Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1355/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1355/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1355/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1355
Ședința publică din data de 26 Martie 2015
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTOR - M. N.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, nr. înreg. la O.R.C. București – J_, C.U.I._, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva Încheierii de ședință din data de 16 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor S. M., CNP_, domiciliat în ., ., ..
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform O.P. nr._/15.10.2014, ce a fost anulat și atașat la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. A., s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, la solicitarea creditoarei C. Națională De Autostrăzi Și Drumuri Naționale Din România Sa Prin Direcția Regională De Drumuri Și Poduri București, privind pe debitorul S. M., până la concurența sumei în cuantum de 28 EURO reprezentând contravaloare tarif de despăgubire, precum și a cheltuielilor de executare.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 16.10.2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc P. A., reținându-se că, în conformitate cu art.632 C.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin.5 C.pr.civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct.1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr.10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, instanța de fond a reținut că, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia în prezența unui martor asistent (fila 7 dosar fond).
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că procesul- verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 întocmit de C.N.A.D.N.R. – S.A., a cărui transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la domiciliul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art.37 din O.G. nr.2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V - a din Codul de procedură civilă, judecătorul fondului a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal, a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată Biroul Executorului Judecătoresc P. A., s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului S. M., întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, respectiv procesul – verbal de constatare a contravenției R12 nr._/11.01.2012. În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins, în mod netemeinic și nelegal, cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, „prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire", în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu, în sensul dispozițiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, creditoarea a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art.27 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului - verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Mai mult decât atât, apelanta-creditoare a arătat că, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
În opinia apelantei creditoare, instituția contravenției continue are o importanta relevantă in incidența cu alte instituții de drept, iar legea contravențională aplicabilă in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, arată apelanta creditoare, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, învederează instanței de judecată faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si că legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, apelanta consideră că, în mod evident, în speță, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
Emiterea și comunicarea procesului - verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art.13 coroborat cu art.14 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, creditoarea a solicitat instanței de apel să constate faptul că procesul - verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Apelanta creditoare a apreciat că, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorul i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art.37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că, în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr.144/2012), legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, conform dispozițiilor Legii nr.455/2001 și ale H.G. nr.1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr.84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C.N.A.D.N.R. S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr.57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002.
Potrivit susținerilor apelantei-creditoare, reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art.662 C.pr.civ.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art.640 C.pr.civ. și la art.37 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond, în baza considerentele sus-menționate, trebuia să constate faptul că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art.662 alin.1 - 3 C.pr.civ.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art.665 alin.5 C.pr.civ., încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
De asemenea, apelanta-creditoare a arătat că instanța de fond, în temeiul art.252 C.pr.civ. privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite „avea obligația să respecte dispozițiile art.5 din Legea nr.76/ 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, apelanta - creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit art.665 alin.2 C.pr.civ., încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr.10/2013 a I.C.C.J., întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
De asemenea, apelanta – creditoare a solicitat să se constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, apelanta – creditoare a susținut că aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Or, apelanta – creditoare a susținut că norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, apelanta – creditoare a solicitat să se constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 C.pr.civ., art.466 și urm. C.pr.civ., precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 28.01.2015, această cale de atac fiind soluționată cu citarea legală a părților, fără ca intimatul-debitor să fi depus întâmpinare.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive de apel sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Conform procesului verbal de constatare R12 nr._/11.01.2012, intimatul-debitor S. M. a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 constând în aceea că la data de 14.08.2011, autovehicul aparținând acestuia a circulat pe DN 1, în loc. Românești, jud. Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, să achite și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 96 de euro, procesul-verbal de contravenție fiind comunicat contravenientului, prin afișare la domiciliul acestuia, la data de 08.02.2012, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare existent la fila 7 dosar fond.
