Pretenţii. Decizia nr. 118/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 7442/105/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.118
Ședința publică din data de 24.02.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - E. C. D.
- C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii T. E. domiciliată în mun. Ploiești, .. 13, jud. Prahova, C. E., C. N. L., I. L., D. M. și D. M. toți prin mandatar T. E. domiciliată în mun. Ploiești, .. 13, jud. Prahova, A. M. domiciliată în mun. Ploiești, ., ..A, ., împotriva deciziei civile nr. 1349/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul D. M. domiciliat în mun. Ploiești, ., ., ..
Contestația în anulare timbrată cu suma de 10 lei taxă de timbru conform chitanței . nr._/01.04.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorii T. E. personal, C. E., C. N., I. L., D. M., D. M. prin mandatar T. E. și intimatul personal, lipsind contestatoarea A. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța pune în discuție excepția nulității întâmpinării.
Contestatoarea personal, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate, întrucât întâmpinarea depusă nu este fundamentată cu dovezi, nu se referă la cauza de față, cuprinde o . elemente cu privire la familie, se face vorbire de o . acte care nu se regăsesc în dosar.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea excepției invocate.
Tribunalul respinge excepția nulității întâmpinării invocată de contestatoare, întrucât intimatul are dreptul să formuleze cereri, întâmpinare, să depună acte în vederea exercitării dreptului la apărare.
Intimatul personal, depune la dosar concluzii scrise și arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Contestatoarea, personal, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cererii în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra contestației.
Contestatoarea personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, arată că în motivarea instanței se înserează o . erori materiale. Arată că în niciuna din hotărârile pronunțate nu au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu s-a constatat culpa acestora procesuală. În judecarea pe fond a dosarului nr._/281/2007 Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr.1482/10.02.2009 a fost admisă plângerea formulată și s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2004, la rejudecarea cauzei din dosarul cu numărul de mai sus atât numitul D. M. cât și apărătoarea Comisiei Locale de Fond Funciar au refuzat să plătească onorariul expertului topo, fiindu-le admise recursurile, casându-se sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Obiectivele expertizei au fost trecute într-un dosar de uzucapiune, iar fratele acesteia D. I N. parte în acel dosar a refuzat să plătească onorariul, iar după suspendarea dosarului nr._/281/2005 s-a trecut plata onorariului expertului A. F. în sarcina contestatorilor. Refuzul celor de mai sus de a plăti onorariul expertului a condus la suspendarea și ulterior la perimarea cauzei, culpa fiind a intimatului. Solicită a se constata să hotărârea cuprinde o . erori materiale în sensul reglementat de art.318 alin.1 c.pr.civ., motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului, modificarea în totalitate a sentinței nr.7007/2013. Cu cheltuieli de judecată, constând în achitarea taxei de timbru.
Intimatul personal, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, potrivit concluziilor scrise. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr._ la data de 13.10.2014, contestatoarea T. E., în nume propriu și în calitate de mandatar pentru D. I. I., I. L., C. E., C. N. L., D. M. și D. M. și contestatoarea A. M. au chemat în judecată pe intimatul D. N. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea deciziei civile nr. 1349/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a menținut sentința civilă nr. 7007/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în baza căreia au fost obligați să plătească intimatului suma de 1728 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul civil având ca obiect „fond funciar” nr._/281/2007 și 200 lei cheltuieli de judecată în prezentul dosar, susținând că motivarea dată de cele două instanțe reprezintă o eroare materială evidentă, întrucât în niciuna din hotărârile pronunțate în dosarul civil nr._/281/2007 nu au fost obligați la plata unor cheltuieli de judecată și nu se află în culpă procesuală, cauza fiind câștigată de ei.
Au precizat contestatoarele că intimatul D. N. M. a susținut în cadrul dosarului sus menționat că nu are nicio legătură cu tatăl său fiind o coincidență de nume, ceea ce înseamnă că acesta pretinde și reușește cu ajutorul instanțelor de judecată să încaseze sume de bani necuvenite, contestatorii fiind cei care au câștigat cauza la instanța de fond în dosarul nr._/281/2007, căzând în pretenții Comisia Locală de Fond Funciar Valea Călugărească, Comisia Județeană Prahova de fond funciar și cei patru moștenitori ai defunctului D. C. N., respectiv N. G., N. G., M. R., D. N. M., motiv pentru care aceștia trebuie să suporte singuri cheltuielile cu onorariul avocatului în sumă de 950 lei.
