Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 598/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 14461/200/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.598
Ședința publică din data de 18.02.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 12.08.2014, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor A. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., având CNP_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 20,00 lei, conform OP nr. 2985/30.06.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 02.02.2015 prin intermediul Compartimentului Registratură apelanta-creditoare a depus un set de înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul, ce au fost comunicate intimatului-debitor, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 și 95 cod proc. civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece apelul, după care, în baza art. 479 alin 2 cod proc. civilă, încuviințează pentru apelanta-creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă care a fost deja administrată.
Tribunalul ia act că apelanta-creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului promovat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 18.07.2014, petentul Biroul Executorului Judecătoresc (B.) A. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011.
Prin Sentința civilă nr._/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de instanță din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulată de petentul B. A. A. în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 01.08.2014 sub același număr de dosar, nr._ .
Prin Încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 12.08.2014, a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite înaintată de petentul B. A. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere de ședință, instanța de fond a constatat, din verificarea înscrisurilor depuse de către petent, că se solicită încuviințarea executării silite privind creanța decurgând din procesele verbale de constatare și constatare a contravenției . nr._ și . nr._, întocmite de creditoarea CNADNR SA la data de 16.08.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 632 alin.(1) C.proc.civ. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Totodată, potrivit art. 665 alin. (5) pct. 2 C.proc.civ., instanța are posibilitatea respingerii cererii de încuviințare a executării silite dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Așadar, legiuitorul impune o condiție obligatorie în vederea încuviințării executării silite, anume ca titlul ce înglobează creanța certă, lichidă și exigibilă, să aibă caracter executoriu.
Instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 37 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției neatacat în termenul prevăzut de art. 31 din același act normativ, respectiv 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu fără a fi îndeplinită o altă formalitate.
Conform art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Legat de acest aspect, al comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța are în vedere Decizia nr. 10, pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii ( M. Of. Partea I nr. 450 din data de 23.07.2013), prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare prin afișare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Interpretând coroborat prevederile legale de mai sus, rezultă că procesul-verbal de constare a contravenției este titlu executoriu doar dacă se dovedește comunicarea acestuia, în principal prin poștă, și doar în subsidiar prin afișare.
Astfel cum rezultă din dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a proceselor-verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011, depuse la dosarul cauzei, transmiterea către presupusul contravenient, debitorul A. M., a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia în prezența unui martor asistent.
Instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin poștă cu confirmare de primire, astfel că apreciază că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator nu respectă condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost expuse anterior.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că, nefiind probată legala comunicare a actului sancționator, nu se poate reține pasivitatea contravenientului în realizarea dreptului său de a contesta respectivul proces-verbal și, ca urmare a acesteia, depășirea termenului imperativ prevăzut de lege în care actul administrativ putea fi atacat. Pe cale de consecință, nu s-a putut reține că procesul-verbal de constatare a contravenției a rămas neatacat și că astfel ar fi dobândit caracterul de titlu executoriu. Nefiind îndeplinită condiția ca titlul ce înglobează creanța să fie executoriu potrivit legii, prezenta cerere de încuviințare a executării silite nu este întemeiată.
Având în vedere cele analizate anterior, instanța de fond a apreciat că procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011, întocmite de C.N.A.D.N.R. S.A, comunicate direct prin afișare la domiciliul presupusului contravenient, nu au caracterul unui titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G.nr.2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii enumerate în capitolul II, titlul I din Cartea a V-a a C.proc.civ., astfel că, în temeiul art. 665 alin.(5) pct.2 C.proc.civ., a respins ca neîntemeiată cererea de încuviințare a executării silite
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată B. A. A., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului, întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Astfel, apelanta-creditoare a susținut că prin încheierea atacată, instanța de executare a respins în mod netemeinic și nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu, „prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire” în conformitate cu prevederile OG 2/2001 și că procesul verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001.
În acest sens, apelanta-creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa și nu subsidiară, așa cum a reținut instanța. În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR și un martor.
Astfel, apelanta-creditoare a învederat faptul că emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, apelanta-creditoare a solicitat instanței de apel să se constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii
Prin urmare, apelanta-creditoare a menționat că nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, apelanta-creditoare a susținut că potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, apelanta-creditoare a susținut că debitoarea nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșită.
În acest sens, apelanta-creditoare a susținut că potrivit art. 37 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a solicitat instanței de apel să constate faptul ca în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauza este identificată creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichidă și exigibilă.
În acest sens, apelanta-creditoare a susținut că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Or, apelanta-creditoare a susținut că distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii 455/2001 si ale HG 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Mai mult, apelanta-creditoare a susținut că obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, apelanta-creditoare a susținut că stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința și recuperarea creanțelor aferente.
De altfel, apelanta-creditoare a susținut că aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
Prin urmare, apelanta-creditoare a susținut că reiese fără echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care "îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
În acest sens, apelanta-creditoare a susținut că aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond în baza considerentele sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, apelanta-creditoare a susținut că procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Astfel, apelanta-creditoare a susținut că potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Totodată, apelanta-creditoare a susținut faptul că, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, apelanta-creditoare a susținut că în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, apelanta-creditoare a susținut că în procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În baza acestor considerente, apelanta-creditoare a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin.6 NCPC, art.466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în acest sens, respectiv Decizia civilă nr. 22/22.01.2014, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, Decizia Civila nr. 667A/23.05.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a III- a Civilă și Decizia Civila nr. 475/14.07.2014 pronunțata de către Tribunalul Prahova, Secția I Civila, precum și încheieri pronunțate de Judecătoria Ploiești.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 21.01.2015 sub același număr de dosar, nr._/200/2014.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare prin care să își exprime un punct de vedere cu privire la cauza dedusă judecății.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011, intimatul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa și obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de 28 de euro.
Aceste procese-verbale de contravenție au fost comunicate contravenientului, prin afișare la domiciliul său, la data de 31.08.2011, conform proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare existente la filele 11 și 12 dosar fond, fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor,.
Prin dispozițiile art. 37 din același act normativ se statuează că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 632 NCPC, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 NCPC.
Astfel cum statuează art. 665 alin. 5 NCPC, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
- cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
- hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
- înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
- creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
- debitorul se bucură de imunitate de executare;
- titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
- există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesele verbale de constatare a contravenției .>R11 nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011, întocmite de CNADNR SA, nu constituie titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era și nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, de altfel) din Decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-și găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.
În raport de toate aceste considerente, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art. 480 alin. 2 cu aplicarea art. 665 alin. 5 NCPC, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii formulate de apelanta-creditoare și încuviințării executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011, emise de apelanta - creditoare, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 12.08.2014, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor A. M., domiciliat în Ploiești, ., ., ., având CNP_ .
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea și dispune încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție .>R11 nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011, emise de apelanta-creditoare, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2015.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-CorneliuPavel-A. A.
Grefier
D. A.
Red. O.C.Ș.
4 ex/03.03.2015
d. f._/200/2014 - Judecătoria Ploiești
j. f. R. M. R.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . nr._/16.08.2011 și . nr._/16.08.2011, emise de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului A. M., pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 593/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 118/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
