, s-a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._ din 30.03.1995 emis pe numele defunctului N. I. N., în sensul excluderii din titlu a numiților C. Gh. A., C. Gh. I., C. Gh. G., C. Gh. M. și D. Gh. M.

Au fost obligați pârâții C. A., C. I., C. G., D. M. și I. V. să plătească, în solidar, suma de 1.700 lei în favoarea reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâților C. Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar și C. Județeană de Aplicare a Fondului Funciar la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, în data de 14.11.1978 s-a deschis succesiunea de pe urma defunctului N. I. N., cu ultimul domiciliu în ., conform certificatului de deces . nr._ din 15.11.1978.

Prin certificatul de moștenitor nr.103/1979 din 02.02.1979 emis de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul succesoral nr.103/1979, de pe urma defunctului N. N., s-a stabilit că are calitatea de moștenitor numita I. V., în calitate de fiică și descendent de gradul I, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală. Totodată, s-a stabilit că C. R. (autoarea pârâților), în calitate de fiică, a renunțat la succesiunea tatălui său.

În data de 14 martie 1991, C. A., C. M., C. G., D. M. (fostă C.) și C. I. au formulat cerere de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului N. N., prin care au arătat că sunt moștenitorii acestuia, în calitate de nepoți de fiică, și anume de pe urma lui C. R.. Totodată, în cuprinsul cererii pârâții C. A., C. M., C. G., D. M. (fostă C.) și C. I. au menționat că și I. V., în calitate de fiică, este moștenitoarea defunctului N. N..

În data de 20 martie 1991, I. V. a formulat cerere de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului N. N., precizând că este moștenitoarea fostului proprietar conform certificatului de moștenitor nr.103/1979 .

La data de 04.01.1995 s-a deschis succesiune de pe urma defunctei I. V., avându-i părinți pe N. și Marita, cu ultimul domiciliu în ., conform certificatului de deces . nr._ din 05.01.1995 .

În data de 30.03.1995, C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a emis Titlul de proprietate nr._, prin care a reconstituit în favoarea descendenților defunctului N. I. N. dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafața de 3 ha și 3.100 m.p., situate în comuna Paulești, ., și anume în favoarea lui C. Gh. A., C. Gh. I., C. Gh. G., C. Gh. M., D. Gh. M. și I. N. V..

Prin certificatul de moștenitor nr.1922 din 06.06.1995 emis de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul succesoral nr.2279/1995, de pe urma defunctei I. V., s-a stabilit că are calitatea de moștenitor numita C. M., în calitate de fiică și descendent de gradul I, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală și numitul I. I., în calitate de fiu și descendent de gradul I, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală .

În data de 07.10.2007 s-a deschis succesiunea de pe urma defunctei C. M. (fosta I.), cu ultimul domiciliu în ., conform certificatului de deces . nr._ din 07.10.2007.

Având în vedere faptul că nu a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctei C. M., ținând seama de actele de stare civilă atașate la dosarul cauzei, în baza art.653 alin.1 C.civil, instanța reține că de pe urma acesteia au rămas moștenitori descendenții săi de grad I, și anume C. I. N. (fila 21), C. R. C. și C. B. (fila 199), precum și soțul supraviețuitor C. C..

Ulterior, prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2010, C. A., C. I., C. G. și D. M., au chemat in judecata pe parații I. I., C. C., C. B., C. R. și C. I. și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor 103/1979 din 2 februarie 1979, in sensul de a constata nulitatea mențiunii la rubrica “ straini de succesiune “ C. R., fiica prin declarația înregistrata la nr. 147/1979.

Prin sentința civilă nr.6420 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor 103/1979 din 2 februarie 1979 formulată de C. A., C. I., C. G. și D. M. și C. N. în contradictoriu cu I. I., C. C., C. B., C. R. și C. I., întrucât s-a constatat că ca autoarea reclamanților din dosarul nr._/281/2010, C. R., a renunțat la succesiunea tatălui său, N. N.. Totodată, instanța a respins și completarea acțiunii, prin care s-a solicitat constatarea calității de moștenitor legal a acesteia cu privire la succesiunea defunctului sau tata.

Instanța de fond a apreciat că, pentru ca o persoană să poată veni la moștenire în temeiul legii aceasta trebuie să aibă capacitate succesorala, vocație succesorala legala, să nu fie nedemnă și să nu fie înlăturata de la moștenire prin voința testatorului.

În prezența acestor condiții transmiterea moștenirii operează în virtutea legii din momentul deschiderii moștenirii.

Cu privire la vocația succesorala legală, rudele în linie dreapta descendentă (fiu, nepot de fiu, strănepot de fiu etc.) și ascendentă au vocație succesorala în mod nelimitat în grad. În schimb, rudele colaterale au vocație succesorală legală numai până la gradul al IV-lea inclusiv.

Totuși, vocația succesorală a acestor rude nu înseamnă că ele toate, împreună și deodată, vor culege moștenirea lăsată de defunct, căci vocația lor la moștenire este numai generală. Vocația lor concretă de a culege efectiv această moștenire este determinată prin devoluțiunea succesorală legală, legea instituind o anumită ordine de chemare legală la moștenire. Prin urmare, pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moștenire în temeiul legii, deci să aibă vocație legală concretă, nu este suficient să facă parte din categoria moștenitorilor legali, cu vocație generală, ci trebuie să mai fie îndeplinită și o condiție negativă, și anume să nu fie înlăturată de la moștenire de o altă persoană cu vocație generală, dar chemată de lege în rang preferabil, deci care are și vocație concretă, utilă.

Pentru stabilirea ordinii de preferință între rudele defunctului cu vocație generală, legea folosește două criterii tehnico-juridice: clasa de moștenitori și gradul de rudenie.

Codul civil, în cadrul art.659, 669-675, stabilește patru clase de moștenitori legali, clasa I fiind alcătuită din clasa descendenților în linie directă, și anume copii, nepoți și strănepoți, fără limită în grad.

Cu privire la împărțirea moștenirii între descendenți, dacă la moștenire sunt chemați doi sau mai mulți descendenți de gradul I, cota-parte de moștenire ce se cuvine fiecăruia se stabilește în mod egal, în funcție de numărul lor (pe capete). Tot astfel, se procedează dacă la moștenire sunt chemați în nume propriu descendenții de grad subsecvent, care nu beneficiază de reprezentare. În schimb, dacă descendenții de gradul II și următoarele vin la moștenire reprezentare, împărțirea se face pe tulpini și subtulpini, principiul egalității aplicându-se numai între ramurile din aceeași tulpină. Descendenții mai îndepărtați în grad și care nu beneficiază de reprezentare sunt exluși de la moștenire, în temeiul principiului proximității gradului de rudenie între moștenirii de aceeași clasă.

