Obligaţie de a face. Decizia nr. 2320/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2320/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2320/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR.2320
Ședința publică din data de 02.06.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții reclamanți P. M. PLOIEȘTI și PRIMĂRIA M. PLOIEȘTI, ambii cu sediul în
Ploiești, .-4, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr.1013/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. N. A., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței . nr._/25.09.2014, anulată și atașată la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că intimata-pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Tribunalul, în baza art. 131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ. și, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza disp. art. 482 rap. la art.394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2014, reclamanții P. M. PLOIEȘTI și PRIMĂRIA M. PLOIEȘTI au solicitat obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire la imobilul situat în Ploiești, . și stabilirea termenului limită de executare a lucrărilor de desființare a lucrărilor de construcție mai sus menționate.
În motivare a arătat că în urma unui control efectuat de inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei M. Ploiești - Direcția Generală de Dezvoltare Urbană, a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/04.12.2012, prin care s-a constatat că pârâta a executat lucrări de construcții constând în «închidere terasă și transformarea ei în bucătărie în imediata vecinătate a imobilului din ., lucrări realizate fără obținerea autorizației de construire», la imobilul situat în Ploiești, ..
Pârâta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei, fiind stabilite de asemenea ca măsuri cu termen limită în data de 29.11.2013, depunerea documentației în vederea obținerii autorizației de construire, cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 și a Codului civil.
Din verificările Direcției Generale de Dezvoltare Urbană a rezultat ca nici până la această dată pârâta nu a respectat măsurile din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/04.12.2012. Având în vedere refuzul nejustificat al pârâtei de a intra în legalitate, în temeiul competențelor legale ale autorității publice executive privind respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții, s-a promovat prezentul demers judiciar.
Potrivit art. 32 alin. 1 lit. b) și alin. 2 din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În drept, art. 1516 Cod Civil, Legea 50/1991, republicată, cu completările și modificările ulterioare, Ordinul nr. 839/2009 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, Legea nr. 10/1995.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că la data de 04.12.2012, în urma unor sesizări făcute de D. T., i s-a întocmit procesul-verbal de contravenție nr._ prin care a fost amendată cu suma de 1000 lei, pe care l-a atacat pe calea plângerii contravenționale, făcând obiectul dosarului nr._/281/2014.
A precizat că în anul 1972 imobilul a fost cumpărat împreună cu soțul său și se compunea din teren în suprafață de 164 mp și o casă din 4 camere, baie, 2 holuri, bucătărie și cămară și că a făcut doar mici modificări fără a umbla la arhitectură.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și cu expertiză în specialitatea topografie.
Prin sentința civilă nr. 1013/28.01.2015 instanța a respins cererea având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanții P. M. PLOIEȘTI și PRIMĂRIA M. PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâta P. N. A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/04.12.2012 pârâta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991, constatându-se că a închis terasa și a transformat-o în bucătărie, modificând fațada principală și forma în pantă acoperiș, fără autorizație de construcție, dispunându-se totodată sistarea lucrărilor și depunerea documentației în vederea obținerii autorizației.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată cu modificările și completările ulterioare, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire, cu respectarea acesteia, inclusiv în situația modificărilor (art. 3 alin. 1 lit. a)).
Executarea lucrărilor de construire fără autorizație constituie contravenție potrivit art. 26 alin. 1 lit. a) din lege. Art. 28 alin. 1 impune ca prin actul sancționator o data cu aplicarea amenzii se dispune oprirea executării lucrărilor, precum si luarea masurilor de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În această situație devin aplicabile dispozițiile alin. 1 și 2 ale art. 32: “In cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor in prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limita de executare a masurilor prevăzute la alin. (1).”
Potrivit anexei 1 la Legea nr. 50/1991, lucrările de modificare pot fi de modificare structurală și de modificare nestructurală, din care fac parte, în principal, lucrările de amenajări interioare și recompartimentări ușoare, care nu afectează în mod semnificativ structura de rezistență a construcției și pentru care este necesar avizul prealabil al unui proiectant autorizat, pentru acestea din urmă nefiind necesară emiterea unei autorizații de construire în condițiile legii și cu respectarea prevederilor legale privind calitatea în construcții.
De asemenea în conformitate cu art. 11 lit. m) din lege, se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor: lucrări de compartimentare provizorie nestructurală.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că compartimentarea realizată de pârâtă cu pereții de rigips este amplasată în afara perimetrului casei, neproducând vreo modificare structurală asupra acesteia, fiind executată în zona fațadei posterioare, fără a se interveni la forma sau panta acoperișului casei propriu-zise.
Prin urmare pârâta nu avea nevoie de autorizație de construire pentru efectuarea lucrărilor pentru care a fost sancționată.
Împrejurarea că procesul-verbal nu a fost anulat nu determină automat aplicarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991, desființarea lucrărilor neputându-se dispune decât dacă într-adevăr lucrările respective au fost executate fără autorizație.
Față de aspectele analizate, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul P. M. Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, apelantul – reclamant a arătat că prin cererea de chemare în judecată, P. M. Ploiești și Primăria M. Ploiești au investit instanța de judecată cu cererea având ca obiect obligarea pârâtei P. N. la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire la imobilul din Ploiești, ..
A susținut apelantul – reclamant că în urma unui control efectuat de inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei M. Ploiești - Direcția Generala de Dezvoltare Urbana, a fost încheiat Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/04,12.2012, prin care s-a constatat că pârâta a executat lucrări de construcții constând în « închidere terasă și transformarea ei în bucătărie în imediata vecinătate a imobilului din ., lucrări realizate fără obținerea autorizației de construire», Ia imobilul situat în Ploiești, ..
