Pretenţii. Decizia nr. 195/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 195/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 195
Ședința publică din data de 02.04.2015
PREȘEDINTE – C. R.
JUDECĂTOR – M. N.
JUDECĂTOR – M. C.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul-pârât G. I. cu domiciliul în Ploiești, .. 1, .. 15, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. I., cu domiciliul în Ploiești, ., . și intimatele-interveniente S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .. 23, sector 1 și S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .. 31-33, Sector 2 și in Ploiești, ., nr. 192, ..
Cerere de recurs timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 425 lei, conform chitanței . nr._/02.04.2015, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reprezentat de avocat G. M., lipsă fiind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța . nr._/02.04.2015, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 425 lei, anulată și atașată la dosar. Depune notă de ședință, notă de cheltuieli și chitanță onorariu avocat.
Apărătorul recurentului, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat și, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Arată că societatea de asigurare trebuia să plătească dauna și nu recurentul. Solicită cheltuieli de judecată, conform notei de cheltuieli.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 29.04.2009 sub nr._ reclamanta N. I. a solicitat instanței obligarea pârâtului G. I. la plata sumei de_,63 lei, cu dobânzile aferente calculate de la data de 21.04.2009, la data efectuării plății, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații, efectuate la autoturismul proprietatea reclamantei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că la 10.04.2009 în jurul orelor 16.40, în timp ce se deplasa pe . să se asigure, a pornit de pe loc și intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea acesteia marca Peugeot cu nr. înmatriculare 15-PH-YRN, în urma impactului rezultând avarierea pe partea dreaptă a acestuia.
A mai precizat reclamanta ca a fost întocmit procesul verbal . nr._ prin care pârâtul a fost sancționat potrivit disp.art.101/3/a din OUG nr.195/2002, acesta refuzând să îi înmâneze asigurarea pentru efectuarea reparațiilor, motiv pentru care a fost nevoită să achite toate reparațiile autoturismului, astfel cum sunt menționate în contractul de reparații nr._/13.04.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.998 și urm. C.civ.
În dovedirea cererii, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu, precum și a probei testimoniale.
Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii introductive ca neîntemeiată, suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr._ și introducerea în cauză a asigurătorului BCR Asigurări S.A. – Sucursala Prahova.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că la data de 10.04.2009, în jurul orelor 16.30, s-a deplasat cu autoturismul cu nr. înmatriculare_ pe ., că a oprit în dreptul unui magazin și că, în timp ce autoturismul se afla parcat cu motorul oprit a auzit un zgomot și a văzut cum autoturismul reclamantei a intrat în aripa stângă față a autoturismului său.
A mai precizat pârâtul că după coliziune a mers împreună cu reclamanta la serviciul avarii auto, unde i s-a încheiat procesul verbal sus menționat pe care l-a contestat, contestației ce face obiectul dosarului nr._ .
În drept, au mai fost invocate dispozițiile art. 115 C.p.c.
În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu raport de expertiză tehnică auto.
La data de 27.01.2010, judecarea cauzei a fost suspendată, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. până la soluționarea dosarului_, fiind repusă pe rol la solicitarea reclamantei la data de 04.04.2012.
Instanța a încuviințat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 6116/18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ s-a admis cererea de chemare în judecată, pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 12.488,63 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la autoturismul cu numărul de înmatriculare_, precum și la plata dobânzii legale aferenta acestei sume, calculată de la data de 21.04.2009, până la data plătii efective a debitului principal, dar și a cheltuielilor de judecată 832 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, care a fost admis prin decizia civilă nr. 251/11.02.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I civilă în dosarul nr._ , dispunându-se casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a asigurătorului BCR Asigurări S.A. Sucursala Prahova.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond nu a pus nici măcar în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a asigurătorului autoturismului condus de pârât, ba chiar a omis și să menționeze această solicitare în considerentele sentinței pronunțate, atunci când a consemnat formularea de către pârât a întâmpinării și a susținerilor și solicitărilor din cuprinsul acesteia, introducerea în cauză a asigurătorului fiind impusă și de prevederile art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Astfel, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 19.07.2013 sub nr._ .
În al doilea ciclu procesual, reclamanta nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat încuviințarea de probe suplimentare.