Cu referire la legile fondului funciar, potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.18/1991, dacă fostul proprietar nu este în viață pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, beneficiază de prevederile legii moștenitorii lui în condițiile legii civile.

Cât privește dovada calității de moștenitor, aceasta poate fi făcută cu certificat de moștenitor, certificat de calitate de moștenitor, testament, actele de stare civilă și orice alte mijloace de probă admise de lege.

Calitatea de moștenitor se dovedește, de regulă, cu certificatul de moștenitor care s-a eliberat după moartea fostului proprietar, potrivit art.13 din Legea nr.18/1991.

Cât privește puterea doveditoare a certificatului de moștenitor, Legea nr.36/1995, prin art.88 teza a II-a, și-a fixat preferințele sale, fiind categorică și fără echivoc, în sensul că până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau a bunurilor care i se cuvin fiecărui moștenitor în parte. Din dispoziția legală citată rezultă că, odată emis de notarul public, certificatul de moștenitor nu poate fi ignorat, prin simpla lui negare, întrucât un astfel de act, în puterea legii, face dovada deplină, printre altele, asupra calității de moștenitor, până la anularea lui prin hotărâre judecătorească.

Dacă nu se face dovada calității de moștenitor cu certificat de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor, dovada unei asemenea calități se poate face numai cu acte de stare civilă, în afară de excepțiile prevăzute de art.13 din Legea nr.119/1996.

De asemenea, spre deosebire de drepturile succesorale care se dobândesc de către toți moștenitorii de la data deschiderii moștenirii, în privința dobândirii exercițiului acestor drepturi, numită „posesiunea moștenirii”, legea distinge între două categorii de moștenitori, și anume moștenitorii care au posesiune de drept a moștenirii, numiți moștenitori sezinari (art.653 alin.1 C.civil) și ceilalți moștenitori care nu au sezina.

Sezina este un beneficiu al legii în virtutea căruia anumiți moștenitori au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului. În esență, sezina conferă moștenitorului în cauză posibilitatea juridica de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale și de a exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct sau intrate în moștenire ulterior, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calității de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească.

În sistemul Codului civil de la 1864, numai descendenții și ascendenții defunctului sunt moștenitori sezinari, deci numai rudele în linie directă, indiferent de gradul de rudenie, potrivit art.653 alin.1 C.civil.

Calitatea de sezinar al rudelor în linie dreaptă este condiționată de vocația lor concretă la moștenire; cine nu moștenește nu poate avea calitatea de sezinar. Astfel, cine este înlăturat de la moștenire prin prezența altor moștenitori dintr-o clasă mai apropiată sau de un grad mai apropiat ori din cauza renunțării la moștenire sau a nedemnității nu pot avea calitatea de moștenitor sezinar.

În ceea ce privește efectele sezinei, moștenitorul sezinar poate intra în stăpânirea de fapt și administrarea tuturor bunurilor succesorale, mobile sau imobile, fără îndeplinirea formalităților prealabile. Prin urmare, moștenitorul sezinar are dreptul să stăpânească și să administreze patrimoniul succesoral înainte de obținerea certificatului de moștenitor. De asemenea, moștenitorul sezinar poate exercita drepturile și acțiunile patrimoniale dobândite prin moștenire.

Potrivit art.653 alin.2 C.civil din 1864, moștenitorii legali nesezinari, și anume rudele colaterale și soțul supraviețuitor, intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiției. Astfel, . se realizează pe calea procedurii succesorale notariale, prin eliberarea certificatului de moștenitor de către notarul public sesizat din circumscripția teritoriala a judecătoriei de la locul deschiderii succesiunii sau, în caz de neînțelegeri, pe calea acțiunii în justiție.

Astfel, în temeiul art.13 legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului, dar cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Din aceste dispoziții ale Legii fondului funciar, rezultă voința legiuitorului de a acorda beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului cu drept la reconstituire, cu respectarea normelor de drept comun referitoare la excluderea de la succesiune în caz de concurs a moștenitorilor de grad mai îndepărtat.

Astfel, în situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate depun cererii mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali se iau în considerare, prin excludere, în ordinea de preferință stabilită în cuprinsul acestui articol, în conformitate cu normele dreptului comun. Astfel, în ceea ce privește descendenții direcți, între aceștia, copiii exclud pe nepoți, cu excepția cazului în care nepoții vin la moștenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare.

Atunci când au fost depuse mai multe cereri de reconstituire a dreptului de proprietate mai mulți moștenitori, ele trebuiau soluționate cu respectarea principiului proximității gradului de rudenie.

Așadar, descendenții excluși de la moștenire nu pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar dacă au fost trecuți din greșeală pe titlul de proprietate, alături de alți moștenitori acceptanți ai succesiunii fostului proprietar. Dacă descendentul exclus de la moștenire figurează în titlul de proprietate, ceilalți moștenitori pot solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate în condițiile art.III din Legea nr.167/1997.

Ca atare, prima instanță a apreciat că se poate constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate chiar dacă moștenitorii nu au contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, respectiv adeverința de proprietate sau procesul verbal de punere în posesie.

Față de cele expuse în precedent, având în vedere faptul că I. V. a fost unica moștenitoare a defunctului N. I. N., că în data de 20.03.1991, I. V., în calitate de descendent de gradul, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut autorului acesteia, în temeiul art.8 alin.2 raportat la art.13 din Legea nr.18/1991, instanța apreciază că, în speță, cererea de reconstituire formulată de pârâții C. A., C. M., C. G., D. M. (fostă C.) și C. I., în calitate de descendenți de gradul II, nu putea produce vreun efect juridic, întrucât în baza principiului proximității gradului de rudenie, beneficiul dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate a fost recunoscut doar lui I. V..

Pe cale de consecință, în temeiul art.III alin.1 lit.a) pct.i) teza finală din Legea nr.169/1997, instanța de fond a constatat că este lovit de nulitate absolută parțială Titlul de proprietate nr._/30.03.1995 emis de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, întrucât a fost emis în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite, și anume în favoarea pârâților C. Gh. A., C. Gh. I., C. Gh. G., C. Gh. M., D. Gh. M..

Ca atare, pârâții C. Gh. A., C. Gh. I., C. Gh. G., C. Gh. M., D. Gh. M. nu au moștenit terenurile menționate în titlul de proprietate nr._/30.03.1995.

