Uzucapiune. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul PRAHOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 216/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 216

Ședința publică din data de 21.01.2015

Președinte: P. – A. A.

Judecător: Ș. O. C.

Grefier: D. A.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții – revizuenți D. M., domiciliată în Mun. București, sector 5, ., nr.24, ., D. I., domiciliat în Mun. București, sector 6, ., ., . C. E., prin mandatari D. I. și M., domiciliată în orașul S., ..6, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 442/30.04.2014 pronunțate de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimații V. G., domiciliat în orașul Comarnic, ., județul Prahova, V. M., domiciliată în orașul Comarnic, ., județul Prahova, B. E., domiciliată în orașul Azuga, ..2, județul Prahova, V. I., domiciliat în orașul Bușteni, ., județul Prahova, T. G., domiciliat în Secăria, ., județul Prahova, V. G. E., domiciliată în Secăria, Bădiceni, nr.169, județul Prahova, V. I. P., domiciliată în Predeal, ., ., județul B., M. A., domiciliată în Secăria, ..336, județul Prahova, V. M. G., domiciliată în orașul Comarnic, ., județul Prahova și D. L., domiciliată în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 18, ., ..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul intimaților V. G. și V. M. - avocat A. D., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cerere pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei, conform chitanței .% și nr._/15.10.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei și timbru judiciar de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 19.01.2015, apelanții – revizuenți D. M. și D. I. au depus la dosar dovada citării intimatei V. G. E. prin publicarea citației într-un ziar de largă răspândire, după care:

Instanța arată că prin întâmpinarea formulată de intimata D. L. M. și depusă la data de 3.12.2014 s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant pentru P. C. în ceea ce o privește pe apelanta D. M..

Reprezentantul intimaților V. G. și V. M. arată că există la dosar o procură prin care D. M. este mandatată de către P. C. E. să o reprezinte în instanță. Apreciază că mandatul este valabil.

Având în vedere disp. art. 137 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, instanța constată că apelanții D. M. și D. I. au dovedit că au calitate de reprezentați ai apelantei P. C. E. în baza procurii, aflate în copie la fila 109, ce cuprinde explicit dreptul mandatarilor de a susține, restrânge sau retrage orice fel de cereri în judecată în numele mandatarului. De asemenea, având în vedere că procura existentă la dosar nu a fost retrasă de către emitentă, tribunalul respinge excepția lipsei dovezii de reprezentare a apelantei P. C. E. invocată prin întâmpinare de intimata D. L. M..

Reprezentantul intimaților V. G. și V. M. arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Având cuvântul reprezentantul intimaților V. G. și V. M. solicită respingerea apelului împotriva sentinței instanței de fond pe care o consideră temeinică și legală, conform motivelor menționate în cuprinsul întâmpinării formulate, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, revizuenții D. M. și D. I., în contradictoriu cu intimații V. G., V. M., B. E., V. I., T. G., V. G. E., V. I. P., M. A., P. C. E. și P. M. G. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 324/14.04.2005 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 946/2004, definitivă prin decizia nr. 798/09.11.2005 a Tribunalului Prahova, solicitând constatarea, pe cale incidentală, a existentei infracțiunilor săvârșite de expert D. L., cu consecința schimbării in tot a sentinței civile nr. 324/14 aprilie 2005, întoarcerea executării silite, daunele materiale provocate de aceasta, cheltuielile de judecata care au fost făcute in procesele civile si penale si daune morale.

Admisibilitatea cererii de revizuire reiese din interpretarea conținutului art. 324 pct. 3 teza 2 Cod procedura civila, care stabilește ca in cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4 C.p.c, in lipsa unei hotărâri de condamnare, termenul de revizuire curge de la data cand partea a luat la cunoștința de Împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora.

In speță, revizuenta arată că împotriva rezoluției procurorului din data de 25.09.2012 comunicata in data de 8.10.2012, a făcut plângere in termenul legal pentru nelegalitate si netemeinicie la prim procurorul Parchetului de pe langa Judecătoria S., a cărui rezoluție din data de 31.10.2012 i-a fost comunicata la data de 6.11.2012.

Termenul de la care începe sa curgă termenul de trei ani in care se poate cere revizuire conf. art. 324 pct 3 teza a doua C.p.c de toți cei interesați este înăuntrul perioadei cuprinse intre 6.11.2012 - 6.11.2015, condiții în care revizuentei și făptuitoarei D. L. le-au fost aduse la cunoștința rezoluțiile ca răspunderea penala pentru faptele săvârșite de experta D. L. s-au prescris.

Revizuenta a arătat că a aflat de rezoluțiile si expertiza penala efectuata de expert S. A. la data de 29.11.2012, drept pentru care a formulat cererea de revizuire in termenul precizat conf. art. 324 pct. 3 a doua teza C.p.c.

Pe fondul cererii, revizuenta a arătat că în dosarul nr. 946/2004 s-a dat sentința judecătoreasca nr. 324/2005 in baza expertizei efectuate de expert D. L., împotriva căreia revizuenta s-a adresat instanțelor penale cu plângere pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasa si alte infracțiuni.

În anul 2007 i s-a dat dreptul la efectuarea unei expertize penale in dosarul 1418/P/2007 in care învinuit era expertul G. care efectuase expertiza in dosarul nr. 219/2007, având ca obiect acțiunea de grănițuire a proprietăților D. si Vasii, expert care prin expertiza efectuata a trasat hotarul dintre cele două proprietăți pe aliniamentul fixat de experta D. L., conform sentinței 324/2005, iar expertiza a fost efectuata in anul 2011 de către expert ing. S. A., in care s-a stabilit ca expertul G. a efectuat o expertiza defectuoasa, ca nu a respectat normele tehnice de identificare a proprietăților, in sensul ca nu a măsurat întreaga suprafața de teren si nu a folosit aparatura optica de precizie, dar ca expertul trebuia sa tina cont si era obligat conform obiectivelor instanței sa traseze linia de hotar conform sentinței 324/2005, adică pe aliniamentul precizat de experta D. L..

Ulterior, dupa efectuarea expertizei in dosarul penal 1418/2007 in care s-a demonstrat ca experta D. L. a efectuat o expertiza tehnica defectuoasa, a solicitat tragerea la răspundere a acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasa, formându-se dosarul nr. 485/P/2012, în care s-a constatat prescripția răspunderii penale a învinuitei D. L., arătându-se ca răspunderea penala este prescrisa iar acțiunea penala nu mai poate fi pusa in mișcare sau nu mai poate fi exercitata pentru cazul prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. g si d C.p.p.

Prin rezoluția din data de 25.09.2012 in concluzie procurorul a specificat următoarele: chiar daca s-ar constata ca numita D. L. a efectuat o expertiza tehnica defectuoasa (cu știință sau din culpă), răspunderea penala este prescrisa, procurorul dispunând N.U.P. pentru faptele prev. de art. 260 alin. 1 si 4, art. 249, 246 si art. 289 Cod penal, deoarece răspunderea penala este prescrisa și NUP pentru art. 221 si 264 Cod penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.

Revizuenta a solicitat să se constate pe cale incidentala existența infracțiunii de mărturie mincinoasa si a celorlalte infracțiuni săvârșite de expert D. L., expertiza fiind efectuată defectuos si ca terenul de 936 mp care a fost dedus judecații in dosarul civil nr. 946/2004, pe care Vasii l-a primit de la tatăl lui conform actului de vânzare cumpărare nr. 3037/1941 si realității din teren, este situat pe suprafața cuprinsa intre simbolurile s - m - 1 - k - j - 7 * 936 mp, conf. expertizei efectuata de expert S. A..

Faptele expertei D. L. au fost săvârșite la data de 2.12.2004 data înregistrării raportului de expertiza si comunicat la dosarul cauzei nr. 946/2004 la termenul din 9.12.2004, ulterior au fost continuate la data 31.1.2005, data înregistrării completării raportului de expertiza si comunicat la termenul din 10.02.2005 si ultima completare a raportului de expertiza a fost înregistrat la data 9.03.2005 si comunicat la data de 10.03.2005.

In subsidiar, arată revizuenta ca si împotriva martorilor B. M. si Peticila A. a făcut plângere pentru mărturie mincinoasa, ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 535/P/2007 in care in baza probelor s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din 21.11.2007, ulterior prin rezoluția din 3.04.2008 aceștia au fost scoși de sub urmărire penala deoarece instanțele penale si parchetul au stabilit ca, deși declarațiile lor au fost caracterizate de subiectivitate, acestea nu au influențat in mod decisiv soluția instanței, soluție ce a fost menținută si in caile de atac.

