Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 566/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 566/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 566
Ședința publică din data de 16.02.2015
Președinte: G. D.
Judecător: E. C. D.
Grefier: A. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 04.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor C. Ș., domiciliat în Ploiești, .. 5, jud. Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată cu OP nr._/2014, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantei-creditoare, avocat M. M., lipsind intimatul-debitor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul apelantei-creditoare, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar înscrisuri cu titlul de practică judiciară.
Solicită, de asemenea, în cadrul probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către BCR pentru a depune înscrisuri din care să rezulte cesiunea de creanță sau abilitarea prin încheierea de ședință pentru a obține aceste înscrisuri.
Tribunalul încuviințează apelantei creditoare, prin apărător, proba cu înscrisuri, considerând-o legală, pertinentă, concludentă.
Cu privire la cererea formulată de apelanta creditoare prin apărător, privind emiterea adresei către BCR pentru a depune înscrisuri din care să rezulte cesiunea de creanță, respinge cererea ca fiind neîntemeiată, având în vedere faptul că apelanta creditoare EOS KSI ROMÂNIA SRL este parte în contractul de cesiune de creanță încheiat cu BCR, acest contract se află în posesia tuturor părților, iar înscrisurile ce au făcut obiectul contractului, apelanta creditoare avea obligația să le depună la dosar.
Apelata creditoare, prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apelanta creditoare, prin apărător, solicită admiterea apelului, menționând că cesiunea de creanță s-a realizat anterior intrării în vigoare a Noului cod de procedură civilă, dovada cesiunii de creanță să face prin posesia titlului, debitorul a fost notificat cu privire la creanță, acesta nu a înțeles să o stingă, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii apelate în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite.
Constatând dezbaterile încheiate, tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 17.07.2014, sub nr._, B. R. Ortansa A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul de executare 813/2014, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI împotriva debitorului CALUGAREANU S..
În motivare, s-a arătat că titlul executoriu îl reprezintă contractul de credit nr. 2706/16.11.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și debitorul Calugareanu S..
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 665 C.pr.civ.
În dovedire s-au depus următoarele înscrisuri: cererea creditoarei de executare silită, titlul executoriu, încheierea executorului judecătoresc de deschidere a dosarului de executare silită, contractul de cesiune de creanțe, extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare.
Prin încheierea de ședință din data de 04.08.2014 Judecătoria Ploiești a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul B. R. Ortansa A., în dosarul de executare nr. 813/2014 privind pe creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI și pe debitorul Calugareanu S..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, in fapt, între Banca Comercială Româna S.A și debitorul Calugareanu S. a fost încheiat contractul de credit 2706/16.11.2006. Între Banca Comercială Română S.A și S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 277/31.05.2011, fără că în cuprinsul contractului să fie individualizate creanțele și debitorii cedați.
Instanța reține potrivit art. 1 pct. 1.1 partea finală din contractul nr. 277/31.05.2011 “situația debitorilor cedați și a creanțelor cedate este prezentată în Anexa 1”, anexă ce nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Totodată, deși în extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare depus la dosar apare numele debitorului Calugareanu S., acest document nu permite identificarea cu exactitate a creanței ce a trecut în patrimoniul cesionarului S.C. E. K. România S.R.L. București.
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.663 alin. 1 C.pr. civ. executarea silită poate porni numai la cererea creditorului. Totodată, din interpretarea art. 632 alin. 1 și art. 662 alin. 1 C.pr. civ rezultă că executarea silită se poate face în baza unui titlu executoriu și numai dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Instanța are în vedere că potrivit art. 56 din Legea 58/1998 contractele de credit constituie titluri executorii.
În cauză, instanța reține existența valabilă a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit 2706/16.11.2006, în care calitatea de creditor aparține BCR S.A. În continuare, instanța apreciază că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că S.C. E. K. România S.R.L București a dobândit creanța rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit 2706/16.11.2006 și implicit calitatea de creditoare a debitorului Calugareanu S..
Pentru considerentele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 663 alin.1 C.pr.civ. și apreciind că nu s-a făcut dovada identității dintre persoana care a formulat solicitarea de executare silită, respectiv S.C. E. K. România S.R.L. București și cea care are calitatea de creditor în temeiul titlului executoriu invocat, instanța, în baza art. 665 alin. 5 pct..7 C.pr.civ, respinge, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silită formulată de petenta B. R. Ortansa A., în dosarul de executare nr. 813/2014. Instanța apreciază că nedovedirea transmiterii creanței individualizate de contractul de credit invocat constituie un impediment în încuviințarea executării silite.