S-a mai susținut de către contestatoare că instanțele au omis să constate culpa procesuală a intimatului D. N. M. și a Comisiei Locale de fond funciar Valea Călugărească care au refuzat să efectueze expertiza de specialitate topo solicitată de ei și aprobată de instanța de recurs prin decizia nr.50/2010 prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Ploiești și, totodată s-a omis să se constate refuzul intimatului și a Comisiei Locale de Fond Funciar de a plăti onorariul de expert, precum și că la fila 9 din decizia nr.50/2010, instanța de recurs s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată dispunând obligarea recurenților - pârâți la plata a câte 67,50 euro echivalent în lei, fiind astfel lipsite de suport legal susținerile instanței de fond că instanța de recurs ar fi omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată.
De asemenea, contestatoarele au arătat că culpa procesuală a intimatului constă și în faptul că a fost de acord cu perimarea în loc să efectueze expertiza, să plătească onorariul, iar instanța deși a perimat cauza din vina părților, a omis să menționeze în ce constă vina fiecărei părți, iar ambele instanțe au omis să analize fondul acțiunii, să stabilească partea care a căzut în pretenții, fiind obligați la plata unor sume pe care nu le datorau ținându-se seama de simpla dovadă a prezentării unor chitanțe de plată și a unei sentințe a Judecătoriei B. fără a se menționa la ce filă se află această sentință și de cine a fost pronunțată și totodată instanțele au omis să menționeze în hotărârile pronunțate în dosarul nr._/281/2013 datele chitanțelor depuse de intimatul reclamant și nici acesta din urmă nu menționează datele chitanțelor deoarece toate sumele plătite de acesta sunt prescrise, nefiind încasate în termen de 3 ani.
S-a arătat totodată de către contestatoare că s-a omis să se constate că onorariul plătit avocatei D. I. s-a făcut în baza unui contract care nu îndeplinește prevederile Legii nr.51/1995, întrucât nu este înregistrat în registrul special, contractul nu este ștampilat, nu au fost prezentate facturile care dovedesc plata onorariului, situații care atestă existența erorilor materiale în sensul art.318 alin.1 cod pr. civilă, motiv pentru care solicită admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului în sensul modificării în tot a sentinței civile nr. 7007/2013 și anularea în totalitate a cheltuielilor de judecată în sumă de 1928 lei pe care au fost obligați să i-o plătească intimatului - reclamant D. N. M..
La data de 13.11.2014, intimatul D. N. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și înlăturarea susținerilor contestatoarei T. E., ca fiind nejustificate.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 7007/15.04.2013, s-a admis în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamantul D. M., având calitatea de intimat în prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâții T. E., C. E., C. N. L., I. L., A. M., D. I., D. M. și D. M., având calitatea de contestatori în prezenta cauză, acțiune având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 2450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în cauzele litigioase în care au căzut în pretenții, dispunându-se obligarea pârâților la plata sumei de 216 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._/281/2007 și la plata sumei de 25 lei fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._/281/2012 în care s-a pronunțat sentința civilă sus menționată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții-contestatori în prezenta cauză, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență aceleași motive ca și cele menționate în cuprinsul contestației în anulare ce face obiectul dosarului nr._, recurs respins ca nefondat prin decizia nr.1349/16.10.2013 a Tribunalului Prahova, reținându-se că prin sentința civilă nr. 1482/2009 pronunțată în dosarul_/281/2007 având ca obiect „fond funciar” s-a admis acțiunea contestatorilor din prezenta cauză în contradictoriu cu intimatul din prezenta cauză, D. M. și numiții N. G., N. L. G., M. R. M., Comisia Locală de fond funciar Valea Călugărească și Comisia Județeană Prahova de fond funciar, sentință casată prin decizia nr. 50/2010 a Tribunalului Prahova cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, în scopul efectuării unei expertize tehnice de specialitate topometrică.
A menționat instanța de recurs că, în acest context nu pot fi reținute susținerile recurenților-contestatori din prezenta cauză în sensul că ar fi câștigat procesul la instanța de fond și ca atare pârâții ar fi căzut în pretenții și deci trebuie să-și suporte cheltuielile de judecată menționate în sentința recurată cât timp sentința a fost casată în totalitate, nemaiproducând niciun fel de efecte juridice.