La termenul de judecată din data de 18.09.2013 instanța a dispus, în acord cu decizia de casare, introducerea în cauză a asigurătorului BCR - Asigurări S.A. – Sucursala Prahova, iar la termenul de judecată din data de 19.03.2014, instanța a luat act că prin Decizia CSA nr. 211/2012 s-a dispus fuziunea dintre . Insurance Group SA si . Group SA, noua societate fiind . Group SA, care a fost introdusă în cauză.
La termenul de judecată din data de 16.04.2014, asigurătorul . Group SA a depusîntâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale active, întrucât autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ nu era asigurat la această societate la data de 10.04.2009, ci la ., solicitând introducerea în cauză a acestui asigurător.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept și nu s-au solicitat probe în dovedire.
La termenul de judecată din data de 16.04.2014pârâtul a depus o cerere de chemare în garanțiea asigurătorului . Group SA, iar la termenul de judecată din data de 28.05.2014 a depus o cerere modificatoare a celei de chemare în garanție, în sensul că a solicitat introducerea în cauză a asigurătorului S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A.
Deși a fost legal citat cu această mențiune, asigurătorul S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
La termenul de judecată din data de 28.05.2014 instanța a recalificat excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intervenienta . Group SA ca fiind excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a respins-o apoi ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/24.09.2014, Judecătoria Ploiești, rejudecând după casare, a admis cererea principală formulată de reclamanta N. I., în contradictoriu cu pârâtul G. I., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 12.488,63 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la autoturismul cu numărul de înmatriculare_, precum și la plata dobânzii legale aferenta acestei sume, calculată de la data de 21.04.2009, până la data plătii efective a debitului principal, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 832 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
A respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârât împotriva intervenientei . Group SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârât împotriva intervenientei . Group SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, a reținut că la data de 10.04.2009 petentul a pus in mișcare autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără a acorda prioritate de trecere autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, care circula regulamentar, intrând in coliziune cu acesta.
Astfel, în urma acestui incident, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2009, a cărei legalitate si temeinicie a fost confirmata prin sentința civila nr. 1235/27.01.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești, in dosarul nr._, prin care s-a respins plângerea contravențională formulată de pârât (fila 40 dosar fond).
Pentru a pronunța aceasta sentință s-au avut in vedere concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara nr.244/04.11.2011 întocmit de expert D. F., însușite de expert consilier P. D., din care rezulta o alta împrejurare decât cea arătata de pârât prin întâmpinarea formulata in cauza și anume că in momentul impactului autoturismul paratului inițiase manevra de virare spre stânga cu intenția de a pătrunde in carosabil, iar autoturismul reclamantei se afla in mișcare pe . paratul prin oprirea autoturismului său în dreptul indicatorului „Oprirea interzisa” a făcut ca traficul sa nu se poată desfășura in condiții de siguranța.
Din conținutul autorizației de reparații nr._, a contractului de reparații nr._/13.04.2009, a bonurilor fiscale si facturilor fiscale depuse de reclamanta la dosar, instanța retine ca autoturismul acesteia, in urma coliziunii provocate de parat, a suferit mai multe avarii, expres indicate in autorizația de reparații, iar pentru aducerea autovehiculului in stare de funcționare, costul reparațiilor a fost de_,63 lei, cost achitata integral de reclamanta fata de refuzul paratului pentru plata despăgubirilor conform Legii nr.136/1995.
În drept, instanța de fond a reținut că în contextul intrării în vigoare a Noului cod civil la data de 01.10.2011, trebuie observat că, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului cod civil, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.
Față de data săvârșirii faptei de către pârât, respectiv 10.04.2009, în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile Codului civil de la 1864 ce reglementează răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 998 – 999 și următoarele.
Conform dispozițiilor art. 998-999 C.civ de la 1864, ,,Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Astfel, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, trebuie analizată îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții cerute de legiuitor, respectiv: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul și legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.
În speță, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a paratului, dovedind fapta ilicita cauzatoare de prejudicii (producerea coliziunii celor doua vehicule), vinovata paratului (dovedită prin procesul verbal . nr._/10.04.2009), prejudiciul (constând în daune produse vehiculului reclamantei pentru repararea cărora aceasta a achitat suma de_,63 lei) si legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu (prin producerea accidentului, paratul a provocat daune la autoturismul reclamantei).
Pentru toate aceste considerente instanța, în acord cu decizia de casare care nu a invalidat soluția primei instanțe cu privire la cererea principală, o va admite si va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 12.488,63 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la autoturismul cu numărul de înmatriculare_, precum și la plata dobânzii legale aferenta acestei sume, calculată de la data de 21.04.2009, până la data plătii efective a debitului principal.
