Fond funciar. Decizia nr. 79/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 79/2015
,ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 79
Ședința publică din data de 05.02.2015
PREȘEDINTE – M. N.
JUDECĂTOR – N. A.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul–reclamant ȘOPOTĂ G., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova, C. LOCALĂ PLOIEȘTI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRIN PREFECT, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova.
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant reprezentat de avocat P. T., intimații-pârâți M. Ploiești prin primar și C. Locală Ploiești de fond funciar reprezentați de consilier juridic O. A., lipsă fiind intimata C. Județeană Prahova de fond funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar împuternicire avocațială.
Apărătorul intimaților depune la dosar delegație de reprezentare.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Potrivit dispozițiilor legii nr. 18/1991, terenul intravilan se reconstituie de regulă pe vechiul amplasament, iar conform prevederilor legii nr. 247/2005 terenurile se dau indiferent dacă s-a emis sau nu titlu de proprietate.
În prezenta cauză reclamantul a făcut dovada faptului că este proprietarul imobilului situat în Ploiești, . a respins cererea mun. Ploiești, însă reconstituirea s-a realizat de către C. Județeană.
Arată că obiectul cauzei îl constituit anularea parțială a titlului de proprietate emis de C. Județeană în favoarea mun. Ploiești pentru o suprafață de teren în care este inclus și terenul ce aparține recurentului.
Reclamantul a solicitat la fond efectuarea unei expertize, prin care s-a identificat terenul în acea zonă. Vecinii terenului au dat declarații în calitate de martori, iar unul dintre aceștia a arătat că a devenit proprietar cu titlu de proprietate. Reclamantul a solicitat suplimentarea expertizei, prin care să se stabilească dacă terenul aparținând vecinilor se regăsesc în titlul de proprietate emis pe numele mun. Ploiești, însă instanța de fond a respins cererea fără vreo motivare. Pe de altă parte, din moment ce unul din martori susține că terenul limitrof cu cel din cauză este proprietatea lui exclusivă și că l-a obținut prin aceeași procedură, trebuia să ducă instanța la concluzia ca la situații similare se impun soluții similare. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea expertizei cu obiectivul mai sus menționat.
În ceea ce privește nelegalitatea sentinței judecătoriei, arată că potrivit legii 247/2005, terenurile se dau indiferent dacă s-a emis sau nu titlu de proprietate. Din probele administrate rezultă că terenul a aparținut recurentului. Există o nelămurire în privința modalității în care a fost schimbată situația juridică a terenurilor în cauză, din intravilan în extravilan. În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea acțiunii, reclamantul fiind proprietarul terenului situat în Ploiești, . cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului. Arată că expertiza a fost corect întocmită, s-a identificat terenul aparținând mun. Ploiești și menționat în titlul de proprietate. Vecinul despre care s-a făcut vorbire a declarat că terenul pe care îl deține este închiriat de la Primăria mun. Ploiești. Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul Șopotă G. a chemat în judecată pe pârâții C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar Ploiești si C. Județeana de aplicare a legilor Fondului Funciar Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună anularea titlului de proprietate nr. 1596/1993 pentru suprafața de teren de 1200 m.p teren situat in mun. Ploiești, . favoarea Mun. Ploiești.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat ca in calitate de moștenitor al defunctului S. I., după apariția legii 247/2005 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1200 m.p, teren situat in intravilan, întrucât a fost preluat in mod abuziv după încheierea cooperativizării din anul 1962 de statul roman.
In același sens arata ca, deși i-a fost respinsa cererea, C. Județeana a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1200 mp vechiul amplasament.
Cu toate acestea organele locale au refuzat eliberarea documentației in vederea emiterii titlului de proprietate, precum si emiterea procesului-verbal. In consecința se solicita admiterea acțiunii si pe cale de consecința anularea titlului emis pe numele Mun. Ploiești.
In drept, art. 169/1997 cu modificările si completările aduse de leg. 247/2005
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri. Pârâții au depus înscrisuri la solicitarea instanței de fond.
