Uzucapiune. Hotărâre din 05-02-2015, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 440/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 440
Ședința publică din data de 05.02.2015
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant R. I., CNP_, domiciliat in Băicoi, . jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1922/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. A., CNP_ și P. R., CNP_, ambii domiciliați în Băicoi, ., jud. Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru de 273 lei, conform chitanței . nr._/06.09.2014, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reprezentat de avocat C. S., intimații personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, având în vedere că la termenul anterior s-a încuviințat proba cu înscrisuri, însă nu s-a consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, actele fiind depuse la dosar, îndreaptă această eroare materială.
Întrebați fiind de instanță, părțile arată că s-au întâlnit, însă nu au ajuns la o înțelegere.
Apărătorul apelantului depune la dosar înscrisuri, pe care le comunică și intimaților.
Apărătorul apelantului și intimații, pe rând având cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Tribunalul ia act că nu mai sunt cereri de formulat și, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul de a se constata dreptul de proprietate și asupra terenului identificat și conform expertizei. Solicită cheltuieli de judecată, cele cu care nu au fost de acord la fond, precum și în apel.
Arată că instanța de fond a fost în eroare, a reținut că apelantul a folosit terenul cu îngăduința Consiliului Local și a făcut obiectul Legii 18/1991. Arată că au dispărut rolul fiscal și rolul agricol al apelantului. Mai arată că terenul a aparținut bunicii din 1936, bunica nu a fost membru CAP, terenul nu a făcut obiectul Legii 18/1991. În anul 1967 bunica prin testament a lăsat anumite terenuri și a vândut cca. 400 mp părinților intimaților, iar tatăl intimaților s-a înscris cu terenul la CAP. Din actele de la dosar rezultă că terenul nu a intrat niciodată în patrimoniul statului. Mai arată că apelantul de la data căsătoriei a stăpânit netulburat terenul. La data la care bunica a decedat, în anul 1986, i-a dat în rol mamei 500 mp și la decesul mamei apelantul a moștenit 250 mp, teren care apare în rolul său agricol și fiscal.
Mai arată apărătorul apelantului-reclamant că la decesul tatălui s-a reținut în certificatul de moștenitor dreptul indiviz al apelantului de 1/4 din 1000 mp în loc de 250 mp, deși la înscrierea în CAP și la încheierea cooperativizării tatăl acea doar 500 mp, fiind o greșeală pe care apelantul n u a contestat-o.
Arată că terenul în cauză nu a ieșit niciodată din patrimoniul bunicii și nu a intrat în patrimoniul tatălui. Conform actelor de la dosar rezultă că l-a stăpânit mai bine de 40 de ani. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul P. A., având cuvântul în dezbateri, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul declarat. Arată că după decesul mamei s-au obținut toate actele referitoare la toate terenurile și au mers la notar pentru dezbaterea succesiunii. Arată că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, arată că lasă 500 mp și casă și rămâne cu 500 mp. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul P. R., având cuvântul în dezbateri, lasă la aprecierea instanței. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamantul R. I. a chemat în judecată pe pârâții P. A. și P. R., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Baicoi, ., jud.Prahova, compus din teren in suprafața de 529 m.p., curți construcții precum si a construcției casa de locuit amplasata pe acesta, edificata in anul 1933, in suprafața de cca.60 m.p.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este nepotul de fiica al defunctei A. C. N., decedata in anul 1977 fosta cu ultimul domiciliu in Baicoi, ., jud.Prahova iar cei doi parați sunt copiii surorii sale P. (născuta R.) E., reclamantul precizând că imobilul in litigiu l-a dobândit de la bunica sa materna, A. C. N., văduva din anul 1944, anterior căsătoriei acestuia in anul 1973 si pe care l-a folosit si-l folosește in mod continuu neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar.