Împotriva încheierii de sedința din 04.08.2014, pronunțata de Judecătoria Ploiești, prin care s-a respins cererea de încuviințare a executării silite formulata de B. R. Ortansa A., a formulat apel S.C. E. K. România SRL, pentru următoarele considerente:
Cesiunea de creanța intre BCR SA si apelanta a fost încheiata înainte de . NCC. Astfel, aceasta cesiune este guvernata de regulile instituite de vechiul Cod Civil.
Potrivit disp. art. 1391 C. civ. "La strămutarea unei creanțe [...] predarea intre cedente si cesionar se face prin remiterea titlului".
Așadar, cesiunea de creanța este un contract care este valabil încheiat prin simpla tradițiune a titlului si fara a fi necesar a se încheia vreun înscris.
Prin urmare, in lipsa obligativității formei scrise, se deduce ca dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului.
La momentul formulării cererii de executare silita apelanta a depus titlul executoriu in original - contractul încheiat de BCR SA cu Calugareanu Ș., anexat cererii înaintata organului de executare.
Prin urmare, la data formulării cererii de executare silita (moment anterior solicitării încuviințării), apelanta se afla in posesia titlului executoriu.
Coroborând aceasta situație de fapt cu dispozițiile art. 1391 C. civ., instanța de fond ar fi trebuit sa concluzioneze ca in mod aparent, apelanta isi justifica pretenția de a avea calitatea de creditor a d-nului. Calugareanu Ș..
Mai mult decât atât, prin depunerea la dosar a unei copii de pe un contractul de cesiune de creanța, apelanta face dovada existentei unui transfer convențional al unor creanțe de la BCR SA; așadar si sub acest aspect, in aparenta se justifica posesia legitima a titlului executoriu, respectiv pare a exista un temei legal pentru prezenta titlului in posesia E. K. România.
In plus fata de aceasta, la dosar a fost depus si un extras din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând si o referire la debitorul cedat.
De altfel, prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanța la AEGRM, s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului, cu privire la cesiune.
In aceste condiții, ținând cont si de natura necontencioasa a cererii de încuviințare silita, in cadrul căreia instanța trebuie sa verifice numai aparenta de legalitate a cererii de executare silita, Judecătoria Ploiești ar fi trebuit sa se rezume la a constata ca in mod aparent apelanta își justifica pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute in titlul executoriu aflat in original in posesia sa si al cărei debitor este Calugareanu Ș..
In consecința, Judecătoria ar fi trebuit sa admită cererea de încuviințare a executării silite, urmând ca eventuale discuții asupra cauzei sa se facă numai in condițiile exercitării de către partea interesata a dreptului de dispoziție in procesul civil, in principiu prin formularea unei eventuale contestații la executare.
In drept invoca disp. art. 1391 C. civ., 466 C. pr. civ.
Solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a încheierii de ședința din 04.08.2014, si pe fond admiterea cererii de încuviințare a executării silite.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La dosar nu a fost depusă întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În esență, apelanta critică încheierea instanței de fond considerând că in mod greșit aceasta a apreciat asupra calității de creditor in cauza a petentei-apelante .
Din probatoriul administrat, Tribunalul constată ca soluția adoptata de către instanța de fond este temeinica si legala deoarece calitatea de creditor trebuie să rezulte neîndoielnic dintr-un înscris care să îmbrace forma legală, simpla prezumare a acestei calități nefiind suficientă.
Este adevărat ca, in prezenta cauza, contractul de cesiune încheiat intre BCR si E. K. România SRL la 31.05.2011 este guvernat de dispozițiile Codului civil -1866 .
Potrivit disp. art. 1391 Cod civil, pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat care are calitatea de terț față de convenția dintre cedent si cesionar, dar pentru ca cesiunea să fie opozabilă părților, deci inclusiv debitorului cedat, trebuie îndeplinite anumite formalități, respectiv notificarea sau acceptarea cesiunii de către debitorul cedat.
Aceste condiții de forma impuse de legiuitor pentru ca cesiunea sa fie opozabila debitorului au ca scop tocmai ca debitorului cedat să i se aducă la cunoștință in mod efectiv schimbarea creditorului său.