In ședința din data de 30.03.2012, instanța in temeiul disp. art 4 al.2 din Leg 554/2004 a sesizat instanța de contencios pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate a Ordinului 17/17.02.1993.
In acest sens Tribunalul Prahova prin sentința 428/2013 dispusa in Dosarul_ a respins excepția nelegalitatii formulată de către reclamantul S. G..
In cauza instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, doi martori si expertiza, probe administrate în cauză.
În urma probelor administrate in cauză, prin sentința civilă nr._/08.10.2014, Judecătoria Ploiești, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul S. G. a menționat ca este moștenitorul defunctului S. I. care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1200 m.p situata in .> Potrivit celor menționate terenul a fost preluat in mod abuziv după încheierea cooperativizării, iar in urma cererii depuse la registratura Primăriei mun. Ploiești sub nr. 252/B/2005, i-a fost respinsă petiția, întrucât in urma verificărilor efectuate s-a constatat ca terenul solicitat a fost atribuit pentru construirea de locuințe, acest teren fiind preluat conform Deciziei 246/1960.
In acest sens, fata de soluția dispusa reclamantul a formulat contestație înregistrata sub numărul 2898/2006, iar in urma analizei C. Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a admis contestația fiind comunicata soluția prin adresa 5704/2007.
Instanța de fond a reținut că pârâta M. Ploiești deține un titlu de proprietate, despre care arata ca a fost obținut cu respectarea prevederilor legislației in vigoare, întrucât aceste reconstituiri au fost propuse de către comisiile locale ale localităților verificate si aprobate de către Comise.
Prin Ordinul Prefectului 17/1993, instanța retine ca s-a dispus reconstituirea izlazurilor municipiului Ploiești care trec in proprietatea privata a acestuia si in administrarea Consiliului Local conform anexei 16 vizate spre neschimbare.
Prin sentința 428/2013 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului, reținându-se ca potrivit disp. 32 din legea 18/1991 la momentul emiterii ordinului terenurile provenite din fostele izlazuri comunale care s-au aflat în folosința cooperativelor agricole de producție in proprietatea privata a comunelor, orașelor sau după caz a municipiilor urmând a fi folosite ca pășuni. De asemenea pentru a aprecia astfel, instanța competenta a avut in vedere disp. art 30 din HG 131/1991.
Este adevărat ca reclamantul a formulat cerere pentru reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, insa nu se poate subestima de către instanța ca aceasta a fost formulată in condițiile in care pentru suprafața de teren exista deja titlu.
La baza emiterii titlului de proprietate emis titularului Mun. Ploiești a stat atât Hotărârea 426/1993 cat si procesul verbal de punere in posesie pentru suprafața mai sus menționată.
Din cuprinsul raportului de expertiză topo P. D. efectuat în cauză, instanța de fond a constatat că din măsurătorile efectuate a rezultat că suprafața de teren de 1200 m.p se regăsește in suprafața totala de_ m.p si este situat in intravilanul mun. Ploiești pe . si vecinătățile conform planului atașat raportului, categoria de folosința a acestuia fiind arabil.
Coroborând mijloacele de proba existente si considerentele raportului de expertiza instanța de fond a reținut ca terenul in litigiu are ca si categorie de folosința,, arabil,, pe acesta fiind edificate construcții si anexe gospodărești. De altfel din înseși declarațiile celor doi martori audiați rezultă ca si in prezent pe terenul respectiv se afla edificate case si ca a aparținut potrivit susținerilor dintotdeauna Primăriei.
Într-o atare situație, deși pentru terenul în litigiu (1206 m.p. la măsurători) a fost eliberata adeverința 7201/2003 in care se menționează ca din copia registrului agricol 1959-1961 defunctul S. I. a figurat cu o suprafața de 1200 m.p, câta vreme Ordinul Prefectului nr. 17/1993 a fost consfințit ca legal si a avut in vedere disp. art 32 si art 40 din leg 18/1991, instanța nu poate admite argumentul invocat de către reclamant in susținerea acțiunii sale, înscrisurile de care reclamantul a înțeles să se folosească nefiind suficiente pentru a conduce la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia pentru suprafața în litigiu.
