Pretenţii. Hotărâre din 02-06-2015, Tribunalul PRAHOVA
Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2329/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2329
Ședința publică din data de 02.06.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta C. M., CNP_, cu domiciliul în Băicoi, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 2891/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 60, județul Prahova, POLIȚIA ORAȘULUI BĂICOI, cu sediul în Băicoi, ., județul Prahova, G. T. D., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Griviței nr. 405, ., . și G. A. M., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Griviței nr. 405, ., ..
Procedura de citare este îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 29.05.2015 apelanta – reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură, o cerere prin care solicită un termen de amânare, întrucât este în imposibilitate de a se prezenta deoarece se află la Tribunalul M. București - dosar penal nr._, unde își susține apărarea, după care,
Tribunalul respinge cererea formulată de apelanta – reclamantă ca nedovedită, având în vedere că la cererea formulată de apelantă nu a fost depusă o dovadă din care să rezulte imposibilitatea prezentării la acest termen de judecată în instanță, nu reiese că se află la Tribunalul M. București, așa cum susține în cererea de amânare depusă la dosar.
Totodată, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâții I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA, POLIȚIA ORAȘULUI BĂICOI, G. T. D., G. A. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților în principal în solidar, iar în subsidiar potrivit culpei fiecăruia la daune interese rezultând din lipsa de folosință a spațiului deținut cu forme legale în sumă de 100 lei/zi de la data pronunțării ordonanței președințiale – Sentința civilă nr._/2012 până la integrarea fizică a sa în imobil precum și obligarea acelorași pârâți în principal în solidar, iar în subsidiar potrivit culpei fiecăruia la daune morale de 100 lei/zi până la reintegrarea ei efectivă în spațiul locativ cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.1742/2012 a Judecătoriei Câmpina având ca obiect Ordonanță președințială s-a dispus reintegrarea ei în imobil și cu toate că hotărârea judecătorească a fost executată fizic, nu s-a făcut reintegrarea, ceea ce a condus la excepționale traume fizice și morale rezultând din lipsa altui spațiu dormind inclusiv în gări sau alte locuri publice, imposibilitatea păstrării unui mod de viață decent și igienic.
A mai arătat reclamanta, că, culpabili de neintegrarea ei în spațiu sunt pârâții care nu îndeplinesc, disprețuiesc hotărârile judecătorești, familia G. nu locuiește efectiv în spațiu, dar îi ocupă imobilul și toate bunurile proprietatea ei, iar Poliția Băicoi și IPJ Prahova nu au făcut nici măcar un act final dovedind pasivitate și dispreț.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.1349, 1357, 1364, 1370,1381, 1430, 1530, 1531 NCC.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie la dosar cerere, acte de stare civilă, Sentința civilă nr.1742/2012, proces verbal de reintegrare locuință, Proces verbal, certificat medico-legal, cereri .
În cazul procedurii scrise, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că renunță la primul capăt de cerere privind lipsa de folosință.
Pârâții G. T. și G. A. M. au formulat Întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea acțiunii, arătând că ei au cumpărat în anul 2001 prin Contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr.501/2001 de la C. S., teren și construcții, iar în momentul când au încercat să intre în imobil au găsit o persoană ce se numește C. M. și care a refuzat să părăsească locuința, fiind nevoiți să formuleze acțiune în evacuare admisă prin Sentința civilă nr.2106/2001.
Au mai arătat pârâții, că au purtat mai multe litigii cu reclamanta, i-au achitat și întreaga datorie astfel încât nu mai subzistă dreptul de retenție, ei fiind posesori de fapt și de drept ai imobilului, bunurile poate veni oricând să le ridice, iar în prezent față de Sentința civilă nr.2231/2012 definitivă nu mai are nici o îndreptățire să locuiască în imobilul proprietatea lor.
A fost depusă în copie la dosar Decizia civilă nr.827/2013.
