Pretenţii. Decizia nr. 296/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1499/204/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.296
Ședința publică din data de 27.01.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât D. G. domiciliat în loc. B., fdt. Liliacului, nr. 15, ., ., în loc. B., DN 1, nr. 20, jud.Prahova și în loc. B., Aleea Parcului, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2497/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. G. cu domiciliul ales la C..Av. V. C. cu sediul în B., ., ., jud.Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 1479 lei taxă de timbru, anulată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât reprezentat de avocat R. C., intimatul reclamant reprezentat de avocat V. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul apelantului pârât, depune la dosar chitanța de plată a taxei de timbru și împuternicire avocațială.
La solicitarea instanței apărătorul apelantului pârât arată că nu mai are de formulat alte probe.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cererii.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorilor părților în dezbateri.
Apărătorul apelantului pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond respingerea cererii. Cu cheltuieli de judecată. Depune note scrise.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, instanța de fond a dat o interpretare corectă a probelor și a actelor de la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea și înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 24.03.2014 sub nr._, reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâtul D. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumelor de 7.000 USD, 5.000 euro și 47.300 lei, cu care l-a împrumutat pe pârât la data de 01.04.2011.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că i-a împrumutat pârâtului, la data de 01.04.2011, sumele de 7.000 USD, 5.000 euro și 50.000 lei, ce urmau să-i fie restituite până la data de 01.07.2011, astfel cum părțile au stabilit prin contractul de împrumut încheiat, din care pârâtul i-a restituit, în mai multe rate, suma totală de 2.700 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1576 și art. 1584 cod civil .
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
In cauza au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 2497/11.09.2014 Judecătoria Câmpina a admis acțiunea formulată și a obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 7.000 USD (sau echivalentul în lei la data plății), 5.000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) și 47.300 lei, reprezentând împrumut acordat la data de 01.04.2011, precum și să-i plătească suma de 4.257 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din înscrisul din înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 5 rezultă că părțile au încheiat la data de 01.04.2011 un contract de împrumut prin care reclamantul a remis pârâtului sumele de 7.000 USD, 5.000 Euro și 50.000 lei, cu obligația corelativă în sarcina pârâtului de a le restitui până la 01.07.2011.
A motivat instanța de fond că, potrivit poziției exprimate de către reclamant, din întreg împrumutul acordat, pârâtul a restituit numai suma de 2.700 lei, iar în cursul anului 2010, respectiv la data de 22.01.2010 și 31.03.2010, părțile au mai încheiat și alte înscrisuri sub semnătură privată având ca obiect împrumuturi a unor sume de bani în dolari, euro și lei.
S-a susținut de către instanța de fond că apărările pârâtului potrivit cărora sumele solicitate de reclamant reprezintă în fapt dobânzi percepute pentru un împrumut din 2002, pretins a fi fost restituit, nu sunt pertinente, în condițiile in care, pe de o parte, acesta nu a făcut dovada contractului din 2002 și a plății sumelor de bani împrumutate, respectiv a semnat și și-a însușit fără rezerve înscrisul sub semnătură privată datat 01.04.2011, prin care recunoștea că a primit sumele de 7.000 USD, 5.000 Euro și 50.000 lei și își lua obligația să le restituie până la 01.07.2011.
A concluzionat prima instanță că, astfel cum reclamantul a impus condiția întocmirii înscrisului probator al creanței (instrumentum probationem), pârâtul dacă ar fi restituit integral sau parțial împrumutul, ar fi trebuit să ceară la rândul său eliberarea unui înscris probator, o chitanță, sau inserarea unei mențiuni scrise de achitare parțială sau integrală, respectiv să refuze încheierea unui nou înscris cu privire la sume nereale, iar aspectele de natură penală invocate de către pârât exced prezentului cadru procesual, în lipsa vreunei hotărâri judecătorești sau dovezii de începere a urmării penale împotriva reclamantului pentru fapte care au legătură cu obiectul dedus judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului apelantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea și l-a obligat la plata unei sume de bani către reclamant, considerând că suma menționată în contractul din data de 01.04.2011 reprezintă un împrumut, întrucât în realitate sumele menționate reprezintă dobânzi calculate la alte dobânzi pretinse de reclamant, conform înscrisurilor pe care le-a depus la dosar și care nu au fost contestate de către reclamant și neluate în considerare de către instanță, situație în care a fost nevoit să se adreseze Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina cu o plângere penală înregistrată la nr. 1337/P/2014.
