Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 464/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 464/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 464
Ședința publică din data de 05.02.2015
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, J_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva încheierii din data de 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-debitoare V. P. COM SRL, CUI_, cu sediul in Ploiești, ., ..
Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform OP nr. 6308/17.10.2014, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 28.10.2014, sub numărul_, petentul B. A. AILINCAI, cu sediul în BUZAU, PIATA DACIEI, ., ., a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 6183/2014 având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A cu sediul în BUCURESTI, . 401A, SECTOR 6, împotriva debitoarei V. P. . in PLOIESTI, ., ., JUDETUL PRAHOVA.
În motivare, s-a arătat că titlul executoriu este reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/03.10.2011. S-a solicitat încuviințarea executării silite în toate modalitățile prevăzute de lege.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 1 C.pr.civ.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: cererea creditoarei de executare silită, titlul executoriu, încheierea executorului judecătoresc de deschidere a dosarului de executare silită, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a titlului executoriu.
Cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 lei.
După administrarea probelor încuviințate părților, prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din data de 04.11.2014 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul B. A. AILINCAI cu sediul în BUZAU, PIATA DACIEI, ., în dosarul de executare nr. 6183/2014 privind pe creditorul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și pe debitoarea V. P. .> Pentru a pronunța această încheiere de ședință,examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 632 C. pr. civ. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Totodată, potrivit art. 662 alin. 1 C.pr.civ executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Conform art. 37 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție, neatacat în termenul prevăzut de art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Art. 31 alin. 1 din același act normativ prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Totodată, conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În ceea ce privește modalitate de comunicare a procesului verbal, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 dată în recurs în interesul legii (publicată Monitorul Oficial, Partea I, nr. 450 din_ ), a statuat cu valoarea de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Interpretând coroborat prevederile legale de mai sus rezultă că procesul-verbal de constare a contravenției este titlu executoriu doar dacă se dovedește comunicarea acestuia, în principal prin poștă, și doar în subsidiar prin afișare.
În cauză, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției .> R11 nr._/03.10.2011, proces verbal care a fost comunicat numai prin afișare în prezența unui martor.
Instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin poștă cu confirmare de primire, astfel că apreciază că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator nu respectă condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost expuse anterior.
Situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acestuia, intervalul de 15 zile neputând fi calculat decât în raport cu data la care procesul verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
Întrucât însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului verbal de contravenție, nici sancționarea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Astfel, instanța fondului nu a putut reține că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.10.2011, este definitiv și că a dobândit caracterul de titlu executoriu, condiție necesară pentru admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
Pentru considerentele de mai sus, prima instanță a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/03.10.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A, comunicat direct prin afișare la domiciliul presupusului contravenient nu constituie titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G.nr.2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii enumerate în capitolul II, titlul I din Cartea a-V-a a C.pr.civ.. Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art. 665 alin. 5 pct. 2 C.pr.civ, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul B. A. AILINCAI, în dosarul de executare nr. 6183/2014.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri prin reprezentant legal M. M. - Director Regional, in calitate de creditoare, in dosarul nr._ în contradictoriu cu debitoarea V. P. .. criticând-o ca netemeinica si nelegala.
În motivarea cererii, apelanta-creditoare a arătat că prin cererea adresata BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC AILINCAI A. s-a solicitat înregistrarea si deschiderea dosarului de executare silita împotriva debitoarei V. P. .. întrucât aceasta nu si-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI . nr._/03.10.2011.
Totodată, precizează că în urma solicitării apelantei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia si deschiderea dosarului de executare silita, apreciind ca sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitoarei.
De asemenea, se menționează că executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacata, instanța de executare a respins in mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu, "prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si ca procesul - verbal in cauza nu prezintă caracterul de titlu executoriu in sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
In acest sens, apelanta-creditoare învederează instanței de apel faptul că potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare: „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana Ia un moment viitor al consumării, cand activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului insusi, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art, 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare Ia data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, apelanta precizează că momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNAPNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, creditoarea învederează instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de O.G nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de Ia principiul retroactiva ții legii contravenționale.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, apelanta-creditoare solicită instanței de apel sa constate faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 tuni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, apelanta precizează că nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare ta cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare solicită instanței de apel să constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța hule oii nes te toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din O.G nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat Ia art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentelor sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca aceasta creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, creditoarea mai arată că procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, apelanta-creditoare învederează instanței de apel faptul ca, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul ca procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, in aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, in procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr.10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, in măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silita.
De asemenea, apelanta-creditoare solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de Ia data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, creditoarea mai solicită instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicarea a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
In baza acestor considerente, apelanta-creditoare solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției Rll nr._/03.10.2011.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel
In temeiul art. 223 NCPC solicită judecata si in lipsa.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în materia soluționării cererilor de încuviințare a executării silite.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 20.01.2015, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimata să se fi prezentat la termenul de judecată si fără să fi depus întâmpinare.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.10.2011., intimata a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa si obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 de euro.
Procesul-verbal a fost adus la cunoștința debitoarei prin afișare la sediul acesteia în prezența uni martor asistent, la data de 03.10.2011, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare existent la fila 8 dosar fond, fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art.27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin dispozițiile art.37 din același act normativ se statuează că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art.632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ.
Astfel cum statuează art.665 alin.5 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesul-verbal de contravenție . nr._/03.10.2011., întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., nu constituie titlu executoriu, în sensul art.37 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenientă, prin afișare la la sediul acesteia în prezența unui martor asisten.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era si nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, e drept) din decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-si găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art. 480 alin.2 cu aplicarea art.665 alin.5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot încheierea apelată în sensul admiterii cererii formulate de apelanta-creditoare si încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.10.2011, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI SI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, J_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva încheierii din data de 04.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-debitoare V. P. COM SRL, CUI_, cu sediul in Ploiești, ., ., jud. Prahova.
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea.
Încuviințează executării silite a titlului executoriu constând în procesul verbal de contravenție Rll nr._/03.10.2011, emis de apelanta-creditoare simultan/succesiv prin toate modalitățile prevăzute de lege și autorizează creditoarea să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlu executor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. A.N./tehnored.
4 ex./ 2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f.C. A. C.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu – procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/03.10.2011emis de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitoarei V. P. COM SRL, CUI_, cu sediul in Ploiești, ., ., jud. Prahova, pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3372/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 535/2015.... → |
|---|