Având în vedere faptul că certificatul de moștenitor nr.103/1979 nu a fost anulat, că prin sentința civilă nr.6420 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2010, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor 103/1979 din 2 februarie 1979 formulată de C. A., C. I., C. G. și D. M. și C. N. în contradictoriu cu I. I., C. C., C. B., C. R. și C. I. și că s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea calitatea de moștenitor legal a defunctei C. R. cu privire la succesiunea defunctului sau tata N. N., întrucât s-a constatat că autoarea reclamanților din dosarul nr._/281/2010, C. R., a renunțat la succesiunea tatălui său, instanța va înlătura ca nejustificate apărările formulate de pârâți în legătură cu modalitatea prin care C. R. a acceptat succesiunea rămasă de pe urma tatălui său.

Astfel, în cauză, și-a produs efectele instituția puterii de lucru judecată. Ca atare, prezumția puterii de lucru judecat operează atunci când în al doilea proces se pune o chestiune soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. De aceea, prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Se poate spune că prezumția îndeplinește o funcțiune pozitivă, normativă (cu titlu de norme particulare, ce apar între părți), ceea ce s-a transat jurisdicțional anterior fiind folosit cu ocazia unei noi judecăți, care nu va trebui să contrazică aceste constatări anterioare ale instanței.

Ținând seama de faptul că, în drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.13 din Legea nr.18/1991, instanța va înlătura ca nejustificată apărarea pârâților în sensul că reclamanții nu au invocat un temei juridic pentru cererea formulată.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, instanța de fond a constatat, contrar susținerilor pârâților, că în speță au fost incidente atât dispozițiile de drept comun din materia succesiuni, cât și dispozițiile Legii nr.18/1991.

Având în vedere faptul că nulitatea absolută, în principiu, nu poate fi acoperită prin confirmare, instanța va înlătura ca nejustificată apărarea pârâților în sensul că în timpul vieții lui I. V. și C. M., acestea nu au contestat Hotărârea comisiei județene nr.145 din 14.11.1991, adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate nr.724/1991, procesul-verbal de punere în posesie sau Titlul de proprietate nr._ din 30.03.1995

Referitor la excepția inadmisibilității cererii invocata de către pârați, instanța de fond a calificat-o ca și o apărare de fond, întrucât aceste sustineri nu vizează o cauza de inadmisibilitate a cererii, ci doar se afirma netemeinicia cererii de chemare in judecata.

Ca atare, contrar susținerilor pârâților, verificarea calității de persoană îndreptățită să beneficieze de dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate, se realizează pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute, în condițiile art.III din Legea nr.169/1997, iar nu pe calea acțiunii de dezbatere a succesiunii. De altfel, în speță, succesiunea rămasă de pe urma defunctului N. N. s-a dezbătut pe cale notarială încă din anul 1979.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimații C. A., C. I., C. G., D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod total greșit instanța de fond a admis acțiunea, a constatat nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr._/30.03.1995 emis in baza adeverinței de punere in posesie 724/2.11.1991, înscris in registrul de transcriptiuni la Judecătoria Ploiești in sensul excluderii din titlu a numiților C. A., C. I.,C. M., C. G., D. M. ,pe motiv ca nu sunt moștenitori ai defunctului N. I. N., singurul moștenitor fiind I. V..

N. I. N. a avut doua descendente de gradul 1, pe C. R. autoarea paraților si I. V. autoarea reclamanților.

Dupa moartea acestuia a fost emis certificatul de moștenitor nr 103/2.02.1979, in care singura moștenitoare este I. V. pentru o masa succesorala compusa din imobil situat in corn Paulesti, ., având o casa de locuit cu doua camera, sala si anexe reprezentând garaj, magazie, si un teren de 250 mp. Proprietatea lui N. I. N. in anul 1979 era cea care a fost trecuta in certificatul de moștenitor nr 103/2.02.1979 la care,, se presupune „ ca, C. R. ar fi renunțat, cu declarația de renunțare nr 147/30.01.1979 care nu a fost găsita si nici înregistrata in registrul de acte autentice, nici in registrul general notariat si nici la mapa de renunțători si mapa cu acte autentice.

Restul proprietății lui N. I. N. se afla in proprietatea colectiva si după cum este cunoscut la nici o succesiune deschisa intre anii 1962-1990, nu s-a trecut la nici o masa succesorala proprietatea care era la CAP, renunțarea s-a dat pentru masa succesorală de la data decesului.

Pentru a opera renunțarea la moștenire sunt necesare câteva condiții a fi îndeplinite si anume:

Declarația de renunțare la moștenire se face numai in mod expres, in fata notarului, mama noastră C. R. nu s-a prezentat NICIODATĂ in fata notarului si nu a semnat si știut de nici o declarație de renunțare, fiind in aceea perioada foarte bolnava, internata in spital, nu mai era in deplinătatea facultăților mintale.

Declarația de renunțare la moștenire este valabila daca este data in fata notarului la care s-a deschis succesiunea . Nu s-a dat in fata notarului, sunt doua declarații nr.147/1979 si 722/1979 date la doua notariate distincte si la date diferite. Renunțarea la succesiune se înscrie . notarial, Declarația nr. 147/1979 nu s-a înscris, este trecuta fara număr de autentificare, nu s-a găsit in materialitatea ei in mapa cu declarații de renunțare si nici in mapele cu acte autentice pe anul 1979, in acest sens sunt la dosarul cauzei adresele de la Camera Notarilor Publici Ploiești cu nr 1557/21.10.2009,461/11.03.2011,1010/26.05.2011 nr. 53/9.01.2012.

S-a mai arătat că au depus un memoriu la Camera Notarilor Publici Prahova cu nr. 1406/10.06.2014, aspectele cererii acestora fiind analizate in cadrul ședinței Colegiului Director din 20.06.2014, insa s-a prelungit termenul de răspuns cu 30 de zile.

Parații nu au avut cunoștința de renunțarea mamei lor si nu au avut niciodată intenția sa inducă in eroare cele doua comisii cu privire la calitatea de persoane indreptatite,mai mult comisiile au avut spre analiza certificatul de moștenitor nr.103/1979, astfel cum rezulta din adresa din 30.06.2010 si înscrisuri anexate acesteia, prin care C. L. de aplicare a legilor fondului funciar Paulesti prin primar I. D., comunica întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/1995, insa nu exista nici un act de proprietate anexat al lui N. N., culpa nefiind a paraților.

