Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 40168/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.223
Ședința publică din data de 21.04.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
- E. C. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, ..401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul debitor D. M. C. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și intimatul petent B. M. I. cu sediul în Ploiești, ..1, ., ..
Cererea de recurs timbrată de pârâtă cu suma de 20 lei conform OP nr._, 20 lei conform OP nr._, 20 lei conform OP nr._, 20 lei conform OP nr._, 20 lei conform OP nr._ taxă de timbru, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, învederează instanței că s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului debitor.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ la Judecătoria Ploiești, creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, prin intermediul petentului B. M. I., a chemat în judecată pe debitorul D. M. C., solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să se dispună încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contravenției . 12, nr._/11.01.2012 emis de către creditoare, simultan/succesiv, prin toate modalitățile prevăzute de lege, autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că procesul-verbal sus menționat reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu care atestă existența în favoarea sa a unei creanțe certe, lichide și exigibile în ceea ce privește obligația debitorului privind plata tarifului de despăgubire, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o de bunăvoie, motiv pentru care se impune declanșarea executării silite față de debitor în scopul încasării sumei datorate de către aceasta din urmă.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr._/24.10.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă excepția necompetenței materiale generale a instanțelor române și s-a respins cererea de încuviințare a executării silite ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut în esență că în temeiul art.650 alin. 2 c.pr.civ. modificat prin Legea nr. 138/2014, instanța de executare soluționează contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, legiuitorul operând o translatare a competenței de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite de la instanțele judecătorești la executorii judecătorești, art. 665 alin. 6 c.pr.civ. modificat instituind controlul instanței judecătorești asupra încheierilor de încuviințare a executării silite pronunțată de executorul judecătoresc pe calea contestației la executare.
A concluzionat instanța de fond că, astfel, în urma modificărilor legislative intervenite, executorul judecătoresc este cel care pronunță încheierea de încuviințare a executării silite, verificând îndeplinirea condițiilor pentru demararea procedurii, intervenția instanței făcându-se ulterior, prin promovarea de către partea interesată a contestației la executare, și ca atare, fiind o normă de procedură, înseamnă că este de imediată aplicare în conformitate cu disp. art. 24 c.pr.civ. în sensul aplicării cererilor înregistrate după data intrării în vigoare a legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea încheierii recurate, rejudecarea procesului în fond de către instanța de apel și încuviințarea executării silite a procesului verbal de constatare a contravenției . 12, nr._/11.01.2012.
În motivarea recursului recurenta a arătat că în conformitate cu disp. art.11 din Legea nr.24/2000, noile reglementări în materie de executare silită au intrat în vigoare începând cu data de 21.10.2014, iar potrivit art. 25 din NCPC procesele în curs de judecată precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
A precizat recurenta că cererea de executare silită a fost înregistrată pe rolul biroului executorului judecătoresc la data de 01.10.2014, formându-se dosarul de executare nr.3953/2014, cerere admisă de către executorul judecătoresc prin încheierea din data de 01.10.2014, iar la data de 20.10.2014 cererea de încuviințare a executării silite a fost trimisă prin poștă, spre înregistrare Judecătoriei Ploiești de către executorul judecătoresc, cerere înregistrată pe rolul instanței la nr._, astfel că, în conformitate cu disp. art. 650 NCPC modificat prin decizia CCR nr. 348/17.06.2014, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul sau sediul debitorului, ceea ce înseamnă că cererea de încuviințare a fost introdusă în mod corect și legal la instanța competentă general, teritorial și material, respectiv Judecătoria Ploiești, potrivit art. 665 NCPC, situație în care excepția de necompetență generală a instanțelor române este nelegală și netemeinică.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 13.03.2015.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform procesului verbal de constatare a contravenției . 12, nr._/11.01.2012, debitorul a fost sancționat contravențional constând în plata unor amenzi pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 deoarece la data de 14.07.2011, acesta a circulat pe raza localității Românești, DN1, jud. Prahova, fără să dețină rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, procese-verbal de contravenție comunicat debitorului prin afișare la domiciliul acestuia la data de 31.01.2012, aspect confirmat de procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit în acest sens, semnat și de către un martor.
Întrucât contravenientul nu și-a îndeplinit obligația de plată a tarifului de despăgubire, creditoarea a formulat cerere de executare silită înregistrată la B. M. I. la data de 01.10.2014, formându-se dosarul de executare nr. 3953/2014, cererea fiind admisă de către executorul judecătoresc prin încheierea din data de 01.10.2014 și înaintată instanței de executare, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.10.2014.
