Contestaţie la executare. Decizia nr. 1649/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1649/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 1649/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1649
Ședința publică din data de 10.04.2015
PREȘEDINTE – D. G.
JUDECĂTOR – C. D. E.
GREFIER – C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată A.- DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, AJPF PRAHOVA în numele SERVICIULUI FISCAL ORĂȘĂNESC BUȘTENI, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1060/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul – contestator O. G., CNP_, domiciliat în Azuga, ., jud. Prahova.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin intermediul compartimentul registratură, întâmpinare din partea intimatului contestator, după care,
Tribunalul ia act că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare, din partea intimatului contestator.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria S. la data de 27.03.2014 și înregistrată sub nr._ /27.03.2014, contestatorul O. G., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Bușteni, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea actelor de executare silita efectuate în dosarul de executare silita nr._ din data de 28.02.2014, respectiv anularea in totalitate a titlului executoriu nr._ si a Somației aferente cu nr._ din data de 28.02.2014 cu privire la debitul în cuantum de 1359 lei cu titlu de accesorii la contribuția de asigurări sociale de sănătate.
În motivarea contestației la executare, contestatorul invoca faptul ca intimata a emis titlul executoriu si somația care a fost comunicata debitorului la data de 20.01.2014 prin care au fost stabilite in sarcina sa obligații de plata in cuantum de 1359 lei cu titlu de accesorii la contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Împotriva acestei decizii a formulat in termen legal contestație fiscala la intimata dar pana in prezent nu a primit nici un răspuns.
Din decizia privind obligațiile de plata accesorii care au stat la baza acestei executări silite rezulta ca suma de plata de 1359 lei s-a individualizat in 2 documente cu nr._/01.02.2009 si cu nr. 7518/15.03.2014, documente la care nu se precizează nici titlul actului si nici emitentul.
Nu i s-au comunicat documentele precizate în anexa la decizia din 31.12.2013, aceste documente nu i-au fost comunicate contestatorului pentru a putea sa le conteste si, in aceasta situație, nu se poate pretinde executarea obligației de plata a unor accesorii daca actele administrative în baza cărora au fost calculate, nu i-au fost comunicate contribuabilului contestator, potrivit legii.
În baza acestor 2 documente sunt precizate și în anexă la o alta decizie, iar calculul acestor accesorii la 31.12.2012 este in suma de 1075 lei la anexa 4 care a stat la baza unei alte executări silite ce a format obiectul dosarului_ aflat in faza de recurs la Tribunalul Prahova.
Contestatorul învederează ca în acel dosar C.A.S .Prahova susține ca suma de 1075 lei nu se regăsește în soldul predat electronul la S.F.O. Bușteni si ca aceasta suma nu a fost stabilita de C.A.S. Prahova.
În atari condițiuni, cele 2 decizii, prima din 31.12.2013 în baza căreia au fost emise actele de executare silita ce fac obiectul cauzei de fata cat si decizia din 31.12.2012 in baza căreia au fost emise actele de executare silita ce formează obiectul dosarului_ fiind similare, contestatorul considera ca suma de 1359 lei la care este obligat la plata prin actele contestate, nu se regăsește in soldul electronic predat si nu este stabilit de C.A.S. Prahova si nu o datorează.
C.A.S. Prahova i-a comunicat contestatorului la data de 17.02.2013 decizia nr._/2014 anexa 5 prin care i s-a admis in parte contestația formulata anulând unele titluri de creanța pentru anii fiscali 2006, 2007 – 2011 si menținând altele.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata A.N.A.F. SERVICIUL FISCAL ORASENESC BUSTENI nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosarul cauzei titlul executoriu cu somația aferenta si actele dosarului de executare din care rezulta faptul ca împotriva debitorului exista un titlu executoriu emis la 28.02.2014, iar cuantumul sumelor datorate prezintă neconcordante, inclusiv cu privire la natura obligației fiscale la termenul de prescripție, la lipsa unor dosare de impunere, lipsa unor dosare de executare silita, a deciziilor de calcul a accesoriilor, precum si neconcordanta intre datele de scadenta si dosarele trimise si datele de scadenta înscrise in baza de date si in programul electronic.