De asemenea, în raport de soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la cererea principală, instanța reține că pârâtul a căzut în pretenții, astfel că, în temeiul art. 274 C.p.c., îl va obliga pe acesta și la plata către reclamantă a sumei de 832 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Față de soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a intervenientei S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A.,pronunțată la termenul de judecată din data de 28.05.2014, instanța va respinge cererea formulată de pârât împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Raportat la cererea de chemare în garanție a intervenientei S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A., instanța reține că, după cum reiese din art. 60 alin. 1 C.p.c. (astfel cum a fost dezvoltat acesta pe cale pretoriană), intervenientul chemat în garanție de către pârât nu poate fi obligat direct față de reclamant (așa cum a solicitat în speță pârâtul), întrucât între chematul în garanție și reclamant nu se creează raporturi juridice directe.
Dacă se admite cererea principală, dar și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul care a căzut în pretenții, intervenientul va putea fi obligat la o anumită prestație către cel dintâi.
În speță, chiar dacă prin admiterea cererii principale pârâtul a căzut în pretenții, instanța apreciază că cererea de chemare în garanție formulată de acesta este neîntemeiată, din moment ce art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 prevede că despăgubirile se plătesc asiguraților, dacă aceștia dovedesc ca au despăgubit pe cei păgubiți și despăgubirile nu urmează sa fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.
Or, deși în speță s-a făcut dovada faptului că la momentul incidentului rutier pârâtul avea încheiată o poliță de asigurare valabilă la intervenienta S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. (conform extrasului de la fila 53 – dosar fond - al doilea ciclu procesual), pârâtul nu a probat faptul că ar fi achitat persoanei păgubite (reclamanta, în speță) suma de bani pe care o pretinde de la asigurătorul său.
În consecință, față de considerentele expuse în precedent, instanța a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârât împotriva intervenientei . Group SA, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței instanței de fond, pârâtul G. I., a declarat recurs solicitând admiterea recursului casarea sentinței nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În motivarea cererii, recurentul pârât a învederat că la data de 10.04.2009, când s-a produs accidentul/coliziunea, autoturismul condus de el era proprietatea ., fiind asigurat la . Group SA, cu polița de asigurare nr._.
Recurentul pârât a susținut că judecătorul fondului a interpretat greșit disp. legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
Potrivit art. 54 din legea 136/1995 regula generală în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătoreasca este aceea ca "drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule se exercita împotriva asigurătorului de răspundere civila, in limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producere a accidentului in calitate de intervenient forțat.
Potrivit disp. legale speciale în materia asigurărilor, în cazul de față, dreptul de dezdăunare al reclamantei N. I. trebuia exercitat față de . Group SA ca asigurător de răspundere civilă ( asumata prin contractul de asigurare) iar recurentul pârâtul G. I. ar fi trebuit să aibă calitatea de intervenient forțat. De asemenea, instanța de fond ar fi trebuit să introducă în cauză și . ( lucru cerut prin întâmpinare) pentru ca în conf. cu disp. art. 58 din legea 136/1995 să lămurească dacă G. I. a condus autoturismul cu consimțământul acestei societății comerciale care are calitatea de asigurat.
Recurentul pârât a susținut că un alt motiv de recurs este acela că potrivit art. 55 din legea nr. 136/1995 despăgubirile se plătesc astfel: Cazul 1 - Art. 55 alin 1 despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite;: Cazul 2 - Art. 55 alin 3 "despăgubirile se plătesc asiguraților daca aceștia dovedesc ca au despăgubit persoanele păgubite si despăgubirile nu urmează sa fie recuperate potrivit prevederilor art. 58".
A apreciat recurentul că instanța de fond trebuia să dea curs cererii din întâmpinare ( asupra căruia nu s-a pronunțat) și să introducă în cauză . în calitate de asigurat pentru motivele invocate anterior; să recalifice calitatea procesuală a părților în conf. cu disp. legale speciale și anume art. 54 din legea 136/1995; să observe ca în cazul stabilirii unei culpe in producerea accidentului dintre 2 vehicule soldat cu pagube materiale, acestea cat si cheltuielile de judecata vor fi suportate de asigurătorul de răspundere civila auto si nu de asigurat sau de persoana care conducea autovehiculul cu consimțământul asiguratului (art.55 alin 1 din legea 136/1995).