În temeiul expertizei D. L. instanța a dat sentința nr. 324/2005 care este viciata, prin care s-a admis acțiunea civila precizata si formulata de Vasii G. si Vasii M., constându-se greșit dreptul de proprietate al reclamaților Vasii asupra terenului situat in orașul Comarnic, . A, județul Prahova in suprafața de 936 mp, identificat prin raportul de expertiza tehnica topometrica inginer D. L. M. – completare teren notat cu simbolurile l-5-b-a-3-4-N-15-M-6, in loc de terenul in suprafața de 936 mp notat cu simbolurile s -m - 1- k- j -7, conf. expertizei S. A. înregistrata la Trib Prahova la nr. 574/06.05._ in dosarele penale nr. 1418/P/2007 si nr. 537/P/2008, cu consecința respingerii greșite a cererii de intervenție principala, acțiunii civile conexate și s-a dispus greșit grănițuirea proprietăților reclamantelor, intervenienților și pârâtului Vasii pe aliniamentul 5-b-a-3-4-N conf. completare raport de expertiza tehnica înregistrat la data nr. 893/ 9.03.2005 de către expert D. L. in loc de aliniamentul s-m -1 - k - j conf. expertizei tehnice efectuata de expert S. A. înregistrat la Tribunalul Prahova cu nr. 574/6.05.2011, li s-a respins greșit capătul de cerere in revendicare, terenul ocupat de Vasii abuziv la data introducerii procesului civil 946/2004 având suprafața hașurată conform expertizei S. A. ș -m- n- o-p t.

Pentru aceste motive, revizuenta a solicitat admiterea cererii sale de revizuire, constatarea pe cale incidentala a existentei infracțiunilor săvârșite de expert D. L. pentru care s-a prescris răspunderea penala, care a efectuat o expertiza defectuoasa si prin care i-a adus mari daune patrimoniale, materiale si morale, cu consecința schimbării in tot a sentinței civile nr. 324/14 aprilie 2005, constatarea dreptului de proprietate al reclamanților Vasii asupra terenului situat in orașul Comarnic, . A județul Prahova in suprafața de 936 mp identificat prin raportul de expertiza tehnica topografica inginer S. A., teren notat cu simbolurile s-m-l-k-j-7= 936 mp, admiterea cererii de intervenție principala, admiterea acțiunii civile conexata si dispunerea grănituirii pe aliniamentul s–m–k-j conform expertizei S. A. si admiterea capătului de cerere privind revendicarea terenului apreciat la data aceea ca fiind de 600 mp, întrucât s-a demonstrat prin acte si conform realității din teren prin expertiza efectuata de S. A. ca terenul notat cu simbolurile s-m-n-o-p-t a fost al reclamantelor P., iar din 2007 este al revizuentei si face parte din terenul adjudecat de 733 mp conf. act de adjudecare 19.06.2007.

S-a solicitat sa se dispună eliberarea terenului si lipsa de folosință, deoarece daunele materiale se întind pe o perioada de 8 ani de zile, precum și stabilirea pe baza unei expertize contabile a cheltuielile materiale si de judecata care au fost făcute in procesele civile si penale pe care le-a suportat din cauza expertizei defectuoase a expertei D. L. si a consecințelor acestei expertize. Din cauza expertei i s-a demolat un sfert din casa, astfel că solicită lipsa de folosința a terenului si a casei, reconstrucția ei etc, cheltuieli pe care nu le făcea daca experta D. L. efectua un raport de expertiza corect.

Revizuenta a solicitat și daune morale in valoare de 10.000 Euro, arătând că din cauza acesteia este purtata prin judecătorii timp de 8 ani, instanțele nu i-au făcut dreptate, a fost executată silit, s-a îmbolnăvit de supărare, a cheltuit bani pe medicamente, din cauza ca a lipsit de la serviciu nu a fost avansata, a fost jignita etc.

Revizuenta a arătat că s-a constituit parte civila în dosarele penale, solicitând daune materiale si morale, iar conform art. 15 alin. 1 lit. o din Legea 146/1997 sunt scutite de taxa judiciara de timbru acțiunile si cererile referitoare la cauzele penale inclusiv despăgubirile civile pentru daune materiale si morale decurgând din acestea.

Revizuenta a solicitat ca plata despăgubirilor sa se facă solidar cu Vasii G. si Vasii M. pana la achitarea integrala a despăgubirilor materiale si morale.

Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 322 pct. 4, 324 alin. 3 Cod proc. civilă, art. 21, art. 24, art. 44 pct. 1, 2 si 3 din Constituția României, art 6 paragraf 1 din CEDO, Primul Protocol adițional la Convenție art. 1 protecția proprietății.

În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri.

La data de 27.02.2013 revizuenta D. M. a completat temeiul cererii inițiale cu decizia nr. 66/2008 a Curții Constituționale care declară neconstituționalitatea art. 1 pct. 55 din Legea nr. 219/2005.

Intimatul V. G., legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, arătând că prin sentința civilă nr. 324 din 14.04.2005 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 946/2004 a fost admisă acțiunea civilă formulată de acesta și soția sa V. M. în contradictoriu și cu revizuenții D. M. și I. și în consecință s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului situat în or. Comarnic, . A, jud. Prahova în suprafață de 936 m.p. identificat prin raportul de expertiză tehnică topometrică ing. D. L. M. - completare, drept dobândit prin uzucapiune de lungă durată. De asemenea, s-a dispus grănițuirea proprietăților pe aliniamentul 5-b-a-3-4-N din același raport de expertiză. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr. 798/09.11.2005 a Tribunalului Prahova și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei 842/24.05.2006 a Curții de Apel Ploiești.

Intimatul a arătat că susținerile revizuenților nu pot fi avute în vedere, deoarece așa cum recunosc chiar aceștia, după pronunțarea sentinței civile a cărei revizuire se cere au formulat mai multe plângeri penale împotriva expertei D. L. pentru mai multe pretinse fapte penale comise cu ocazia efectuării expertizei topometrice în dosarul 946/2004 al Judecătoriei S.. In urma cercetărilor pentru toate aceste fapte s-a dispus neînceperea urmăririi penale. In căile de atac aceste soluții au fost menținute astfel că au căpătat autoritate de lucru judecat.

Relevantă în acest sens este rezoluția din data de 25.09.2012 a Parchetului S. pronunțată în dosarul nr. 485/P/2012, depusă de revizuenți, în considerentele căreia se arată „este de subliniat că numita D. L. M. a mai fost cercetată în dosarele 1340/P/2007 și 782/P/2005 pentru fapte imputate și anume pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. Penal și art. 246 C. Penal, constând în aceea că în calitatea sa de expert judiciar nu a consemnat în raportul de expertiză topografică realitatea din teren și că nu a ținut cont de actele de proprietate puse la dispoziție de părți.

In ambele cauze s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare, soluții care au fost menținute de instanțele judecătorești în căile de atac ordinare și extraordinare, ca fiind temeinice și legale. Prin urmare, pentru aspectele învederate de petentă în plângere există autoritate de lucru judecat. Nu are importanță ce încadrare juridică nouă a încercat petenta să le

atribuie faptelor reclamate, în mod cert acestea au fost analizate

anterior sub toate aspectele, astfel încât în cauză sunt incidente disp. art

10 al. 1 lit. j C.p.p”.

Referitor la raportul de expertiză tehnică judiciară nr.

574/06.05.2010 întocmit de expert S. A., acesta a fost dispus

în dosarele 1418/P/2007 și 527/P/2008 și a avut ca obiectiv „dacă

învinuitul G. E. a respectat metodologia și tehnica de

identificare, măsurare, delimitare și poziționare în zonă a suprafețelor de

teren aparținând părților din litigiu, prin raportare la normele tehnice de

identificare ale proprietăților, conform prevederilor legale". Concluziile

acestui raport de expertiză nu au fost reținute de organele judiciare, care prin

rezoluția din data de 02.11.2011 au dispus scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitului G. E., cercetat pentru art. 246 și art. 249

C. pen., deoarece faptele nu există, respectiv pentru art. 260 C.

penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Soluția a fost

menținută prin rezoluția din data de 12.12.2011 a Primului procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria S. și prin sentința penală nr.

36/06.03.2012 a Judecătoriei S., care au respins plângerile petentei

D. M., ca nefondate.

În ceea ce privește declarațiile martorilor P. A. și B. M. revizuenta D. M. a sesizat de mai

multe ori organele de cercetare penală cu privire la împrejurarea că, fiind

audiați ca martori în dosarele 946/2004, 219/2006 și 1492/2006 ale

Judecătoriei S. aceștia ar fi făcut declarații necorespunzătoare

adevărului, fapt ce a condus la inducerea în eroare a instanței de judecată. Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 535/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., care prin rezoluția din data de 03.04.2008 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților cercetați pentru art. 246 și art. 260 cod penal, deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Împotriva acestei soluții petenta D. M. a formulat plângere, care a fost soluționată de P. Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. prin rezoluția din data de 27.05.2008, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Mai departe petenta s-a adresat instanței de judecată, care prin sentința penală nr. 116/08.07.2008 a respins plângerea ca nefondată, la fel fiind respins și recursul declarat împotriva hotărârii instanței de fond.

Intimatul a arătat că anterior numita D. M. a mai formulat o sesizare cu același caracter împotriva numiților P. A. și B. M. pentru declarațiile date de aceștia în dosarul nr. 946/2004, afirmând că mărturiile acestora, deși mincinoase, au fost luate în considerare de către instanța de judecată la pronunțarea sentinței civile nr. 324/2005 a Judecătoriei S.. Plângerea a format obiectul dosarului penal nr. 368/P/2006 al Parchetului de lângă Judecătoria S., iar în urma cercetărilor efectuate a fost confirmată propunerea poliției de neîncepere a urmăririi penale pe considerentul că aspectele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, soluția fiind menținută și după exercitarea căilor de atac.