Prin urmare, până la îndeplinirea acestor formalități cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul este îndreptățit să o ignore .
Numai după îndeplinirea formalităților arătate in precedent, debitorul cedat devine debitor al cesionarului si pe cale de consecință poate fi pus in executare silita de către acesta, prin toate mijloacele permise de lege.
Or, in prezenta cauza, Tribunalul constata ca nu se face nici dovada că cesiunea de creanță a avut ca obiect si creanța datorata de debitoare si nici nu se face dovada calității de creditor a cesionarului, calitate care să-i fie opozabilă debitorului cedat deoarece nu s-a îndeplinit niciuna dintre formalitățile arătate in precedent.
Este adevărat că nu este necesar consimțământul debitorului decât in anumite situații, dar in același timp trebuie făcută dovada certa atât a încheierii convenției intre cesionar si cedent cu privire la creanța pentru care s-a solicitat executarea silită, cât si a opozabilității cesiunii către debitorul cedat, numai in aceasta situație petenta având calitatea de creditor al acestuia, astfel încât să poată solicita punerea in executare silita a titlului executoriu.
In aceste condiții, fata de dispozițiile imperative ale art. 1391 Cod civil, nu este suficienta simpla tradițiune a titlului excutoriu intre cedent si cesionar, pentru ca acesta din urmă să dobândească calitatea de creditor al debitorului cedat.
Nu poate fi primita nici susținerea apelantei, in sensul că extrasul din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând si o referire la debitorul cedat, face dovada publicității cesiunii, inclusiv fata de debitor.
Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) este reglementata de art. 2413 Noul Cod Civil.
Efectul înscrierii in aceasta arhiva este cel arătat de disp. art. 2415 NCC potrivit căruia „ creditorul care înscrie o ipoteca asupra unui bun este prezumat că are cunoștință despre existenta tuturor ipotecilor care au fost înscrise mai înainte cu privire la același bun . Dovada contrara nu este admisibilă”.
Prin urmare, înscrierea in aceasta arhivă a unei creanțe cesionate înainte de . Noului cod civil nu poate avea efectele cerute de art. 1391 din Vechiul Cod civil, referitoare la formalitățile necesare pentru opozabilitatea cesiunii față de debitorul cedat .
Dispozițiile legale imperative din art. 1391 Vechiul Cod civil au fost edictate tocmai in scopul de a asigura protecția efectivă a debitorului împotriva oricăror abuzuri ce s-ar putea produce cu ocazia punerii sale in executare, fiind necesar ca acesta să cunoască in mod efectiv faptul schimbării creditorului său, tocmai pentru a se evita o plată nedatorată sau o compensație nelegală.
Așa cum s-a arătat si in precedent, numai după îndeplinirea formalităților cerute de lege, debitorul cedat devine debitor al cesionarului si nu mai poate plăti in mod valabil cedentului. De asemenea, numai din acest moment, debitorul nu mai poate invoca compensația pentru o creanță ce s-a născut împotriva cedentului ulterior notificării sau acceptării cesiunii.
Concluzionând, fără a pune la îndoială validitatea contractului de cesiune invocata in cauza, dar constatând ca petenta apelanta nu a făcut dovada calității sale de creditor al debitorului cedat, nefiind îndeplinite formele necesare pentru opozabilitate fata de debitor, nefiind făcuta nici dovada că obiect al cesiunii îl constituie si creanța datorată de intimatul debitor, văzând suma tuturor considerentelor expuse anterior, Tribunalul apreciază ca motivele de apel sunt nefondate .
Prin urmare va respinge apelul ca atare, încheierea pronunțata de Judecătoria Ploiești la data de 04.08.2014, fiind temeinică și legală dat fiind faptul că, in cauza nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de disp. art. 665 Noul Cod pr.civ., raportat la disp. art. 663 NCPC, dispoziții potrivit cărora executarea silita poate porni numai la cererea creditorului, daca prin lege nu se prevede altfel, calitatea de creditor al apelantei petente nefiind făcută, conform celor expuse anterior .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 04.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor C. Ș., domiciliat în Ploiești, .. 5, jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2015.
PreședinteJudecător
D. GheorgheCristiana D. E.
Fiind in concediu semnează Președintele completului
Grefier
C. A.
red. GD/tehnored.GD/10.03.2015
Operator date cu caracter personal 5595
Dos fond_
J f Șimon R. O.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 583/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 572/2015.... → |
|---|
