Obligaţie de a face. Decizia nr. 1814/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1814/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2190/204/2008*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 2009*
DECIZIA CIVILĂ NR.1814
Ședința publică din data de 21.04.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR- E. C. D.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. F., domiciliat în C., . A, ., . împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. – PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., jud. Prahova.
Cererea de apel scutită de la plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant personal, asistat de avocat Ț. P., lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul apelantului reclamant arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului apelantului reclamant în dezbateri.
Reprezentantul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de lămurire dispozitiv hotărâre și întinderea acestuia, în sensul ca spațiul atribuit să corespundă normelor legale în vigoare. Arată că apelantului i s-a pus la dispoziție un spațiu care nu corespunde normelor legale, fiind împărțită cu o altă persoană cu handicap grav cu însoțitor. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată cu nr._ 10.11.2014 reclamantul S. F. a chemat în judecată pe pârâtul M. C., solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să se dispună lămurirea întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 403/30.01.2009 a Judecătoriei C., în sensul de a se specifica elementele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 448/2006 în ceea ce privește camera la care are dreptul în temeiul acestor dispoziții legale, inclusiv compunerea spațiului, suprafața, dotările corespunzătoare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza sentinței civile nr. 403/30.01.2009 a Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă, a fost obligat pârâtul să-i repartizeze o cameră de locuit în folosință exclusivă, ținându-se seama că a fost încadrat în gradul de handicap grav cu însoțitor, beneficiind de dispozițiile Legii nr. 448/2006, însă pârâtul i-a pus la dispoziție un spațiu de locuit care nu respectă normele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, motiv pentru care se impune clarificarea întinderii și conținutului dispozitivului sentinței, constând în indicarea tuturor elementelor prevăzute de dispozițiile legale sus-menționate privind spațiul la care are dreptul, inclusiv compunerea spațiului, suprafața, dotările corespunzătoare.
La data de 25.11.2014 pârâtul a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii, solicitând respingerea acesteia în condițiile în care dispozitivul sentinței civile nr. 403/2009 este clar, neexistând neclarități cu privire la obligația instituită în sarcina sa.
După administrarea probelor cu acte, prin încheierea din data de 16.12.2014 a Judecătoriei C., a fost respinsă excepția tardivității invocată de către pârât, fiind respinsă ca neîntemeiată și cererea formulată de către reclamant împotriva pârâtului.
Pentru a se pronunțat o asemenea soluție, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 403/03.01.2009 a Judecătoriei C. a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamant împotriva pârâtului și a fost obligat acesta din urmă să-i repartizeze reclamantului o cameră de locuit în folosință exclusivă, ținându-se seama de disp. art. 20 alin. 2 lit. a din Legea nr. 448/2006, de gradul de handicap al reclamantului, astfel încât analizându-se conținutul sentinței sus-menționate în raport de disp. art. 2811 C.pr.civ. reiese cu certitudine că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i repartizeze o cameră de locuit fără nici o altă mențiune, motiv pentru care cererea a fost soluționată în temeiul principiului disponibilității exprimat de către reclamant care nu a contestat sentința respectivă, astfel încât pretenția reclamantului privind modificarea conținutului sentinței civile nr. 403/2009 este nejustificată, mai ales că o asemenea modificare putea face obiectul unor căi de atac și nicidecum al unei cereri de lămurire.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii în sensul admiterii cererii, motivându-se că eronat au fost interpretate disp. art. 18 din Legea nr. 448/2006 privind acordarea unei camere de locuit suplimentară față de normele minimale de locuit prevăzute de Legea nr. 114/1996, atât timp cât pârâtul a refuzat să respecte dispozițiile legale în materie, atribuindu-i o cameră cu nerespectarea cerințelor Legii nr. 114/1996, a Legii nr. 448/2006 și că are dreptul, în calitate de persoană cu handicap grav grad I cu însoțitor, la un spațiu de 18 mp cu toate dotările necesare, fiindu-i atribuit un spațiu de 12,62 mp, fără instalații de gaze, energie electrică, fără pardoseală, cu tâmplăria deteriorată, baia și bucătăria fiind în comun.