Intimatul V. G. a arătat că revizuenții nu au făcut dovada că expertul judiciar D. L. M. sau vreun martor care a participat la proces ar fi fost condamnat definitiv pentru vreo infracțiune privitoare la pricina ce a făcut obiectul dosarului nr. 946/2004 al Judecătoriei S., așa cum impun disp. art. 322, pct. 4 Cod pr. civilă pentru a putea solicita revizuirea sentinței civile 324/2005 în baza temeiului invocat. Dimpotrivă, ne aflăm într-o situație contrarie, în sensul că, pentru faptele persoanelor care au avut calitatea de expert sau martor în dosarul în cauză, de mai multe ori s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, soluțiile fiind definitive.

Dispozițiile art. 324, pct. 3, teza II, precum și cele ale art. 322, pct. 4, teza II Cod pr. civilă, nu sunt aplicabile, deoarece nu ne aflăm în ipoteza în care instanța de revizuire se pronunță mai întâi pe cale incidentală asupra existenței sau inexistenței unei infracțiuni privitoare la pricină, deoarece în speță nu a intervenit un impediment legal care să facă imposibilă pronunțarea unei hotărâri penale pentru stabilirea acestor infracțiuni, întrucât, pe de o parte, revizuenții au cunoscut încă din anii 2004 - 2005 atât conținutul raportului de expertiză cât și al declarațiilor martorilor, iar pe de altă parte, faptele imputate au fost deja cercetate sub toate aspectele și s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu există nicio infracțiune. Autoritatea de lucru judecat produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică (art. 10, alin. 1, lit. j, teza a II a Cod pr. penală).

Intimatul a solicitat ca la judecarea cererii de revizuire să se aibă în vedere și disp. art. 326 alin. 3 Cod pr. civilă, potrivit cărora „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", prevedere ce este menită să sublinieze limitele revizuirii, în sensul că aceasta este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care nu poate fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, doar dacă se încadrează în motivele expres și limitativ determinate de art. 322 Cod pr. civilă.

În susținerea întâmpinării, intimatul V. G. a depus la dosar înscrisuri.

Legal citată, intimata D. L. M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, excepția inadmisibilității acesteia si, in subsidiar, in cazul in care se vor respinge excepțiile invocate, a solicitat respingerea ca nefondata a cererii.

In ceea ce privește excepția tardivității cererii de revizuire, s-a solicitat a se lua act ca revizuientii și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 4 c.pr.civ., iar conform art. 324 alin. 3 C.pr.civ., termenul in care se poate face o cerere de revizuire în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, este de o luna si curge din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul.

In lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora.

Or, in speța de față revizuentii au invocat asa zisele fapte penale săvârșite de către aceasta in anul 2004, astfel cum chiar revizuentii recunosc in cererea dedusa judecații - fila 3 a cererii paragraful 2 - „faptele expertei D. L. au fost săvârșite la data de 2.12.2004", astfel că raportat la textul invocat anterior, termenul de 3 ani de la data săvârșirii faptelor invocate a trecut de foarte mult timp.

In acest sens s-a învederat de către intimata D. L. ca revizuenții o poartă prin instanțe de ani de zile, existând nenumărate hotărâri penale prin care s-a constatat nevinovăția sa sub aspectul faptelor imputate de aceștia.

Inca din anul 2006 prin decizia nr. 452/28.04.2006, pronunțata in dosarul nr. 2249/2006 de Tribunalul Prahova a fost respinsa in mod definitiv plângerea revizuentului D. I..

Ulterior, a promovat si soția lui, D. M., plângere împotriva sa, asupra acesteia pronunțându-se tot Tribunalul Prahova in 2008 prin decizia nr. 873/2008, in dosarul nr._ .

Se precizează că plângerile au continuat, toate fiind respinse atat de către procurori, cat si de către instanțele de judecata investite cu soluționarea plângerilor împotriva rezoluțiilor procurorilor, susținându-se de intimata D. L. M. că este nevinovata, iar susținerile celor doi, nefondate si denigratoare.

Mai arată intimata că în situația în care ultima hotărâre este o decizie a Curții de Apel Ploiești din aprilie 2012 (decizia nr. 559/20.04.2012 prin care s-a respins recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 36/6.03.2012- dosar nr._ ), nu ne putem raporta la aceasta ultima hotărâre, pentru ca ambii recurenți cunoșteau inca din anul 2006, respectiv 2008 ca nu poate fi trasa la răspundere penala, iar daca s-ar admite contrariul, am lipsi de eficienta dispozițiile legale prev. de art. 324 alin. 3 c.pr. civ., cata vreme s-ar acorda posibilitatea revizuentilor sa facă nenumărate plângeri penale si la fiecare noua plângere sa fie repuși in termenul de revizuire.

In ceea ce privește excepția inadmisibilității revizuirii, s-a solicitat să se constate ca potrivit art. 322 pct. 4 cpr.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză.

Or, in speța de fata se invoca faptul ca s-a săvârșit o infracțiune desi nu exista nicio hotărâre judecătoreasca care sa constate aceasta si nici nu este incidentă ipoteza in care se poate constata existenta unei infracțiuni direct de către instanța civilă.

Art. 324 alin. 3 c.pr.civ., teza a doua, privește in mod cert cazurile in care au intervenit împrejurări din cauza cărora constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, cum ar fi intervenirea prescripției.

Intimata D. L. M. a arătat că în cazul său nu este aplicabil acest text, cata vreme s-a constatat deja printr-o hotărâre penala ca nu este vinovata, caz in care instanța civila nu poate aprecia contrariul.

Daca se vor respinge excepțiile invocate, a solicitat intimata a se lua act ca pe fond cererea este nefondata, în condițiile în care în mod definitiv si irevocabil instanțele penale au hotărât ca nu este vinovata si toate susținerile revizuenților sunt nefondate.

În susținerea întâmpinării, intimata D. L. a depus la dosar înscrisuri.

Revizuentul D. I. a formulat la data de 21.06.2013 note de ședință, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, solicitând respingerea excepției tardivității, a inadmisibilității, cât și a autorității lucrului judecat, arătând că admisibilitatea cererii de revizuire reiese din interpretarea conținutului art. 324 punctul 3, teza 2 Cod procedura civila, care stabilește ca in cazurile prevăzute de art. 322, punctul 4, in lipsa unei hotărâri de condamnare, termenul de revizuire curge de la data când partea a luat la cunoștința de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai târziu 3 ani de la data producerii acestora, iar cercetarea penală nu mai este posibilă din cauza unui impediment legal: prescrierea răspunderii penale a faptelor și a răspunderii făptuitorului.

Organele penale au constatat acest impediment prin rezoluția din data de 25.09.2012 dată în dosarul penal nr. 485/P/2012, definitivă prin rezoluția prim-procurorului din data de 31.10.2012, comunicată la 06.11.2012, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 01.12.2012

Perioada de la care începe sa curgă termenul de 3 ani in care se poate cere revizuirea conform art. 324 punctul 3 teza a doua c.p.c. de toti cei interesați este perioada cuprinsa intre 06.11._15, în condițiile în care numai lui D. M. si făptuitoarei D. L. le-au fost aduse la cunoștința rezoluțiile pentru faptele săvârșite de expert D. L., iar revizuentul a aflat de aceste rezoluții si de expertiza penala efectuata de expert S. A. la data de 29.11.2012, drept pentru care a semnat cererea de revizuire in termenul prevăzut de art. 324 punctul 3 teza a doua c.p.c.

Expertiza a fost efectuata in anul 2011 de către expertul ing. S. A. in care s-a stabilit ca expertul G. a încălcat normele tehnice de identificare a proprietăților, in sensul ca nu a măsurat întreaga suprafața de teren si nu a folosit aparatura optica de precizie, dar expertul trebuia sa tina cont si era obligat conform obiectivelor instanței sa traseze linia de hotar conform sentinței 324,2005, adică pe aliniamentul precizat de D. L..

Prin sentința civilă nr. 1004/01.11.2013 Judecătoria S. a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, care, la rândul său, a declinat competența în favoarea Judecătoriei S..

Prin sentința civilă nr. 13CC din 12.02.2014 Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S., conform art. 323 alin. 1 Cod proc. civilă, unde dosarul a fost înregistrat la data de 07.04.2014 sub nr._ .

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria S. a pronunțat sentința civilă nr. 442/30.04.2014, prin care a respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată, obligând revizuenții la plata cheltuielilor de judecată către intimatul V. G. în sumă de 1.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că revizuenții D. M. și D. I. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 324/14 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 946/2004, definitivă prin decizia nr. 798/09.11.2005 a Tribunalului Prahova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de intervenienții D. M. și D. I., P. C. E. și P. M. G., decizie irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 842/24.05.2006 a Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința civilă a căreia revizuire se solicită a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții V. G. și V. M. în contradictoriu și cu revizuenții D. M. și D. I., ce au avut calitatea de intervenienți în cauză, și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului situat în or. Comarnic, . A, jud. Prahova, în suprafață de 936 m.p., identificat prin raportul de expertiză tehnică topometrică ing. D. L. M. - completare, drept dobândit prin uzucapiunea de lungă durată.

Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a dispus grănițuirea proprietăților pe aliniamentul 5-b-a-3-4-N din același raport de expertiză.

Revizuenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă, potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină.

De asemenea, revizuenții au invocat și dispozițiile tezei a doua de la punctul 4 al art. 322 Cod pr. civilă, în sensul că în situația în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate.

Deși se solicită de revizuenții ca în raport de rezoluțiile din data de 25.09.2012 și 31.12.2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria S., prin care s-a constatat prescrisă răspunderea penală a expertei D. L., să se constate pe cale incidentală existența infracțiunii de mărturie mincinoasă și a celorlalte infracțiuni săvârșite de experta arătată, în subsidiar, arătându-se că și împotriva martorilor B. M. și Peticită A. au formulat plângere pentru mărturie mincinoasă, însă prin rezoluția din data de 03.04.2008 aceștia au fost scoși de sub urmărire penală, deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea penală, este de observat că ulterior pronunțării sentinței civile a cărei revizuire se cere, revizuenții au formulat mai multe plângeri penale împotriva expertei D. L., solicitând cercetarea acesteia pentru mai multe fapte penale comise cu ocazia efectuării expertizei topometrice în dosarul 946/2004 al Judecătoriei S..

In urma cercetărilor penale s-a dispus neînceperea urmăririi penale. In căile de atac aceste soluții au fost menținute, astfel cum rezultă din rezoluția din data de 25.09.2012 a Parchetului S. pronunțată în dosarul nr. 485/P/2012, în considerentele căreia se arată „este de subliniat că numita D. L. M. a mai fost cercetată în dosarele 1340/P/2007 și 782/P/2005 pentru fapte imputate și anume pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. Penal și art. 246 C. Penal, constând în aceea că în calitatea sa de expert judiciar nu a consemnat în raportul de expertiză topografică realitatea din teren și că nu a ținut cont de actele de proprietate puse la dispoziție de părți.

În ambele cauze s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare, soluții care au fost menținute de instanțele judecătorești în căile de atac ordinare și extraordinare, ca fiind temeinice și legale. Prin urmare, pentru aspectele învederate de petentă în plângere există autoritate de lucru judecat. Nu are importanță ce încadrare juridică nouă a încercat petenta să le atribuie faptelor reclamate, în mod cert acestea au fost analizate anterior sub toate aspectele, astfel încât în cauză sunt incidente disp. art. 10 al. 1 lit. j C.p.p, iar decizia penală nr. 452/28.04.2006 se bucură de autoritate de lucru judecat, Tribunalul Prahova arătând că nu sunt indicii că experta D. L. M. să fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu ori infracțiunea de mărturie mincinoasă prin efectuarea raportului de expertiză”.

Referitor la raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 574/06.05.2010 întocmit de expert S. A., acesta a fost dispus în dosarele 1418/P/2007 și 527/P/2008 și a avut ca obiectiv „dacă învinuitul G. E. a respectat metodologia și tehnica de identificare, măsurare, delimitare și poziționare în zonă a suprafețelor de teren aparținând părților din litigiu, prin raportare la normele tehnice de identificare ale proprietăților, conform prevederilor legale".

Concluziile acestui raport de expertiză nu au fost reținute de organele judiciare, care prin rezoluția din data de 02.11.2011 au dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G. E., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 C. pen (deoarece faptele nu există), respectiv pentru art. 260 Cod penal (întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală).

Soluția a fost menținută prin rezoluția din data de 12.12.2011 a Primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. și prin sentința penală nr. 36/06.03.2012 a Judecătoriei S., care au respins plângerile petentei D. M. ca nefondate.

Și în ceea ce privește declarațiile martorilor P. A. și B. M., revizuenta D. M. a sesizat de mai multe ori organele de cercetare penală cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de mărturie mincinoasă, arătând că, fiind audiați ca martori în dosarele 946/2004, 219/2006 și 1492/2006 ale Judecătoriei S., aceștia ar fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului, fapt ce a condus la inducerea în eroare a instanței de judecată.

Plângerea a făcut obiectul dosarului nr. 535/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S., care prin rezoluția din data de 03.04.2008 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a martorilor cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 260 cod penal, deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Împotriva acestei soluții petenta D. M. a formulat plângere, care a fost soluționată de P. Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. prin rezoluția din data de 27.05.2008, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, iar instanța de judecată, prin sentința penală nr. 116/08.07.2008, a respins plângerea ca nefondată, soluție definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva hotărârii instanței de fond.

Revizuenta D. M. a mai formulat o plângere penală împotriva numiților P. A. și B. M. pentru declarațiile date de aceștia în dosarul nr. 946/2004, afirmând că mărturiile acestora, deși mincinoase, au fost luate în considerare de către instanța de judecată la pronunțarea sentinței civile nr. 324/2005 a Judecătoriei S., ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 368/P/2006 al Parchetului de lângă Judecătoria S., în care a fost confirmată propunerea poliției de neîncepere a urmăririi penale pe considerentul că aspectele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, soluția fiind menținută și după exercitarea căilor de atac.

Astfel fiind, revizuenții nu au făcut dovada că expertul judiciar D. L. M. sau vreun martor care a participat la proces ar fi fost condamnat definitiv pentru vreo infracțiune privitoare la pricina ce a făcut obiectul dosarului nr. 946/2004 al Judecătoriei S., așa cum impun dispozițiile art. 322 pct. 4 Cod pr. civilă, pentru a putea solicita revizuirea sentinței civile 324/2005.

Mai mult, în cauză există situația contrară celei reglementate de art. 322 pct.4 Cod proc.civilă din 1865, în sensul că faptele persoanelor care au avut calitatea de expert sau martor în dosarul în cauză au fost cercetate penal, în mai multe cauze, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, soluțiile fiind definitive.

Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 324 pct. 3 teza a-II-a, precum și cele ale art. 322 pct. 4 teza a-II-a Cod pr. civilă din 1865, nu sunt aplicabile, deoarece nu ne aflăm în ipoteza în care instanța de revizuire se pronunță mai întâi pe cale incidentală asupra existenței sau inexistenței unei infracțiuni privitoare la pricină, deoarece în speță nu a intervenit un impediment legal care să facă imposibilă pronunțarea unei hotărâri penale pentru stabilirea acestor infracțiuni, întrucât faptele reclamate au fost cercetate pe fondul lor, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că nu s-a săvârșit vreo infracțiune.

Este de menționat că revizuenții au cunoscut încă din anii 2004 - 2005 atât conținutul raportului de expertiză, cât și al declarațiilor martorilor, exercitându-și dreptul de a formula plângeri penale cu privire la aceste mijloace de probă, pe care, potrivit aprecierii lor, le-au considerat nelegale.

Or, potrivit art. 10 alin. 1 lit. j Cod proc. penală din 1968, autoritatea de lucru judecat produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică, dispoziție legală regăsită în actuala reglementare a art. 6 Cod pr. penală („ne bis in idem”), nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

Pentru cele ce preced, instanța de fond a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată, apreciind că nu este incident cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 4 Cod proc.civilă din 1865, cu consecința obligării revizuenților, în temeiul art. 274 Cod proc.civilă, la plata cheltuielilor de judecată către intimatul V. G. în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariul avocatului ales.

Deși intimata D. L. M. a solicitat, la rândul ei, obligarea la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea transportului pe ruta Ploiești-S., respectiv de la localitatea de domiciliu la sediul instanței, depunând bonul fiscal din data de 05.05.2013, instanța de fond a reținut că această parte nu a făcut dovada că ar fi efectuat respectiva deplasare, înscrisurile depuse la dosar fiind trimise prin poștă, iar partea nu s-a prezentat în instanță la vreunul dintre termenele acordate, motive pentru care nu va fi admisă această solicitare.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel, în termen legal, revizuenții D. M. și D. I., precum și P. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a încălcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin 2 C., judecarea cauzei in absenta lui V. M. si P. C. care nu au fost legal citate. Totodată, este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea greșita a legii, nefiind aplicate corect dispozitile art. 322 pct. 4, C.p.c. si art. 184 C.p.c, din analizarea considerentelor acesteia neputându-se determina care ar fi temeiul de drept care sa justifice soluția instanței de fond.

Apelanții au arătat, în continuare, că prin soluția dată, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, sentința cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii. De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, trebuind sa cerceteze falsul expertizei invocat de revizuenți, al raportului de expertiza intocmit de D. L., cercetarea falsului fiind solicitata atat de D. Maiana, D. I.. Și nu în ultimul rând, cheltuielile la care au fost obligați de instanța de judecata pentru un termen in care sa judecat cererea sunt mari conform art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța trebuind sa micșoreze onorariul avocatului, conform cu onorariul avocatului lui D. I. .

Apelanții au solicitat admiterea apelului, cu consecința casării sentinței atacate, reținerea cauzei spre judecare, in vederea administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei conform celor de mai sus, cu cheltuieli de judecata in toate instanțele.

