Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1010/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1010/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 3201/331/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1010
Ședința publică din data de 10.03.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor D. V., CNP_, cu domiciliul în comuna Gornet, ., județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform O.P. nr._/15.10.2014, care a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că plicul cu citația înaintată apelantei-creditoare a fost restituit la dosar cu mențiunea „lipsă proces verbal, lipsă dovadă”, după care,
Se prezintă în instanță soția intimatului-debitor, D. F. M., care depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv 3 chitanțe de depunere numerar, în cuantum de câte 426,50 lei.
Tribunalul procedează la legitimarea acesteia, care se identifică cu CI . nr._, CNP_. Totodată, tribunalul admite pentru apelanta – creditoare și, respectiv, pentru intimatul – debitor proba cu înscrisuri, după care, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la data de 23.10.2014 sub nr._, petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a solicitat încuviințarea executării silite în toate modalitățile de executare și autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silită a obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de procesele verbale de constatare a contravențiilor . 12 nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012.
Prin cererea de executare silită, creditorul a solicitat punerea în executare a titlurilor executorii menționate pentru recuperarea creanței în cuantum de 288 euro - reprezentând tarif de despăgubire, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.
În susținerea cererii, potrivit dispozițiilor art. 665 al. 1 C., la dosar au fost atașate înscrisuri în copie certificată de executorul judecătoresc.
Prin încheierea de la data de 29.10 .2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de B. M. I., cu privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București și pe debitorul D. V., ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției încheiat de intimată, debitorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002. Prin același proces-verbal, debitorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 96 euro pentru fiecare contravenție, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în forma în vigoare la acel moment.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța de fond a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța apreciază că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesele Verbale de Constatare a Contravenției.
În motivarea apelului, apelanta – creditoare a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că în speță ar fi incidente dispozițiile Legii nr. 144/2012.
Astfel, apelanta – creditoare a susținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2012. legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (...) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, apelanta – creditoare a susținut că reiese în mod evident faptul ca legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și care au contestat în instanță tarifele de despăgubire.
Mai mult, apelanta – creditoare a susținut că norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze", apelanta – creditoare a solicitat instanței de apel să constatate că în speța de față dispozițiile Legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Prin urmare, apelanta – creditoare a susținut că atât timp cât procesul verbal de contravenției adresat pe seama debitorului nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în actul sancționator, care a intrat în putere de lucru judecat.
Mai mult, apelanta – creditoare a susținut că instanța de fond fiind investită cu o cerere de încuviințare a executării silite și-a depășit competența legală atribuită de legiuitor în aceasta materie, prin aceea că a procedat la examinarea pe fond a titlului executoriu, instanța trebuind să se limiteze în a examina daca înscrisul pe baza căruia s-a solicitat executarea silita constituie sau nu potrivit legii titlu executoriu, precum si daca înscrisul îndeplinește condițiile de forma cerute de lege, iar creanța este certa, lichida si exigibila, condiții îndeplinite în speța. De altfel, în conformitate cu art. 665 alin. 5 din NCPC, legiuitorul a prevăzut în mod expres și limitativ situațiile in care instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite, situații neîntâlnite în prezenta cauză.
De altfel, apelanta – creditoare a susținut că în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
Astfel, apelanta – creditoare a susținut că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Or, apelanta – creditoare a susținut că, distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinietă valabilă.
În acest sens, apelanta – creditoare a susținut că aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult decât atât, apelanta – creditoare a susținut că procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formala și limitata („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Astfel, apelanta – creditoare a susținut că potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, apelanta – creditoare a susținut că instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
De asemenea, apelanta – creditoare a susținut că în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanțelor rezultată dintr-un proces verbal întocmit anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat în instanța.
Totodată, apelanta – creditoare a susținut că Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia „dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, întrucât Legea nr.144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabilă, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
În baza acestor considerente, apelanta – creditoare a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a proceselor - verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012.
În drept, apelanta – creditoare a invocat disp. art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în prezentul apel, iar în temeiul art. 223 NCPC a solicitat judecata și în lipsă.
În probatoriu, apelanta – creditoare a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei.
De asemenea, apelanta – creditoare a depus alăturat cererii jurisprudență în acest sens, respectiv Decizia civilă nr. 402/A/. către Tribunalul Bihor, Secția a II - a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, precum și Decizia civilă nr. 745/A/2014 pronunțată de către Tribunalul Cluj, Secția Mixta de C. Administrativ și Fiscal, de Conflicte de munca și Asigurări Social.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 04.12.2014.
Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc M. I., creditoarea a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului D. V., cerere admisă de către executorul judecătoresc și în baza căreia a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție sus-menționat, motivat de faptul că debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Acest proces-verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, prin afișare la domiciliul său, la data de 21.07.2011, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare existent la fila 7 ds. fond fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art.27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin dispozițiile art.37 din același act normativ se statuează că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art.632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ.
Astfel cum statuează art.665 alin.5 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesele-verbale de contravenție procesele verbale de constatare a contravențiilor . 12 nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012 nu constituie titluri executorii, în sensul art.37 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării lor către contravenient, prin afișare la domiciliul său.
Cu toate acestea, tribunalul nu poate face abstracție de prevederile art.662 Cod procedură civilă ce statuează că executarea silită nu se poate realiza decât dacă creanța este certă (când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu), lichidă (când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui) și exigibilă (dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau aceste este decăzut din beneficiul termenului de plată).
Or, în cauză, dreptul de creanță al apelantei-creditoare pentru sumele reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire stabilite în sarcina intimatului-debitor prin procesele verbale de constatare a contravențiilor . 12 nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, s-au stins prin plata realizată la data de 19.02.2015, conform chitanțelor de depunere numerar emise de BCR, aflate în original, la filele 27-29 din dosarul de apel, așa cum statuează art. 1615 Cod civil.
Pentru toate rațiunile expuse în prezenta decizie, în temeiul art. 480 alin.1 cu aplicarea art.665 alin.5 și art.662 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de creditoare împotriva încheierii din data de 16.06.2014, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii de ședință din data de 29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor D. V., CNP_, cu domiciliul în comuna Gornet, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
Președinte, Judecător,
D. G. N. C.
Grefier,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./ Tehnored. A.Ș.P.
4 ex/01.04.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
J.f. J. A. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1151/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1161/2015.... → |
|---|