Hotărârea nr. 82 de la Prefectura ,prin care comisia formata din 16 membri văzând certificatul de moștenitor cu renunțătoarea si toate celelalte înscrisuri au validat actele si au decis emiterea titlului de proprietate pe numele paraților, considerând ca renunțarea viza numai masa succesorala compusa din imobil situat in corn Paulesti, ., având o casa de locuit cu doua camera, sala si anexe reprezentând garaj, magazie, si un teren de 250 mp.

Data fiind aceasta derogare, moștenitorii pot „renunța" prin abstențiune (neformularea cererii) la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Aceasta situație se regăsește in ipoteza in care un moștenitor acceptant (sa spunem singurul din certificatul de moștenitor obținut anterior Legii 18/91) înțelege sa rămana cu bunul dobândit in baza certificatului (de regula casa si teren curti-constructii) si sa nu formuleze cerere pentru restul averii funciare. Legea funciara permite ca ceilalți moștenitori, neacceptanti la data obținerii certificatului de moștenitor, sa fie repusi de drept in termenul de acceptare a moștenirii, prin cererea pe care o fac comisiei. In mod firesc, titlul de proprietate va fi emis numai pe numele acestora, dar, de cele mai multe ori, cuprinde si terenul curti-constructii, care aparține moștenitorului din certificat, nesemnatar al vreunei cereri de reconstituire.

In acest caz drepturile trebuie stabilite in baza unor norme aplicabile diferite de drept succesoral si funciar, tocmai pentru a nu vătăma moștenitorul nemenționat in titlu.

Atunci când moștenitorul din certificat împreuna cu ceilalți moștenitori neacceptanti formulează cereri la comisie, de regula, nu sunt probleme, deși practica judiciara a cunoscut si cazuri când moștenitorul din certificat a fost înlăturat de la restul averii funciare datorita proximității gradului de rudenie cu defunctul.

Tot datorita excepției de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale se poate ivi următoarea situație: unicul moștenitor acceptant nu formulează cerere de reconstituire, renunțând prin abstentiune la celelalte terenuri, toti ceilalți moștenitori sunt renuntatori insa formulează cerere la comisie.

Care trebuie sa fie soluția? Respingerea cererilor de reconstituire, deferirea averii funciare către stat si păstrarea terenurilor la dispoziția comisiilor? Credem ca nu !

Altfel, reconstituirea proprietății private ar ramane un drept iluzoriu gratie unor norme care mai mult încurca decât simplifica.

In opinia instanțelor si in aceasta ipoteza renunțătorii pot beneficia de averea funciara prin interpretarea sistematica si teleologica a disp. art 701 C.civ. si art 13(2) din lg. 18/91, deoarece cererea adresata comisiei reprezintă o veritabila retractare a renunțării, câta vreme „succesiunea nu a fost acceptata de alti erezi" intelegandu-se partea de succesiune(terenurile) la care moștenitorul acceptant a inteles sa renunțe prin neformularea cererii de reconstituire.

S-au evocat aceste exemple întrucât, din punctul de vedere al instanței, atunci când dispozițiile funciare se întrepătrund cu cele de drept succesoral, probele si particularitățile spetei sunt cele care fundamentează soluția de menținere sau de anulare a titlului.

Art 304 pct 8 C pr civ .când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;

Menționează recurenții că în mod greșit instanța de fond a considerat ca nu erau persoane îndreptățite, ca nu aveau capacitate si vocație succesorala ca urmare a renunțării nr 147/1979 a mamei lor, C. R., invocând art 3 alin 1 lit a pct I din legea 169/1997 si beneficiul dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate ar fi recunoscut doar lui I. V.. Referitor la invocarea renunțării moștenitorii defunctei C. R. fiica defunctului N. N., trebuie sa ramâna în titlul de proprietate deoarece titlul de proprietate a fost emis pâna la apariția recursului în interesul legii iar titlul de proprietate si-a făcut efectul legii". Daca în regimul comunist s-au făcut mari nedreptăți, în regimul actual nu este posibil ca un singur moștenitor si descendenții lui sa beneficieze de întreaga moștenire. Cele doua fiice ale defunctului N. N. s-au ocupat de întreținerea, hrana si cheltuielile cu decesul acestuia, au muncit pământurile în sensul ca le-au însămânțat, cultivat si au strâns roadele de pe acesta, au făcut acte de dispoziție, în sensul ca au plătit taxele si impozitele locale. Masa succesorala a autorului nu cuprindea si terenurile reconstituite pe legea funciara, asa încât nu puteau renunța la ceva ce nu exista în masa succesiunii, au exercitat o posesie utila chiar si în condițiile lg.58/1974 si 59/1974, deoarece aceste legi au interzis doar înstrăinarea terenurilor fara acte juridice si nu exercitarea posesiei utile asupra terenului.

In opinia acestora si a unor instanțe, aceasta apărare poate fi invocata de moștenitorul interesat in cadrul procedurii speciale a plângerii la Hotărârea Comisiei Județene, deoarece de la data emiterii HCJ părțile interesate cunosc atât persoanele beneficiare cat si suprafața reconstituita. De regula, acțiunile in nulitate titlu fundamentate pe disp art III din lg. 169/1997, au in vedere titlurile emise terților, deoarece este firesc ca promotorilor unor astfel de acțiuni sa nu le fie opozabila hotărârea comisiei județene care a stat la baza titlului contestat, pentru terțul in cauza.

In momentul in care se contesta propriul titlu de către beneficiari, in baza art. III din lg 169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportata la o imposibilitate obiectiva si temeinic argumentata, pentru care beneficiarul titlului nu a uzat de procedura prev. de art 53(2) din lg 18/1991 sau nu avea interes la acea vreme sa conteste HCJ. Altfel, daca pentru orice motiv se lasa deschisa calea acțiunilor in nulitate a propriului titlu, se ajunge la eludarea procedurii speciale, prev. de art 53(2)din lg. 18/1991, plângerea la HCJ. Propunerile de validare ale comisiei locale nu au fost contestate si Hotărârea Comisiei Județene nr. 82/8.08.1991 nu a fost atacata cu plângere. Potrivit art 29 din HG nr. 131/91, in vigoare la acea data, C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, precum si contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunala. C. județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile si va valida sau invalida propunerile si le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local si vor comunica, sub semnătura, persoanelor care au formulat contestații (nu este cazul reclamanților) hotărârea comisiei județene.

De la data comunicării sub semnătura, persoanele nemulțumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei județene la judecătorie în termen de 30 de zile plângere care nu a fost făcuta de către d-na I. N. V. .

După defuncta I. N. V. decedata in data de 4.01.1995 s-a emis certificatul de moștenitor nr 1922/6.07.1995, moștenitori C. M. si I. I. cu o cota de cate Vi fiecare, care au un drept indiviz de V2 din suprafața de teren trecuta in titlul de proprietate nr_/30.03.1995.Din anul 1995 pana in anul 2010 acești moștenitori nu au contestat in nici un fel titlul de proprietate, acceptând partea de moștenire.