S-a motivat de către instanța de recurs că, pe linia decizie de casare instanța a dispus efectuarea unei expertize fixând onorariul aferent în sarcina de plată a reclamanților( contestatorilor din prezenta cauză), iar la data de 10.01.2013 a suspendat cauza în temeiul art. 1551 cod pr. civilă până la depunerea de către reclamanți a dovezii achitării onorariului de expert, iar ulterior la data de 14.03.2012 a pronunțat sentința civilă nr. 3935 prin care a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea formulată de reclamanți, respectiv contestatorul din prezenta cauză, fără a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată care nu au fost solicitate în acel moment, sentința rămânând definitivă prin nerecurare la data de 20.03.2012, motivându-se în cuprinsul deciziei contestate că partea poate solicita cheltuielile de judecată printr-o cerere separată în termenul de prescripție de 3 ani, astfel cum a procedat intimatul din prezenta cauză D. N. M., iar în ceea ce privește soluția perimării instanța de fond a reținut corect că aceasta reprezintă sancțiunea procedurală ce determină stingerea procesului în faza în care se găsește datorită rămânerii lui în nelucrare din vina părții un anumit timp prevăzut de lege.
S-a motivat de către instanța de recurs în cuprinsul deciziei atacate că, în cazul perimării obligația de a achita cheltuielile de judecată incumbă părții care a formulat cererea perimată ulterior, respectiv contestatorilor din prezenta cauza și care au avut calitatea de reclamanți în dosarul nr._/281/2007, reclamanți care nu au făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor instanței stabilite prin încheierea din data de 06.09.2010, necontestată, determinând suspendarea cauzei și în final perimarea acțiunii constatată prin sentința civilă nr.3935/2012 pe care de asemenea nu au recurat-o, fiind astfel nejustificate criticile recurenților privind greșita reținere a persoanelor care trebuie să suporte cheltuielile de judecată potrivit culpei procesuale, ca și criticile privind motivele ce au condus la perimarea judecății în respectivul dosar, și care nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, în cauză putând forma obiectul analizei numai efectele perimării asupra obligației de a suporta cheltuielile de judecată, celelalte aspecte vizând fondul raporturilor între părți fiind deja soluționate cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 3935/2012.
A mai arătat instanța de recurs prin decizia nr.1349/16.10.2013 că sunt nefondate și criticile recurenților vizând prescrierea sumelor reprezentând cheltuieli de judecată întrucât termenul de prescripție de 3 ani curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care cel în cauză a câștigat procesul, în speță de la data de 14.03.2012 când s-a pronunțat sentința de constatare a perimării, neavând relevanță data chitanțelor de achitare a onorariului de avocat, întrucât dreptul de a cere cheltuieli de judecată s-a născut la data soluționării cauzei și nu la data achitării onorariului și întocmirii chitanței aferente, instanța de fond apreciind în mod corect că s-a făcut dovada unor cheltuieli de judecată în cuantum total de 1950 lei efectuate în dosarul nr._/ 281/2007, reprezentând onorarii de avocat, conform chitanțelor menționate în sentința recurată și a calculat în mod corect suma datorată de fiecare dintre recurenți, hotărârea fiind temeinică și legală.
Art. 317 cod pr. civilă nemodificat aplicabil în cauză, prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate în calea apelului sau recursului, ori când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, art.318 cod pr. civilă nemodificat, stipulează că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin sentința civilă nr.7007/15.04.2013 s-a admis în parte acțiune apreciată formulată de reclamantul D. M. având calitate de intimat în prezenta cauză în contradictoriu cu pârâții T. E., C. E. C. N. L., I. L., A. M., D. I., D. M. și D. M., având calitatea de contestatori în prezenta cauză, acțiune având ca obiect pretenții, fiind obligați contestatorii din prezenta cauză să plătească intimatului D. N. M. suma de 216 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr._/281/2007 și suma de 25 lei fiecare cheltuieli de judecată în dosarul nr._/281/2012, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat în baza deciziei nr.1349/16.10.2014 a Tribunalului Prahova, reținându-se ca fiind nefondate criticile recurenților vizând câștigarea procesului de către ei cu ocazia soluționării dosarului nr._/281/2007, greșita reținere a persoanelor care trebuie să suporte cheltuielile de judecată potrivit culpei procesuale, aspectele vizând perimarea judecății cauzei, prescrierea sumelor reprezentând cheltuieli de judecată, datarea sau nedatarea chitanțelor de achitare a onorariului de avocat.