A mai susținut reclamantul că bunica sa maternă le-a testat averea prin testamentul autentic nr. 4290/04.12.1967, ulterior însă făcându-i act autentic surorii sale pentru terenul si casa din Republicii nr.315, iar acestuia anterior căsătoriei, dându-i terenul de cca.500 m.p. si casa construita in anul 1933 de către aceasta, reclamantul mentionand ca bunica materna a avut foarte mult pământ cumpărat cu acte autentice, acesta la care s-a referit fiind autentificat sub nr. 5043/11.07.1936 si tr. 5801/1936 dobândit de la E. G. C., bunica nefiind donatoare si nici membra CAP.
Reclamantul a mai arătat că personal deținea roluri în Primăria Baicoi si nu a avut nici o problema pana după decesul surorii sale când moștenitorii acesteia, cei doi parați, i-au solicitat sa le dea actele, ulterior observând că în mod ilegal i-au adus la "masa succesorala" printr-un certificat suplimentar de moștenitor si terenul dar si casa.
Reclamantul a menționat că tatăl său, R. C. a avut la punctul "Acasă" in rol doar 500 m.p., doar acea suprafața de teren făcând obiectul Legii nr.18/1991 nu si terenul sau, in litigiu, după cum nici terenurile din testament nu au făcut obiectul acestei legi speciale cum insa nu li s-a eliberat titlul de proprietate nu pot face dovada respectiva cu titlul in sine, reclamantul precizand că la înscrierea in CAP si la încheierea cooperativizării tatăl său avea doar 500 m.p, în Postăvarul nr.l/1a, astfel încât "mișcările" din registrele primăriei locale s-au făcut total nelegal.
A mai susținut reclamantul ca la decesul mamei, R. A., decedata la data de 24.09.1986 s-a reținut in certificatul de moștenitor nr.846/1986 la masa succesorala imobilul compus din teren de 250 mp si casa de locuit situata pe acesta in Baicoi, ., casă care potrivit R.A. este construita in anul 1961 si in prezent este demolata iar in certificatul de moștenitor nr.1833/1992 eliberat de pe urma defunctului R. C., decedat la data de 09.07.1992 s-a reținut dreptul sau indiviz de l/4 din terenul de 1.000 mp in loc de 250 mp, împreuna cu 5/8 din casa mai sus menționata.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 6 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil rap.la art.82 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil rap.la art. 192 din Legea nr.134/2010 privind Noul Cod de procedura civila, cât si ale art.645, 1846,1847; 1854, 1860 si 1890 cod civil vechi (de la 1865,n.n.) rap.la art. 43 din Constituția României cu referire la art 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.
In dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar, un set de înscrisuri.
La data de 13.01.2014 pârâții au formulat întâmpinare, prin care au arătat că este adevărat că în certificatul de moștenitor nr. 846/1986 se vorbește de suprafața de 250 mp, insa a fost trecut numai locul de casa, exact suprafața pe care o puteai deține in proprietate, restul terenului fiind colectivizat iar pe 10.10.1991 bunicului paratilor si tatălui reclamantului, R. C., i s-a eliberat de Comisia Locala Baicoi adeverința nr. 972 in care i se recunoștea reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 903 mp (Tarlaua 21 . mp curți construcții si . arabil) si de aceea in certificatul de moștenitor nr. 1833/1992 eliberat de pe urma defunctului lor bunic a fost trecut tot terenul in suprafața de 1000 mp., reclamantul fiind prezent la întocmirea ambelor certificate de moștenitor si putand a supune atenției notarului inadvertențele de care face vorbire in acțiune.
Au mai arătat paratii ca întreg terenul de 1000 mp din . este obiect al legilor fondului funciar si deci nu poate fi uzucapat precizand ca în Registrul agricol din 1959-1963, R. C., având in componenta soția A. si fii I. (reclamantul) si E. (mama părților), figura cu suprafața de teren de 3,15 ha, suprafața care a fost recunoscuta si de Comisia Locala Baicoi si pentru care s-a emis adeverința mai sus amintita însa, R. C. donator s-a înscris in CAP cu toata suprafața de teren ce o deținea.