Așadar, pentru a asigura stabilitatea circuitului civil si a se evita incertitudinile viitoare pentru cei menționați în titlu a fost prevăzuta o procedura speciala de contestare conform art. 53 al. 2 din Legea 18/1991. Aceleași rațiuni se justifica si in cazul paraților C. A., C. I.,C. M., C. G., D. M. pe care reclamanții I. I., C. C., C. B., C. R., C. I. ii contesta ca beneficiari, (aparte de motivul renunțării) întrucât defuncta C. R. a fost înzestrata de părinți la căsătorie cu un teren, acesta fiind motivul renunțării conform certificatului de moștenitor nr 103/1979 eliberat de Notariatul de Stat J. Prahova la masa succesorala a defunctului tata N. N. decedat la 15.11.1978 găsita la data decesului respectiv, o casa de locuit compusa din doua camera si sala, grajd si anexe, si terenul aferent de 250 mp situat in corn Paulesti, jud Prahova, alte bunuri nu mai existau in patrimoniul defunctului.

Aceasta renunțare s-a făcut ca urmare a faptului ca d-na C. R. a primit „ zestre „ la căsătorie de la părinți, iar sora acesteia nu primise si pentru o corecta impartire a averii tatălui lor.Nici un moment nu s-a pus problema renunțării si la averea funciara, terenul in suprafața de 3 ha si 3100 mp situat in ., jud Prahova, care NU SE AFLA LA MOMENTUL DECESULUI DEFUNCTULUI N. N. in proprietatea acestuia, fiind confiscat in mod ilegal de regimul comunist, astfel incat fiica C. R. nu putea sa renunțe la ceva ce nu avea defunctul in proprietate si nici nu putea sa prevadă ca ulterior legislația romana ii va da posibilitatea sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii fondului funciar.Aceasta a decedat si nu a putut sa-si manifeste voința de a depune cerere in material fondului funciar, insa copii acesteia, moștenitorii primari au făcut aceasta cerere aprobata si validate de C. de aplicare a legii fondului funciar dupa verificarea intregului dosar, respectiv a certificatului de moștenitor nr 103/1979. Ar fi o mare ilegalitate sa li se ia dreptul de proprietate înscris in titlul de proprietate nr_/30.03.1995 eliberat de C. Județeană Prahova, transcris la Judecătoria Ploiești sub nr_/4.09.1996, titlu care nu a fost atacat in termenul legal de 30 de zile.

In urma cererilor formulate de persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate s-a emis hotărârea nr. 145 /14.11.1991 pe numele titularilor dreptului de proprietate nr_/30.03.1995, nici o persoana NU A CONTESTAT ACEASTA HOTĂRÂRE sau adeverința de reconstituire nr 724/1995, după emiterea proces ui ui-verbal de punere in posesie nimeni nu a contestat calitatea titularilor, amplasamentul sau suprafața, nici I. V. pana la data decesului 4.01.1995 nu a contestat titlul de proprietate, nici fiica ei C. M. decedata in anul 2007 in timpul vieții nu a contestat nici un act premergător emiterii titlului de proprietate.

Se învederează că autoarea recurenților, C. R., nu a dat nici o declarație de renunțare in timpul vieții, nu s-a prezentat la notariat fiind foarte bolnava intre anii 1978-1979 a stat mai mult internata in spital. Niciodata nu le-a spus ca ar fi semnat vreo declarație de renunțare, relațiile familiale fiind foarte apropriate, iar instanța de judecata înlătura in mod greșit aceste apărări ca nejustificate.

Peste argumentele expuse, „înzestrarea" acestei parate nu reprezintă un motiv de excludere de la averea funciara a autoarei. Pentru restabilirea egalității intre comoștenitori, exista o alta procedura -de raport a donațiilor, care se valorifica in cadrul acțiunilor de partaj si nu prin excluderea automata din titlu a celui înzestrat, ca un artificiu întrucât poate fi prescrisa acțiunea de raport a donației.

Paratii-recurenti au stăpânit si folosit terenurile extravilane din titlu inca de la apariția lg. 18/1991.

In acest context, nu se mai poate susține ca nu s-a știut cine anume beneficiază de averea funciara a defunctului N. N. .

Potrivit art. 691 C.civ, de aceasta „parte" moștenitorul acceptant poate dispune cu titlu oneros sau gratuit. Legea nu interzice ca aceasta parte sa revină chiar si renunțătorilor inițiali, ca efect al gratificării indirecte săvârșita de moștenitorul care renunța la partea de acrescământ, prin acceptarea ca renunțătorii sa fie beneficiari ai titlului.

Aceasta problema de drept nu trebuie confundata cu „ cantitatea, amplasamentul, sau categoria de folosința" a terenurilor care pot compune „partea redata" renunțătorilor. Desigur ca trebuie sa se tina seama, pe cat posibil, de modul de folosința si înțelegerea fraților in exploatarea terenurilor la partaj.

In speța de fata sunt suficiente elemente din care rezulta ca recurenții-parați, nu au inteles sa profite de partea la care s-a renunțat, concretizata in casa bătrâneasca cu 2 camere si anexe si 250 mp terenul aferent curții . Pretențiile acestuia sunt ferme doar cu referire la terenul extravilan care se afla la momentul decesului autorului lor in proprietatea statului. Chitanțele de plata ale impozitului pentru terenul extravilan in suprafața de sunt emise pentru toti contribuabilii înscriși in titlul de proprietate, insa impozitul a fost achitat numai de către paratii-recurenti.

O astfel de renunțare la beneficiul prev. de art 679 Cciv, nu încalcă ordinea publica, nu este prohibita de lege, astfel incat nulitatea pe chestiunea renunțării celorlalți frați la succesiune sa fie absoluta si sa opereze peste voința singurului moștenitor acceptant.

Se observa ca cererea formulata la comisie de către moștenitorii defunctei C. R. decedata la data de 22.12.1986, este înregistrata in data de 14.03.1991, sub nr 724.D-na C. R. nu a vrut niciodată sa renunțe la dreptul privind terenul din extravilan .In data de 20.03.1991 este depusa cererea de către I. V. care nici un moment nu contesta cererea depusa de moștenitorii surorii ei C. R..

In opinia instanței, prin formularea unor astfel de cereri rezulta clar acordul moștenitorilor de a împărți averea funciara a defunctului N. N., fara a distinge după cum sunt renunțători sau nu.