A precizat apelantul că, începând cu anul 2002, a împrumutat diverse sume în euro și dolari de la reclamant cu o dobândă cuprinsă între 5% și 6% pe lună, ocazie cu care încheiau chitanțe de mână într-un singur exemplar care rămânea la reclamant, dar în posesia cărora a reușit să intre, chitanțe din care rezultă modul în care se stabileau noile sume de bani, de exemplu la o sumă de 1000 de euro împrumutați trebuia să restituie după 3 luni 1150 de euro, menționându-se în noua chitanță că l-ar fi împrumutat cu 1150 de euro, fiind situații când reclamantul a adăugat și dobândă la dobânzile restante, astfel că la un moment dat nu mai cunoștea care era suma împrumutată și care era suma reprezentând dobândă, motiv pentru care i-a spus reclamantului că nu mai poate face nicio plată, acesta din urmă spunându-i însă că a luat banii de la alte persoane cărora trebuie să îi restituie.
S-a mai arătat de către apelant că la data de 01.04.2011 la solicitarea reclamantului au încheiat un contract de împrumut scris tot de mână cuprinzând anumite sume de bani pe care însă nu le-a primit și pe care nu a fost de acord să-i plătească reclamantului, însă din cauza presiunilor reclamantului a fost de acord să încheie o altă chitanță chiar dacă se afla în situația de a plăti dobândă la dobândă, astfel încât atât timp cât sumele de bani solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată nu reprezintă un împrumut propriu-zis ci dobânzi la dobânzi calculate încă din anul 2010 conform chitanțelor de mână necontestate, înseamnă că nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani, soluția pronunțată fiind contrară dispozițiilor prev. de art.351 cod penal care reglementează infracțiunea de camătă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 14.11.2014.
La data de 03.12.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că afirmațiile reclamantului nu sunt dovedite cu niciun mijloc de probă, iar apelantul a scris și semnat contractul de împrumut însușindu-și fără rezerve înscrisul sub semnătură privată din data de 01.04.2011.
La data de 29.12.2014, apelantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că fapta intimatului reprezintă infracțiune prevăzută de Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară, că instanța a admis cererea reclamantului contrar disp. art.351 cod penal având ca obiect un bun interzis de lege, respectiv dobânzi la sume acordate de persoane fizice, apelantul invocând și dispozițiile art.215 cod penal nemodificat, respectiv art.244 noul cod penal, reclamantul folosind mijloace frauduloase care l-au determinat să semneze chitanțele, contractul de împrumut, chitanțe care nu au fost contestate de către reclamant.
Tribunalul, examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat contract de împrumut, pârâtul D. G. a împrumutat pe reclamantul D. G. cu sumele de 7000 dolari, 5000 euro și_ lei, împrumut pe care reclamantul s-a obligat să îl restituie până la data de 01.07.2011, precizând că această sumă îi este necesară în interes personal și din care, potrivit răspunsului pârâtului la interogatoriu, pârâtul i-a returnat doar suma de 2700 lei.
Martorii D. D. V. și M. V. au arătat că, potrivit spuselor reclamantului, acesta l-ar fi împrumutat pe pârât cu o sumă de bani, fără a putea preciza suma, bani pe care pârâtul nu i-a mai restituit și că reclamantul l-a mai împrumutat și anterior pe pârât, împrumuturi restituite de către acesta din urmă.
