Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 227/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 227
Ședința publică din data de 21.01.2015
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 30.10.2014 pronunțate de Judecătoria Văleni de M., în contradictoriu cu intimatul-debitor P. V. A., domiciliat în Comuna Păcureți, ., județul Prahova, având CNP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – debitor P. V. A., lipsind apelanta – creditoare.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 20 lei, conform OP nr. 5907/17.10.2014, anulat și atașat la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul, în baza art.131 și 95 alin. 2 cod proc. civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece apelul, după care, în baza art. 479 alin 2 cod proc. civilă, încuviințează pentru apelanta-creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă care a fost deja administrată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul – debitor P. V. A. solicită respingerea apelului, întrucât nu a știut că are de plătit această amendă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Vălenii de M. sub nr._ la data de 23.10.2014, petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, la solicitarea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. Direcția Generala de Drumuri si Poduri, privind pe debitorului P. V. A..
După administrarea probelor încuviințate părților, prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. la data de 30.10.2014, a fost respinsă cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această încheiere de ședință, instanța de fond a reținut că, potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în legii se anulează.
În drept, potrivit art. 665 alin. 5 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă respectiva creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Prima instanță a considerat că Legea nr.144 din 23 iulie 2012, prin care a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
De asemenea, instanța de fond a mai constatat că, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea Constituțională a statuat că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.”
În aceste condiții, dând eficiență principiului retroactivității legii contravenționale, cu valoare constituțională, instanța de fond a apreciat că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, obligația acestuia de a plăti tariful de despăgubire nemaiavând niciun suport legal în prezent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 665 alin.5 pct.4 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, prin încheierea atacată, instanța de executare a respins cererea de încuviințare a executării silite, motivând, în mod netemeinic si nelegal, ca, în speță, ar fi incidente dispozițiile Legii nr.144/2012.
Astfel, conform dispozițiilor Legii nr.144/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează. "
Prin urmare, reiese faptul că legiuitorul a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr.15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituită de art. II din Legea nr.144/2012, având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.
În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul să o interpreteze", apelanta a solicitat instanței de control judiciar să constate că, în speța de față, dispozițiile Legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC, judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea si sa respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
În plus, prin Ordonanța Guvernului nr.15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.144/2012) legiuitorul român a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitată („pipăie fondul") la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, în momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite, avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplică si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar dacă nu au fost învestite cu formulă executorie."
Apelanta a mai susținut că, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul ca procedura încuviințării executa silite este o procedura necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în aceasta fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, in procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a IC.C.J. întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, in măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, si nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silită.
In baza acestor considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 NCPC, art.466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în materia soluționării cererilor de încuviințare a executării silite.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 4.12.2014, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la termenul de judecată și a solicitat respingerea apelului, întrucât nu a știut că are de plătit amenzile ce i-au fost aplicate.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin procesele-verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, intimatul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa si obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare de câte 28 de euro pentru fiecare dintre faptele reținute.
Aceste procese-verbale de contravenție au fost comunicate contravenientului, prin afișare la domiciliul său, conform proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare existente la filele 10-11 dosar fond, fără a se fi făcut dovada formulării plângerilor contravenționale în termenul legal.
Potrivit art.27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin dispozițiile art.37 din același act normativ se statuează că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art.632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ.
Astfel cum statuează art.665 alin.5 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea/necomunicarea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii, prescripția dreptului de a cere executarea silită ori aplicarea legii contravenționale mai favorabile, pot fi invocate de către partea interesată, de principiu, doar pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesele-verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, întocmite de C.N.A.D.N.R. – S.A., nu constituie titluri executorii în sensul art.37 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său, care, la rândul său, nu a demonstrat că și-a exercitat dreptul de a formula plângeri contravenționale în termenul legal.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era si nu este abilitată să verifice, din oficiu, incidența dispozițiilor Legii nr.144/1012, ca lege contravențională mai favorabilă, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare.
Pentru toate rațiunile expuse, apreciind că instanța de fond a aplicat greșit legea la situația de fapt dedusă judecății, în temeiul art. 480 alin.2 cu aplicarea art.665 alin.5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot încheierea apelată în sensul admiterii cererii formulate de apelanta-creditoare si încuviințării executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, emise de apelanta-creditoare, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 30.10.2014 pronunțate de Judecătoria Văleni de M., în contradictoriu cu intimatul-debitor P. V. A., domiciliat în ., județul Prahova, având CNP_, si, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea și dispune încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, emise de apelanta-creditoare, în ceea ce privește tarifele de despăgubire.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P.-A. AlinaȘologon O. C.
GREFIER,
D. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. PAA./ Tehnored. PAA
4 ex/ 23.01.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Vălenii de M.
J.f. D. G. C. I.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii reprezentate de procesele-verbale de contravenție . nr._/31.01.2012 și procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012, emise de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului P. V. A., pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlurilor executorii, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 221/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