În motivarea cererii de apel, apelanții au arătat că procedând la judecarea cauzei in absenta intimaților P. C. E. si V. M. G., care nu au fost legal citate, instanța de fond a incalcat dispozițiile art. 85 si art. 107 C.p.c, care prevăd ca judecătorul nu poate hotarî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părtilor, respectiv ca președintele va amâna judecata ori de cate ori va constata ca partea care lipsește nu a fost citata cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității. Încălcarea normelor procedurale enunțate se constituie în garanții ale asigurării a doua principii fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității si principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate in aceste condiții sancțiunea nulității prev. de art. 105 alin 2 C.p.c.

Apelanții au arătat că V. M. G. nu locuiește la adresa din Comarnic . A, Județul Prahova, proprietatea de la aceasta adresa din 2004 este a apelanților, casa fiind închisă din anul 2008, apelanții nemailocuind acolo. V. M. nu mai locuiește la aceasta adresa din 2004, ci în ., Comarnic, județ Prahova.

De asemenea, P. C. E. este domiciliata in Belgia, Bruxelles, Anderlecht, Place Bara 2/3, nr. 1070. La primul termen s-a invocat de instanța lipsa de procedura, pe citație fiind trecuta plecata in Belgia. La termenul următor au arătat ca in primul ciclu procesual a fost reprezentata de apelant si ca o reprezintă in baza mandatului avut. Din hotărârea instanței reiese ca nu s-a ținut cont de mandatul avut deoarece in hotărâre este trecuta ca respinge cererea in contradictoriu cu intimații P. C. care domiciliază in S.,iar ea locuiește de 4 ani in Belgia.

Referitor la motivele contradictorii si străine de natura pricinii, apelanții au arătat că instanța de fond a respins excepția tardivității si a inadmisibilitatii invocate de D. M., de asemenea, a respins cerera pe motivul ca revizuentii nu au făcut dovada ca expertul judiciar sau vreun martor nu ar fi fost condamnat definitiv pentru vreo infracțiune privitoare la pricina asa cum impun art. 322 PCT 4 C.; astfel: "in cauza nu a intervenit un impediment legal care sa faca imposibila pronunțarea unei hotărâri penale" si ca exista autoritate de lucru judecat.

Cele trei motive invocate de instanța nu se pot retine din urmatorele considerente: sunt motive de admisibilitate iar instanța de fond a admis cererea de revizuire; chiar si invocate de instanța pe fond acestea nu se pot retine

Apelanții au arătat că și-au întemeiat acțiunea pe art. 322 pct 4 C proc civila, pentru cazul in care hotărârea s-a dat in temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau in urma judecații. Prin inscris declarat fals in cursul sau in urma judecații in sensul art. 322 pct. 4 C.p.c. se înțelege si înscrisul al cărui conținut nu este real, cum este cazul nostru raportul de expertiza efectuat de D. L..

Art. 322 pct. 4 C.p.c. permite instanței de revizuire sa constate falsul in interiorul cererii de revizuire sau in cadrul unui alt proces. In aplicarea acestei dispoziții legale instanța sesizata cu cererea de revizuire are obligația de a stabili daca raportul de expertiza avut in vedere la pronunțarea hotărârii atacate are ori nu un conținut real.

Art. 324 pct. 3 teza a 2-a in lipsa unei hot de condamnare termenul curge de la data cand partea a luat la cunoștința de imprejurările pentru care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora.

Art. 184 C.p.c invocat permite instanței sa constate falsul atunci cand nu este caz de judecata penala sau daca acțiunea s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civila prin orice mijloace de dovada.

Motivația instanței de fond privind faptul ca trebuia sa facă dovada ca expertul a fost arestat nu poate fi primita. Faptul ca expertul nu a fost trimis in judecata sau ca nu a putut fi cercetat pentru motivul indicat in plângerea mea, nu înlătura caracterul fals al înscrisului, sunt pe deplin îndreptățiți in temeiul acestui text de lege sa promovam o acțiune in cadrul căreia sa se verifice daca expertiza contestata este sau nu falsa. Depun decizia curții de apel București-nr. 1009/5.10.2010

In decizia curții de apel București nr. 1009/5.10.2010 secția a III-a civila in dosarul nr._ in ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiata pe disp. art. 322 pct. 4 C. pr. civ. in partea privind "înscrisul care a stat la baza pronunțării unei soluții a fost declarat fals in cursul sau in urma judecații "Curtea a apreciat ca si in acest caz pentru a putea fi admisa revizuirea, înscrisul trebuie sa fi fost determinant in darea hotărârii si înscrisul este fals in sensul pct. 4, nu numai atunci când falsul este stabilit prin hotărâre de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni, ci si atunci când prin operațiile de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune.

In conformitate cu art. 324 alin. 1 pct. 3 C. in lipsa unei hotărâri de condamnare cererea de revizuire se poate introduce in termen de trei ani de la data cand partea a luat la cunoștința de împrejurarea pentru care constatarea nu se mai poate face prin hotărâre judiciara, de unde rezulta ca nu este esențial pentru admisibilitatea revizuirii o condamnare a expertului. Interpretarea rigida a art. 322 pct. 4 si art. 324 alin. 1 pct. 3 in sensul ca revizuirea ar fi admisibila numai in cazul existentei unei hotărâri penale de condamnare ar duce la situația ca hotărârea pronunțata in materie civila întemeiată pe un raport de expertiza eronat sa fie menținută in ciuda situației de fapt ceea ar duce grave prejudicii in raporturile juridice civile si ar reclama condamnarea expert pentru a se putea obține îndreptarea hotărârii judiciare. Instanța de revizuire nu poate respinge ca neîntemeiată o asemenea cerere fără a săvârși o denegare de dreptate, nici un judecător nu poate refuza judecarea unei cereri pe motiv ca nu are lege aceasta constituind o limitare tacita a dreptului persoanei de a se adresa justiției fapt inadmisibil in virtutea art. 21 alin. 2 din Constituție care statuează ca nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Art. 21 din Constituție consacra drept oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea dreptului si intereselor legitime.

Instanța penală a constatat existența impedimentului legal in obținerea unei hotărâri penale de constatare a infracțiunii in sensul art. 322 pct. 4 C.p.c .

Prin concluzie nu are relevanta in cauza imprejurarea ca s-a decis in mod definitiv ca nu se poate începe urmărirea penala împotriva făptuitoarei pentru aceleași fapte deoarece prin plângerea penala depusa in 6 ianuarie 2012 au invocat un alt motiv care trebuia cercetat si anume expertiza efectuata in penal de expert S. A., pe care nu au putut sa o obțină decât in decembrie 2011 prin instanța penala.

P. la acest moment nu au avut nici un fel de dovada ca experta D. L. a stabilit in alt loc terenul conform contractului de vânzare cumpărare nr. 3037/1941 pe care Vasii l-a primit de la părinți, teren dedus judecații in dosarul civil in care s-a dat sentința nr. 324/2005 a cărui revizuire o invocă.

După ce s-au dat rezoluțiile din dosar nr. 782/P/2005 si 1340/P/2007 pentru art. 246 Cp si 289 Cp in temeiul art 228 al 6 rap la art 10 lit b, C.p.p . pentru cauza de împiedicare a acțiunii fapta nu este prevăzuta de legea penala, si decizia penala a Tribunalului Prahova nr. 873 /6.10.2008 - dosar_ apreciază ca la acel moment nu exista dovezi privind săvârșirea de către intimata făptuitoare D. L. a vreunei infracțiuni legate de efectuarea raportului de expertiza, ulterior au fost descoperite dovezi, fapte care o acuza pe făptuitoarea D. L. si pe care nici procurorul si nici instanța nu le-au administrat pentru ca nu au știut de ele, iar eu am putut sa fac dovada de abia in 2012 .

În anul 2008 nu se efectuase expertiza penala de către expert S. A. dispusa de instanța penala pentru a putea lamuri toate aspectele legate de aceasta proprietate, in decembrie 2011 i-a fost adusa la cunoștința, iar la 6 ianuarie 2012 a si introdus plângerea la P..

Astfel conform art. 228 C.p.p. ultim alineat, daca ulterior procurorul in dosarul nou format 485/P/2012 constata in urma cercetărilor prin dovada depusa de apelant expertiza efectuata de S. A. in 6.1.2012 ca nu a existat sau ca a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penala, procurorul infirma rezoluția si restituia actul organului de urmărire dispunând începerea urmăririi penale. Deci rezulta ca nu exista puterea lucrului judecat, invocat de instanța de fond, atâta timp cat apelantul a invocat un alt motiv care nu fusese cunoscut de procuror si instanțele penale la soluționarea plângerilor anterioare, aceasta dovada si motiv trebuia cercetat, iar ulterior, daca nu intervenea prescriptia răspunderii penale, D. L. era trimisa in judecata. Dar procurorul nu a mai putut cerceta din cauza ca a intervenit prescripția răspunderii penale.