Ca atare, atât timp cât prin decizia nr. 1349/2013 a Tribunalului Prahova s-a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr.7007/2013 a Judecătoriei Ploiești, ținându-se seama de probele administrate, de toate actele procedurale existente la dosar, de persoanele cărora li s-a reținut culpa procesuală, de momentul de la care curge termenul de prescripție, de motivele care au condus la soluția perimării, înseamnă că, în realitate, nu se poate rețin existența niciunei greșeli materiale referitoare la modalitatea de soluționare a recursului, deoarece la soluționarea acestuia s-a ținut seama de toate actele existente la dosar, de faptul că procedura a fost legal îndeplinită cu toate părțile pentru ziua când s-a judecat pricina, de modalitatea în care se pot solicita cheltuielile de judecată, de capacitatea hotărârilor judecătorești de a mai produce ori nu efecte juridice în cazul casării în totalitate, de data curgerii termenului de prescripție, de dovezile achitării sumelor reprezentând onorarii de avocați, de culpa procesuală a părților care au inițiat procesul și care ulterior s-a perimat.
Susținerile contestatorilor în sensul că au fost nelegal obligați să achite cheltuieli de judecată intimatului D. M. cât timp în niciuna dintre hotărârile pronunțate în dosarul civil având ca obiect „fond funciar” nu au fost obligați la cheltuieli de judecată, că nu ei au căzut în pretenții ci intimatul și ceilalți moștenitori ai defunctului D. C. N. precum și cele două comisii de fond funciar, că s-a omis să se constate refuzul intimatului și a Comisiei Locale de fond funciar să achite onorariul de expert, astfel încât acestuia îi incumbă culpa procesuală, că chitanțele privind plata onorariilor de avocat nu sunt datate, sumele solicitate de către intimat fiind prescrise, iar contractul încheiat cu avocatul care a apărat interesele intimatului nu îndeplinește prevederile Legii nr.51/1995, nu pot fi avute în vedere întrucât, pe de o parte asemenea susțineri au fost analizate, tranșate în mod irevocabil prin decizia nr.1349/16.10.2013 a Tribunalului Prahova, iar pe de altă parte disp. art. 318 alin.1 cod pr. civilă invocat de către contestatori vizează situația în care la momentul soluționării recursului dezlegarea dată acestuia este rezultatul unei greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, situație inexistentă în cauză, și nicidecum împrejurările invocate de către contestatori care exced cazurilor reglementate de dispozițiile legale sus menționate.
Astfel, dispozițiile art.317, 318 cod pr. civilă nemodificat, stabilesc în mod expres și limitativ cazurile care cad sub incidența acestora, respectiv procedura nelegal îndeplinită în ziua când s-a judecat pricina, nerespectarea competenței materiale a instanțelor, pronunțarea unei soluții ca urmare a unei greșeli materiale, adică a unei erori involuntare legată de aspectele formale ale judecării recursului, de exemplu dacă a fost respins ca tardiv formulat fără să se observe că potrivit datei înscrisă pe plic recursul a fost depus la poștă în termenul legal, anularea recursului ca netimbrat fără să se observe existența la dosar a chitanței privind plata taxei judiciare de timbru sau faptul că pentru motivele invocate în recurs nu se datorează taxa de timbru, etc., omisiunea motivării motivelor de recurs care determină casarea sau modificarea hotărârilor pronunțate în primă instanță și nicidecum nemulțumirile vizând soluția pronunțată în calea de atac a recursului și argumentele ce au condus la o asemenea soluție, împrejurări care exced situațiilor reglementate de dispozițiile legale sus menționate.
P. urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.317-318 cod pr. civilă, va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată și se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii T. E. domiciliată în mun. Ploiești, .. 13, jud. Prahova, C. E., C. N. L., I. L., D. M. și D. M. toți prin mandatar T. E. domiciliată în mun. Ploiești, .. 13, jud. Prahova, A. M. domiciliată în mun. Ploiești, ., ..A, ., împotriva deciziei civile nr. 1349/16.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul D. M. domiciliat în mun. Ploiești, ., ., ., ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.02.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. C. E. C. D. C. M.
Fiind în CS, semnează
Președintele instanței,
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. CR/ Tehnored. TS
2 ex/10.03.2015
D.r._/281/2012 Tribunalul Prahova
J.r.Ș. O.C.; P. A. A.I.; M. C.A
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 598/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 613/2015.... → |
|---|