În urma administrării probei cu acte depuse la dosarul cauzei, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1060/12.11.2014, a admis contestația la executare formulată de contestator și, pe cale de consecință, a anulat titlul executoriu nr._ din data de 28.02.2014 și somația aferentă din aceeași dată de 28.02.2014, precum și actele de executare silită realizate de intimată în dosarul de executare silită nr._ din data de 28.02.2014, privind suma de 1359,00 lei, obligând intimata să achite contestatorului cheltuieli de judecată în sumă de 101 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către intimata rezulta ca contestatorul, in perioada 1.10.2007 – 14.02.2013, a fost angajat cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata la S.C. OBI DESIGN S.R.L. Azuga, iar pe perioada 1.06.2008 – 1.02.2013 a fost si consilier local in cadrul Consiliului Local Azuga.
Instanța de fond a constatat că pe perioada 1.10.2007 – 14.02.2013 avea calitatea de asigurat la C.A.S. Prahova in temeiul contractului individual de munca si nu trebuia sa plătească personal din buzunarul acestuia nici o suma de bani la C.A.S. Prahova, conform prevederilor Legii 95/2006, fiind persoana angajata cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata si asigurata prin efectul acestei legi, iar asiguratorul S.C. OBI DESIGN Azuga fiind obligată sa vireze contribuția lunara la asigurările de sănătate pentru angajatul sau, în raport cu salariul acestuia.
De asemenea, instanța de fond a reținut că din luna octombrie 2007 contestatorul a achitat C.A.S.-ul din veniturile salariale derivate din contractul individual de munca, astfel că obligarea sa în plus sa mai plătească încă o dată contribuția la asigurările de sănătate din veniturile realizate ca persoana fizica autorizată, constituie o dublă impozitare.
Constatatorul a avut o întreprindere individuala, dar a fost in același timp salariat cu contract de munca, deci, contribuția la asigurările de sănătate a fost achitata lunar, iar, in calitate de persoana fizica autorizata, nu a avut nici un contract de asigurare încheiat cu C.A.S. Prahova, deci, nu s-au născut nici drepturi, nici obligații reciproce astfel încât sa i se ceara de 2 ori plata contribuției la asigurările de sănătate.
Mai mult decât atât, contestatorul nu a pretins sa beneficieze in calitate de persoana fizica autorizata, de pachetul de servicii medicale enumerate la art. 217 – 219 din Legea 95/2006, nefiind pus niciodată în întârziere de nici o instituție a statului.
Pe de alta parte, instanța de fond a reținut că întreprinderea individuala a contestatorului a fost radiata din Registrul Comerțului la data de 22.12.2010, așa cum rezulta din anexa 8 depusa la dosarul cauzei.
Astfel, văzând cele de mai sus, instanța de fond a admis contestația la executare formulata de contestatorul O. G., având in vedere faptul ca acesta a avut calitatea de asigurat in baza contractului de munca încheiat la data de 01.10.2007 pana la 14.02.2013, in contradictoriu cu intimata A.N.A.F. Serviciul Fiscal Orasenesc Busteni și a anulat actele de executare întreprinse in dosarul de executare nr._ de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Serviciul Fiscal Orășenesc Bușteni, inclusiv somația emisa de acesta la data de 28.02.2013 și a obligat intimata sa achite contestatorului cheltuieli de judecata in suma de 101 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, apel, intimata A.- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, A.J.P.F. Prahova - în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Bușteni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului declarat față de capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondat.
În motivarea apelului, intimata a arătat că în mod eronat, instanța de fond a reținut in sarcina intimatei -recurente cheltuieli de judecata, intrucat contestatorul potrivit art. 10 din Ordonanța nr. 92/2003, republicata privind Codul de Procedura Fiscala: "avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute."
Intimata-apelantă a învederat că contestatoarea avea posibilitatea sa lămurească situația sa fiscala, direct si la sediul C.A.S.S. Prahova si sa soluționeze astfel inadvertențele apărute in dosarul fiscal, fara a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciara.