Conform art. 36 din Legea 18/1991 ,,terenurile aflate in proprietatea statului situate in intravilanul localităților si care sunt in administrarea primăriilor, la data prezentei legi trec in proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor urmând regimul juridic al terenurilor prevăzuta de art. 26”.
Este adevărat ca aceste terenuri pot trece in temeiul art. 36 al. 5 in proprietatea foștilor proprietari la cerere, insa numai in măsura in care nu sunt afectate de construcții. Or, având in vedere inclusiv concluziile raportului de expertiza instanța retine ca această suprafață de teren este ocupata in prezent de anexe gospodărești si respectiv imobile așa cum rezulta din înseși declarațiile de martori.
per a contrario, si daca s-ar da eficienta susținerilor reclamantului fara ca acestea sa fie argumentate de probe, instanța de fond a reținut ca posesia terenului nu conferă acestuia in mod automat calitatea de beneficiar al dreptului de proprietate, in lipsa unei cereri de reconstituire sau constituire formulata in temeiul legilor fondului funciar pentru suprafața in litigiu, chiar dacă autorul sau figurează la rol cu suprafața respectivă.
Pentru toate aceste motive instanța de fond a constatat ca reclamantul nu și-a îndeplinit sarcina probei specifică într-o acțiune prin care tinde la reconstituirea astfel ca a respins ca neîntemeiata acțiunea formulata de către reclamantul S. G. in contradictoriu cu parata M. Ploiești. A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Șopotă G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că obiectul cererii de chemare in judecata il reprezintă anularea parțiala a titlului de proprietate 1596 /1993 emis de C. Județeană Prahova in favoarea Municipiului Ploiești, pentru suprafața de 1200 mp situat in Ploiești . legii nr. 247/2005 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1200 mp teren intravilan, ca urmare a faptului ca tatăl său a deținut acest teren in Ploiești .. Terenul din litigiu fiind in intravilanul Municipiului P., el niciodată nu a făcut parte din izlazul acestei entități teritorial-administrative si ca atare nu putea sa fie inclus in titlul de proprietate atacat.
Instanța de fond in mod greșit prin încheierea de ședința a respins completarea raportului de expertiza, in sensul de a preciza daca terenurile pe care se află amplasate construcțiile identificate, fac si ele sau nu parte din terenul cuprins in titlul de proprietate atacat. Susținerile instanței de fond, in sensul ca acest lucru poate fi determinat pe baza probelor din dosar, sunt total neîntemeiate. Susține că numai prin verificarea in teren a suprafețelor reliefate se putea concluziona ceea ce interesa cauza. Din moment ce unul din martori susține fără echivoc ca terenul limitrof cu cel din cauza este proprietatea lui exclusiva si ca a fost obținut prin aceeași procedură, trebuia sa duca instanța la concluzia ca la situații similare si impun soluții similare. De aceea se impune completarea acestui raport de expertiza.
Nelegalitatea sentinței constă in greșita interpretare si aplicare a legii. In materia reconstituirii dreptului de proprietate a comunităților asupra fostelor izlazuri, legea conține dispoziții exprese. Este necesar in primul rând sa se facă dovada ca terenul reconstituit cu acest titlu a fost anterior cooperativizării Izlaz. Ori pârâtul M. Ploiești, nu deține nici un act de proprietate asupra terenului reconstituit cu acest titlu. Spre deosebire de pârât, reclamantul a arătat că a dovedit ca antecesorul său a avut in proprietate acest teren, pe care l-a folosit, iar după apariția legii fondului funciar l-a folosit acesta. Mai mult decât atât, a dovedit ca aceste teren este înconjurat de alte terenuri pe care se găsesc amplasate construcții ce aparțin unor persoane fizice. Pe cale de consecința cum este posibil ca un teren pe care sunt amplasate construcții sa poată avea natura juridica de Izlaz. Ca atare instanța de fond avea obligația sa verifice dacă după reconstituirea dreptului de proprietate, M. Ploiești a emis vreo hotărâre de schimbare a naturii juridice a terenului reconstituit cu titlu de izlaz. In caz negativ este evident ca pârâtul deține acest teren in mod abuziv, pentru ca însuși modul de reconstituire a dreptului de proprietate a fost unul abuziv.
