Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 132/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 17157/200/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.132
Ședința publică din data de 13.01.2015
PREȘEDINTE - N. C.
JUDECĂTOR - A. G. H.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare D. T. S.R.L. CUI RO_, cu sediul în Ploiești, . nr.273, ., . și intimatul – petent BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC A. A. C. RO_, cu sediul în B., Piața Daciei ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul intimatei debitoare, numitul I. C., lipsind celelalte părți. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform O.P. nr._/14.10.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatei debitoare, având cuvântul, arată că nu a achitat tariful de despăgubire, este de acord cu plata sumei de 28 euro reprezentând cuantumul acestui tarif, fără a mai plăti și Biroul executorului judecătoresc.
Totodată, precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului apelului.
Reprezentantul intimatei debitoare, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr._ la data de 30.09.2014, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de proces verbal de constatare a contravenției ., NR._/10.10.2011, la solicitarea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. Direcția Generala de Drumuri și Poduri privind pe debitorul D. T. S.R.L. .
În urma administrarea probelor încuviințate părților, prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 08.10.2014, a fost respinsă cererea formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. A., ca fiind neîntemeiată.
În conformitate cu art. 632 C. pr. civ. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Totodată, potrivit art. 662 alin. 1 C.pr.civ executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Conform art. 37 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție, neatacat în termenul prevăzut de art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Art. 31 alin. 1 din același act normativ prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Totodată, conform art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
În ceea ce privește modalitate de comunicare a procesului verbal, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013 dată în recurs în interesul legii (publicată Monitorul Oficial, Partea I, nr. 450 din_ ), a statuat cu valoarea de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Interpretând coroborat prevederile legale de mai sus rezultă că procesul-verbal de constare a contravenției este titlu executoriu doar dacă se dovedește comunicarea acestuia, în principal prin poștă, și doar în subsidiar prin afișare.
În cauză, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/10.10.2011, proces verbal care a fost comunicat numai prin afișare în prezența unui martor.
Instanța constată că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin poștă cu confirmare de primire, astfel că apreciază că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator nu respectă condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost expuse anterior.
Situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acestuia, intervalul de 15 zile neputând fi calculat decât în raport cu data la care procesul verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
Întrucât însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului verbal de contravenție, nici sancționarea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Astfel, nu se poate reține că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011, este definitiv și că a dobândit caracterul de titlu executoriu, condiție necesară pentru admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
Pentru considerentele de mai sus, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A, comunicat direct prin afișare la domiciliul presupusului contravenient nu constituie titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G.nr.2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii enumerate în capitolul II, titlul I din Cartea a-V-a a C.pr.civ.. Pe cale de consecință, instanța, în baza dispozițiilor art. 665 alin. 5 pct. 2 C.pr.civ, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul BIROUL executor JUDECATORESC A. A., cu sediul în B., Piața Daciei, ., . în dosarul de executare nr. 3746/2014.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției ., NR._/10.10.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresata BIROULUI EXECUTORULUI JUDECĂTORESC AILINCAI A., cu sediul in B., Loc. B., Piața Daciei, ., . solicitat înregistrarea si deschiderea dosarului de executare silita împotriva debitorului D. T. S.R.L. cu sediul in . Nr. 273 . mun. PLOIEȘTI, PRAHOVA, intrucat aceasta nu si-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv PROCESUL VERBAL DE CONSTATARE A CONTRAVENȚIEI . nr._/10.10.2011.
In urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia si deschiderea dosarului de executare silita, apreciind ca sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitoarei.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Creditoarea a arătat că în ceea ce privește încheierea atacata, instanța de executare a respins in mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu, "prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si ca procesul - verbal in cauza nu prezintă caracterul de titlu executoriu in sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
In acest sens, învederează instanței de apel faptul ca, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează .-verb al semnat de cel puțin un martor.""
Apelanta mai arată că, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, cand activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului insusi, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudenta înaltei Curți de Casație si Justiție.
