Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1296/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1296/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 1296/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1296
Ședința publică din data de 24.03.2014
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr.401 A, sector 6, împotriva încheierii de ședință din data de 22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL, cu ultimul sediu în Ploiești, ., cam 1, jud. Prahova și intimatul petent B. M. I., cu sediul în Ploiești, ., jud.Prahova.
Cererea de apel timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru, anulată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului invocă din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a debitoarei și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ /16.09.2014 la Judecătoria Ploiești, creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, prin intermediul petentului B. M. I., a chemat în judecată pe debitoarea . SRL, solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să se dispună încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contraventiei . 11, nr._/19.09.2011 emis de către creditoare, simultan/ succesiv, prin toate modalitățile prevăzute de lege, autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că procesul -verbal sus menționat reprezintă prin însăși natura sa titlu executoriu care atestă existența în favoarea sa a unei creanțe certe, lichide și exigibile în ceea ce privește obligația debitoarei privind plata tarifului de despăgubire, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o de bunăvoie, motiv pentru care se impune declanșarea executării silite față de debitoare în scopul încasării sumei datorate de către aceasta din urmă.
După administrarea probei cu acte, prin încheierea din data de 22.09.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite formulată de către creditoare împotriva debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza disp. art. 632, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, fiind posibilă respingerea cererii de încuviințare a executării silite numai în cazul în care înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, iar în baza disp. art. 37 din OG nr. 2/2001, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției, neatacate în termenul de 15 zile de la comunicare, constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate, motiv pentru care în temeiul Deciziei în interesul legii nr. 10/ 10.06.2013 a ICCJ s-a stabilit că modalitatea de comunicare a proceselor verbale de contravenție, a înștiințărilor de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, are un caracter subsidiar comunicării prin poștă, cu aviz de primire, astfel încât analizându-se probele administrate în cauză s-a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . 11, nr._/19.09.2011 a fost comunicat direct prin afișare la domiciliul debitoarei, în prezența unui martor asistent, ceea ce înseamnă că, în lipsa unor dovezi privind încunoștințarea debitoarei, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire de existența procesului verbal, procedura de comunicare a acestuia este nelegală, echivalând din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, mai ales că termenul imperativ de 15 zile nu poate fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
S-a menționat că, în condițiile în care procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal, decăderea debitorului, în calitate de contravenient, din dreptul de a contesta faptele imputate nu operează, prezumția de legalitate, veridicitate a proceselor verbale putând fi oricând răsturnată de către debitoare prin intermediul formulării unei plângeri contravenționale, caz în care creanța invocată nu există în patrimoniul creditoarei, nu are un caracter exigibil, motiv pentru care procesul verbal de contravenție nu reprezintă titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001, neîncadrându-se în categoriile titlurilor executorii reglementate de Codul de procedură civilă, caz în care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii, motivându-se că procedura de comunicare a proceselor verbale reglementată de disp. art. 27 din OG nr.2/2001 privind afișare la domiciliul sau sediul contravenientului avea anterior emiterii Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ un caracter alternativ și nicidecum subsidiar comunicării prin poștă, cu aviz de primire, fiind la latitudinea expeditorului, procesele verbale constituind titluri executorii în sensul art.37 din OG nr.2 /2001 și că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit, comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravențiilor și de o lună de la data aplicării sancțiunilor, cu respectarea disp. art.13, art. 14 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională, nefiind îndeplinită de bunăvoie obligația stabilită.
De asemenea, creditoarea a precizat că procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu conform disp. art.37 din OG nr.2/2001, atât timp cât creanța îndeplinește cerințele prevăzute de lege, fiind certă, lichidă, exigibilă, vizând tariful de despăgubire distinct de sancțiunea amenzii aplicate, tarif care reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite privind utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin faptele ilicite săvârșite de utilizator prin recuperarea creanțelor aferente.