Pârâtul IPJ Prahova a formulat întâmpinare în cauză care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Poliției or. Băicoi întrucât conform art.56 C. acesta nu poate fi titulară de drepturi și obligații fiind o entitate lipsită de personalitate juridică iar în ceea ce privește fondul cauzei respingerea acțiunii întrucât reclamanta este nemulțumită de modul în care s-a realizat executarea silită, și nu face dovada nici unei fapte cu caracter ilicit din partea instituției căreia îi revine un rol auxiliar în faza executării silite conform disp. 373 al.1 C..
A mai arătat pârâtul că reclamanta a formulat plângeri periodice cu privire la împrejurările legate de punerea în executare a hotărârii judecătorești plângeri care sunt încă cercetate penal, iar la solicitarea reclamantei organele de poliție ale Orașului Băicoi s-au deplasat la locul imobilului desfășurând activități care s-au impus.
Au fost depuse în copie la dosar Adresele nr._/2013,_/2013,_/2013,_/2013, proces verbal nr._/2013.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de pârâții G. prin care a arătat că înscrisurile acestora nu corespund realității, există pe rol Decizia civilă nr.3469/2013 cu acțiune în constatare respectiv imobilul fiind naționalizat dar vândut ilegal, iar referitor la bunurile ei personale expertizate la peste 3 milioane de lei vechi, pârâții numiți prin procesul verbal din 24.11.2013 încheiat de executorul judecătoresc se precizează expres refuzul restituirii lor.
A mai arătat reclamanta că pârâții nu o primesc să-și ridice bunurile personale iar violențele fizice și psihice sunt fără precedent, tentativă de omor nerespectând hotărârea judecătoresc, tulburare de posesie.
Au mai fost depuse la dosar procesul verbal, Declarație, Adresă.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de IPJ Prahova prin care a arătat că Poliția Orașului Băicoi are calitate procesuală pasivă față de disp.art.36 C., se minte în ceea ce privește comunicarea procesului verbal, se uită că însuși Comisarul Dosaru își cere scuze și are plângere penală împotriva lui, astfel încât prin întâmpinare se invocă inducerea în eroare a instanței de judecată.
A mai arătat reclamanta, că prejudiciul moral este legat de cel material și reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv iar prejudiciul este rezultatul unei atitudini comportamentale a polițistului în exercitarea obligațiilor sale, lipsa de reacție în acțiune în momente deosebit de grave.
S-au mai depus la dosar în cauză Rezoluția din 26.06.2013, Extra jurnal, Telegrama.
In cauză au fost solicitate și administrate probe cu înscrisuri și interogatoriul pârâților, iar pârâților G. probe cu înscrisuri, interogatoriu reclamantei.
La termenul din 03.03.2014 instanța a respins excepția lipsei capacității sale de folosință invocată de Poliției or. Băicoi și ca o consecință și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia invocată de pârâta IPJ Prahova.
Ca urmare a încuviințării instanței au fost depuse la dosar 7 planșe fotografice, procesul verbal de transcriere a convorbirilor din înregistrarea efectuată în zilele de 17.06.2013, 18.06.2013, 19.06.2013, 20.06.2013, 21.08.2013 eliberate de IPJ Prahova .
Prin sentința nr. 2891/06.10.2014 Judecătoria Câmpina a respins ca neîntemeiată cererea precizată, fiind obligată reclamanta să plătească pârâților G. T. D. și G. A. M. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1742/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul civil nr.2187/2012 s-a dispus reintegrarea reclamantei în spațiu locativ în contradictoriu cu pârâții G. T. și G. A. M..
Prin prezenta cauză, reclamanta precizându-și acțiunea a solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale întrucât fizic nu s-a făcut reintegrarea ei în spațiu, datorită atât pârâților G. care ocupă spațiul și se folosesc de bunurile ei cât și a celorlalți pârâți care au dat dovada de pasivitate, aceștia făcând un act formal de prezență, aspect ce a condus la „excepționale traume fizice și morale ale ei”.
Daunele morale astfel cum sunt ele definite în doctrină, reprezintă atingerea adusă existenței fizice a persoanei integrității corporale și sănătății cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității sau a unei persoane fizice, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.