Pârâții au mentionat că terenul situat in . este la dispoziția comisiei locale si urmează a se elibera titlu de proprietate pentru el și au învederat că deja a fost emis titlul parțial de proprietate nr._/2002, insa pentru alte terenuri, intervenirea legii nr. 165/2013 făcând sa se amâne eliberarea titlului de proprietate si pentru suprafața de teren de la punctul Acasă.
Au atatat paratii că, potrivit legislației ce a instituit-o, cooperativizarea a avut efecte similare cu exproprierea iar dobândirea dreptului de proprietate de către cooperativa agricolă de producție întrerupe cursul oricărei prescripții, întrucât, prin cooperativizare, imobilul a fost scos din circuitul civil, fiind trecut în proprietatea statului comunist suprimandu-se astfel prin cooperativizare, posibilitatea de a fi dobândit prin efectul posesiei, oricât de îndelungată ar fi fost aceasta, paratii precizand că terenul în litigiu fiind cooperativizat, folosința acestuia de către reclamant s-a exercitat cu îngăduința proprietarului, având, așadar, caracterul unei detenții precare.
Pentru cele expuse, pârâtii au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
In drept paratii au invocat disp.art. 205 C.pc iar in susținerea întâmpinării au depus extras Registru agricol, cererea de înscriere in CAP, adeverita de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 972/10.10.1991(f.57-59).
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul și-a menținut susținerile din acțiune și a reiterat situația juridica imobilului concluzionând că bunica sa, N. A. nu a fost nici donatoare conform Decretului 115/1959 dar nici membră CAP, iar tatăl său, R. C. era măritat in averea mamei și de aceea in rolul sau avea doar 500 mp,tocmai de aceea a făcut acte de dispoziție in timpul vieții și a testat terenuri.
La solicitarea instanței de fond, Primăria Băicoi a depus la dosar cu adresa nr 6812/10.04.2014 precizări prin care a comunicat și faptul că terenul in litigiu situat pe . a figurat la R. C., care a fost membru CAP, conform cererii 710/1962, terenul face obiectul Legii 18/1991 și este reconstituit in suprafața totala de 3,15 ha și a înaintat înscrisuri, respectiv cerere de reconstituire, Registrul Agricol din anii 1959-1963, cerere de înscriere in CAP, anexa 2A poz. 232, HCJ nr 99/1991 (f.92-103).
La termenul de judecata din 3.06.2014 reclamantul și-a precizat acțiunea in sensul că solicită să se constate dreptul sau de proprietate asupra imobilului situat in Băicoi, ., jud Prahova, compus din teren in suprafața de 550 mp din care 368 mp curți construcții și 182 p arabil, astfel cum a fost identificat prin expertiza topometrica exp.Baiuta N. depusa la termenul din 13.05.2014 precum și asupra construcției casa de locuit amplasata pe acesta, edificata in anul 1933, denumita C1 și a magaziei C 2 conform expertizei construcții întocmită de exp. R. M..
În cauză s-au administrat probe cu acte, interogatoriul reclamantului, proba testimonială și expertize în specialitatea construcții (întocmită de exp. R. M.) și topometrică întocmită exp. B. N., prin sentința civilă nr.1922/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamant, s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor, casa de locuit (C1) si anexa-magazie (C2) situate în orașul Baicoi, ., jud. Prahova, identificate prin raportul de expertiză construcții întocmit de expert R. M. (f.112-117), prin uzucapiune.
