Contestaţie la executare. Decizia nr. 3372/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3372/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 3372/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I C.
DOSAR NR._
DECIZIA C. NR. 3372
Ședința publică din data de 16.12.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 7015/02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - contestator I. C. O. CNP_ domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform ordinului de plată nr._/07.07.2015 ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – contestator reprezentat de av. T. L., lipsă fiind apelanta – intimată.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul – contestator prin apărător arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză si solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile intimatului – contestator, prin apărător, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată si acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul – contestator prin apărător având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului ca nefondat având în vedere că în mod corect a fost reținută de instanța de fond Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 17.03.2015 sub nr._, contestatorul I. C. O., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 6841/2014 al SCPEJ P. și M., somația și titlurile executorii reprezentate de proces verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 și proces verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, solicitând anularea acestora și întoarcerea executării silite.
În motivarea contestației, s-a arătat de către contestator că nu i-au fost comunicate niciodată procesele verbale prin poștă, creanța nu există, tarifele de despăgubire din procesele verbale fiind anulate urmare Legii nr. 144/2012, iar executorul a solicitat încuviințarea executării silite cu depășirea termenului de 3 zile prevăzut de art. 665 alin. 1 C. pr. civ..
În raport de susținerile contestatorului I. C. O., intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată și ca inadmisibilă, în privința aspectelor de nelegalitate cuprinse în titlurile executorii.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 7015/02.06.2015, prin care a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul I. C. O. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale Din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva actelor de executare, anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 6841/2014 al SCPEJ P. și M., somația și încheierea executorului, respingând contestația la titlu, ca inadmisibilă.
Prin aceeași sentință, în baza art. 453 C. pr. civ., instanța a obligat intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată, 108 lei taxă judiciară de timbru și 300 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că împotriva contestatorului a fost pornită executarea silită de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în cadrul dosarului de executare nr. 6841/2014 al SCPEJ P. și M., somația și titlurile executorii reprezentate de proces verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 și proces verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, solicitând anularea acestora și întoarcerea executării silite.
Instanța de fond a constatat că aceste procese verbale nu au fost comunicate contestatorului, prin poștă, cu confirmare de primire, astfel că, ținând seama de Decizia nr. 10/2015 a ÎCCJ pronunțată în recurs în interesul legii, raportat la art. 37 corob. cu art. 31 din OG nr. 2/2001, procesele verbale nu au dobândit caracterul de titlu executoriu, astfel că punerea în executare a acestora s-a făcut în mod nelegal.
Față de acestea, instanța de fond a reținut că, contestația la executare formulată împotriva actelor de executare este întemeiată și a admis-o, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În privința cererii de întoarcere a executării, instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada încasării vreunei sume de bani în urma executării.
Instanța de fond a reținut că, în cadrul contestației la executare, nu pot fi analizate motive de netemeinicie sau nelegalitate a proceselor verbale, conform art. 713 alin. 2 c. pr. civ., contestația la titlu fiind inadmisibilă, sens în care a fost respinsă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr. 7015/02.06.2015 pronunțată de Judecător Ploiești în dosarul nr._, ca netemeinică și nelegală, menținerea capătului de cerere privind respingerea contestației la titlu, ca inadmisibilă, respingerea capătului privind obligarea intimatei la plata sumei de 108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, ca netemeinică și nelegală, respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către S. C. Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M. în baza titlurilor executorii PVCC . nr. 2509/11.01.2012 și . nr._/11.01.2012 generate și semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Societate C. Profesională a Executorilor Judecătorești „P. și M. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În motivarea cererii de apel, intimata a arătat că în mod eronat instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat în mod legal debitorului, procesul verbal de contravenție în cauză neconstituind titluri executoriu
Astfel, în baza probatoriului administrat în cauză, a solicitat apelanta să se constate faptul că emiterea și comunicarea proceselor - verbale de contravenție au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
De asemenea, conform dovezilor de comunicare a proceselor - verbale în cauza, acestea au fost comunicate contravenientului, în conformitate cu dispozițiilor OG nr. 2/2001, în data de 30.01.2012, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorilor prezenți.