O alta critica adusa instanței de fond constă in aceea că instanța de fond emite judecați cu privire la reconstituirea dreptului său de proprietate. Potrivit legii reconstituirea dreptului de proprietate se face potrivit unei proceduri speciale. Din moment ce prin hotărâre a comisiei județene, rămasa definitiva, se reconstituie dreptul reclamantului de proprietate pentru suprafața de 1200 mp din . ca instanța de judecata nu mai are competenta sa mai judece acest drept. Dimpotrivă, sancționarea titlului de proprietate se impune tocmai datorita faptului ca in suprafața de teren ce se afla in titlul de proprietate emis, se afla si terenul proprietate reclamantului, ceea ce este o încălcare a legii. Rațiunea legii fondului funciar a fost aceea de a restitui foștilor proprietari terenurile deținute in proprietate, si nu aceea de a dispune pe diferite cai preluarea sub alta forma a terenului, dar tot abuziva, de către instituțiile statului in defavoarea proprietății private.
De aceea soluția instanței de fond este nelegala, sens în care reclamantul a solicitat in principal casarea cu trimitere spre rejudecare pentru completarea raportului de expertiza, iar in subsidiar admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței recurate si pe fond admiterea acțiunii.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând sentința recurată, in raport de situația de fapt reținuta, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 C.pr.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică adusă sentinței recurate, Tribunalul reține că potrivit Încheierii de ședință din data de 21.01.2014, instanța de fond a încuviințat în totalitate obiecțiunile formulate de către recurentul reclamant, prin apărător.
Totodată, recurentul reclamant, la termenul de judecată din data de 27.05.2014 a solicitat completarea raportului de expertiză cu un nou obiectiv, respectiv „dacă terenul face parte din suprafața de teren de 40 ha”, după care, s-a luat act că „reclamantul nu solicită și nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză topografie”.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 23.09.2014, reclamantul, prin apărător, a solicitat să se dispună completarea raportului de expertiză specialitatea topografie, în sensul „de a se comunica de către expert dacă loturile unde sunt edificate case fac parte din titlul de proprietate eliberat pe numele primăriei”.
Prin urmare, având în vedere că expertul a răspuns obiectivelor stabilite, unul dintre acestea fiind chiar identificarea terenului în litigiu în totalul suprafeței de_ mp atribuită Municipiului Ploiești, recurentul a precizat că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză, iar demersul judiciar vizează strict anularea titlului de proprietate nr. 1596/1993 pentru suprafața de 1200 mp ce a aparținut autorului recurentului reclamant, nu poate fi primită susținerea potrivit cu care pentru situații similare se impun soluții similare, în speța de față instanța nefiind sesizată cu un petit ce ar fi impus completarea raportului de expertiză cu un astfel de obiectiv, fiecare dintre astfel de situații având particularitatea sa de la caz la caz.
Așadar, această critică este apreciată de Tribunal ca fiind nefondată.
În ceea ce privește critica sentinței recurate din perspectiva greșitei interpretări și aplicări a legii, dar și a pretinselor judecăți emise de instanța de fond, Tribunalul constată și reține că prezentul demers judiciar vizează anularea titlului de proprietate nr. 1596/1993 pentru suprafața de teren de 1200 mp situată în Ploiești, .., despre care se afirmă că a fost emis în favoarea municipiului Ploiești cu încălcarea dispozițiilor legale.