După rămânerea definitivă a hotărârii, instanța de fond a dispus ca un exemplar de pe aceasta să fie comunicat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina și Administrației Finanțelor Publice or. Baicoi.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiunea precizata privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului in suprafața de 550 mp situat la aceeași adresa, prin uzucapiune, fiind obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 2755 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu situat în orașul Baicoi, ., jud. Prahova, în suprafață de 550 mp astfel cum a fost identificat prin expertiza B. N. (f.104-108) si construcțiile, casa de locuit (C1) si anexa-magazie (C2) aflate pe acesta identificate prin raportul de expertiză construcții întocmit de expert R. M. (f.112-117), au aparținut bunicii materne a reclamantului N. A., fiind date acestuia cu ocazia casatoriei, respectiv in anul 1975, aspect ce rezulta din declaratiile martorelor D. G. și I. A. audiate la solicitarea reclamatului (f. 111,133-134).
Instanța de fond a reținut insă, din cuprinsul adresei nr 6812/10.04.2014 emisa de Primaria or. Baicoi (f.92), că acest teren in litigiu situat pe . face obiectul Legii 18/1991 și este reconstituit in suprafața totala de 3,15 ha, adresa in care se mentioneaza ca acest teren a figurat in rol la R. C., care a fost membru CAP, conform cererii 710/1962 si totodata ca acest teren nu a figurat la numita N. A. in anii 1959-1963 fiind cuprins si in certificatul de mostenitor nr.1833/1992 al defunctului R. C..
Sub acest aspect din filele din registrul agricol din anii 1959-1963 depuse la dosar (f.96,98) rezulta ca N. A. nu a figurat in rol cu teren curti constructii, figurand numai R. C. cu suprafata de 0,05 ha in pct. Acasa, acesta figurand in rol cu o suprafata totala de 3,15 ha, cu care s-a si inscris in CAP, conform cererii datata 15.02.1962 aflata la fila 100 dosar, in care se mentioneaza si terenul de 0,05 ha- suprafata langa casa.
Ulterior după aparitia Legii nr.18/1991 bunicul paratilor si tatălui reclamantului, R. C., prin cererea nr.4609/18.03.1991 (f.97) a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu care a figurat in rol in anii 1959-1963, fiindu-i eliberata adeverința nr. 972/10.10.1991 de catre Comisia Locala Baicoi (f.36,37) pentru suprafata totala de 3,15 ha, din care suprafata de 903 mp.in pct.Acasa.
Instanța de fond a reține că, în situația în care terenul în litigiu, în suprafață de 550 mp, astfel cum a fost identificat prin expertiza B. N. (f.104-108), a făcut obiectul Legilor fondului funciar, ca efect al preluării sale de către stat, a devenit inalienabil, imprescriptibil, insesizabil și fiind scos din circuitul civil nu-i mai sunt aplicabile prevederile Codului civil care reglementează transmiterea bunurilor ce se găsesc in circuitul civil, general inclusiv cele privitoare la dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă.
Totodată potrivit art.1844 cod civil imobilele care sunt inalienabile nu pot fi dobândite prin uzucapiune în același sens fiind și literatura juridică.
De asemenea, pentru a se putea prescrie posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, publică, și sub nume de proprietar.
Precaritatea posesiei reprezintă deținerea lucrului pentru altul și este echivalentă cu lipsa posesiei, iar conform art.1855 din codul civil persoana care a început a poseda bunul pentru altul este prezumată că a conservat aceeași calitate
În consecință în perioada anilor cât terenul în litigiu a fost preluat de stat, reclamantul a exercitat doar o folosință asupra terenului atribuit cu îngăduința Primăriei or. Baicoi în a cărei proprietate sau administrare se afla terenul și conform art.1853 din codul civil actele care se exercită asupra unui lucru al altuia sub nume precar, nu constituie o posesie sub nume de proprietar astfel că precaritatea nu este un viciu al posesiei și poate fi considerată o lipsă a însăși posesiei.
Astfel fiind, având în vedere probele administrate în cauză, instanța constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.1847 din codul civil și față de prevederile art.1853 din codul civil urmează să se respingă capătul de cerere din acțiunea precizata privind constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului in suprafața de 550 mp situat în orașul Baicoi, ., jud. Prahova, prin uzucapiune, ca neîntemeiat.
