Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1168/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1168/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1168/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1168
Ședința publică din data de 18.03.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul în ales la Cabinetul de Avocatură R. R., în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 03.09.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor C. C.-I. CNP_, domiciliat în comuna Ariceștii-Rahtivani, .. 180, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantei-creditoare, avocat M. M., lipsind intimatul-debitor.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 20 lei, conform OP nr._/03.09.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul apelantei-creditoare, având cuvântul, arată că deși a făcut demersurile necesare la BCR pentru a obține dovada că numărul interne de referință din contractul de cesiune este identic cu numărul contractului de credit nu a obținut nici un rezultat, astfel că solicită emiterea de către instanță a unei adrese în acest sens.
Tribunalul respinge cererea formulată de apărătorul apelantei-creditoare, având în vedere că apelanta-creditoare nu a făcut dovada demersurilor efectuate, cu atât mai mult cu cât aceasta s-a aflat în relații contractuale cu banca, una fiind cesionar, a doua cedent, dar și disp. art. 249 cod proc. civilă, potrivit cărora sarcina probei revine reclamantului.
Apărătorul apelantei-creditoare, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul apelantei-creditoare, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 01.08.2014, sub nr._, petentul Biroul Executoriului Judecătoresc S. T., T. și G. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 4213/2014, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI împotriva debitorului C. C. I..
În motivare, s-a arătat că titlul executoriu îl reprezintă contractul de credit nr. 1068 din data de 05.06.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și debitorul C. C. I..
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 665 C.pr.civ.
În dovedirea cererii, s-au depus: cererea creditoarei de executare silită, titlul executoriu, încheierea executorului judecătoresc de deschidere a dosarului de executare silită, contractul de credit, extras din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin încheierea pronunțată la data de 03.09.2014, Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de petentul Biroul Executoriului Judecătoresc S. T., T. și G., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut, în fapt, că între Banca Comercială Româna S.A și debitorul C. C. I. a fost încheiat contractul de credit nr. 1068 din data de 05.06.2006. Între Banca Comercială Română S.A și S.C. E. K. România S.R.L. București a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 277 din 31.05.2011, fără că în cuprinsul contractului să fie individualizate creanțele și debitorii cedați.
Potrivit art. 1 pct. 1.1 partea finală din contractul nr. 277/31.05.2011 “situația debitorilor cedați și a creanțelor cedate este prezentată în Anexa 1”, anexă ce nu a fost depusă la dosarul cauzei. Totodată, deși în extrasul din Arhiva de Garanții Reale Mobiliare depus la dosar apare numele debitorului C. C. I. acest document nu permite identificarea cu exactitate a creanței ce a trecut în patrimoniul cesionarului S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. BUCUREȘTI.
În drept, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.663 alin. 1 C.pr. civ. executarea silită poate porni numai la cererea creditorului. Totodată, din interpretarea art. 632 alin. 1 și art. 662 alin. 1 C.pr. civ rezultă că executarea silită se poate face în baza unui titlu executoriu și numai dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 56 din Legea nr.58/1998, contractele de credit constituie titluri executorii.
În cauză, prima instanța a constatat existența valabilă a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1068 din data de 05.06.2006 în care calitatea de creditor aparține Băncii Comerciale Române S.A. Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că S.C. E. K. România S.R.L București a dobândit creanța rezultată din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1068 din data de 05.06.2006 și implicit calitatea de creditoare a debitorului C. C. I..
Pentru considerentele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 663 alin.1 C.pr.civ. și apreciind că nu s-a făcut dovada identității dintre persoana care a formulat solicitarea de executare silită, respectiv S.C. E. K. România S.R.L. București și cea care are calitatea de creditor în temeiul titlului executoriu invocat, instanța de fond, în baza art. 665 alin. 5 pct..7 C.pr.civ, a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silită formulată de organul de executare. Practic, nedovedirea transmiterii creanței individualizate de contractul de credit invocat constituie un impediment în încuviințarea executării silite.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat apel creditoarea E. K. România SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite, astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că împotriva debitorului C. C. a formulat cerere de executare silita ce face obiectul dosarului de executare 4213/2014, în temeiul titlului executoriu - contract de credit 1068/05.06.2006, încheiat de către debitor cu BCR SA.
Judecătoria Ploiești a respins cererea de încuviințare a executării silite, reținând, ca in cauza nu s-a făcut dovada cesiunii de creanța cuprinsa in contractul mai sus menționat.
Soluția judecătoriei este netemeinica si nelegala, întrucât cesiunea de creanța a fost încheiata înainte de . NCC, astfel că este guvernată de regulile instituite de vechiul Cod Civil.
Potrivit disp. art. 1391 C. civ. "La strămutarea unei creanțe [...] predarea intre cedente si cesionar se face prin remiterea titlului".
Așadar, cesiunea de creanța este un contract care este valabil încheiat prin simpla tradițiune a titlului si fără a fi necesar a se încheia vreun înscris.
Prin urmare, în lipsa obligativității formei scrise, se deduce ca dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului.
La momentul formulării cererii de executare silita, apelanta-creditoare a depus titlul executoriu în original - contractul încheiat de BCR SA cu debitorul C. C., anexat cererii înaintate organului de executare.