Câtă vreme stăpânirea terenurilor din titlu a fost notorie si cunoscuta intre surori, acest motiv de nulitate trebuia invocat prin plângere la HCJ sau de îndata ce moștenitorul interesat a cunoscut situația si nu era de acord cu ea.

Din punct de vedere procedural, motivul de excludere al renunțătorilor din titlu trebuie valorificat in procedura plângerii la HCJ(cu sau fara repunerea in termenul de formulare a plângerii) si numai in cazuri excepționale in cadrul acțiunilor in nulitate titlu, daca moștenitorul îndreptățit face dovada ca nu a cunoscut, din motive străine de culpa sa, hotărârea comisiei județene, conținutul titlului de proprietate iar din elementele faptice nu putea cunoaște ca renunțătorii folosesc terenul.

Excluderea din titlu a renunțătorilor, in baza dezlegării de drept data prin recursul in interesul legii, nu operează automat doar prin efectul acestei decizii. In anumite cazuri, prioritate trebuie sa aibă principiul stabilității circuitului civil,( tocmai in aceasta idee fiind instituita parcurgerea procedurilor speciale) exercitarea cu buna-credința a drepturilor in promovarea acestor acțiunii in nulitate (care uneori sunt formulate după cea 10-15 ani de la validare) precum si dreptul de dispoziție al celui interesat sa invoce renunțarea la succesiune a celorlalți si nu o face in timpul vieții (de regula astfel de litigii fiind pornite de moștenitori )

Aceste argumente nu contravin celor reținute prin Dec. nr. XI/2007 a ICCJ, privind interpretarea disp art 13(2) din lg. 18/91. Cu alte cuvinte, un renunțător care a formulat cererea de reconstituire si a folosit terenurile cu știința moștenitorului indreptatit, poate paraliza scoaterea sa din titlu, tocmai pentru faptul ca moștenitorul interesat sa profite de partea renunțătorului, a renunțat la acest beneficiu din momentul când a acceptat sa fie formulate cereri de reconstituire comune, validarea este . prin plângere la HCJ si a cunoscut ca renunțătorul folosește terenurile din titlu.

Este cunoscut faptul ca legea funciara a instituit o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, stabilind ca reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, ceea ce înseamnă ca in aceasta materie acceptarea moștenirii se face numai prin cererea adresata comisiei de fond funciar.

Legea funciara permite ca ceilalți moștenitori, neacceptanti la data obținerii certificatului de moștenitor, sa fie repusi de drept in termenul de acceptare a moștenirii, prin cererea pe care o fac comisiei. In mod firesc, titlul de proprietate va fi emis numai pe numele acestora, dar, de cele mai multe ori, cuprinde si terenul curti-constructii, care aparține moștenitorului din certificat, nesemnatar al vreunei cereri de reconstituire.

In acest caz drepturile trebuie stabilite in baza unor norme aplicabile diferite de drept succesoral si funciar, tocmai pentru a nu vătăma moștenitorul nementionat in titlu.

Atunci cand moștenitorul din certificat impreuna cu ceilalți moștenitori neacceptanti formulează cereri la comisie, de regula, nu sunt probleme, desi practica judiciara a cunoscut si cazuri cand moștenitorul din certificat a fost inlaturat de la restul averii funciare datorita proximității gradului de rudenie cu defunctul.

Recurenții au învederat aspecte de practică judiciară, inserând opiniile diferite ale instanțelor în ceea ce privește efectele actul juridic de acceptare si de renunțare la succesiune în aplicarea dispozițiilor legii nr. 18/1991.

Au mai apreciat recurenții că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsita de temei legal, nu a aprobat si analizat întreg probatoriu solicitat, înscrisuri, interogatoriu, expertiza grafologica, nu a inteles obiectul cauzei dedus judecații, pronunțând o hotărâre cu vicii grave care încalcă legea.

Instanța de fond in mod greșit acorda mai mult decât s-a cerut de reclamanți in sensul in care a verificat calitatea de persoane indreptatite pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute in condițiile art. 3 din legea 169/1997 si nu pe calea de dezbatere a succesiunii.

Susțin recurenții că prin cererea din 16.12.2013 reclamanții au învederat faptul ca in data de 4.12.2011 a intervenit decesul paratei C. Niculîna, pana la acel moment fiind lipsa de procedura cu aceasta si fara nici un certificat de moștenitor au introdus-o in cauza pe fiica acesteia I. V., care nu s-a prezentat niciodată la proces.

Solicită efectuarea unor verificări mai amănunțite cu privire la aceasta parata nou introdusa in cauza.

In mod greșit instanța de fond a respins cererea din 14.04.2014 formulata de parați raportat la declarația 722/30.01.1979, depusă de reclamanți, de înscriere in fals întemeiata pe dispozițiile art 184 c pr civ, dar si probele solicitate in dovedirea acesteia expertiza grafologica care sa ateste daca semnătura aparține defunctei C. R., vechimea cernelii, a hârtiei raportate la nivelul anului 1979. Aceasta cerere o mențin si in fata instanței de recurs, iar instanța de judecata in virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 C pr civ, pentru aflarea adevărului si raportat la faptul ca nu se mai găsește nici declarația de renunțare nr. 149 /1979 nici înscrisa si nici in materialitatea ei ar trebui sa admită recursul si sa caseze hotărârea trimițând spre rejudecare pentru administrare de probe noi utile soluționării spetei deduse judecații.

In drept: art 304 pct 8,9 art 304 ind 1 C pr civ.

La data de 14.08.2014 recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea și trimiterea spre rejudecare în vederea administrării de probatorii pentru constatarea uzucapiunii de scurtă durată, precizând că de circa 23 de ani folosesc terenul înscris în titlul de proprietate nr._/1995.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 12.09.2014.

La data de 21.10.2014 intimații reclamanți I. I., C. C., C. B., C. R. și C. I. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Intimații reclamanti au arătat că recurenții pretind că in mod greșit s-a admis acțiunea privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1995 in sensul excluderii din titlu a numiților C. A., C. I., C. G., D. M. și C. M. intrucat autoarea lor, C. R. nu s-ar fi prezentat niciodată in fata notarului si nu a semnat o declarație de renunțare la moștenirea lui (I.) N. N..

Instanța de fond a reținut sub acest aspect ca, potrivit certificatului de moștenitor nr.103/02.02.1979 emis de Notariatul de Stat Județean Prahova in dosarul succesoral nr. 103/1979, s-a stabilit ca de pe urma defunctului N. N. a rămas ca moștenitor numita I. V., in calitatea de fiica, constatandu-se ca autoarea recurenților, numita C. R., tot in calitate de fiica, a renunțat la succesiunea tatălui sau.