In cea ce priveste construcțiile, casa de locuit (C1) si anexa-magazie (C2) aflate pe terenul în litigiu situat in orașul Baicoi, ., jud. Prahova instanta retine din declaratiile martorelor D. G. și I. A. audiate la solicitarea reclamatului (f. 111,133-134) ca acestea sunt stapanite din anul 1975 de reclamat în mod continuu, fiind cunoscut ca și proprietar al acestora de vecinii din zonă, fără ca în toată această perioadă sora sa sau moștenitorii acesteia, respectiv vreo altă persoană, să pretindă drepturi asupra terenului.
Instanța de fond a reținut că reclamantul a stăpânit construcțiile în litigiu, în mod exclusiv, fapt ce rezultă din declarațiile martorelor audiate în cauză, astfel cum au fost analizate mai sus.
În acest sens, în practica judiciară (fostul Tribunal Suprem, deciziile nr. 1045/1982, nr. 769/1979 și 786/1977) s-a statuat că stăpânirea de către unul dintre moștenitori a unui bun succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dacă a intervenit cu manifestarea exterioară din partea lui, care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică s-a produs o intervertire în fapt a posesiei.
Totodată, aceeași instanță (Decizia nr. 529/1963) a decis în sensul că uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, acest drept dobândindu-se prin efectul posedării lucrului pe timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept .
De altfel paratii prin intampinarea depusa la dosar au facut aparari numai in cea ce priveste terenul in litigiu nu si cu referire la constructiile aflate pe acesta, cu privire la care prin probele administrate in cauza nu au combatut sustinerile reclamantului din actiune.
Față de cele expuse mai sus, reținând că reclamantul a exercitat o posesie neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar de peste 30 ani asupra construcțiilor în litigiu,, instanța de fond a constatat că acțiunea, astfel cum a fost precizată este întemeiată in parte, fiind admisă ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 1846, 1847,1890 și a constata dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor, casa de locuit (C1) si anexa-magazie (C2) situate în orașul Baicoi, ., jud. Prahova, identificate prin raportul de expertiză construcții întocmit de expert R. M. (f.112-117), prin uzucapiune.
În baza disp.art.29 alin.5 din Legea nr.7/1996 cu modificările si completările ulterioare, prima instanță a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, un exemplar de pe aceasta să se comunice Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpina, iar potrivit art. 77 indice 1 alin 6 din Legea nr.571/2003 după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar de pe aceasta se va comunica organului fiscal teritorial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. I., solicitând în temeiul art.480 alin.2 Cod pr.civila admiterea apelului declarat împotriva sentinței de mai sus, schimbarea in parte a acesteia in sensul admiterii in totalitate a acțiunii si a se constata si dreptul său de proprietate asupra imobilului situat in Baicoi, ., jud.Prahova, cod postal_, compus din teren in suprafața de 550 m.p., din care 368 mp curti-constructii si 182 mp arabil, astfel cum a fost identificat si expertizat de către expertul topograf Baiuta prin expertiza depusa la termenul din 13 mai 2014.
În motivarea apelului s-a arătat că a solicitat Judecătoriei Campina sa constate dreptul său de proprietate asupra imobilului compus din teren si construcții in Baicoi, ., jud.Prahova, acțiunea, precizata dupa depunerea expertizelor, fiind admisa in parte, respectiv doar pentru construcții nu si pentru terenul aferent.
Criticile pe care le aduce hotărârii se refera la împrejurarea ca a depus la dosarul cauzei foarte multe Înscrisuri, care insa nu au fost examinate in vreun fel si care au o importanta covârșitoare, de asemenea, declarațiile martorilor audiați si neprezentarea celor doi parați la interogatorii nefiind interpretate in sensul producerii efectului juridic scontat si legal.