În continuare, creditoarea a arătat că procedura de încuviințare a executării silite are un caracter necontencios, implicând o cercetare formală, limitată constând în verificarea pur și simplu dacă actul invocat îndeplinește condițiile privind existența unui titlu executoriu, fiind imposibilă analizarea împrejurărilor referitoare la modalitatea de emitere, comunicare a proceselor verbale care reprezintă apărări pe fond, putând face obiectul unei analize numai în cadrul procedurii contencioase și că în cadrul procedurii de încuviințare instanța are obligația să verifice dacă procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, fiind imposibilă analizarea modalității în care a avut loc comunicarea acestuia, mai ales că numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale privind modalitatea de comunicare a proceselor -verbale de contravenție în măsura în care face dovada unei vătămări a drepturilor acesteia reglementate de lege și nicidecum instanța din oficiu investită cu o cerere de încuviințare a executării silite.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 04.02.2015.
La data de 24.03.2015 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a debitoarei în condițiile în care aceasta a fost radiată, conform adresei nr._/2015 emisă de ORC Prahova, excepție asupra căreia a rămas in pronunțare.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul a fost declarat împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, pentru următoarele considerente:
Conform procesului verbal de constatare a contravenției . 11, nr._/19.09.2011 debitoarea a fost sancționată contravențional constând în plata unei amenzi pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 deoarece la data de 23.03.2011 aceasta a circulat pe raza localității Românești, DN 1, jud. Prahova, fără să dețină rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințare de plată prin care contravenienta a fost obligată să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 320 euro, proces-verbal de contravenție comunicat debitoarei prin afișare la sediul acesteia la data de 18.10.2011, aspecte confirmate de procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit în acest sens, semnat și de către un martor.
În baza adresei nr._/2015 emisă de ORC Prahova, pârâta a fost radiată la data de 11.06.2012.
Potrivit disp. art. 34 cod civil capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații, reprezentând aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
Disp. art. 35 cod civil stipulează că o persoană fizică dobândește capacitate de folosință la momentul nașterii și o pierde la data decesului.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în prezent debitoarea a fost radiată la data de 11.06.2012, aspect confirmat de adresa nr._/2015 emisă de ORC Prahova, ceea ce înseamnă că înseamnă că în realitate debitoarea nu mai are capacitate procesuală de folosință deoarece aceasta nu mai există ca entitate juridică, caz în care în urma radierii acesteia aceasta a încetat să mai aibă aptitudinea de a avea drepturi, de a-și asuma obligații, aptitudine dobândită la înființării, astfel încât aceasta nu mai poate figura ca parte în prezenta cauză, fiind imposibil să aibă folosința drepturilor civile recunoscute prin lege.
Astfel, în condițiile în care debitoarea nu mai există ca persoană juridică, creditoarea se află în imposibilitate legală să formuleze anumite pretenții față de debitoare, deci inclusiv în ceea ce privește promovarea prezentului apel, impunându-se admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință în ceea ce o privește pe debitoare.
De altfel, în condițiile în care debitoarea nu mai are capacitate procesuală de folosință, fiind radiată încă din anul 2012, instanța de apel se află în imposibilitate legală să mai analizeze motivele invocate de către creditoare cu ocazia promovării apelului întrucât acestea vizează însăși cererea de încuviințare a executării silite și nicidecum excepția lipsei capacității procesuale de folosință, mai ales că instanța de control judiciar are obligația să țină seama de adresa nr._/2015 emisă de ORC Prahova care atestă inexistența societății debitoare ca entitate juridică la data formulării cererii de executare silită.
În raport de aceste considerente, tribunalul, având în vedere disp. art. 34, 35 cod civil, art. 56, art.245-248 c.pr.civ., în baza disp. art.480 alin. 1 c.pr.civ., va admite excepția lipsei capacității de folosință a debitoarei invocată din oficiu și va respinge apelul declarat de apelanta creditoare în contradictoriu cu societatea debitoare ca fiind formulat față de o persoană care nu are capacitate de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei capacității de folosință a debitoarei invocată din oficiu și în consecință:
Respinge apelul declarat de apelanta - creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA GENERALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva încheierii de ședință din data de 22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul petent B. M. I., cu sediul în Ploiești, . B, . și intimata debitoare . SRL, cu ultimul sediu în Ploiești, ., cam 1, jud. Prahova, ca fiind formulat față de o persoană care nu are capacitate de folosință.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. R.
GREFIER,
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.MC/Tehnored.MC
4 ex./20.05.2015
d.f._ – Judecătoria Ploiești
j. f. T. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2614/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1297/2015.... → |
|---|