Faptul ca contribuabila a considerat oportuna soluționarea pe cale judiciara, intimata a apreciat ca nu atrage, astfel răspunderea instituției pentru plata cheltuielilor de judecata.
Apelanta-intimată a arătat că instituția a emis forme de executare conform cu art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2006 ( R ) privind Codul de Procedura Fiscala, privind pe debitoul O. G., obligata la plata unei creanțe referitoare la obligațiile de plata privind contribuția de asigurări sociale de sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri impozabile din activități independente, suma pe care debitoarea o datora la bugetul consolidat al statului din cursul anilor anteriori.
Apelanta-intimată a menționat că suma cuprinsa atât in somație cat si in titlul executoriu menționate, reprezintă contribuție, majorări si penalizări de întârziere la obligațiile bugetare stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate a județului Prahova cat si impozit pe venituri din activității independente.
Apelanta-intimată a precizat instanței ca formele de executare au fost emise in baza titlului de creanța întocmit de către C.A.S.S. Prahova, cat si pe baza propriilor Declarării depuse de însăși contestatorul O. G. motiv neimputabil instituției intimate pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecata, întrucât instanța a constatat împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, respectiv a deciziilor privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate emise de către C.A.S.S. Prahova.
Ținând cont de prevederile legale in materie de legislație financiar-fiscala, intimata-apelantă a apreciat ca se impune ca toți contribuabilii persoane fizice sa respecte atât o disciplina financiara, cat si legislația fiscala in vigoare. C.A.S.S. Prahova figura cu obligații la bugetul general consolidat al statului si avea obligația sa plătească aceste debite, așa cum reiese din titlul executoriu si somația emise.
Prin urmare, pe cale de consecință, apelanta-intimată a arătat că organul fiscal si-a îndeplinit atribuțiile si a procedat, in acest sens, la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate in baza de date, contribuabila figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului.
Apelanta-intimată a susținut că, faptul ca, contestatoarea a considerat oportuna formularea prezentei contestații la executare nu atrage reținerea cheltuielilor de judecata in sarcina instituției, având in vedere ca organele fiscale nu au făcut decât sa pună in executare un titlu de creanța perfect valabil la data emiterii formelor de executare și, astfel, procedura de executare a fost întocmita de către organele de executare, conform dispozițiilor legale in vigoare, contestatoarea având obligația de a achita creanțele fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului.
Apelanta-intimată a apreciat, astfel, ca nu sunt motive pentru plata cheltuielilor de judecata de către aceasta și, mai mult nu înțelege de ce contestatorul a solicitat cheltuieli de judecata, având in vedere ca nu a existat posibilitatea vătămării drepturilor debitorului.
Apelanta-intimată a solicitat a se observa ca potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, in cazul in care se admite contestația la executare, cum este si cazul contestatorului din prezenta cauza, la rămânerea irevocabila a hotărârii si la cererea petiționarului, instanța urmează sa dispună restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat in termen de 1 an de la data nașterii sale, astfel încât intimata nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru.
În concluzie, apelanta-intimată a solicitat a se retine ca organele de executare aplica prevederile legale ale O.G. nr. 92/2003 in mod corect si unitar față de toți contribuabilii si, pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului formulat, modificarea sentinței atacate, in sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecata ca nefondat cat si a respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
În drept, apelanta-intimată a invocat disp. art. 466 Noul Cod Procedura Civila, art. 136, art. 141 Cod de Procedura Fiscala.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 13.01.2015.
Intimatul – contestator O. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, iar pe fond, admiterea contestației.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Examinând cauza în raport de sentința apelată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente ce vor fi expuse în continuare:
Din examinarea motivelor de apel invocate in cauza, Tribunalul constata că, in esență, apelanta critica sentința instanței de fond sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul litigiu.
Tribunalul apreciază ca aceste critici sunt nefondate pentru considerentele ce urmează .
Astfel, art. art. 453 din Noul cod pr.civ. ( aplicabil in cauza ), „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.
Prin urmare, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat, de partea câștigătoare.