În cazul în speță, reclamanta a încercat să dovedească prin înregistrarea audio video, a culpei autorităților respectiv Poliția Orașului Băicoi și IPJ Prahova și „pasivitatea” de care au dat dovadă aceștia, lucru ce a condus la imposibilitatea integrării sale în spațiu.
Aspectul susținut de reclamantă nu se confirmă însă din înregistrările înaintate la dosar, întrucât autoritățile reprezentate de organele de poliție au menirea de a-i acorda sprijin executorului judecătoresc în îndeplinirea atribuțiilor sale și nicidecum de a se substitui acestuia (ca atribuții).
Dacă reclamanta apreciază că pârâții ca instituții ale statului nu și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, avea la îndemnă o altă instituție juridică de care se putea folosi și în nici un caz cea a daunelor morale.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut nici o dovadă a eventualelor daune morale suferite, atât datorate autorităților pârâte cât și pârâților G. nefiind suficient a susține numai la nivel declarativ (fără probe certe) „excepționale traume fizice și morale„ suferite .
Faptul că între reclamantă și pârâții G. au existat și există nenumărate litigii pe rol, nu constituie o prezumție care să dovedească în mod neechivoc existența daunelor morele suferite de reclamantă, fiind necesar a fi coroborată și cu alte mijloace de probă pe care aceasta nu le-a făcut.
Pentru toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
În temeiul disp.art.453 C., instanța de fond a dispus obligarea reclamantei să plătească pârâților G. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător conform chitanței depusă la dosar.
Instanța de fond a reținut că, deși pârâții nu s-au prezentat în instanță, și-au făcut apărările în cauză prin apărător cu delegația depusă la dosar, astfel încât se justifică cheltuielile de judecată acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta arată că sentința nr. 2891/06.10.2014 nu are o argumentare riguroasă și o motivare logică, prin punerea în evidență și aprecierea exactă a conținutului probelor nefiind lămurite toate faptele care permit o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile părților, sentința fiind, de asemenea, netemeinică întrucât nu reține corect situația de fapt. Reclamanta mai arată că motivarea este „firavă”, reprezentând descrierea susținerilor sale, pârâții fiind lipsă, iar cele reținute de instanță sunt alambicate, date și numere de hotărâri judecătorești ce nu există. Mai mult decât atât arată apelanta că la termenul de judecată din data de 03.03.2014 instanța a respins excepția lipsei capacității de folosință invocată de IJP Prahova pentru Poliția Băicoi, iar pe cale de consecință și excepția lipsei calității procesuale pasive.
De asemenea, apelanta a susținută că interogatoriile depuse pentru a fi luate pârâtelor au dispărut, iar reprezentanții pârâtelor au dactilografiat alte interogatorii la care au răspuns. Totodată, apreciază că sunt total ignorate înregistrările video – audio, care ar reprezenta o probă solidă întrucât identifică autorii faptelor și descoperă infracțiunile.
Apelanta arată că a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, fapta ilicită îmbrăcând forma inacțiunii, vinovăția îmbrăcând forma intenției directe, existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate.
Totodată, apreciază că prin respingerea acțiunii, principalul efect este menținerea stării de fapt existentă la momentul sesizării instanței cu toate consecințele ce decurg din aceasta, respectiv deși s-a dispus reintegrarea, accesul în imobil nu este posibil, această situație generând un prejudiciu moral, reflectat prin sentințele de nedreptate și inferioritate, umilință și neîncredere că faptele ilicite reclamante nu sunt sancționate de instanță.
În ceea ce privește cheltuielile privind onorariul de avocat cuantumul acestora nu justifică volumul de muncă depus.
Față de cele expuse, apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, în principal, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar, restituirea cauzei la instanța de fond spre rejudecare, în sensul evaluării înregistrărilor video – audio, coroborarea cu coloana sonoră, precum și analizare și aprecierea fiecărei împrejurări.