Cu privire la suprafața de teren de 1200 mp, se reține că potrivit deciziei civile nr. 907/14.06.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._/281/2009 recurentului reclamant din prezenta cauză i-a fost admisă acțiunea în sensul obligării intimatelor pârâte C. Locală Ploiești de fond funciar și C. Județeană Prahova de aplicare a legilor fondului funciar să emită în favoarea sa proces verbal punere în posesie și titlu de proprietate pentru această suprafață de teren, pe raza municipiului Ploiești.
Conform considerentelor aceleiași decizii, coroborate cu materialul probator administrat în prezenta cauză, nu există nici un act la dosar care să ateste identitatea între terenul în litigiu și terenul cu care autorul reclamantului a figurat înscris în registrul agricol și pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate,( terenul fiind localizat în Cartier P. G. la nivelul anilor 1959-1961, respectiv „domiciliu-Râfov nr. 21, f.28 și 33 dosar fond), astfel că nu se poate pretinde atribuirea în natură pe amplasamentul indicat de către recurent.
De altfel, așa cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul solicitat nu este un teren liber din punct de vedere juridic, fiind afectat, totodată și de construcții și anexe gospodărești.
În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 1596/1993, acesta a fost emis pentru suprafața totală de 204, 7530 ha din care 138, 3505 ha arabil extravilan și 66,4025 ha arabil intravilan, în baza H.C.J. nr. 426/11.02.1993 și Anexei nr. 16 privind reconstituirea izlazurilor comunale conform legii nr. 18/1991 și Ordinului nr. 17/1993.
Conform Ordinului nr. 17/17.02.1993 s-a dispus reconstituirea izlazurilor municipiului Ploiești, acestea trecând în proprietatea privată a acestuia și în administrarea Consiliului local, așa cum rezultă din Anexa nr. 16.
Disp. art.44 din Legea nr. 18/1991 prevăd ca, "terenurile provenite din fostele izlazuri comunale transmise unităților de stat si care, in prezent, sunt folosite ca pășuni, fânețe si arabil, vor fi restituite in proprietatea comunelor, orașelor si a municipiilor, după caz, si in administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca pasiuni comunale si pentru producerea de furaje sau semințe de culturi furajere. Conform alin.2 al aceluiași text "nerespectarea dispozițiilor aliniatului precedent duce la trecerea de drept in proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, după caz a acestor terenuri". Din conținutul acestui text de lege rezulta că, condițiile de fond ce trebuiau îndeplinite la data emiterii ordinului pentru validitatea reconstituirii dreptului de proprietate in favoarea intimatului pârât, se refera la necesitatea ca: terenurile sa fi provenit din fostele izlazuri comunale; terenurile sa fi fost transmise unităților de stat, fostelor G.A.S. si terenurile sa fi fost folosite la data intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991 ca pășuni, fânete sau arabil.
Ordinul mai sus menționat a făcut obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Prahova, prin sentința civilă nr. 428/05.02.2013, irevocabilă, fiind respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate formulată împotriva acestui Ordin.
Prin urmare, câtă vreme recurentului reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul de 1200 mp pe raza municipiului Ploiești, nicidecum pe vechiul amplasament, nu există identitate între terenul în litigiu și cel înscris în titlul de proprietate al intimatului pârât, iar titlul contestat a fost emis pârâtului cu respectarea prevederilor legale incidente de la momentul emiterii acestuia, criticile recurentului sunt nefondate.
Astfel fiind, având în vedere că în cauză nu s-au identificat motive de modificare ori de casare a sentinței recurate și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în conformitate cu dispozițiile legale în materie și cu probatoriul administrat în cauză, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C.pr. civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul–reclamant ȘOPOTĂ G., cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. PLOIEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova, C. LOCALĂ PLOIEȘTI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRIN PRIMAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR PRIN PREFECT, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 05.02.2015.
Președinte, Judecători,
M. N. N. A., D. G.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. A.N./tehnored. A.L.E.
2 ex./02.03. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. S. A. D.
| ← Succesiune. Hotărâre din 05-02-2015, Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 474/2015.... → |
|---|