Intimații au mai arătat că, față de faptul ca cererea privind constatarea nulității absolute a acestui certificat de moștenitor formulata de C. A., C. I., C. G., D. M. și C. N. si soluționată prin sentința civila nr.6420/07.06.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești, a fost respinsa in mod irevocabil, respingându-se capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de moștenitor a defunctei C. R. cu privire la succesiunea defunctului sau tata, prima instanța a dat eficienta renunțării la moștenire stabilita prin certificatul de moștenitor.

Sub acest aspect, intimații au arătat că, in cauza, își produce efecte puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.6420/07.06.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești in sensul ca modalitatea in care C. R. a renunțat la moștenirea defunctului sau tata nu mai poate fi pusa in discuție cat timp aceasta chestiune litigioasa a fost soluționata prin hotărârea anterioara.

Si in dosarul nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, soluționat prin hotărârea mai sus-mentionata, recurenții au susținut ca autoarea lor nu a renunțat la moștenirea rămasă după tatăl ei pentru considerentul ca în arhiva succesorală a Camerei Notarilor Publici Ploiești nu se găsește declarația de renunțare nr.147/1979 indicata in cuprinsul certificatului de moștenitor.

Totodată, intimații au arătat că este real că, inițial, potrivit adreselor emise de Camera Notarilor Publici, s-a arătat numai că declarația de renunțare specificată în certificatul de moștenitor nr.103/1979 si înregistrată în registrul de renunțare la succesiune sub nr.147/1979 nu se regăsește în mapa cu declarații, insa ulterior s-a observat ca fiind înscrisa in registrul general notarial al fostului Notariat de Stat Prahova declarația de renunțare autentificata sub nr.722/30.01.1979 data de C. R. privind renunțarea acesteia la succesiunea defunctului N. N..

Instanța anterioara a arătat în mod expres ca atâta timp cât existenta declarației de renunțare este certa si este anterioara emiterii certificatului de moștenitor, inserarea greșita â numărului sub care a fost înregistrata in registrul de renunțări este numai o eroare materiala care nu poate avea ca efect nulitatea certificatului de moștenitor.

Așadar, apreciază intimații, constatându-se in mod irevocabil valabilitatea certificatului de moștenitor si faptul ca defuncta C. R. nu are calitatea de moștenitor legal al tatălui sau, instanța de fond a dat eficienta juridica acestui act, excluzând de la reconstituire pe moștenitorii care au renunțat expres la succesiunea defunctului N. N..

In al doilea rând, arată intimații, s-a susținut ca Judecătoria Ploiești nu a făcut o corecta interpretare si aplicare a dispozițiilor art.696 Cod civil si respectiv, ale art. 13 din Legea nr.18/1991, in sensul ca renunțarea lui C. R. operează doar pentru bunurile inserate in certificatul de moștenitor, nu si pentru terenurile ce au făcut obiect al legii speciale pentru care cererea de de reconstituire formulata de moștenitori valorează repunerea in termenul de acceptare a moștenirii.

Potrivit art.8 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc in patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, de prevederile legii beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola de producție sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta, precum si in condițiile legii civile, moștenitorii acestora, iar stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate.

De asemenea, potrivit at.13 alin.l din lege, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive si numai in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii.

Potrivit art.696 si urm.Cod civil, moștenitorul care renunța la succesiune este considerat ca nu a fost niciodată moștenitor, iar partea lui profita acceptantilor.

Odată eliberat certificatul de moștenitor, nu se mai poate constata existenta altor moștenitori sau a altor cote decât cele prevăzute in act.

Ori, arată intimații, în aceste condiții, chiar dacă moștenitorii defunctei C. R. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului N. N., aceasta cerere nu poate produce niciun efect întrucât este ulterioara stabilirii calității de renunțător al lui C. R., iar renunțarea este irevocabila reprezentând manifestarea de voința a moștenitorului prin care declara ca înțelege a nu se folosi de drepturile succesorale pe care vocația sa i le conferă.

Dispozițiile art.13 al.2 din Legea nr.18/1991 care prevăd ca, prin cererea pe care au fac comisiei, sunt socotiți repuși in drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului, este aplicabila exclusiv moștenitorilor care nu-si pot dovedi calitatea de acceptanți ai moștenirii, ceea ce nu este cazul in speța.

Ca atare, arată intimații, titlul de proprietate este emis cu încălcarea acestor dispozițiile legale, reconstituirea facondu-se in favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite potrivit legii întrucât nu au moștenit averea defunctului N. N..

Un alt aspect, intimații au susținut ca instanța de fond nu putea să dea eficiență cererii privind constatarea titlului de proprietate cat timp autoarele intimaților-reclamanți nu au urmat procedura prevăzuta de dispozițiile art.53 din Legea nr.18/1991 privind contestarea actelor de reconstituire primare.

Necontestarea Hotărârii Comisiei Județene nr. 145/14.11.1991, a adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate nr.724/1991 sau a procesului verbal de punere in posesie nu împiedica invocarea nulității absolute a titlului de proprietate emis in baza acestora întrucât, pe de o parte, nulitatea absoluta este imprescriptibila si poate fi ceruta de orice are interes, iar, pe de alta parte, nu poate fi acoperita prin confirmare.

Ca atare, verificarea calității de persoana îndreptățită să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate se poate realiza direct pe calea acțiunii in constatarea nulității absolute in condițiile art.III din Legea nr. 169/1997.

In continuare, intimații arată că, în opinia recurenților instanța de fond ar fi respins in mod nejustificat cererea de înscriere in fals întemeiata pe dispozițiile art.184 Cod pr.civ., precum si cererea privind efectuarea unei expertize grafologice prin care sa se analizeze semnătura defunctei C. R. de pe declarația de renunțare nr.722/30.01.1979, însă astfel cum rezultă din încheierea din data de 14.04.2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești, recurenții s-au înscris in fals cu privire la declarația nr.722/1979 pe care au depus-o personal in instanța la acel termen.

In condițiile in care acest înscris nu a fost depus de către reclamanți si aceștia au arătat in mod expres ca înțeleg sa solicite constatarea nulității titlului de proprietate in temeiul certificatului de moștenitor nr.103/1979, instanța in mod just a apreciat ca nu sunt întrunite dispozițiile art.184 Cod pr.civ întrucât înscrierea in fals poate fi realizata doar in privința unui înscris de care partea adversa înțelege să se folosească.

