Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2092/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2092/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 27061/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2092
Ședința publică din data de 11.05.2015
PREȘEDINTE – C. D. E.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER –C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare . SRL, cu sediul in Ploiești, ., ., J. Prahova, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 06.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor F. V., cu domiciliul in com. Valea Călugărească, .. 28B, J. Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată cu OP nr._/30.09.2014 anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta creditoare prin avocat M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul in baza disp. art. 482, 478, 258 și 255 cpc încuviințează părților proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul in fond.
Apelanta creditoare prin avocat solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat; fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 17.07.2014, petentul B.E.J. R. A. a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditorilor E.O.S. INTERNATIONALBETEILINGUNGSVERWALTUNGSGESELLSCHAFT MBH și NEXT CAPITAL INVESTMENTS LIMITED prin E.O.S K. ROMANIA S.R.L., în contradictoriu cu debitorul F. V., CNP_, cu domiciliul în .. 28, .. Prahova, în baza Contractului de credit nr.2479 din data de 23.10.2006 încheiat între debitor și Banca Comercială Română S.A.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri. Cererea a fost legal timbrată.
Prin încheierea din 06.08.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 632 C. proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Art. 662 alin. 1 C. proc. civ. prevede că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, conform art. 665 alin. 5 pct. 7 C. proc. civ., instanța respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există există impedimente la executare.
Instanța constată că în cauza de față există un impediment la executare. Astfel, cererea a fost introdusă de o Banca Comercială Română și nu s-a făcut dovada cesiunii creanței cuprinse în contractul menționat mai sus, nefiind depuse la dosar anexele niciunuia dintre contractele de cesiune succesive.
De asemenea, cesiunea nu rezultă nici din cuprinsul Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare imprimat și atașat cererii. Chiar dacă în această arhivă este menționat numele și codul numeric personal al debitorului F. V., nu este precizat numărul contractului menționat mai sus, fiind astfel posibil să fi fost cesionată o altă creanță având același debitor. În aceste condiții, nu se poate stabili cu certitudine că E.O.S.INTERNATIONALBETEILINGUNGSVERWALTUNGSGESELL CHAFT MBH și NEXT CAPITAL INVESTMENTS LIMITED au calitatea de cesionari ai creanței solicitate, fapt ce reprezintă un impediment la executare.
Având acestea în vedere, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea S.C. E. K. ROMANIA SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii apelate și admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat faptul că împotriva debitorului F. V. a formulat cerere de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr.838/2014, în temeiul titlului executoriu - contract de credit 2479/23.10.2006, încheiat de către debitoare cu BCR SA.
Mai mult, apelanta – creditoare a susținut că Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite, reținând că, în cauză, nu s-a făcut dovada cesiunii de creanță cuprinsă in contractul mai sus menționat.
În acest sens, apelanta – creditoare a susținut că soluția Judecătoriei este netemeinică și nelegală, pentru considerentele ce urmează a le învedera.
Astfel, apelanta – creditoare a susținut că, cesiunea de creanța între apelanta si BCR SA a fost încheiată înainte de . NCC, astfel că apreciază că această cesiune este guvernată de regulile instituite de vechiul Cod Civil.
Or, în acest sens apelanta – creditoare a menționat că, potrivit disp. art. 1391 C. civ. „la strămutarea unei creanțe (…) predarea între cedente și cesionar se face prin remiterea titlului".
Așadar, apelanta – creditoare a apreciat că cesiunea de creanța este un contract care este valabil încheiat prin simpla tradițiune a titlului și fără a fi necesar a se încheia vreun înscris.
Prin urmare, în lipsa obligativității formei scrise, apelanta – creditoare a apreciat că se deduce că dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului.
De altfel, apelanta – creditoare a susținut că la momentul formulării cererii de executare silită a depus titlul executoriu in original - contractul încheiat de BCR SA cu F. V., anexat cererii înaintata organului de executare.