Procurorul a stabilit in concluzie in rezoluția din 25.09.2012 dosar 485/P/2012: "chiar daca s-ar constata ca numita D. L. a efectuat o expertiza tehnica defectuoasa (cu știința sau din culpa) răspunderea penala pentru o astfel de fapta este prescrisa iar pentru considerentele arătate in temeiul disp. art. 228 al 6 C.p.p. rap la art 10 al 1 lit g si d a dispus neînceperea urmăririi penale, pentru 260 al. 1 si 4 c pen, 249 C p, 246 C p si art. 289 Cp faptul ca acțiunea penala nu poate fi pusa in mișcare din cauza ca a intervenit prescripția răspunderii penale, iar pentru faptele prev. de art. 221 C p si 264 C p deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub latura obiectiva.

Astfel procurorul a stabilit că nu se mai pot face cercetări pe linie penală pentru motivul invocat de mine in plângerea depusa in dosarul penal nr. 485/P/2012 deoarece nu mai este posibilă datorită unor impedimente legale, precum prescripția răspunderii penale. Or, asemenea împrejurări trebuiau sa fie reținute în speță, ceea ce trimite la concluzia că soluția respingerii cererii de revizuire, pe fondul refuzului instanțelor de a cerceta falsul raportului de expertiza, este nelegală.

Instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere solicitat D. M. si de D. I., și anume sa se constate ca raportul de expertiză este fals. Înscrisul fals intocmit de D. L. nu poate fi înlăturat decât prin declasarea procedurii prev. de art. 184 C. cand nu este caz de judecata penala sau când acțiunea s-a prescris. Art. 184 C. permite persoanei interesate sa solicite instanței civile sa constate falsul unui înscris pretins prin orice mijloace de dovada atunci când nu este caz de judecata penala sau daca acțiunea publica s-a stins sau s-a prescris. Art. 184 C. prevede ca falsul poate fi cercetat prin orice mijloc de proba. F. de aceasta posibilitate pe care o oferă textul de lege in vederea examinării unui înscris fie ei si raport de expertiza ca fiind sau nu conform cu realitatea, daca instanța de fond considera ca din actele dosarului nu rezulta cu evident împrejurarea ca raportul de expertiza contestat este neconform cu realitatea trebuia sa dea eficienta dispozițiilor art. 184 C., in sensul administrării probei solicitate cu expertiza iar in acest sens trebuia sa urmărească ca raportul de expertiza ce se va încuviința, sa stabilească daca expertiza contestata conține sau nu aspecte care nu corespund realității.

Conform art. 274 alin. 3 C.p.c. instanța poate sa micșoreze onorariu avocaților. Prin reducerea cuantumului onorariului avocațial pus in sarcina părții care a pierdut procesul instanța nu intervine in contractul de asistenta juridica si nu-l modifica, in sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază in ce măsura onorariu pârtii care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se afla in culpa. Apelanții au plătit 400 lei onorariu de avocat conform chitanței de la dosar pentru aceeași cauza, iar durata judecării procesului a fost un termen, restul au fost amânări, iar procesul nu era nou, era o revizuire, fara dificultate si complexitate, iar volumul de munca presupus de pregătire a apărării in cauza era de circa o ora, astfel ca plata cheltuielilor de judecata la care au fost obligați trebuie sa fie micșorată cel puțin la 400 lei.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

In raport de motivele de apel, intimații V. G. șj V. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în mod greșit apelanții susțin ca instanța de fond a procedat la judecarea cauzei în absența intimaților V. (fostă P.) M. G. și P. C. E., pe motiv că nu ar fi fost legal citate. La termenul la care s-a judecat cauza procedura de citare cu acestea a fost legal îndeplinită potrivit dovezilor de citare aflate la dosar. Revizuenții D. M. și D. I. își invocă propria culpă, deoarece ei sunt cei care au promovat cererea de revizuire și aveau obligația să încunoștințeze instanța despre o eventuală schimbare a domiciliului pentru vreuna din părți. Înainte de soluționarea cererii de revizuire Judecătoria S. și Tribunalul Prahova și-au declinat reciproc competența, dosarul ajungând chiar la Curtea de Apel Ploiești care a statuat în calitate de regulator de competență. Nici în fața acestor instanțe revizuenții, deși au fost prezenți la anumite termene, nu au făcut nici o mențiune cu privire la intervenirea vreunei schimbări de domiciliu pentru cele două intimate.

Mai mult, în ceea ce o privește pe P. C. E., revizuenta D. M. a răspuns pentru aceasta, prezentându-se în instanță atât în nume propriu cât și ca mandatară pentru intimata menționată. Chiar în cuprinsul prezentelor motive de apel revizuenții recunosc acest lucru, ceea ce face ca susținerile lor să fie contradictorii.

Faptul că instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate invocata de intimata D. L. pe considerentul că o asemenea cerere este în principiu admisibilă, aceasta nu înseamnă în mod automat și admiterea pe fond a cererii de revizuire. Pentru a putea fi admisă cererea trebuia să se dovedească că sunt îndeplinite strict condițiile prevăzute de temeiul juridic invocat, respectiv în speță dispozițiile art. 322, pct. 4 din codul de procedură civilă nemodificat.

Invocarea unei Decizii de speță pronunțată de Curtea de Apel București nr. 1009/05.10.2010, nu are relevanță în cauză deoarece, pe de o parte, jurisprudența nu reprezintă izvor de drept, iar pe de altă parte, decizia respectivă are în vedere o cu totul altă stare de fapt, diferită față de cea din prezenta cauză.

In mod greșit apelanții afirmă în cuprinsul motivelor de apel că instanța de fond nu a cercetat „expertiza efectuată în penal de expert S. A.".

În considerentele sentinței atacate referitor la raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 574/06.05.2010 întocmit de expert S. A., s-a reținut că, acesta a fost dispus în dosarele 1418/P/2007 și 527/P/2008 și a avut ca obiectiv „dacă învinuitul G. E. a respectat metodologia și tehnica de identificare, măsurare, delimitare și poziționare în zonă a suprafețelor de teren aparținând părților din litigiu, prin raportare la normele tehnice de identificare ale proprietăților, conform prevederilor legale". Concluziile acestui raport de expertiză nu a fost reținute de organele judiciare care prin rezoluția din data de 02.11.2011 au dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G. E. cercetat pentru art. 246 și art. 249 C. pen, deoarece faptele nu există, respectiv pentru art. 260 C penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Soluția a fost menținută prin rezoluția din data de 12.12.2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria S. și prin sentința penală nr. 36/06.03.2012 a Judecătoriei S. care au respins plângerile petentei D. M., ca nefondate.

Dispozițiile art. 184 Cod pr.civilă invocate de apelanți în motivele de apel nu sunt aplicabile în speță, deoarece se referă la procedura în fața primei instanțe, eventual în apel sau recurs în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse la materiile respective.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare în cadrul căreia nu pot fi puse în/discuție aspecte privind temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, decât dacă se încadrează în motivele expres și limitativ determinate de art. 322 Cod pr. civilă. Conform prevederilor art. 326, alin. 3 Cod pr. civilă nemodificat: „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Nici criticile privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului nu sunt întemeiate. în mod greșit se susține că acesta este foarte mare în raport de munca depusă, întrucât nu se are în vedere complexitatea cauzei, natura litigiului cu origini din anul 2004, multitudinea hotărârilor judecătorești pronunțate atât civile cât și penale pe care. revizuenții le aduc în discuție, maniera ambiguă și incoerentă în care revizuenții înțeleg să formuleze numeroase cereri, multitudinea temeiurilor juridice invocate și modalitatea în care revizuenții le interpretează etc. (a se vedea inclusiv prezentele motive de apel). Toate acestea obligă la apărări care sunt consecința conduitei procesuale a apelanților, onorariul perceput fiind chiar mic în raport de. efortul și timpul necesar pregătirii apărărilor pe care cererile acestora le determină.

Deși apelanții nu sunt niște adversari comozi, după cum lesne se observă, iar pregătirea apărării nu este ușoară, cum cu rea credință afirmă aceștia, totuși onorariul perceput este mic întrucât s-au avut în vedere posibilitățile materiale modeste ale intimaților V. G. și M., care sunt persoane în vârstă, pensionari, cu probleme de sănătate, cauzate și de atitudinea familiei D. care îi poartă de ani de zile fară temei prin procese.

Este jenant să se susțină că un onorariu de 1000 lei impozabil este mare în raport de „agresivitatea" procesuală a apelanților D. și de dificultățile, uzura, fizică și psihică, pe care aceasta le generează pentru pregătirea și susținerea apărării de către cealaltă parte.

Revizuenții D. M. si D. I. cu formulat completare a motivelor de apel, arătând că potrivit art. 287 C.p.c. cerințele de la pct. 3 si 4 referitoare la motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul respectiv dovezile invocate in susținerea apelului, pot fi împlinite pana cel mai târziu la prima zi de înfățișare

Sentința data de instanța de fond este nelegala si netemeinica si pentru următoarele motive: revizuirea este o cale extraordinara de atac procedural pentru înlăturarea erorilor de fapt care ar putea fi cuprinse in hotărârile definitive si irevocabile cum este cazul sentinței 324/2005.

Prin sentința de fond atacata cu apel susțin că li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Constituția României si de art 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale si dreptul la acces la justiție.

Nu s-a respectat practica juridica privitoare la art. 322 pct. 4 si art. 184 C.p.c.