Prin urmare, la data formulării cererii de executare silita (moment anterior solicitării încuviințării), apelanta se afla in posesia titlului executoriu.
Coroborând aceasta situație de fapt cu dispozițiile art. 1391C. civ., instanța de fond ar fi trebuit sa concluzioneze ca in mod aparent, apelanta își justifica pretenția de a avea calitatea de creditor al intimatului C. C..
Mai mult decât atât, prin depunerea la dosar a unei copii de pe un contractul de cesiune de creanța, apelanta face dovada existentei unui transfer convențional al unor creanțe de la BCR SA. Așadar, si sub acest aspect, în aparență, se justifica posesia legitima a titlului executoriu, respectiv pare a exista un temei legal pentru prezenta titlului in posesia E. K. România.
In plus fata de aceasta, la dosar a fost depus si un extras din Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) conținând si o referire la debitorul cedat.
De altfel, prin înscrierea avizului privind cesiunea de creanța la AEGRM, s-a îndeplinit formalitatea referitoare la notificarea debitorului, cu privire la cesiune.
In aceste condiții, ținând cont si de natura necontencioasa a cererii de încuviințare silita, in cadrul căreia instanța trebuie sa verifice numai aparenta de legalitate a cererii de executare silita, Judecătoria Ploiești ar fi trebuit sa se rezume la a constata ca, in mod aparent, apelanta își justifica pretenția de a avea calitatea de creditor al obligației conținute in titlul executoriu aflat in original in posesia noastră si al cărei debitor este C. C..
În drept, au fost invocate prevederile art. 1391C. civ., 466 C. pr. civ.
În dovedirea apelului, apelanta-creditoare a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimatul-debitor, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată, fără a solicita încuviințarea vreunui mijloc de probă.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Între BCR SA și C. C.-I. s-a încheiat contractul de credit nr. 1068 din data de 05.06.2006, în baza căruia debitorului i emis un card de credit cu o linie de credit aprobată de 2000 lei.
Conform art.120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Practic, contractul nr.1068/05.06.2006, invocat de către apelantă, are natura juridică a unui contract de credit încheiat cu o instituție bancară, astfel că îi sunt aplicabile prevederile art.638 coroborate cu art.632 Cod procedură civilă, fiind susceptibil de executare silită.
Așa cum, în mod corect, a reținut și prima instanță, prin raportare la dispozițiile art. 663 NCPC, executarea silită poate porni numai la solicitarea persoanei care are calitatea de creditor, potrivit titlului executoriu. Cu alte cuvinte, odată cu formularea unei cereri de încuviințare a executării silite, subiectul de drept ce formulează respectiva cerere trebuie să își dovedească și calitatea de creditor.
Tribunalul constată că atât prin cererea introductivă, cât și prin cererea de apel, E. K. România SRL a pretins că are calitatea de creditoare față de debitorul C. C.-I., deoarece creanța stipulată prin contractul de credit de consum menționat anterior i-a fost cesionată prin contractul de cesiune de creanță nr. 277/31.05.2011, iar în anexa la contract este prevăzut și acest contract de credit.
Or, din verificarea înscrisurilor existente la dosar, tribunalul observă că apelanta-petentă nu a prezentat instanței anexa la contractul de cesiune pentru a demonstra, în mod indubitabil, că respectiva operațiune a vizat și raporturile dintre BCA SA și intimatul-debitor.
În plus, din analiza extrasului din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, prezentat de apelanta-creditoare (fila 12 dosar fond), rezultă că, la poziția intimatului-debitor, sunt trecute următoarele mențiuni: „6280. C. C.,_,_”. Astfel, se reține că „6280” reprezintă numărul de ordine al creanței cesionate, „C. C.” este numele debitorului, „_” este Codul Numeric Personal al debitorului, însă „_” nu reprezintă numărul contractului de credit încheiat cu BCR SA, în legătură cu care s-a formulat prezenta cerere de încuviințare a executării silite.
După cum s-a precizat mai sus, debitorul C. C. a încheiat contractul de credit nr. 1068 din data de 05.06.2006.
Prin urmare, tribunalul constată că, într-adevăr, prin înscrisurile depuse în susținerea cererii formulate, E. K. România SRL nu a dovedit că este titularul unei creanțe față de debitorul C. C.-I., în baza unei cesiuni a creanței rezultate din respectivul contract de credit, cu precizarea că o asemenea dovadă nu a fost administrată nici la instanța de control judiciar.
Tribunalul consideră că, în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă, sarcina probei incumba apelantei-creditoare care, fiind parte în contractul de cesiune de creanță, avea oricând posibilitatea să demonstreze identitatea dintre contractul în care a figurat ca parte intimatul-debitor și acela preluat prin cesiunea nr. 277/31.05.2011
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 03.09.2014 este legală și temeinică, în temeiul art. 480 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de creditoarea E. K. România SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat apelanta-creditoare EOS KSI ROMÂNIA SRL, cu sediul în ales la Cabinetul de Avocatură R. R., în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 03.09.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor C. C.-I. CNP_, domiciliat în comuna Ariceștii-Rahtivani, .. 180, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-C. P.-A. A.
Grefier,
N. L. E.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. PAA./ Tehnored. PAA
4 ex/23.03.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. Șimon R. O.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1175/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1198/2015.... → |
|---|