Disp. art. 1576 și urm. C.civ. nemodificat, în prezenta disp art. 2158 și urm. C.civ. modificat, stipulează că împrumutul de consumație constituie un contract prin are o persoană numită împrumutător transmite în proprietatea altei persoane (împrumutatului), o câtime de lucruri cu obligația pentru împrumutat de a restitui la scadență o cantitate egală de lucruri de același gen și calitate.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în baza înscrisului sub semnătură privată intitulat contract de împrumut încheiat la data de 01.04.2011, pârâtul a încasat de la reclamant sumele de 7000 dolari, 5000 euro și_ de lei cu termen de restituire la data de 01.07.2011, dată la care pârâtul și-a asumat obligația de a restitui suma împrumutată, obligație pe care pârâtul și-a îndeplinit-o numai parțial, restituind din întreaga sumă împrumutată doar suma de 2700 lei.
Ca atare, atât timp cât între părți a intervenit un înscris sub semnătură privată intitulat contract de împrumut în temeiul căruia pârâtul a încasat sumele de 7000 dolari, 5000 euro și_ de lei de la reclamant la data de 01.04.2011, asumându-și obligația de a restitui reclamantului suma împrumutată la data de 01.07.2011, data scadenței, înseamnă că între părți a intervenit, având la bază acordul de voință al acestora, un veritabil contract de împrumut în baza căruia pârâtul are obligația să restituie reclamantului suma de bani împrumutată efectiv, respectiv 7000 dolari, 5000 euro și_ lei, sume pe care acesta le-a încasat și nu le-a restituit reclamantului la scadență.
Mai mult chiar, cât timp pârâtul nu și-a respectat obligația asumată prin contract de a restitui la scadență sumele împrumutate înseamnă că, în realitate, la data scadenței împrumutului acesta a fost de drept pus în întârziere în urma expirării termenului de plată, motiv pentru care pârâtul are obligația să achite reclamantului suma încasată cu titlu de împrumut, cu excepția sumei de 2700 lei restituită.
Astfel, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a admis acțiunea, obligând pârâtul să restituie reclamantului sumele de 7000 dolari, 5000 euro și_ lei, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 2158 și urm. C.civ.
Criticile apelantului în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi admis acțiunea și l-ar fi obligat la restituirea unei sume de bani către reclamant cu titlu de împrumut nerestituit la scadență, că aceste sume reprezintă dobânzi calculate la alte dobânzi pretinse de reclamant, conform înscrisurilor pe care le-a depus la dosar, necontestate de către reclamant și neluate în considerare de către instanță, că s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina cu o plângere penală înregistrată la nr. 1337/P/2014, sunt neîntemeiate, întrucât sunt simple afirmații fără niciun suport probator în condițiile inexistenței vreunei dovezi în acest sens, înscrisul sub semnătură privată semnat și însușit de către apelant reprezentând dovada certă a manifestării de voință a părților de a da cu împrumut și respectiv de a încasa o sumă de bani, cu obligația împrumutatului de a restitui banii la scadența convenită de părți, mai ales că nu există nicio dovadă că reclamantul l-ar fi constrâns pe pârât să încheie un contract de împrumut în cuprinsul căruia să fie stipulate sume de bani pe care, în realitate, pârâtul nu le-ar fi încasat.
Pe de altă parte, este greu de crezut că, dacă pârâtul nu ar fi încasat sumele de bani respective, ar fi stat în pasivitate aproape trei ani de zile, fără să solicite anularea înscrisului sub semnătură privată, iar formularea unei plângeri penale nu este de natură să conducă la concluzia netemeiniciei pretențiilor reclamantului cât timp nu există nicio hotărâre de condamnare a acestuia din urmă pentru săvârșirea vreunei infracțiuni de camătă sau a vreunei alte infracțiuni în legătură cu sumele de bani cu privire la care pârâtul pretinde că nu le datorează.