Prin cererea înregistrată la B. P. A., creditoarea a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului, cerere admisă prin încheierea din data de 02.10.2014 de către executorul judecătoresc și în baza căreia a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție sus-menționat, motivat de faptul că debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar art. 37din același act normativ prevede că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Art.622 c.pr.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar se procedează la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu astfel cum prevăd disp. art.628 c.pr.civ.
De asemenea, conform art. 632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ.
Art. 712 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executori o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza procesului verbal de constatare a contravenției intimatul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenientul a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 96 de euro, proces-verbal de contravenție comunicat contravenientului prin afișare la domiciliul acestuia așa cum s-a arătat mai sus și, întrucât contravenientul nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie tariful de despăgubire, creditoare a procedat la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal sus-menționat, înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare fiind admisă de B. P. A..
Ca atare, atât timp cât prin procesul verbal de contravenție contravenientul a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în sumă de 96 de euro, proces verbal ce a fost comunicat contravenientului la data de 29.02.2012 și împotriva căruia contravenientul nu a formulat plângere contravențională, înseamnă că acest proces verbal atestă existența unei creanțe certe, dovedită prin însuși procesul-verbal sus-menționat, lichidă, în condițiile în care cuantumul acesteia este strict prevăzut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și exigibilă, fiind ajunsă la scadență prin expirarea termenului de plată a acestui tarif, caz în care un asemenea proces verbal care a fost comunicat contravenientului și atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu fără îndeplinirea altor formalități, mai ales că OG 2/2001 prevede în cazul proceselor verbale de contravenție un caracter executoriu, impunându-se încuviințarea executării silite a acestuia în temeiul art. 622 c.pr.civ.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată, fără să țină seama că în speță sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.622 și urm. c.pr.civ., art. 27 din OG 2/2001.
Criticile apelantei în sensul că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesul-verbal în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art. 37 din OG 2/2001, sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, textul de lege invocat prevedea că procedura de comunicare a procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, legiuitorul lăsând astfel la latitudinea creditorului modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, procedura comunicării la domiciliul sau sediul contravenientului având caracter alternativ și nicidecum subsidiar, or, în speță, cât timp procesul-verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului în modalitatea afișării la domiciliul acestuia, ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal de comunicare conform dispozițiilor legale aplicabile, înseamnă că procesul verbal constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate în sensul art. 37 din OG 2/2001.
Faptul că prin decizia nr. 10/2013 a ICCJ s-a statuat că procedura de comunicare a titlului executoriu prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, nu afectează, în cauză, caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal de contravenție în condițiile în care această decizie a fost pronunțată în anul 2013, cu mult ulterior întocmirii procesului-verbal de contravenție, neputând produce efecte juridice cu privire la acesta în condițiile în care o asemenea decizie nu retroactivează, fiind obligatorie și devenind aplicabilă în sensul că-și produce efecte în raport cu procesele-verbale emise ulterior publicării sale în Monitorul Oficial.
Pretențiile apelantei conform cărora procesul-verbal de contravenție a fost efectuat și comunicat cu respectarea disp. art. 13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, nu a fost contestat și nici nu s-a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, făcând dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, constând în tariful de despăgubire care reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat, au relevanță în cauză întrucât, atât timp cât procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului iar acesta nu s-a prevalat de procedura prevăzută de lege în favoarea sa de a formula plângere contravențională, înseamnă că procesul verbal prin care s-a stipulat obligația contravenientului de a achita tariful de despăgubire în sumă de 96 de euro atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând titlu executoriu, creditoarea fiind îndreptățită să procedeze la executarea silită a contravenientului pentru recuperarea creanței sale.
Susținerile apelantei în sensul că în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite, judecătorul fondului realizează doar o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, potrivit art. 665 c.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai în anumite condiții expres prevăzute de textul de lege, printre care și acelea conform cărora înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, există alte impedimente prevăzute de lege, ceea ce înseamnă că, cu ocazia soluționării cererii de încuviințare a executării silite instanța de executare are numai obligația de a verifica, formal, caracterul de titlu executoriu al înscrisului supus executării silite, existența sau inexistența în sine a unei dovezi de comunicare pur și simplu, fără nicio altă condiție a titlului de creanță, respectiv caracterul creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă și să nu existe alte impedimente la executare.