In ceea ce privește expertiza grafologica, intimații au arătat că aceasta nu a fost considerată de instanța de fond o proba pertinentă, cât timp prin ea, parații tindeau la dovedirea nulității declarației de renunțare in sensul ca nu este semnata de C. R., invocându-se împrejurări străine de natura cauzei si fără să existe o cerere expresă cu care aceștia să fi investit instanța.

De altfel, arată intimații, o atare solicitare nu a fost admisa nici chiar in acțiunea având ca obiect constatarea nulității certificatului de moștenitor, cu atât mai mult nu putea fi primită in apărarea paraților . care instanța era chemata sa se pronunțe doar asupra aplicabilității art.III din Legea nr. 169/1997.

Tribunalul, examinând sentința recurată, in raport de situația de fapt reținuta, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 C.pr.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Pe cale prezentului demers judiciar s-a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/30.03.1995 emis de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, in sensul înlăturării din acest titlu a recurenților pârâțil C. A., C. I., C. G., C. M. si D. M., motivat, în esență de faptul că aceștia nu pot fi beneficiari ai dispozițiilor Legii nr. 18/1991 întrucât autoarea acestora, C. R., nu a acceptat succesiunea defunctului I. N. N., fiind străină față de succesiunea acestuia prin renunțarea la succesiune.

Conform materialului probator administrat în cauză, s-a reținut că prin certificatul de moștenitor nr.103/1979 din 02.02.1979 emis de Notariatul de Stat Județean Prahova în dosarul succesoral nr.103/1979, de pe urma defunctului N. N., s-a stabilit că are calitatea de moștenitor numita I. V., în calitate de fiică și descendent de gradul I, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală.

Totodată, s-a stabilit că autoarea recurenților, C. R., în calitate de fiică, a renunțat la succesiunea tatălui său, situație tranșată irevocabil și prin sentința civilă nr. 6420/07.06.2011 pronunțată de judecătoria Ploiești în dosar nr._/281/2010, astfel că unica moștenitoare legală a defunctului N. N. este numita I. V., în calitate de fiică, decedată ulterior, la data de 04.01.1995.

În aceste condiții a fost emis titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială se solicită.

Renunțarea la succesiune are caracter indivizibil si irevocabil. Datorită caracterului indivizibil, nu se poate renunța doar la o parte a moștenirii, așa încât renunțătorul nu are niciun drept asupra terenului in cauza.

Ca efect al renunțării la moștenire se consideră că eredele ce renunță este considerat ca n-a fost niciodată erede, astfel că renunțarea la succesiune desființează retroactiv titlul de moștenitor al renunțătorului, acesta fiind considerat o persoana străina de moștenire.

Potrivit art. III al 1 lit. a pct. 1 din Legea nr. 169/ 1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, „ actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt, actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri”.

Conform Deciziei nr. XI din 5 februarie 2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.

Cel care renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, el neputând dovedi această calitate întrucât, în acest caz, nu este vorba de neacceptarea succesiunii în condițiile art. 700 din Codul civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci, dimpotrivă, se dovedește cu certitudine că nu este moștenitor, dat fiind faptul că a renunțat expres la succesiune.

Prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt aplicabile dispozitiile art. III al 1 lit.a pct I din Legea nr. 169/ 1997, recurenții nefiind persoane îndreptățite să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor ramase de pe urma defunctului N. I. N., din moment ce autoarea acestora, C. R., fiica defunctului, a renunțat expres la succesiune așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 103/1979 din 02.02.1979 și potrivit at.13 alin.l din Legea nr. 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive si numai in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea moștenirii.

În ceea ce privește critica prin care se susține neîndeplinirea procedurii de citare cu pârâta I. V., tribunalul reține că o existența unei astfel de vătămări se poate invoca numai de către persoana care se constituie prejudiciată pe această cale și, mai mult, în cauză nu s-a dovedit că procedura de citare ar fi fost viciată la momentul soluționării cauzei.

Nici motivul prin care se critică soluția dată asupra cererii de înscriere în fals nu poate fi apreciat ca fondat, față de împrejurarea că recurenții pârâți au invocat declarația de renunțare nr. 722/30.01.1979, însă intimații reclamanți au arătat că se prevalează de certificatul de moștenitor nr. 103/02.02.1979, nicidecum de această declarație, astfel că, în aplicarea disp. art. 183 și 184 C.pr. civ., înscrierea în fals se poate realiza doar în privința unui înscris de care partea adversă înțelege să se folosească.

În consecință, în mod corect a fost respins și probatoriul solicitat de către recurenții pârâți pe acest aspect.

În ceea ce privește aspectul invocat ulterior promovării recursului, la data de 14.08.2014, respectiv incidența uzucapiunii de la 10 la 20 ani și solicitarea de a se dispune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare pe acest aspect, tribunalul reține că acest motiv este nefondat în condițiile în care o astfel de solicitare a fost promovată pentru prima oară în recurs, astfel că nu constituie o critică adusă sentinței recurate pentru a se verifica legalitatea și temeinicia hotărârii.

Astfel fiind, având în vedere că în cauză nu s-au identificat motive de modificare ori de casare a sentinței recurate și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile legale în materie și cu probatoriul administrat în cauză, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenții pârâți.

Potrivit disp. art. 274 C. pr. civ. Tribunalul va obliga recurenții-pârâți să plătească intimaților-reclamanți 1988 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți C. A., cu domiciliul în Ploiești, .. 46, județul Prahova, C. I., cu domiciliul în P., ., .. 15, județul Prahova, C. G., cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova, D. M., cu domiciliul în București, ., nr. 20, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 6231/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. I., cu domiciliul în comuna Paulesti, ., județul Prahova, C. C., cu domiciliul în P., ., .. 7, județul Prahova, C. B., cu domiciliul în P., ., .. 7, județul Prahova, C. R., cu domiciliul în P., ., .. 7, județul Prahova și C. I., cu domiciliul în P., ., .. 7, județul Prahova și intimații-pârâți I. V., cu domiciliul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR prin PREFECTURA PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, județul Prahova și C. LOCALĂ PĂULEȘTI DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR prin PRIMĂRIA COMUNEI PĂULEȘTI, cu sediul în ., ca nefondat.

Obligă recurenții-pârâți să plătească intimaților-reclamanți 1988 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06.02.2015

Președinte, Judecători,

M. N. N. A., N. C.

Grefier,

L. E. A.

operator de date cu caracter personal 5595

red. N.A./tehnored. M.Ș.

2 ex./16.02. 2015

d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești

j.f. C. A.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 457/2015....		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 453/2015.... →

Fond funciar. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul PRAHOVA