Înscrisul fals întocmit de parata nu poate fi înlăturat decât prin declanșarea procedurii prevăzute de art. 184 C.p.c. când nu este caz de judecata penala sau daca acțiunea s-a prescris falsul se va cerceta de instanța civila prin orice mijloc de proba, inclusiv instanța poate dispune efectuarea unei alte expertize când ar retine in considerente ca actele din dosar si expertizele invocate nu releva falsul pretins.

Instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind falsul invocat al raportului de expertiza efectuat sub semnătura privata de D. L. care trebuia cercetat conform art 184 C.p.c prin orice mijloc de proba și asupra capătului de cerere privitor la revizuirea sentinței conf. art 322 pct 5 C.p.c. respective revizuirea unei hotărâri pe baza unui înscris nou si anume raport de expertiza efectuat de expert S. A..

Acest motiv de revizuire a fost introdus in scris la instanța de fond de avocat Carlea P. angajat pentru D. I. la dosarul cauzei, completând motivele inițiale de revizuire, iar ulterior cand s-a trecut la starea de judecata acesta in fata instanței a motivat si solicitat admiterea revizuirii si pe art 322 pct 5 C.p.c. - din sentința dispusa de instanța de fond nu reiese de nicăieri ca ar fi cercetat revizuirea si din acest punct de vedere .

În jurisprudența CEDO s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un „defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza S. P. c. României). CEDO a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, numai „circumstanțele nou descoperite", iar nu „circumstanțele noi". Circumstanțele care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt „nou descoperite", în timp ce circumstanțele care privesc cazul, dar au luat naștere după proces, sunt „ noi".

Cercetarea falsului intra in competenta instanței civile in sensul art 184 C.p.c. și presupune cazurile in care acțiunea penala nu poate fi promovata impotriva autorului, atunci când nu este caz de judecata penala sau daca acțiunea sa stins sau sa prescris, verificarea pretinsului fals urmează a se face de instanța civila investita cu judecarea cererii de revizuire pe baza de probe administrate in fata ei, altfel ar însemna ca greșelile de judecata a căror înlăturare s a urmărit prin art 322 C.p.c. sa ramana in ființa iar hotărârea nedreapta bazata pe ele sa continue sa producă efecte vezi C.S.J. secția civila decizia 89/1990, in BJ - Baza de date ); CA București dec 1516/2006; decizia nr. 5606/2000 in BJ. - Baza de date înscrisul poate fi fals independent de săvârșirea sau nu a unei infracțiuni, un înscris poate conține o alterare a realității apta sa producă consecințe juridice vezi practica juridica.

Intimata D. L. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de D. M., D. I. și P. C..

În primul rând a invocat excepția lipsei calității de reprezentant pentru P. C. în ceea ce o privește pe D. M., întrucât aceasta nu a făcut dovada existenței unei procuri speciale de reprezentare în cadrul prezentului litigiu, respectiv de a formula apel împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de revizuire,

Referitor la motivul ce vizează judecarea cauzei cu lipsa de procedură în ceea ce o privește pe V. M. G., acesta este lipsit de interes, această parte neformulând apel împotriva sentinței Judecătoriei S., iar apelanții sunt părți adverse, astfel încât nu pot reclama o vătămare.

În ceea ce privește lipsa de procedură cu apelanta P. C., aceasta a fost citată la adresa indicată de către revizuenți, nu a fost schimbată modificarea domiciliului prin scrisoare recomandată cum prevăd dispozițiile art. 98 c.pr. civ. potrivit căruia schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisa de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului. Mai mult, chiar în cuprinsul cererii de apel se pretinde că a fost reprezentată de mandatar D. M., astfel încât nu se poate invoca o asemenea neregularitate.

In cuprinsul hotărârii nu sunt motive contradictorii sau străine de natura pricinii așa cum se susține, faptul că instanța a respins excepția inadmisibilității și a tardivității invocată de către mine putând fi invocat doar de mine, ca parte interesată, nu de apelanți.

În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct 4 cpr.civ., potrivit căruia se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză; art. 324 pct. 3 prevede că se poate formula o asemenea cerere din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. în lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora; Or nu există o asemenea hotărâre de condamnare, iar termenul de trei ani este de mult depășit motiv pentru care reiterez excepția inadmisibilității și tardivității cererii de revizuire.

Art. 184 cpr.civ., potrivit căruia când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă se află în cadrul capitolului privind administrarea dovezilor în fața primei instanțe, nefiind incident în cazul căii extraordinare de atac a revizuirii. Chiar și în condițiile în care veți aprecia că este aplicabil, instanța nu putea constata fals înscrisul, respectiv raportul de expertiză întocmit de mine, câtă vreme o instanță penală constatase că o asemenea infracțiune nu există, deci nu e cazul stingerii sau prescrierii acțiunii publice.

Intimata a arătat că nu a fost cercetată numai în dosarul nr. 485/P/2012, așa cum încearcă apelanții a induce în eroare instanța, ci și în cadrul dosarelor nr. 1340/P/2007 și 782/P/2005, astfel încât există autoritate de lucru judecat conform art. 10 alin. 1 lit. j din codul de procedură penală din 1968 ce se regăsește în actualul art. 6 c.pr.pen, potrivit căruia nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar sub altă încadrare juridică.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, revizuenții solicită în mod nelegal reducerea onorariului avocatului intimatului V. G., acesta fiind rezonabil în condițiile în care revizuenții îi poartă pe drumuri și în procese de atâția ani. Mai mult, instanța a respins și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, deși, dacă se verifica, se observa că a fost prezentă la arhiva instanței unde a solicitat consultarea dosarului, cheltuiala fiind ocazionată de promovarea prezentei cereri de chemare in judecată și nu de intenția de se plimba prin arhivele instanței, dar nu a înțeles să mai declare apel pentru acest motiv, în speranța că vor înceta și revizuenții.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Conform art.85 C.pr.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune astfel.

Potrivit art.105 alin.2 C.pr.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.

Totodată, prin dispozițiile art.107 din același act normativ s-a statuat că președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub pedeapsa nulității, care potrivit art.108 alin.2 C.pr.civ., în cazul nulităților relative, pot fi invocate numai de partea care are interes să o invoce..

În primul ciclu procesual, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.442/30.04.2014, intimata V. (fostă P.) M. G. a fost citată la adresa din Comarnic, ., județul Prahova, rezultată din dosarul nr.946/2004 a Judecătoriei S. în care a fost pronunțată sentința civilă nr.324/14.04.2005.

Este lesne de observat că apelanții-revizuenți, deși aveau obligația indicării numelui, prenumelui și domiciliului actual al fiecărei părți din proces, obligație dedusă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.326 cu art.112 C.pr.civ., nu s-au conformat acestei îndatoriri întrucât nici în cuprinsul cererii de revizuire dar nici pe parcursul soluționării acesteia de prima instanță nu au semnalat împrejurarea că intimata menționată ar locui, de fapt, la o altă adresă pe care nu au adus-o la cunoștința instanței de fond, aceste susțineri fiind formulate abia prin cererea de apel dedusă spre soluționare.

Mai mult decât atât, apelanții-revizuenți nu se pot prevala nici măcar de împrejurarea că nu ar fi cunoscut că intimata și-a schimbat domiciliul, în condițiile în care chiar Dumitrscu M. și D. I. au recunoscut că imobilul din Comarnic, ., județul Prahova este din anul 2004 proprietatea lor.

Nu în ultimul rând, tribunalul reține că nulitatea hotărârii primei instanțe pentru nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu intimata V. (fostă P.) M. G. are un caracter relativ, putând fi invocată doar de partea interesată, în condițiile art.108 alin.2 C.pr.civ., apelanții-revizuenți nejustificând vreun interes pentru a se prevala de această neregularitate procedurală.

În ceea ce privește situația apelantei-intimate P. C. E. care, într-adevăr, are domiciliul efectiv în Belgia, instanța de control judiciar constată că această parte a fost citată de prima instanță la două adrese situate pe raza orașului S., iar la termenul din 01.03.2013 revizuenta D. M. a adus la cunoștință împrejurarea schimbări domiciliului acestei intimate, fără a indica în concret noua adresă în vederea legalei citări. La termenul următor din 19.04.2013, aceeași revizuentă s-a prevalat de calitatea de mandatar al intimatei P. C. E. astfel că Judecătoria S. a constatat acoperită lipsa de procedură (fila 131 dosar_ ).

Este adevărat că, după soluționarea conflictului negativ de competență dintre Judecătoria S. și Tribunalul Prahova, prima instanță desemnată ca fiind competentă a citat-o pe P. C. E. din nou la cele două adrese din orașul S., fără a lua în considerare calitatea de mandatară a revizuentei D. M., învederată și prin completarea cererii de revizuire depusă la data de 25.04.2014.

Tribunalul consideră, însă, că, atât timp cât revizuenta D. M. a fost în mod legal citată și s-a prezentat la judecată în dosarul de fond, inclusiv la termenul din 25.04.2014 la care au avut loc dezbaterile asupra fondului, având deopotrivă și calitatea de mandatară a intimatei P. C. E., hotărârea atacată nu este lovită de sancțiunea nulității întrucât această din urmă apelantă nu a făcut dovada că a suportat vreo vătămare prin necitarea la domiciliul său din Belgia, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor de procedură efectuate de instanța de fond.