Or, în cauză, este cert că procesul verbal de contravenție prin care s-a prevăzut obligația intimatului vizând plata sumei de 96 de euro cu titlu de tarif de despăgubire, proces verbal care a fost comunicat acestuia prin afișare la domiciliu, nefiind contestat, atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituind titlu executoriu, fiind astfel susceptibil de a fi pus în executare.
Împrejurarea vizând modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție, dacă acesta a fost comunicat în mod legal, dacă a fost adus efectiv la cunoștința contravenientului, nu înlătură caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal de contravenție în această fază procesuală, nefiind de natură să constituie un impediment la executare, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite și care pot fi tranșate numai cu ocazia exercitării altor căi prevăzute de lege.
Astfel, chiar dacă decizia 10/2013 prevede modalitatea de comunicare a procesului verbal în sensul că procedura de comunicare prin afișare la domiciliu este subsidiară modalității de comunicare prin poștă cu aviz de primire, nu înseamnă că, în cauză, procesul verbal de contravenție nu constituie titlu executoriu și nu poate fi pus în executare cât timp pe de o parte, decizia invocată nu retroactivează și deci nu produce efecte juridice asupra modalității de comunicare a procesului verbal pus în executare, iar pe de altă parte, modalitatea de comunicare nu poate face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite în cadrul căreia se analizează, formal, dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dacă procesul-verbal a fost comunicat contravenientului, celelalte aspecte referitoare la legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia modalității de realizare a comunicării procesului-verbal constituie apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedește o vătămare pe calea procedurilor prevăzute de lege, cu caracter contencios, în condițiile în care pentru dovedirea acestei vătămări sunt necesare probe care se încuviințează și administrează cu respectarea principiului contradictorialității părților, fiind imposibil din punct de vedere legal ca la momentul încuviințării executării silite instanța din oficiu să invoce, de plano, din oficiu, împrejurări care vizează nulități relative și nicidecum absolute și care reprezintă atributul exclusiv al persoanei care ar fi suferit o vătămare în acest sens.
În caz contrar, ar însemna ca, prin respingerea cererii de încuviințare a executării silite, creditoarea, deși deține un titlu executoriu, să fie împiedicată să-și exercite dreptul de a-l pune în executare în vederea recuperării creanței sale, ceea ce este inadmisibil, contrar dispozițiilor legale în materia executării silite, cu consecințe negative, aflându-se în situația să nu-și valorifice niciodată un titlu de creanță necontestat o perioadă îndelungată de timp de către debitor, singurul în măsură să conteste titlul executoriu și implicit modalitatea de îndeplinire a procedurii de comunicare a acestuia.
Prin urmare tribunalul, soluționând prezentul apel, constatând că au fost îndeplinite prevederile art. 665, alin. 1 – 4 C.p.c, va admite apelul declarat de către apelanta-creditoare potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 N.C.p.c și va schimba în tot încheierea atacată în sensul că va admite cererea și va încuviința executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției R12 nr._/11.01.2012, emis pe numele intimatului-debitor S. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare declarat de apelanta – creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, nr. înreg. la O.R.C. București – J_, C.U.I._, cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, împotriva Încheierii de ședință din data de 16 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor S. M., CNP_, domiciliat în ., ., . și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea apelată, în sensul că admite cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de Procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, emis de către apelanta-creditoare pe numele intimatului-debitor S. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
C.-A. M. M. N.
GREFIER,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored. C.A.M.
4 ex./04.06.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f.T. N. P.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu - procesul - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.01.2012 emis de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva debitorului S. M., CNP_, domiciliat în ., ., ., pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1349/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1356/2015.... → |
|---|