Rolul agricol a fost si este declarativ si nu constitutiv de drepturi, pe de o parte, iar pe de alta parte, ignorarea tuturor actelor de proprietate depuse de către subsemnatul la dosarul cauzei in defavoarea adresei de la Primăria Baicoi care precizează in termenii cei mai generici ca terenul de la pct." Acasă"" a făcut obiectul Legii nr.l8/1991 dar ca n-a fost emis titlul de proprietate pentru ca a intervenit Legea nr.165/2013, fara sa dovedească fara putința de tăgada acest fapt, este o greșeala care trebuie sancționată.
Astfel, potrivit art.l 1 din Legea nr.l8/1991, alineatul (1) "Suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrării in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori".
Cum putea un neproprietar sa dispună de un bun care nu-i aparține, fie el prin înscrierea la CAP, cu atât mai mult cu cat in toate documentele este vorba doar de 500 mp nu de mai mult?!
R. C. a avut in rolul agricol (adică declarativ, n.n.) 500 m.p. nu 1000 mp! Ca este asa o dovedesc rolul agricol (f.57), respectiv adeziunea sa (f.58, 100), certificatul de moștenitor eliberat de pe urma defunctei sale soții cu nr.846/1986 (fila 9) pe care o moștenea doar pentru 250 mp, nici măcar 500 mp (!) dar si din conținutul adeverinței de reconstituire a dreptului de proprietate (f. 34-35 ) dar si cererii de reconstituire (f. 97), in care menționează 500 mp nu 1000 mp.
Dinamica rolului propriu agricol al reclamantului R. llie, numerele poștale diferite, de cel al proprietății părinților săi, dintr-o data "dispărute", ca si rolul fiscal de asemenea dispărut, toate ca urmare a demersurilor tăcute pe la primăria locala de unde, de altfel, l-au si angajat pe apărătorul ales si de la care au provenit pe parcursul dosarului înscrisuri in favoarea paraților. A arătat ca apărătorul paraților reprezintă Primăria Baicoi in cauzele in care aceasta este parte!
A menționat apelantul că acesta a dovedit faptul ca terenul provine de la bunica materna, N. A., aceasta l-a dobândit prin c.v.c. aut. Nr.5043/1936 cea.1500 mp, teren care se întindea intre doua străzi, ., astfel cum rezulta din conținutul actului autentic, planul parcelar depus la dosar, declarațiile de martori. Din acest teren si din celelalte pe care le-a avut, bunica le-a făcut acte de dispoziție, adică surorii sale, mamei paraților i-a făcut act de vanzare-cumparare, testament (f.8) nr.4290/1967, i-a dat in rol mamei 500 mp si la decesul mamei am moștenit 250 m.p. - vezi CM 846/1986 fila 9 dosar. Acest teren apare in rolul meu agricol si fiscal concomitent si contemporan tuturor celor arătate.
După cum a arătat si in cuprinsul concluziilor scrise, la decesul tatălui său, bunicul matern al paraților, R. C., s-a dezbătut succesiunea si s-a emis certificatul de moștenitor nr. 1833/1992 pentru Vi din 1000 mp (f.10 dosar).
Fluctuațiile evidentelor primăriei sunt evidente si nu respecta drepturile de proprietate ale pârtilor, drepturi care provin fara putința de tăgada din acte autentice, valide.
Chiar daca s-a invocat de către primăria locala ca nu s-a emis titlul de proprietate pentru terenurile care i-au aparținut tatălui său pentru ca a intervenit Legea nr. 165/2013, trebuie observat ca de nicăieri nu rezulta ca terenul a intrat in proprietatea statului si ca in 22 de ani comisia locala n-a fost in stare sa pună in posesie pe terenul intravilan un proprietar!
A precizat apelantul că a făcut dovada certa ca bunica N. A. i-a dat terenul, l-a avut in roluri, il are in proprietate si posesie, rezulta din acte si declarațiile martorilor, iar bunica n-a fost donatoare si/sau membra CAP.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 28.08.2014.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse în apel și copii ale înscrisurile depuse la instanța de fond. (f. 26-60).