Prin urmare, la data formulării cererii de executare silită (moment anterior solicitării încuviințării), apelanta – creditoare a considerat că se află în posesia titlului executoriu.
Astfel că, apelanta – creditoare a susținut că, coroborând aceasta situație de fapt cu dispozițiile art. 1391 C. civ., instanța de fond ar fi trebuit sa concluzioneze că în mod aparent, ea își justifică pretenția de a avea calitatea de creditor a debitorului F. V. .
Mai mult decât atât, prin depunerea la dosar a unei copii de pe un contractul de cesiune de creanță, apelanta – creditoare a apreciat că face dovada existentei unui transfer convențional al unor creanțe de la BCR SA la ea.
Așadar, apelanta – creditoare a susținut că și sub acest aspect, în aparență se justifica posesia legitima a titlului executoriu, respectiv pare a exista un temei legal pentru prezența titlului în posesia apelantei.
În plus, apelanta – creditoare a susținut că față de aceasta, la dosar a fost depus și un extras din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând și o referire la debitorul cedat.
De altfel, apelanta – creditoare a susținut că prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanța la AEGRM, s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului, cu privire la cesiune.
În aceste condiții, apelanta – creditoare a susținut că, ținând cont și de natura necontencioasă a cererii de încuviințare silita, în cadrul căreia instanța trebuie să verifice numai aparența de legalitate a cererii de executare silită, Judecătoria Ploiești ar fi trebuit să se rezume la a constata că în mod aparent ea își justifică pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute în titlul executoriu aflat în original în posesia sa și al cărei debitor este F. V. .
În consecință, apelanta – creditoare a apreciat că Judecătoria ar fi trebuit să admită cererea de încuviințare a executării silite, urmând ca eventuale discuții asupra cauzei să se facă numai în condițiile exercitării de către partea interesata a dreptului de dispoziție în procesul civil, în principiu prin formularea unei eventuale contestații la executare.
În drept, apelanta – creditoare a invocat disp. art. 1391C. civ., 466 C. pr. civ.
Astfel că, apelanta – creditoare a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a încheierii de ședința din 06.08.2014 și, pe fond, admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
De asemenea, apelanta – creditoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 30.03.2015, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimata-debitoare să se fi prezentat la termenul de judecată acordat și fără să fi depus întâmpinare.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive nu sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În esență, apelanta critică încheierea instanței de fond considerând că în mod greșit aceasta a apreciat asupra calității de creditor în cauza a petentei - apelante.
Din probatoriul administrat, Tribunalul constată ca soluția adoptata de către instanța de fond este temeinica si legala deoarece calitatea de creditor trebuie să rezulte neîndoielnic dintr-un înscris care să îmbrace forma legală, simpla prezumare a acestei calități nefiind suficientă.
Este adevărat ca, in prezenta cauza, contractul de cesiune încheiat intre BCR SA si E. K. România SRL la 31.05.2011 este guvernat de dispozițiile Codului civil -1866 .
Potrivit disp. art. 1391 Cod civil, pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat care are calitatea de terț față de convenția dintre cedent si cesionar, dar pentru ca cesiunea să fie opozabilă părților, deci inclusiv debitorului cedat, trebuie îndeplinite anumite formalități, respectiv notificarea sau acceptarea cesiunii de către debitorul cedat.
Aceste condiții de forma impuse de legiuitor pentru ca cesiunea sa fie opozabila debitorului au ca scop tocmai ca debitorului cedat să i se aducă la cunoștință in mod efectiv schimbarea creditorului său.
Prin urmare, până la îndeplinirea acestor formalități cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul este îndreptățit să o ignore .
Numai după îndeplinirea formalităților arătate in precedent, debitorul cedat devine debitor al cesionarului si pe cale de consecință poate fi pus in executare silita de către acesta, prin toate mijloacele permise de lege.