Învederează apelanta că, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se incadreaza potrivit legii in vigoare la data cand activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002. cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, apreciază apelanta că, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue il reprezintă anul 2011, apelanta a învederat instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de 1CCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, mai arată apelanta că, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, solicită instanței de apel sa constate faptul ca procesul ~ verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul teșal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii, fără a se putea susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atat, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia.
Or, atată apelanta că debitorul nici nu a formulat plângere impotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
De asemenea, solicită instanței de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța indeplineste toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana ia apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Menționează apelanta că, distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinieta valabila.
Apelanta arată că obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR- SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este intemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Apelanta a făcut precizarea că aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalîtate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, reiesșind, fara echivoc, faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care indeplineste condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Apreciază apelanta că, aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc, iar instanța de fond trebuia sa faca aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
De asemenea consideră apelanta că instanța de fond in baza considerentelor sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca aceasta creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atat, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neinceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectarii dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Apelanta apreciază că, potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, dupa caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
În opinia apelantei, instanța de fond in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabiliesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, dupa caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, învederează instanței de apel faptul ca, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC incuvintarea executării silite se face fara citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura incuvintarii executării silite este o procedura necontenciosa, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Apreciază apelanta că, in aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, in procedura necontencioasa a incuvintarii executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa faca distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitatile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, in măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silita.
De asemenea, apelanta a solicitat instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Arată apelanta că aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale, iar norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, apelanta a solicitat instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicarea a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv, admiterea apelului asa cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/10.10.2011.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel. In temeiul art. 223 NCPC a solicitat judecata si in lipsa.
A depus prezentul apel in dublu exemplar si timbrajul aferent cu ordinul de plata nr._ in original, solicitând proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei.
În dovedirea apelului au fost depuse următoarele înscrisuri: Decizia Civila nr. 22/22.01.2014 pronunțata de către Tribunalul Dambovita, Secția a II - a Civila de C. Administrativ si Fiscal; Decizia Civila nr. 667A/23.05.2014 pronunțata de către Tribunalul București, Secția III Civila; Decizia Civila nr. 496/16.07.2014 pronunțata de către Tribunalul Prahova, Secția I Civila; Decizia Civila nr. 488/15.07.2014 pronunțata de către Tribunalul Prahova, Secția I Civila.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 03.12.2014.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin procesul - verbal de constatare a contravenției ., NR._/10.10.2011, intimatul - debitor D. T. S.R.L., a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. nr.15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa si obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 de euro.
Acest proces - verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, prin afișare la domiciliul său, la data de 10.10.2014, conform procesului - verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare existent la fila 7 dosar fond, fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art.27 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin dispozițiile art.37 din același act normativ se statuează că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art.632 C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 C.pr.civ.
Astfel cum statuează art.665 alin.5 C.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesul - verbal de contravenție ., NR._/10.10.2011întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., nu constituie titlu executoriu, în sensul art.37 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era și nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, e drept) din decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-și găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art.480 alin.2 cu aplicarea art.665 alin.5 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul și va schimba încheierea apelată în sensul admiterii cererii formulate de apelanta - creditoare și încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul - verbal de constatare a contravenției ., NR._/10.10.2011, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, CUI_; J40/552/15.01.2004 cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, Sector 6, împotriva încheierii din data de 08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul - debitor D. T. S.R.L. CUI RO_, cu sediul în Ploiești, . nr.273, . și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată, în sensul că admite cererea si dispune încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție ., NR._/10.10.2011, emis de apelanta – creditoare, în ceea ce privește tariful de despăgubire
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
N. C. A. G. H.
GREFIER
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. N.C.
4 ex. – 26.01.2015
d.f.nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f ȘIMON R. O.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu – procesul verbal de constatare a contravenției ., NR._/10.10.2011,, emis de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului D. T. S.R.L., CUI RO_,, pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Fond funciar. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 229/2015.... → |
|---|