Legal citați pârâții G. T. și G. A. au formulat întâmpinare la data de 21.01.2015 prin care au arătat în principal, că înțeleg sa invoce excepțiile prevăzute de art. 470 alin.3 teza Il-a coroborat cu art. 470 alin. l din c.pr.civ., respectiv decăderea din dreptul de a mai motiva apelul formulat si prevăzuta de art.471 alin. 1 din c.pr.civ., respectiv excepția nulității, prevăzuta de art. 471 alin.l din c.pr.civ, iar pe fond au solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2891 pronunțata la 06 octombrie 20l4.
In legătura cu excepțiile invocate, au arătat că potrivit art. 471 alin. 5 din c.pr.civ, președintele instanței care a pronunță hotărârea atacată dispune, după primirea cererii de apel, (cerere ce trebuie să cuprindă elementele prevăzute la art.479) comunicarea acesteia intimatului, intimat căruia i se va pune în vedere să depună întâmpinare în termen de 15 zile de la comunicare, iar pârâților le-a fost comunicată cererea de apel motivată de către instanța de apel, în concluzie, considerând în mod întemeiat că dacă ar fi depus cererea de apel motivata încă la instanța de fond, președintele instanței de fond le-ar fi comunicat cererea de apel însoțita de motivele de apei, rezultă că reclamanta-apelantă nu a depus o cerere de apel motivată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 468 din c.pr.civ.
În ceea ce privește fondul motivelor de apel formulate împotriva sentinței civile nr.2891, au învederat că față de obiectul cererii de chemate în judecată, instanța a analizat în mod corect probele administrate șa motivat soluția pronunțată.
Așa cum rezultă din chiar susținerile apelantei, a fost reintegrată în imobil, fiindu–i permis să locuiască în imobil, însă niciodată nu a avut intenția serioasă de a locui în imobil.
Este evident că în prezent având în vedere soluția pronunțată prin sentința civilă nr.2231 pronunțată la 22 iunie 2012. soluție definitivă prin respingerea recursului-decizia nr.827 pronunțata la 30 aprilie 2013, apelanta-reclamantă nu mai are nici o îndreptățire legală să locuiască în imobilul proprietatea pârâților, decizia nr.573 pronunțată la 12 aprilie 2012 și sentința civilă ar. 1742 pronunțată la data de 16 mai 2012 devenind caduce.
În concluzie, în situația respingerii excepțiilor invocate pe fond, pârâții au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel, reprezentând onorariul achitat avocatului ales.
In drept: art.480 alin.l si alin.3 teza 11-a din c.pr.civ.
La data de 30.01.2015 pârâtul IJP Prahova a formulat întâmpinare arătând că în mod întemeiat instanța de judecată prin sentința pronunțată, art. 372 C.procxiv. din 1865[1] statuează faptul că „dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești (...) se execută de executorul judecătoresc (.,.). Așadar, singurul abilitat să efectueze acte de executare silită este executorul judecătoresc.
Se observă totodată că organelor de poliție le revine un rol auxiliar în faza executării silite. Astfel, conform art. 3732 alin. (1) C.proc.civ., în cazurile prevăzute de lege, precum și atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliție sunt obligate să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.
Față de cele expuse, ținând cont de cele arătate de reclamantă, consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 399 alin. (1) teza a Il-a C.proc.civ. în temeiul dispozițiilor legale în vigoare, pentru realizarea dreptului recunoscut prin hotărârea judecătorească invocată prin cererea introductivă, calea legală o constituie formularea unei contestații la executare (în măsura în care reclamanta apreciază că organul de executare competent - executorul judecătoresc - refuză sa îndeplinească executarea silită ori să îndeplinească un act de executare).
În condițiile în care reclamanta nu înțelege însă să dea curs prevederilor legale pentru realizarea dreptului său ci are în vedere doar obținerea unor daune morale de la IJ.P. Prahova, solicită instanței de judecată să constate că reclamanta nu face vorbire despre existența nici unei fapte cu caracter ilicit din partea instituției noastre. Din cererea de chemare în judecată nu se desprinde nici o obligație care să-i fi revenit I.J.P. Prahova și
care să nu fi fost executată în condițiile legii și nici vreo dispoziție normativă care să fi fost încălcată de instituția noastră.
De altfel, nici nu există o faptă cu caracter ilicit a instituției pârâte nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii delictuale a I.J.P. Prahova.