Pârâta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1000 lei, fiind stabilite de asemenea ca măsuri cu termen limita în data de 29.11.2013, depunerea documentației în vederea obținerii autorizației de construire, cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 și a Codului civil.
În continuare, apelanta – reclamantă a menționat faptul că din verificările Direcției Generale de Dezvoltare Urbană a rezultat că nici până la data introducerii acțiunii pârâta nu a respectat masurile din procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/04.12.2012.
Apelantul – reclamant a înțeles să critice sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond a pronunțat cu aplicarea greșită a art. 11 din Legea nr. 50/2001 și încălcarea prevederilor art. 32 al aceluiași act normativ o hotărâre susceptibila de a fi atacata cu apel.
Astfel cum a arătat prin adresa nr._/26.01.2015 a Serviciului de Specialitate din cadrul Primăriei Ploiești - Direcția Generala de Dezvoltare Urbana, Serviciul Control, Documente Publice, Disciplină în Construcții, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, fapta a fost încadrata eronat în prevederile art. 11 lit. M din actul normativ mai sus citat, împrejurare împărtășită în mod greșit de instanța de fond.
Un aspect important, pe care instanța de fond l-a ignorat este acela că în conformitate cu chiar declarația proprietarei (aspect semnalat în raportul de expertiza) aplecătoarea realizată din material metalic prezentă la data cumpărării a fost desființată fără obținerea în prealabil a unei autorizații de desființare.
A mai susținut apelantul că ulterior proprietara a realizat o extindere a locuinței prin realizarea unei bucătarii, deci a mărit suprafața utilă a spațiului de locuit.
De asemenea, apelantul a menționat în mod expres faptul că lucrările de construcții - extindere locuință - nu se încadrează în prevederile art. 11 lit. m întrucât lucrarea este o construcție de sine stătătoare, cu destinația de bucătărie, având instalații de gaze, electrice și de apa, reprezentând un spațiu de locuit suplimentar, iar mai mult de atât aceasta nu are un zid propriu, ci se folosește de calcanul proprietății vecine.
A arătat că prin raportul de expertiză se menționează că lucrările de extindere au fost efectuate în anul 2008, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapta constituie contravenție continuă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept prezentate, apelantul a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, art. 1516 Cod Civil, Legea 50/1991, republicată, cu completările si modificările ulterioare, Ordinul nr. 839/2009 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, Legea nr. 10/1995, art. 466 și urm c.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 31.03.2015.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Pârâta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 26 lit. a din legea nr. 50/1991, întrucât a închis terasa și a transformat-o în bucătărie, modificând fațada principală și forma în pantă acoperiș, fără autorizație de construcție, dispunându-se totodată sistarea lucrărilor și depunerea documentației în vederea obținerii autorizației.
Legea nr. 50/1990 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, statuează la art. 1 că, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai în baza unei autorizații de construire, cu respectarea acesteia, inclusiv în situația modificărilor.
Constituie contravenție executarea lucrărilor fără autorizație de construire, potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din lege. Odată cu aplicarea sancțiunii se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și luarea măsurilor de desființare a lucrărilor executate fără autorizație, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.
La instanța de fond a fost efectuat raportul de expertiză construcții, inginer M. I., lucrare din care reiese faptul că, lucrările executate la imobilul din ., Ploiești, jud. Prahova, sunt de natură nestructurală și în baza legii nr. 50/1991 nu se impunea emiterea autorizației de construire.
Astfel, lucrările executate de pârâtă au constat în pereții din rigips amplasați în afara perimetrului casei, neproducând vreo modificare structurală asupra acesteia, fiind executată în zona fațadei posterioare, fără a se interveni la forma acoperișului.
Legea nr. 50/1990, prevede că, nu este necesară emiterea unei autorizații de construire în cazul în care, se execută lucrări de modificare interioare, lucrări de recompartimentare ușoare, care nu afectează în mod semnificativ structura de rezistență a construcției și pentru care este necesar avizul unui proiectant autorizat.
Susținerea reclamantului că, lucrările efectuate de pârâtă nu se încadrează în prevederile art. 11 lit. m din legea nr. 50/1990, întrucât lucrarea este o construcție de sine stătătoare, cu destinația de bucătărie, cu instalații de gaze, electrice și de apă, reprezentând un spațiu de locuit suplimentar, este nejustificată, fiind contrazisă de expertiza construcții efectuată în cauză, la instanța de fond, din care reiese în mod cert natura lucrărilor de construire realizate de pârâtă și anume, compartimentarea cu pereți din rigips la imobilul din Ploiești, ., jud. Prahova, amplasată în afara perimetrului casei propriu zise, neproducând vreo modificare structurală asupra acesteia, este executată în zona fațadei posterioare, fără a se interveni la forma sau panta acoperișului casei.
Așa fiind, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de reclamanți ca nefondat, conform disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți P. M. PLOIEȘTI și PRIMĂRIA M. PLOIEȘTI, ambii cu sediul în Ploiești, .-4, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr.1013/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. N. A., CNP_, domiciliată în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
PreședinteJudecător
A. G. HarhoiNineta C.
Fiind în CO semnează
Președintele Instanței
Grefier
M. Ș.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red./Tehnored.N.C.
5 ex./15.06.2015
Df._ – Judecătoria Ploiești
Jf. B. M. R.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2118/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2321/2015. Tribunalul... → |
|---|