Potrivit art. 650 alin. 2 c.pr.civ. în forma anterioară modificării prin Legea nr. 138/2014, instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, text de lege modificat prin dispozițiile Legii nr. 138/2014 care prevede, la art. 665 că executorul judecătoresc se pronunță asupra cererii de încuviințare a executării silite prin încheiere, fără citarea părților, încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite putând fi contestată numai de către creditor în termen de 15 zile de la comunicare, lege ale cărei dispoziții au intrat în vigoare la 19.10.2014, devenind aplicabile cererilor de încuviințare a executării silite formulate începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, cele formulate anterior intrării în vigoare a legii rămânând sub incidența dispozițiilor art.650 c.pr.civ. aplicabil anterior modificărilor intervenite.
Or, în speță, în condițiile în care cererea de executare silită a fost formulată de către creditoare la data de 01.10.2014, anterior intrării în vigoare a legii nr. 138/2014, formându-se dosarul de executare nr. 3953/2014 al B. M. I., înseamnă că această cerere este supusă dispozițiilor codului de procedură aplicabil anterior modificărilor legislative intervenite prin . Legii nr. 138/2014, caz în care competența de soluționare a cererii revenea Judecătoriei Ploiești ca instanță de executare, situație în care în mod greșit instanța de fond a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor române de a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a procesului verbal de constatare a contravenției R 12, nr._/11.01.2012, apreciind că acestei cereri îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 138/2014 și deci că ar fi de competența executorului judecătoresc.
Ca atare, atât timp cât cererii de încuviințare a executării silite a procesului verbal de constatare a contravenției . 12, nr._/11.01.2012 îi sunt aplicabile dispozițiile art. 650 c.pr.civ. anterior intervenirii modificărilor legislative invocate de către instanța de fond, înseamnă că sentința instanței de fond este lovită de nulitate, fiind dată cu interpretarea și aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile, impunându-se în temeiul art.480 alin.3 c.pr.civ. admiterea apelului și anularea în tot a sentinței atacate, cu evocarea fondului.
Astfel, evocând fondul, tribunalul constată că cererea de încuviințare a executării silite este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit procesului verbal de constatare a contravenției R 12, nr._/11.01.2012, debitorul a fost sancționat contravențional constând în plata unor amenzi pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 deoarece la data de 14.07.2011, acesta a circulat pe raza localității Românești, DN1, jud. Prahova, fără să dețină rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, procese-verbal de contravenție comunicat debitorului prin afișare la domiciliul acestuia la data de 31.01.2012, aspect confirmat de procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit în acest sens, semnat și de către un martor.
Potrivit disp. art.27, art. 37 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de comunicare consemnându-se într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar procesul verbal necontestat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Disp. art. 622 c.pr.civ. prevăd că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar procedându-se la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea, stabilirea locuinței, vizitarea minorului, luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, art.632 c.pr.civ., stipulează că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ., în timp ce disp. art.712 c.pr.civ. stabilesc că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executori o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Totodată, în baza disp. art. 665 alin. 5 NCPC, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; debitorul se bucură de imunitate de executare; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în baza procesului verbal de constatare a contravenției R 12, nr._/11.01.2012, debitorul a fost sancționat contravențional constând în plata unor amenzi pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 deoarece la data de 14.07.2011, acesta a circulat pe raza localității Românești, DN1, jud. Prahova, fără să dețină rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, procese-verbal de contravenție comunicat debitorului prin afișare la domiciliul acestuia la data de 31.01.2012, aspect confirmat de procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit în acest sens, semnat și de către un martor, proces verbal necontestat până în prezent de către debitor care nu a achitat c/valoarea tarifului de despăgubire.
Ca atare, atât timp cât prin procesul verbal de contravenție sus menționat debitorul a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 de euro, proces verbal comunicat acestuia la data de 31.01.2012 și împotriva căruia contravenientul nu a formulat plângere contravențională, înseamnă că acest proces verbal atestă existența unei creanțe certe, a cărei existență se dovedește prin înseși procesul-verbal sus-menționat, lichidă, în condițiile în care cuantumul acesteia este strict prevăzut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și exigibilă, fiind ajunsă la scadență prin expirarea termenului de plată a acestui tarif, caz în care asemenea proces verbal comunicat debitorului și care atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu fără îndeplinirea altor formalități, mai ales că OG nr. 2/2001 prevede în cazul proceselor verbale de contravenție un caracter executoriu, impunându-se încuviințarea executării silite a acestuia în temeiul art. 622 c.pr.civ.