Pe fondul cererii de revizuire, prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.322 pct.4 C.pr.civ. ce statuează că se poate dispune revuizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs, atunci când evocă fondul, dacă un judecător, martor sau expert care aluat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru infracțiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Instanța de apel reține și faptul că potrivit art.324 alin.1 pct.3 C.pr.civ., în ipoteza reglementată de art.322 pct.4 C.pr.civ., termenul de o lună pentru exercitarea cererii de revizuire, în lipsa hotărârii instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori a hotărârii care a declarat fals înscrisul, curge de la data la care partea a luat cunoștință de împrejurările în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data procedurii acestora.

Din punct de vedere teoretic, pentru cazul de revizuire reglementat de art.322 pct.4 C.pr.civ., tribunalul constată că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze deosebite.

P. ipoteză se referă la situația în care soluția din hotărârea atacată este rezultatul lipsei de obiectivitate a judecătorului, sau a comportării martorului care a depus mincinos, ori a expertului care a denaturat adevărul în raportul sau. În toate cazurile, se cere să existe o condamnare definitivă pentru infracțiune privitoare la pricină care a fost determinantă pentru soluția la care s-a oprit instanța a cărei hotărâre se atacă cu revizuire.

A doua ipoteză este aceea în care hotărârea atacată s-a baza pe un înscris declarat fals, în cursul sau în urma judecății. De regulă, dovada falsului se face printr-o altă hotărâre penală, dar, dacă datorită unui impediment legal (amnistie, prescripție), constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța civilă sesizată cu cererea de revizuire se va pronunța pe cale incidentală, asupra falsului invocat.

Instanța de apel constată justețea argumentelor instanței de fond referitoare la existența în cauza de față a unei situații contrare celei reglementate de art.322 pct.4 C.pr.civ.vechi, în condițiile în care intimata D. L. M., ce a avut calitatea de expert judiciar, și martorii P. A. și B. M. din dosarul nr.946/2004 al Judecătoriei S. au fost cercetate penal, în mai multe dosare, dispunându-se soluții de neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală, soluții ce au rămas definitive.

În mod indubitabil, apelanții-revizuenți D. M. și D. I. au sesizat organele de urmărire penală cu mai multe plângeri împotriva expertei D. L. M. ce a întocmit raportul de expertiză în specialitatea topografie, omologat prin sentința civilă nr.324/14.04.2005 a Judecătoriei S., fiind formate dosarele nr.782/P/2005, 1340/P/2007 și 485/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria S.. În primele două dosare s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C.pen. și art.246 C.pen., soluții menținute și de instanțele judecătorești competente în căile de atac exercitate. În cel de-al treilea dosar, prin rezoluția din data de 25.09.2012 (menținută prin rezoluția din 31.10.2012 dată de P. procurorul Parchetului de pe lângă

Judecătoria S.) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceeași intimată pentru faptele prevăzute de art.260, art.249, art.246 și art.289 C.pen. deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale, iar pentru faptele prevăzute de art.221 și art.264 C.pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.

Este de domeniul evidenței că pentru toate aspectele învederate de apelanții-revizuenți în cuprinsul cererii de revizuire, cu referire la conduita și raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit de intimata D. L. M., funcționează autoritatea de lucru judecat, în virtutea dispozițiilor art.10 alin.1 lit. j C.pr.pen. din anul 1968, prin raportare atât la Decizia penală nr.452/28.04.2006 a Tribunalului Prahova, cât și la celelalte hotărâri date de instanțele penale prin care au fost menținute soluțiile adoptate de organele de urmărire penale.

Referitor la caracterul fals al raportului de expertiză în specialitatea topografie, invocat în cadrul tezei a II-a a art.322 pct.4 C.pr.civ., tribunalul observă că judecătorul fondului a analizat susținerile apelanților – revizuenți, împreună cu acelea vizând comiterea unor infracțiuni de către expertul D. L. M., apreciind justificat că în cauză nu a intervenit un impediment legal care să determine imposibilitatea pronunțării unei hotărâri penale de condamnare, faptele invocate atât în cererea de revizuire cât și în cererea de apel, fiind cercetate, pe fondul lor, atât de organele de urmărire penală, cât și de instanțele judecătorești.

În plus, tribunalul constată împrejurarea că raportul de expertiză în care au fost concretizate constatările și concluziile expertului în specialitatea topografie D. L. M. nu reprezintă altceva decât obiectul material al infracțiunii de fals, pretins comisă în legătură cu dosarul nr.946/2004 al Judecătoriei S., ce a format obiectul cercetării penale, așa cum s-a arătat mai sus.

Nu poate fi luată în considerare susținerea apelanților potrivit căreia prima instanță ar fi trebuit să declanșeze procedura prev. de art.184 C.pr.civ., tocmai datorită faptului că, în ipoteza prevăzută de art.322 pct.4 teza a II-a C.pr.civ., cercetarea falsului de către instanța civilă se realizează pe cale incidentală, iar în măsura în care s-ar constata că nu corespunde realității, instanța ar putea să îl înlăture de la soluționarea cauzei, ceea ce nu este cazul în speța de față.

În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit de expert S. A. în dosarele nr.1418/P/2007 și 527/P/2008 (filele 18 – 22 din dosarul inițial al Judecătoriei S.), tribunalul constată că, în limita obiectivelor fixate în respectivele dosare de organele de urmărire penală, dosare în care a fost cercetat expertul G. E., prin concluiziile formulate, s-a constatat că expertul cercetat nu a respectat în totalitate normele tehnice de identificare a proprietăților, dar și că trebuia să țină cont de sentința civilă nr.324/2004 și de raportul de expertiză întocmit de expert D. L. M..

Or, este mai mult decât evident faptul că raportul de expertiză întocmit de S. A. nu poate reprezenta o dovadă a faptului comis de expertul D. L. M., în condițiile în care primul expert indicat statuează tocmai obligativitatea respectării liniei de hotar, determinate prin sentința civilă nr.324/2004. De altfel, concluziile expertului S. A. nici nu au fost omologate de organul de cercetare penală, care au dispus scoaterea de sub urmărire penală a expertului cercetat G. E..

În ceea ce privește motivul de apel legat de cuantumul cheltuielilor de judecată, suportate de intimatul V. G., ce au fost puse în sarcina revizuenților prin sentința atacată, tribunalul consideră că în mod corect prima instanță nu a cenzurat suma de 1.000 lei, dovedită prin chitanța depusă la dosar, sumă care este corespunzătoare volumului de muncă depus de avocat pentru soluționarea cauzei, conform art.274 alin.3 C.pr.civ. Astfel, soluționarea cererii de revizuire s-a întins, de la momentul înregistrării și până la data pronunțării sentinței atacate, pe un interval de timp de un an și patru luni, timp în care avocatul ales a formulat întâmpinare pentru intimatul menționat și l-a asistat sau reprezentat la mai multe termene de judecată.

Față de toate rațiunile expuse, în baza art.296 cu aplicarea art.322 pct.4 și art.274 alin.3 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de D. Maraiana, D. I. și P. C. împotriva sentinței cile nr.442/2014 a Judecătoriei S. ca fiind nefondat.

În baza art.274 C.,pr.civ., reținând culpa procesuală a apelanților, tribunalul îi v-a obliga plata sumei de câte 500 lei în favoarea fiecăruia dintre intimații V. G. și V. M., reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor aflate la filele 1442 și 143 din prezentul dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanții – revizuenți D. M., domiciliată în Mun. București, sector 5, ., nr.24, ., D. I., domiciliat în Mun. București, sector 6, ., ., . C. E., prin mandatari D. I. și M., domiciliată în orașul S., ..6, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 442/30.04.2014 pronunțate de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimații V. G., domiciliat în orașul Comarnic, ., județul Prahova, V. M., domiciliată în orașul Comarnic, ., județul Prahova, B. E., domiciliată în orașul Azuga, ..2, județul Prahova, V. I., domiciliat în orașul Bușteni, ., județul Prahova, T. G., domiciliat în Secăria, ., județul Prahova, V. G. E., domiciliată în Secăria, Bădiceni, nr.169, județul Prahova, V. I. P., domiciliată în Predeal, ., ., județul B., M. A., domiciliată în Secăria, ..336, județul Prahova, V. M. G., domiciliată în orașul Comarnic, ., județul Prahova și D. L., domiciliată în Ploiești, Bld. Republicii, nr. 18, ., ., ca nefondat.

Obligă apelanții să plătească intimaților V. G. și V. M., fiecăruia, suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2015.

Președinte, Judecător,

P.-A. A. Ș. O. C.

Grefier,

D. A.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red. P.A.A../tehnored. A.L.E.

11 ex./16.06.2015

d.f. nr._ - Judecătoria S.

j.f. D. G. N.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 227/2015....		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 236/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 490/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 266/2015. Tribunalul PRAHOVA Contestaţie la executare. Decizia nr. 221/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 236/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul PRAHOVA Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 276/2015. Tribunalul PRAHOVA