Este de reținut că organele de poliție nu au competențe pentru a da curs solicitărilor reclamantei de efectuare a actelor de executare silită pentru reintegrarea efectivă a acesteia în spațiul în discuție, singurul competent fiind executorul judecătoresc. codul de procedură civilă din 1865 dar și cel actual conțin prevederi exprese cu privire la rolul executorului judecătoresc. Astfel, se reține expressis verbis că executarea silită a hotărârilor judecătorești și a oricărui titlu executoriu se realizează numai de către executorul judecătoresc.
În aceste condiții, lipsa chemării în judecată a executorului de către reclamantă apare în opinia noastră ca fiind surprinzătoare, aceasta lăsând să se contureze ideea că nu și-ar dori decât obținerea unor daune și nu executarea silită pentru reintegrarea în spațiul în discuție.
Astfel, organelor de poliție le revine, în faza executării
silite, obligația de la art. 37312 alin. (1) C.proc.civ. 1865, obligație de a da concursul la executarea silită, pe care LJ.P. Prahova a adus-o la îndeplinire după cum rezultă din înscrisurile anexate. Astfel, plângerile periodice ale reclamantei cu privire la împrejurările legate de punerea în executare a hotărârii judecătorești au fost cercetate penal (dosarele penale înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina cu nr. 4128/P/2012, 4420/P/2012, 4341/P/2012, 4672/P/2012, 710/P/2013, 1233/P/2013, 1992/P/2013, 2232/P/2013,2303/P/2013).
De asemenea, la solicitările reclamantei, organele de poliție din cadrul Poliției Orașului Băicoi s-au deplasat la locul imobilului desfășurând activitățile care s-au impus. Cu această ocazie au fost întocmite procese-verbale care se află la dosarele penale constituite ( procesele-verbale din 20.06.2013, 19.06.2013, 18.06.2013, 17.06.2013,02.11.2012,24.05.2013 se află la dosarul penal nr. 1992/P/2013).
Totodată, aspectele sesizate de reclamantă au fost înregistrate și analizate și ca petiții de către conducerea LJ.P. Prahova, rezultatele verificărilor fiind comunicate reclamantei. Cu titlu de exemplu, menționează adresele nr._,_, A224 din 21.08.2013, nr._ din 30.08.2013,_ din 25.07.2013, nr,_ din 24.09.2013.
Nu în ultimul rând, pârâții din prezentul dosar au fost invitați și la sediul I.J.P. Prahova în încercarea de a identifica o soluție pentru a pune capăt conflictului existent între reclamantă și pârâți. Cu această ocazie s-a întocmit procesul-verbal nr._ din 27.08.2013.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 11.12.2014.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Susținerea reclamantei în sensul că sentința nr. 2891/06.10.2014 nu are o argumentare riguroasă și o motivare logică, prin punerea în evidență și aprecierea exactă a conținutului probelor nefiind lămurite toate faptele care permit o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile părților, sentința fiind, de asemenea, netemeinică întrucât nu reține corect situația de fapt, este nejustificată.
Tribunalul constată că, solicitarea reclamantei formulată prin acțiunea inițială introdusă pe rolul Judecătoriei Câmpina a vizat obligarea pârâților la plata de daune morale, a pârâților G. întrucât aceștia ocupă spațiul și se folosesc de bunurile acesteia deși s-a dispus reintegrarea sa în spațiu iar a celorlalți pârâți pentru că au dat dovadă de pasivitate, făcând un act formal de prezență, aspect ce a dus la traume fizice și morale.
În considerentele sentinței instanța de fond arată faptul că, reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale, respectiv a daunelor morale suferite, a traumelor fizice și psihice.
Astfel, deși la dosarul de fond au fost depuse înregistrări audio video, acestea nu au fost suficiente pentru a face dovada cauzării de către pârâți a anumitor traume fizice și psihice de natură să determine instanța să dispună obligarea pârâților la plata de daune morale.