Or, in prezenta cauza, Tribunalul constata ca nu se face nici dovada că cesiunea de creanță a avut ca obiect si creanța datorata de debitoare si nici nu se face dovada calității de creditor a cesionarului, calitate care să-i fie opozabilă debitorului cedat deoarece nu s-a îndeplinit niciuna dintre formalitățile arătate in precedent.
Este adevărat că nu este necesar consimțământul debitorului decât in anumite situații, dar in același timp trebuie făcută dovada certa a încheierii convenției intre cesionar si cedent cu privire la creanța pentru care s-a solicitat executarea silită, dar si a opozabilității cesiunii către debitorul cedat, numai in aceasta situație petenta având calitatea de creditor al acestuia, astfel încât să poată solicita punerea in executare silita a titlului executoriu.
In aceste condiții, fata de dispozițiile imperative ale art. 1391 Cod civil, nu este suficienta simpla tradițiune a titlului excutoriu intre cedent si cesionar, pentru ca acesta din urmă să dobândească calitatea de creditor al debitorului cedat.
Nu poate fi primita nici susținerea apelantei, in sensul că extrasul din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând si o referire la debitorul cedat, face dovada publicității cesiunii, inclusiv fata de debitor.
Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) este reglementata de art. 2413 Noul Cod Civil.
Efectul înscrierii in aceasta arhiva este cel arătat de disp. art. 2415 NCC potrivit căruia „ creditorul care înscrie o ipoteca asupra unui bun este prezumat că are cunoștință despre existenta tuturor ipotecilor care au fost înscrise mai înainte cu privire la același bun . Dovada contrara nu este admisibilă”.
Prin urmare, înscrierea in aceasta arhivă a unei creanțe cesionate înainte de . Noului cod civil nu poate avea efectele cerute de art. 1391 din Vechiul Cod civil, referitoare la formalitățile necesare pentru opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat .
Dispozițiile legale imperative din art. 1391 Vechiul Cod civil au fost edictate tocmai in scopul de a asigura protecția efectivă a debitorului împotriva oricăror abuzuri ce s-ar putea produce cu ocazia punerii sale in executare, fiind necesar ca acesta să cunoască in mod efectiv faptul schimbării creditorului său, tocmai pentru a se evita o plată nedatorată sau o compensație nelegală.
Așa cum s-a arătat si in precedent, numai după îndeplinirea formalităților cerute de lege, debitorul cedat devine debitor al cesionarului si nu mai poate plăti in mod valabil cedentului. De asemenea, numai din acest moment, debitorul nu mai poate invoca compensația pentru o creanță ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii.
Concluzionând, fără a pune la îndoială validitatea contractului de cesiune invocata in cauza, dar constatând ca petenta apelanta nu a făcut dovada calității sale de creditor al debitorului cedat, nefiind îndeplinite formele necesare pentru opozabilitate fata de debitor, nefiind făcuta nici dovada că obiect al cesiunii îl constituie si creanța datorată de intimatul debitor, văzând suma tuturor considerentelor expuse anterior, Tribunalul apreciază ca motivele de apel sunt nefondate .
Prin urmare va respinge apelul ca atare, încheierea pronunțata de Judecătoria Ploiești la data de 06.08.2014, fiind temeinică și legală dat fiind faptul că, in cauza nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de disp. art. 665 noul Cod pr.civ., raportat la disp. art. 663 NCPC, dispoziții potrivit cărora executarea silita poate porni numai la cererea creditorului, daca prin lege nu se prevede altfel, calitatea de creditor al apelantei petente nefiind făcută, conform celor expuse in precedent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare . SRL, cu sediul in Ploiești, ., ., J. Prahova, împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 06.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – debitor F. V., cu domiciliul in com. Valea Călugărească, .. 28B, J. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. C. D. D. G.
GREFIER
C. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.G.D./tehnored. A.Ș.P.
4 ex.- 18.05.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. I. M. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2129/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2258/2015.... → |
|---|