În continuare, reclamantul a arătat că în calitate de persoană cu handicap grav grad I cu însoțitor are dreptul la un spațiu corespunzător cu toate dotările necesare, inclusiv cu baie, bucătărie proprii și că se află în imposibilitate din punct de vedere financiar să suporte anumite cheltuieli pentru îmbunătățirea spațiului atribuit, existând riscul de a nu își recupera cheltuielile, aspecte confirmate și de adresa nr._/2014 emisă de Avocatul Poporului.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 06.02.2015.
La data de 17.03.2015 pârâtul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului atât timp cât în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea ca neîntemeiată.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 403/30.01.2009 a Judecătoriei C., rămasă definitivă și irevocabilă în baza deciziilor civile nr. 42/22.01.2010, 689/23.09.2010 ale Tribunalului Prahova și Curții de Apel Ploiești a fost admisă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului și a fost obligat acesta din urmă să-i repartizeze reclamantului o cameră de locuit în folosință exclusivă, reținându-se că reclamantul face parte din categoria persoanelor cu handicap grav care beneficiază de o pensie de invaliditate și are dreptul conform disp. art. 20 alin. 2 lit. a din Legea nr.448/2006 la o cameră de locuit în folosință exclusivă.
Disp. art. 2811 alin. 1 cod pr. civilă, stipulează că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot solicita instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza sentinței civile nr. 403/30.01.2009, rămasă definitivă și irevocabilă a fost obligat pârâtul să-i repartizeze reclamantului o cameră de locuit în folosință exclusivă, reținându-se că reclamantul face parte din categoria persoanelor cu handicap grav care beneficiază de o pensie de invaliditate și are dreptul conform disp. art. 20 alin. 2 lit. a din Legea nr.448/2006 la o cameră de locuit în folosință exclusivă, însă ulterior au existat neînțelegeri între părți atât timp cât reclamantul pretinde atribuirea unei camere cu dependințe separate, într-o anumită suprafață, cu anumite dotări, invocându-se dispozițiile Legii nr.114/1996.
Ca atare, în condițiile în care în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr.403/2009 s-a menționat existența unei obligații în sarcina pârâtului constând în repartizarea în favoarea reclamantului a unei camere de locuit, în folosință exclusivă, invocându-se disp. art.20 alin. 2 lit. a din Legea nr.448/2006, înseamnă că în realitate dispozitivul acestei sentințe are un înțeles clar în ceea ce privește obligația instituită în sarcina pârâtului, deoarece se stabilește exact în ce constă obligația instituită în sarcina pârâtului, obiectul propriu-zis al acestei obligații, caz în care nu există niciun element, nicio împrejurare care să necesite anumite lămuriri cu privire la această obligație, neexistând neclarități, dispoziții potrivnice.
De fapt, prin promovarea prezentei cereri reclamantul urmărește în realitate modificarea conținutului propriu-zis al obligației stabilită în sarcina pârâtului, constând în instituirea unei obligații privind atribuirea nu numai a unei camere în folosință exclusivă, ci și a unor dependințe separate, cu anumite dotări, în anumite suprafețe, invocându-se dispozițiile Legii nr.114/1996, aspecte care nu pot face obiectul unei cereri de lămurire care se raportează strict la conținutul titlului executoriu existent între părți și nicidecum la anumite pretenții formulate de către reclamant cu ocazia punerii în executare de către pârât a sentinței civile sus menționată.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamantul avea anumite pretenții cu privire la un anumit spațiu locativ la care ar avea dreptul, în temeiul unor legi speciale care reglementează dreptul persoanelor cu handicap, ar fi însemnat ca acesta să formuleze căi de atac ordinare și extraordinare împotriva sentinței civile nr. 403/30.01.2009, respectiv apel, recurs, fiind singurele mijloace procedurale prin intermediul cărora să-și valorifice aceste pretenții, care nu pot face obiectul unei cereri de lămurire, întrucât vizează repunerea în discuție a anumitor drepturi ale reclamantului, în raport de dispozițiile Legii nr.448/2006, fiind imposibilă reanalizarea acestor drepturi în cadrul unei cereri de lămurire care are drept scop doar înlăturarea neclarităților în ceea ce privește conținutul dispozitivului titlului executoriu și nicidecum reanalizarea anumitor pretenții formulată de către reclamant ulterior pronunțării titlului executoriu cu ocazia punerii în executare a acestuia din urmă.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea de lămurire formulată de reclamant, ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art.2811 alin. 1 cod. pr. civilă.