Totodată, apelanta a susținut că potrivit dispozițiilor art. 273, alin. (2) c.pr.civ., „mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al pârților fac, de asemenea, dovada până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
Prin urmare, nu se poate reține faptul că procedura de comunicare a proceselor - verbale de contravenție a fost viciată sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
De asemenea, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprită datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanță relevantă în incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Apelanta a susținut că aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 a statuat faptul că „în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002. cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continua și se sancționează cu amendă.
Prin urmare, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, a apreciat apelanta că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea că modalitate de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă și nu subsidiară, fără a exista vreo ordine de preferința între ele.
Astfel că efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor, de către autoritățile implicate în activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată acestea trebuind să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabile să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă (CEDO, Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
Prin urmare, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivății legii contravenționale.
Ori, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, apelanta a solicitat să se constate faptul că procedura de comunicare a titlurilor executorii în cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
De asemenea, apelanta a arătat că în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat in eroare, dispunând in mod nelegal obligarea creditoarei CNADNR SA la sumei de 108 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând din taxa de timbru
Potrivit dispozițiilor art. 45, alin. (1), pct. i) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, (..) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”
Astfel că, a considerat apelanta că instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea sa la plata contravalorii taxei judiciare de timbru.
În baza considerentelor arătate, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către S. Civila Profesionala a Executorilor Judecătorești P. și M. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
La data de 30.09.2014 s-a format dosarul execuțional nr. 6841/2014 al B. P. și M. la solicitarea creditoarei CNADNR, iar prin Încheierea pronunțată la data de 28.10.2014, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 și R12 nr._/11.01.2012 emise pe numele apelantului din prezenta cauză, în ceea ce privește contravaloarea tarifului de despăgubire, conform art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în cuantum de 56 euro, în lei, la cursul de schimb BNR din ultima zi din luna anterioară datei achitării.
Pe calea contestației la executare, intimatul contestator a solicitat anularea tuturor formelor de executare, precum și întoarcerea executării silite.
Tribunalul reține că în aplicarea disp. art.31 al.1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia și, de asemenea, potrivit disp. art.37 din OG 2/2001 procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate și în conformitate cu disp. art. 32 alin. 3 din același act normativ suspendă de drept executarea sancțiunii aplicate.
Art. 622 c.pr.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar se procedează la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu astfel cum prevăd disp. art.628 c.pr.civ.
De asemenea, conform art. 632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 c.pr.civ.
Art. 712 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executor o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza procesului verbal de constatare a contravenției contestatorul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, în cadrul executării silite s-au emis înștiințarea de plată, titlul executor și somația din data de 06.03.2015, prin care a fost obligat intimatul să plătească c/valoarea tarifului de despăgubire și cheltuielile de executare, contravenientul neformulând plângere împotriva procesului-verbal de contravenție, plângere care, de altfel, suspendă executarea silită, ci numai contestație la executare.
Ca atare, atât timp cât împotriva procesului-verbal de contravenție nu s-a formulat plângere contravențională, având în vedere prevederile art. 712 C.p.c., pe calea contestației la executare nu mai puteau fi primite criticile intimatului cu privire la condiții de formă și fond ale actului constatator, legalitatea sau nelegalitatea procedurii de întocmire acestui proces verbal, legalitatea sau prescrierea sancțiunii, aplicarea sau neaplicarea legii mai favorabile, toate acestea fiind aspecte de fond ce pot fi invocate decât pe calea specială de contestare a actului, calea plângerii contravenționale, sub toate aceste aspecte criticile apelantei fiind fondate.
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art. 480 alin.2 cu aplicarea art.665 alin.5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Tribunalul va menține în rest dispozițiile sentinței atacate și va înlătura obligarea apelantei intimate de la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 7015/02.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - contestator I. C. O. CNP_ domiciliat în Ploiești, ., ., . și, în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate
Înlătură obligarea apelantei intimate de la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.12.2015.
P., JUDECĂTOR
M. R. A. G. H.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.R./tehnored. E.M.
4 ex. /21.12.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. S.-I.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6691/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 464/2015.... → |
|---|