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate, a dispozițiilor legale incidente,dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 479 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin prezentul demers judiciar apelantul reclamant a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în Baicoi, ., jud.Prahova, compus din teren in suprafața de 529 m.p., curți construcții precum si a construcției casa de locuit amplasata pe acesta, edificata in anul 1933, in suprafața de cca.60 m.p.
Prin sentința apelată, instanța de fond a admis numai în parte acțiunea, respectiv constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor casa de locuit și anexa magazie, reținând că pentru terenul din litigiu nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1847 C.civ.
Critica apelantului în sensul că instanța de fond nu a analizat corespunzător materialul probator cu consecința producerii efectului juridic urmărit, nu poate fi primită în condițiile în care au fost încuviințate părților probele solicitate, iar neprezentarea la interogatoriu nu poate a fi apreciată decât în contextul întregului material probator, ci nu ca probă de sine stătătoare.
Sub aspectul criticilor asupra temeiniciei hotărârii primei instanțe, prin care s-a reținut, in esența, neîndeplinirea cumulativa a cerințelor legii civile in vigoare pentru constatarea uzucapiunii, conform de art. 1890 raportat la art. 1847 si urm. Cod civil, Tribunalul observă ca in mod corect prima instanța a stabilit situația de fapt prin hotărârea pronunțata, reținând ca reclamantul nu a exercitat o posesie utila pe toata durata prevăzuta de lege (30 ani) si a aplicat corespunzător normele de drept mai sus menționate.
Astfel, în sistemul Codului civil roman, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietarii asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui neîntrerupte in tot timpul fixat de lege . Pentru a opera uzucapiunea de lunga durata, prevăzuta de art.1890 din Codul civil, este necesara întrunirea mai multor condiții, si anume: sa existe o posesie utila, neviciata, adică pașnica, continua, publica (art. 1847 si urm. Cod civil) si, de asemenea, neechivoca; posesia sa fie exercitata neîntrerupt in tot timpul fixat de lege; împlinirea prescripției sa fie invocata de posesor fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepțiune (art. 1841 Cod civil).
Deși apelantul susține că a posedat în tot timpul fixat de lege terenul în litigiu, totuși, conform actelor aflate la dosarul cauzei și depuse și în apel, terenul situat în Băicoi, . a făcut obiectul legii nr. 18/1991, regăsindu-se în suprafața totală de 3,15 ha cu care s-a înscris în C.A.P. autorul apelantului, R. C. C..
Or, până în decembrie 1989 nu se poate retine decât existenta unei detenții precare a apelantului asupra terenului in suprafața de 529 mp, deoarece terenul fusese cooperativizat si nu se poate presupune ca in respectiva perioada acesta s-a comportat cu privire la teren ca proprietar. In sistemul reglementarilor anterioare nu puteau fi uzucapate imobilele din proprietatea statului sau cooperatista de către persoane fizice. Era inadmisibila acțiunea pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil, proprietate cooperatista, prin uzucapiune de către persoane fizice. Deși au fost abrogate Constituția din anul 1965 celelalte acte normative ce priveau dreptul de proprietate cooperatista, uzucapiunea curge numai de la data si in contextul noilor reglementari legale, acestea neavând caracter retroactiv.
Astfel, detenția precara, oricât de îndelungat ar fi exercițiul acesteia, nu se bucura de efectul juridic al dobândirii proprietarii asupra bunului deținut si, in consecința, nu se poate retine ca apelantul reclamant a exercitat o posesie utila timp de 30 de ani.
Constatând ca nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a opera uzucapiunea lunga cu privire la terenul in suprafața de 550 mp, astfel cum a fost identificat prin expertiza B. N., în mod corect instanța de fond a respins acțiunea cu privire la acest petit.
Așadar, pe calea acțiunii in constatare, la cererea parții care justifica un interes legitim si nu are la îndemână cerere in realizare, se poate constata cu efect declarativ existenta sau inexistenta unui drept .