În concluzie a solicitat admiterea recursului casarea sentinței nr._/2014 pronunțata de Judecătoria Ploiești in sensul celor arătate in motivare, cu cheltuieli de judecată.
A solicitat proba cu înscrisuri și a invocat în drept, art. 304 pct. 9, 304 ind. 1, arr. 312 alin 1 C.p.c.
Legal citată intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt în sensul că la data de 10.04.2009 petentul a pus in mișcare autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără a acorda prioritate de trecere autoturismului marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, care circula regulamentar, intrând in coliziune cu acesta.
Astfel, în urma acestui incident, petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.04.2009, a cărei legalitate si temeinicie a fost confirmata prin sentința civila nr. 1235/27.01.2012 pronunțata de Judecătoria Ploiești, in dosarul nr._, prin care s-a respins plângerea contravențională formulată de pârât.
Din conținutul autorizației de reparații nr._, a contractului de reparații nr._/13.04.2009, a bonurilor fiscale si facturilor fiscale depuse de reclamanta la dosar, instanța de fond a mai reținut ca autoturismul acesteia, in urma coliziunii provocate de parat, a suferit avariile expres indicate in autorizația de reparații, iar pentru aducerea autovehiculului in stare de funcționare, costul reparațiilor a fost de_,63 lei, cost achitata integral de reclamanta fata de refuzul paratului pentru plata despăgubirilor conform Legii nr.136/1995.
Față de această situație de fapt, soluția instanței de fond, de admitere a acțiunii și obligare a apelantului pârât la plata sumei de 12.488,63 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate la autoturismul cu numărul de înmatriculare_, precum și la plata dobânzii legale aferenta acestei sume, calculată de la data de 21.04.2009, până la data plătii efective a debitului principal și respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție a intervenientei S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A., este în fond o corectă aplicare a disp. art. 998-999 C.civ de la 1864, potrivit cu care ,,Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”, analizând și reținând că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a paratului, dovedind fapta ilicita cauzatoare de prejudicii (producerea coliziunii celor doua vehicule), vinovata paratului (dovedită prin procesul verbal . nr._/10.04.2009), prejudiciul (constând în daune produse vehiculului reclamantei pentru repararea cărora aceasta a achitat suma de_,63 lei) si legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu (prin producerea accidentului, paratul a provocat daune la autoturismul reclamantei).
Instanța reține că, după cum reiese din art. 60 alin. 1 C.p.c. (astfel cum a fost dezvoltat acesta pe cale pretoriană), intervenientul chemat în garanție de către pârât nu poate fi obligat direct față de reclamant (așa cum a solicitat în speță pârâtul), întrucât între chematul în garanție și reclamant nu se creează raporturi juridice directe.
În privința cererii de chemare în garanție a intervenientei S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A., soluția de respingere a acesteia ca neîntemeiată este în fond o corectă aplicare a disp. art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 care prevăd că despăgubirile se plătesc asiguraților, dacă aceștia dovedesc ca au despăgubit pe cei păgubiți și despăgubirile nu urmează sa fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, atâta timp cât în speță nu s-a făcut dovada faptului că la momentul incidentului rutier pârâtul avea încheiată o poliță de asigurare valabilă la intervenienta S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A. (conform extrasului de la fila 53 – dosar fond - al doilea ciclu procesual), dar pârâtul nu a probat faptul că ar fi achitat persoanei păgubite (reclamanta, în speță) suma de bani pe care o pretinde de la asigurătorul său.
Pentru aceste considerente, tribunalul constatând neîntemeiate susținerile recurentului, potrivit dispozițiilor art. 312 C.p.c, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât G. I. împotriva sentinței civile nr._/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât G. I. cu domiciliul în Ploiești, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr._/24.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. I., cu domiciliul în Ploiești, ., .. 15, județul Prahova și intimatele-interveniente S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .. 23, sector 1 și S.C. A. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, .. 31-33, Sector 2 și in Ploiești, ., nr. 192, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.04.2015.
Președinte, Judecători,
C. R. M. N. M. C.
Grefier,
L. E. A.
Fiind în concediu medical,
Semnează P. grefier
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.M./tehnored. E.M.
2 ex./ 08.06.2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. G. A. G.
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 1507/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 248/2015. Tribunalul... → |
|---|