Susținerile reclamantului în sensul că eronat au fost interpretate disp. art. 18 din Legea nr. 448/2006 privind acordarea unei camere de locuit suplimentară față de normele minimale de locuit prevăzute de Legea nr. 114/1996, atât timp cât pârâtul a refuzat să respecte dispozițiile legale în materie, atribuindu-i o cameră cu nerespectarea cerințelor Legii nr. 114/1996, a Legii nr. 448/2006, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea conținutului propriu-zis al dispozitivului titlului executoriu, a existenței sau inexistenței unor neclarități se ține seama de modalitatea de instituire a obligației stabilită în sarcina pârâtului, de elementele care compun o asemenea obligație și nicidecum de existența anumitor dispoziții în cadrul legilor sus menționate, de pretențiile formulate de către reclamant privind atribuirea unei anumite camere care să îndeplinească anumite criterii, pretenții care exced cererii de lămurire.
Motivele invocate de către reclamant conform cărora are dreptul, în calitate de persoană cu handicap grav grad I cu însoțitor la un spațiu de 18 mp cu toate dotările necesare, fiindu-i atribuit un spațiu de 12,62 mp, fără instalații de gaze, energie electrică, fără pardoseală, cu tâmplărie deteriorată, baia, bucătăria în comun, sunt neîntemeiate întrucât, împrejurările sus menționate repun în discuție fondul dreptului care a făcut obiectul analizei cu ocazia pronunțării sentinței civile nr.403/30.01.2009, fiind imposibilă reanalizarea dreptului reclamantului de a beneficia sau nu de o anumită cameră de locuit, de criteriile pe care trebuie să le îndeplinească camera respectivă, de actele normative care reglementează un asemenea drept, mai ales că prin intermediul cererii de lămurire se analizează pur și simplu existența sau inexistența unor neclarității, a unor dispoziții potrivnice în cadrul titlului executoriu și nicidecum însuși dreptul reclamantului de a i se repartiza o anumită cameră de locuit care să îndeplinească anumite condiții, criterii prevăzute de normele legale în materie.
Criticile reclamantului în sensul că în calitate de persoană cu handicap grav grad I cu însoțitor are dreptul la un spațiu corespunzător cu toate dotările necesare, inclusiv baie, bucătărie proprii și că se află în imposibilitate din punct de vedere financiar să suporte anumite cheltuieli pentru îmbunătățirea spațiului atribuit, existând riscul nerecuperării cheltuielilor, aspecte confirmate de adresa nr._/2014 emisă de Avocatul Poporului, sunt nefondate deoarece împrejurările sus menționate exced unei cereri de lămurire, constituind aprecieri pur subiective ale reclamantului care se află în imposibilitate legală să solicite prin intermediul cererii de lămurire atribuirea unui anumit spațiu de locuit, cu anumite dotări, în anumite condiții, urmărindu-se în realitate modificarea conținutului propriu-zis al dispozitivului sentinței civile nr.403/2009 și, deci implicit a obligației instituită în sarcina pârâtului, ceea ce este inadmisibil.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 296 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant S. F. domiciliat în C., . A, ., . împotriva încheierii de ședință din data de 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimatul pârât M. C. – PRIN PRIMAR, cu sediul în C., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. E. C. D.
Fiind promovată la o altă instanță
semnează președintele instanței
GREFIER,
Cardașol I. N.
Fiind în CO, semnează
P. Grefier
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.MC./tehnored. MC
4 ex./17.07.2015
d.f. nr._ - Judecătoria C.
j.f. J. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1812/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1476/2015.... → |
|---|