Or, ceea ce se cere in cauza este constatarea existentei unui drept - cel de proprietate, asupra unui imobil teren, drept ce se pretinde a fi dobândit de către apelantul reclamant de la autoarea sa A. C. N., ca efect al uzucapiunii.
In speța, tribunalul observa ca, in privința dreptului de proprietate privata pentru terenurile ce au facut obiectul cooperativizării sau preluării in orice mod de către stat sunt incidente imperativ dispozițiile Legii 18/1991 republicata cu modificările si completările ulterioare, ca lege speciala si derogatorie de la dispozițiile dreptului comun in materie (reprezentat de Codul civil).
Localitatea Băicoi pe raza căreia se afla terenul in discuție a fost supusa cooperativizării, iar din înscrisurile depuse la dosarul fond și apel rezulta ca au fost aplicate in privința terenurilor atât din intravilan, cat si din extravilan, prevederile legilor speciale de fond funciar, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor persoanelor îndreptățite.
Numai că, sub aspectul analizării probatoriului din dosar si a îndeplinirii cerințelor art. 1847 Cod civil privind posesia utila, necesara pentru a uzucapa, se observa ca, in ce privește chiar îndeplinirea cerințelor prevăzute de dreptul comun, apelantul nu a exercitat o posesie utila in sensul art. 1847 Cod civil asupra terenului in suprafața de 550, situat in Băicoi, . asupra căruia solicita constatarea dreptului de proprietate.
Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca pe toata durata prevăzuta de lege, 30 de ani conform art. 1890 Cod civil, sa se exercite o posesie utila, continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar, prescripția achizitiva fiind o sancțiune prevăzuta de legea civila pentru proprietarul nediligent care se desesizează de bunul sau pe o perioada mare de timp .
Or, in cauza, s-a reținut corect faptul vicierii posesiei exercitate de către apelant, prin precaritate, aceasta nefiind public exercitata si sub nume de proprietar conform art. 1853 si art. 1856 Cod civil pe toata perioada ceruta de lege, aspecte ce rezulta din probatoriul administrat in dosar, terenul fiind cooperativizat in perioada 1962-1989 si lucrat de membrii cooperativei agricole de producție.
Deși se susține de către apelant că acesta a primit terenul de la bunica sa N. A., conform testamentului autentificat sub nr. 4290/04.12.1967, și potrivit efectelor juridice ale unui astfel de act, apelantul urma să primească bunurile testate în favoarea sa după încetarea din viață a testatoarei, este de observat că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, la data decesului bunicii sale nu s-a regăsit acest acest teren în patrimoniul său, iar din copia registrului agricol aferent perioadei 1959-1963 aceasta figura cu teren în suprafață totală de 1,41 ha, fără a exista vreo mențiune cu privire la terenul din litigiu, ceea ce conduce la concluzia că terenul față de care poartă prezentul litigiu era scos din circuitul civil.
Chiar dacă terenul asupra căruia s-a exercitat posesia în toată această perioadă se pretinde a aparține bunicii apelantului, câtă vreme acest teren a fost supus unui regim juridic special, făcând obiectul legilor fondului funciar ca efect al preluării sale de către stat, nu conduce la existența unei posesii utile, posesia reclamantului apelant exercitată pe toata perioada cooperativizării fiind viciata, afectata de precaritate, si nu o posesie utila, publica, sub nume de proprietar, pe durata de 30 ani, astfel ca nu poate fonda uzucapiunea de lunga durata .
Așa fiind, având in vedere toate aceste considerente, văzând si prevederile art. 480 Cod procedura civila, Tribunalul va respinge, ca nefondat apelul declarat în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant R. I., CNP_, domiciliat in Băicoi, . jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1922/10.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. A., CNP_ și P. R., CNP_, ambii domiciliați în Băicoi, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2015.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. A.N./tehnored. MȘ
5 ex./ 02.03.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f.M. Jakly
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 474/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 457/2015.... → |
|---|