De fapt, în condițiile în care procesul verbal de contravenție sus menționat nu a fost contestat timp de 3 ani de zile, ținându-se seama de data emiterii și comunicării acestuia, procedându-se, de regulă, la executarea silită, prin intermediul organelor fiscale, a amenzii stabilită în sarcina debitorului în cazul refuzului acesteia de a o achita, este normal și firesc ca procesul verbal să aibă același regim juridic din punct de vedere al executării silite și în ceea ce privește modalitatea de executare a sumei de bani datorată de către debitor reprezentând c/valoarea tarifului la care fost obligat în condițiile în care acesta reprezintă o măsură cu caracter accesoriu aplicată debitorului, cu titlu de despăgubire, fiind imposibil din punct de vedere legal ca procesul verbal să reprezinte titlu executoriu numai în ceea ce privește amenda și să fie înlăturat un asemenea efect juridic în cazul executării cu privire la încasarea tarifului, considerându-se ca fiind un act necomunicat valabil după un interval de 3 ani, ceea ce este inadmisibil.
Faptul că prin decizia nr. 10/2013 a ICCJ s-a stabilit că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului are un caracter subsidiar comunicării prin poștă, cu aviz de primire, nu înseamnă în mod automat că procesul verbal de constatare a contravenției R 12, nr._/11.01.2012 nu reprezintă titlu executoriu și că acesta nu ar fi fost comunicat în mod legal debitorului întrucât la stabilirea caracterului de titlu executoriu a procesului verbal se ține seama dacă, într-adevăr, acesta a fost comunicat sau nu într-una dintre modalitățile prevăzute de lege, în vigoare, la data întocmirii acestuia – 11.01.2012, dacă a fost sau nu contestat și nicidecum de valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea procedurii în sine de comunicare a procesului verbal la data de 30.12.2011, mai ales că la data emiterii și comunicării procesului verbal nu exista decizia sus menționată, fiind imposibil din punct de vedere legal să se invoce o decizie în interesul legii privind aplicarea, interpretarea unor dispoziții legale pentru fapte contravenționale și acte întocmite anterior cu 2 ani emiterii acesteia, fiind normal, firesc și legal ca o decizie în interesul legii, deci inclusiv decizia sus menționată să producă efecte juridice, devenind obligatorie pentru viitor și nicidecum pentru trecut, fiind imposibil să retroactiveze.
Mai mult chiar, mențiunile înserate în cadrul disp. art. 665 alin. 5 pct. 2, 3, 4, 7 c.pr.civ. privind posibilitatea respingerii cererii de încuviințare în cazurile în care înscrisul a cărei executare se solicită nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu sau nu întrunește toate condițiile de formă prevăzute de lege ori creanța nu este certă, lichidă, exigibilă nu se interpretează în sens larg și nu implică o analiză a valabilității sau nevalabilității, legalității sau nelegalității înscrisului ce face obiectul unei cereri de încuviințare a executării silite deoarece în realitate dispozițiile sus menționate au un caracter limitativ, stabilind strict cazurile în care poate fi respinsă o asemenea cerere, implicând doar o analiză pur formală a înscrisului respectiv și anume a existenței sau inexistenței unor condiții de formă privind existența în sine a titlului executoriu, a unor împrejurări care împiedică executarea silită din punct de vedere obiectiv, ținându-se seama de caracterul necontencios al procedurii aplicabilă în acest caz, fiind imposibilă analizarea existenței unor condiții de fond în ceea ce privește înscrisul respectiv, condiții din care fac parte și legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea actelor de comunicare, a procedurii de realizare a acesteia în ceea ce privește un proces verbal de contravenție.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, în temeiul art. disp. art. 498 c.pr.civ., va admite recursul, va anula în tot sentința atacată și, evocând fondul, va admite cererea conform. disp. art. 662 și urm c.pr. civ. și va încuviința executarea silită a titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contravenției R 12, nr._/11.01.2012 emis de către creditoare, simultan/succesiv, prin toate modalitățile prevăzute de lege, precum și autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, ..401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul debitor D. M. C. domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova și intimatul petent B. M. I. cu sediul în Ploiești, ..1, ., . și, în consecință:
Anulează în tot sentința atacată și, evocând fondul, admite cererea. Dispune încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contravenției R 12, nr._/11.01.2012 emis de către creditoare, simultan/succesiv, prin toate modalitățile prevăzute de lege, precum și autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. C. R. E. C. D.
GREFIER,
I. N. Cardașol
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu - procesul verbal de constatare a contravenției R 12, nr._/11.01.2012 emis de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului D. M. C., pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlurilor executorii, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored. CR
4 ex./07.05.2015
D.f. -_ – Judec. Ploiești
J.f. – B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1895/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1822/2015.... → |
|---|