Este nejustificată susținere în sensul că cele reținute de instanță sunt alambicate, date și numere de hotărâri judecătorești ce nu există, având în vedere că, se face mențiune despre sentința civilă nr. 1742 din 16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina care este depusă la dosar, fila 13, sentință prin care s-a dispus reintegrarea reclamantei în imobilul din orașul Băicoi, ., jud. Prahova.
Cât privește, excepțiile lipsei capacității de folosință invocată de IJP Prahova pentru Poliția Băicoi, și excepția lipsei calității procesuale pasive respinse de instanța de fond la termenul de judecată din data de 03.03.2014, tribunalul constată că, instanța de fond a motivat respingerea celor două excepții motivat de faptul că, pârâta Poliția orașului Băicoi este o entitate înființată și organizată potrivit legii având atât capacitate de folosință cât și de exercițiu.
Capacitatea procesuală astfel cum este definită de dispozițiile legale, se dobândește pentru persoanele juridice de la data actului de înființare, capacitate ce îi conferă drepturi dar și obligații civile.
Capacitatea procesuală de exercițiu, constă în aptitudinea unei persoane de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.
Calitatea procesuală potrivit art. 36 teza I Cod procedură civilă, rezultă din identitatea dintre părțile din proces și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă) și, cum în cauză Poliția orașului Băicoi este o entitate înființată și organizată potrivit legii are atât capacitate procesuală cât și calitate procesuală pasivă.
Susținerea reclamantei că interogatoriile depuse pentru a fi luate pârâților au dispărut, iar reprezentanții acestora au dactilografiat alte interogatorii la care au răspuns, nu este susținută de nici o dovadă în acest sens fiind deci nejustificată.
Aprecierea reclamantei în sensul că sunt total ignorate înregistrările video – audio, care ar reprezenta o probă solidă întrucât identifică autorii faptelor și descoperă infracțiunile, este nefondată, întrucât așa cum a reținut și instanța de fond, susținerile sale nu se confirmă din înregistrările depuse la dosar.
Este nejustificat susținerea că a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, fapta ilicită îmbrăcând forma inacțiunii, vinovăția îmbrăcând forma intenției directe, existența prejudiciului și a raportului de cauzalitate, este nejustificată.
Conform articolului 1349 din Codul Civil care reglementează răspunderea delictuală, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care, având discernământ, și încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Reglementarea răspunderii personale (pentru fapta proprie) articolul 1357 cod civil prevede că acela care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul.
În speța de față nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de disp. art. 1349 Cod civil, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâților de natură să impună obligarea acestora la plata daunelor morale.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată reclamanta la instanța de fond, acestea reflectă volumul de muncă depus de apărătorul ales.
Cheltuielile de judecată astfel cum sunt reglementate acestea de disp. art. 451 C. pr. civ., constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaților, experților și orice alte cheltuieli pentru desfășurarea procesului.
Reducerea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat este și trebuie să rămână o măsură cu caracter excepțional, luată în condițiile art. 451 alin. 2 C. pr. civ., anume când acest onorariu este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Astfel, la instanța de fond au fost acordate numeroase termene de judecată care au implicat munca avocatului constând în redactarea întâmpinării, deplasări la termenele de judecată, administrarea de probatorii, depunerea de concluzii scrise, care justifică acordarea acestora în raport de munca avocatului angajat al pârâților.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de reclamantă ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
În baza disp. art. 453 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul va obliga apelanta să plătească intimaților persoane fizice suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta C. M., CNP_, cu domiciliul în Băicoi, ., județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 2891/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, .. 60, județul Prahova, POLIȚIA ORAȘULUI BĂICOI, cu sediul în Băicoi, ., județul Prahova, G. T. D., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Griviței nr. 405, ., . și G. A. M., CNP_, cu domiciliul în București, Calea Griviței nr. 405, ., ., sector 1, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimați a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
Președinte Judecător
N. C. D. G.
Grefier
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnored. N.C
7 ex./15.06.2015
D.f._ – Judecătoria Câmpina
J. f. D. E.
← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2323/2015.... | Pretenţii. Hotărâre din 28-05-2015, Tribunalul PRAHOVA → |
---|