Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2123/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2123/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 41272/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2123
Ședința publică din data de 11.05.2015
PREȘEDINTE – C. D. E.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER –C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – debitoare M. G., cu domiciliul in Ploiești, ., ., ..
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată cu OP nr. 5090/02.10.2014 anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata debitoare personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimata debitoare depune chitanța nr_/11.05.2015.
Tribunalul in baza disp. art. 482, 478, 258 și 255 cpc încuviințează părților proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul in fond.
Intimata debitoare solicită respingerea cererii de apel.
Tribunalul rămâne in deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 22.10.2014, sub nr._, petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011 la solicitarea creditoarei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, privind pe debitoarea M. G., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege.
Prin Încheierea din data de 28.10.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I., ca neîntemeiată, reținând că în conformitate cu art. 632 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct. 1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, iar potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție, neatacat în termenul prevăzut de art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Instanța de fond a invocat în susținerea soluției și decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legi, ocazie cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Prima instanță a motivat că, în speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, proces-verbal a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia, în prezența unui martor asistent.
Instanța a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin poștă cu confirmare de primire, astfel că a apreciat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator nu respectă condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost expuse anterior, iar situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acestuia, intervalul de 15 zile neputând fi calculat decât în raport cu data la care procesul verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
Considerând că însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului verbal de contravenție, instanța a concluzionat că nici sancționarea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Astfel, instanța a apreciat că prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
Pentru considerentele de mai sus, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A, a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G.nr.2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii enumerate în capitolul II, titlul I din Cartea a-V-a a C.pr.civ.. Pe cale de consecință, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I..
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii și încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art.37 din OG 2/2001, având în vedere că potrivit art.27 din OG 2/2001 anterior apariției deciziei 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Apelanta a precizat că procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională și nici nu s-a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind identificată creanța supusă executării silite, creanță care îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă, constând în tariful de despăgubire care este distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif de despăgubire ce reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând în utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și recuperarea creanțelor aferente.
Apelanta a susținut că, mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite, fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare și ca atare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, respectiv să facă distincțiile la care trimite decizia nr.10/2013 întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege și nu instanța investită cu o cerere de executare silită.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 13.03.2015.
Legal citată debitoarea a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu a avut cunoștință despre existența procesului-verbal de contravenție și nici despre existența dosarului privind încuviințarea executării silite, până la momentul la care a primit citația emisă în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Prahova.
Intimata – debitoare a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate absolută, întrucât nu poartă semnătura olografă a agentului constatator. În plus, intimata a apreciat că nu s-au îndeplinit condițiile de luare la cunoștință despre existența procesului-verbal de contravenție.
În concluzie, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefundat, anularea procesului-verbal de contravenție pe motivul nulității absolute, exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului.
Prezentă personal la termenul de judecat fixat pentru soluționarea apelului, la 11.05.2015, intimata – debitoare a depus la dosar chitanța de depunere numerar nr._ din data de 11.05.2015, privind achitarea sumei de 126,56 lei în contul intimatei – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform procesului verbal de constatare a contravenției .> R11 nr._/12.12.2011, intimata-debitoare M. G. a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002 constând în aceea că la data de 17.06.2011 a circulat în localitatea Românești, jud. Prahova fără a deține rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenienta a fost obligată, pe lângă amenda contravențională, și la c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, proces-verbal de contravenție comunicat contravenientei prin afișare la domiciliul acesteiala data de 27.12.2011 conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare existent la fila 7 dosar fond.
Așa cum se observă din chitanța de depunere numerar nr._ din data de 11.05.2015 depusă la dosar în original, la termenul de judecată din 11.05.2015, intimata-debitoare M. G. a achitat în contul intimatei – creditoare suma de 126,56 lei, pentru dosarul nr._, prin intermediul Băncii Comerciale Română Sucursala Prahova.
Față de această împrejurare, constatând că tariful de despăgubire în sumă de 28 de euro aplicată prin procesul-verbal de constatare a contravenției .> R11 nr._/12.12.2011 intimatei-debitoare M. G., a fost achitată de bunăvoie, creditoarea recuperându-și prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin.1 Cod proc.civ., va respinge apelul declarat de apelanta-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – debitoare M. G., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, înregistrată la ORC sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 28.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimata – debitoare M. G., cu domiciliul in Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. D. EnacheDaniela G.
GREFIER,
C. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. E.C.D./Tehnored. S.L.F.
4 ex./22.05.2015
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. D. F. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2203/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2171/2015.... → |
|---|