În consecință, părții ale cărei pretenții sau apărări au fost admise în întregime i se vor acorda integral cheltuielile dovedite ca efectiv făcute, in afara cazului prevăzut în art. 454 N. C. proc. civ., când pârâtul, care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus in întârziere de către reclamant sau se afla de drept in întârziere.
Potrivit art. 453 Noul C. proc. civ., cheltuielile de judecată se acorda la cererea părții cîștigătoare. În consecință, ele nu se pot acorda de instanța din oficiu.
Acestea fiind dispozițiile legale incidente in cauza, tribunalul constata ca soluția instanței de fond este legala si temeinica, având in vedere modul in care a fost soluționata contestația la executare formulata de către intimată, ale cărei pretenții au fost admise in totalitate.
Tribunalul apreciază ca nefondate susținerile apelantei in sensul ca intimații avea obligația anterior promovării cererii de chemare in judecata sa lămurească situația lor fiscala, direct si la sediul apelantei si sa soluționeze astfel inadvertențele apărute in dosarul fiscal, fara a mai apela la contestarea formelor de executare pe cale judiciara.
O asemenea susținere se află in vădită contradicție cu jurisprudența CEDO, care in mod constant a consacrat dreptul de acces la instanță, supus doar unor limitări implicit acceptate, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, deoarece aceasta impune, prin însăși natura sa, o reglementare de către stat, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere.
Totuși, aceste limitări nu îi pot restricționa unui justițiabil accesul liber într-un asemenea mod sau într-o asemenea măsură, încât dreptul său de a se adresa unei instanțe judecătorești să fie afectat în însăși esența sa. Mai mult chiar, astfel de limitări nu sunt compatibile cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a drepturilor Omului decât dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit .
Prin urmare, dreptul unei persoane de a supune pretențiile sale examinării de către instanța, nu poate fi limitat și nici condiționat de o așa-zisă obligație a acestuia de a-și lămuri situația fiscală, anterior promovării unei cereri de chemare in judecata împotriva acelei autorități ce a emis un act fiscal prin care i-au fost încălcate drepturile .
În primul rând apelanta este cea care, în calitate de instituție a statului, are obligația de a respecta cu rigurozitate legislația fiscala, astfel încât să limiteze nașterea unor litigii de natura a genera obligarea sa la plata cheltuielilor efectuate de către partea prejudiciata prin emiterea unui act fiscal cu încălcarea prevederilor legale si care a fost obligată să apeleze la instanță pentru soluționarea cererilor sale.
Este adevărat ca potrivit disp. art. 10 Cod proc. fiscala „ Contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute”.
Dar corelativ acestei obligații a contribuabilului, legiuitorul a instituit și obligația organului fiscal de a asigura acestuia dreptul de a fi ascultat.
Astfel, potrivit art. 9 Cod de proc. Fiscala „ (1) Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:
a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
b) situația de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanțelor fiscale;
c) se acceptă informațiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere;
d) urmează să se ia măsuri de executare silită.
Or, in cauză apelanta s-a prevalat de aceste dispoziții ca îi permiteau sa inițieze executarea silita fără ca în prealabil să asigure dreptul contribuabilului de a-și exprima punctul de vedere, astfel încât apelanta nu poate invoca în prezenta cauza faptul că intimații nu si-au formulat apărări și nu au clarificat situația dosarului lor fiscal în mod direct la sediul instituției apelante înainte de a iniția demersurile judiciare in prezenta cauză.
F. de suma acestor considerente, Tribunalul constata ca sentința instanței de fond este legala si temeinică, raportat la motivele de apel invocate, astfel încât va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată A.- DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, AJPF PRAHOVA în numele SERVICIULUI FISCAL ORĂȘĂNESC BUȘTENI, cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1060/12.11.2014, pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul – contestator O. G., CNP_, domiciliat în Azuga, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. C. D. E.
GREFIER
C. A.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. E.C.D./Tehnored. B.M.D.
5 ex./20.05.2015
D.f._ – Jud. S.
J.f. M. Ș.-V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1646/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1688/2015.... → |
|---|