Mai mult chiar, înscrisul intitulat contract de împrumut a fost scris și semnat de către pârât, ceea ce înseamnă că în condițiile în care nu există nici o dovadă privind exercitarea vreunei violențe, a vreunei presiuni din partea reclamantului ca pârâtul să scrie acest înscris, înseamnă că înscrisul reprezintă voința liber exprimată ambelor părți de a împrumuta și respectiv de a lua cu împrumut sumele de bani înscrise în cuprinsul actului, cu termen de restituire la data de 01.07.2011, termen la care pârâtul nu și-a respectat obligația asumată prin contract, de a restitui sumele împrumutate.
De altfel, pârâtul a recunoscut la interogatoriu că nu a restituit reclamantului decât suma de 2700 lei din întreaga sumă împrumutată, împrejurare care atestă temeinicia pretențiilor reclamantului de a fi obligat pârâtul la restituirea diferenței nerestituite constând în suma de 7000 dolari, 5000 euro, sau echivalentul acestora în lei la data plății și_ lei.
Susținerile apelantului în sensul că începând cu anul 2002 ar fi împrumutat diverse sume în euro și dolari de la reclamant cu o dobândă cuprinsă între 5% și 6% pe lună, ocazie cu care încheiau chitanțe de mână într-un singur exemplar care rămânea la reclamant, dar în posesia cărora a reușit să intre, chitanțe care atestă modul de stabilire a sumelor de bani datorate și care dovedesc dobânda la dobândă calculată de către reclamant, nu pot fi avute în vedere, neexistând nici o dovadă care să ateste împrumuturile pretins acordate începând cu anul 2002 și la care reclamantul ar fi calculat și solicitat pârâtului dobândă la dobândă și că astfel suma menționată în cuprinsul contractului de împrumut ar reprezenta dobândă la dobândă acordată altor împrumuturi anterioare și nu un împrumut efectiv acordat pârâtului la data de 01.04.2011, mai ales că în cuprinsul chitanțelor depuse de pârât la dosar se menționează că acestea au fost încheiate în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte, și nicidecum într-un singur exemplar astfel cum pretinde apelantul pârât, iar înscrisul sub semnătură privată din data de 01.04.2011 și care nu a fost niciodată contestat și anulat produce efectele juridice pentru care a fost încheiat, fiind scris, semnat și însușit de către pârât.
Pretențiile apelantului că soluția instanței de fond de a-l obliga să restituie reclamantului sume de bani reprezentând în realitate dobândă la dobândă este contrară dispozițiilor prev. de art. 351 cod penal care reglementează infracțiunea de camătă, sunt nejustificate deoarece pârâtul nu a administrat nici un probatoriu din care să reiasă că sumele de bani în litigiu nu ar reprezenta un împrumut, nu a demonstrat pretinsa violență, pretinsele presiuni exercitate de către reclamant asupra sa pentru a încheia înscrisul intitulat contract de împrumut, iar pe de altă parte, în cauză, pretențiile reclamantului se analizează în raport de dispozițiile Codului civil care reglementează contractul de împrumut și nicidecum în raport de dispozițiile codului penal, dispoziții care nu pot fi analizate, interpretate și aplicate în cadrul unui proces civil.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea corectă a probelor și aplicarea corectă a legii, în baza art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
De asemenea, în baza art. 453 C.pr.civ., va obliga pe apelant la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul pârât D. G. domiciliat în loc. B., fdt. Liliacului, nr. 15, ., ., în loc. B., DN 1, nr. 20, jud.Prahova și în loc. B., Aleea Parcului, ., ., împotriva sentinței civile nr.2497/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. G. cu domiciliul ales la C..Av. V. C. cu sediul în loc. B., ., ., ., ca nefondat.
Obligă pe apelant la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședința publică azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR/ Tehnored. TS
6 ex./20.03.2015
d.f._ - Judecătoria Câmpina
j.f. - D. L. I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 16/2015. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 161/2015.... → |
|---|
