Contestaţie la executare. Decizia nr. 1812/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1812/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 43791/281/2014/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1812
Ședința publică din data de 21.04.2015
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul contestator F. C. PETROLUL SA, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE-ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei conform chitantei depusă la dosar și anulată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._/281/12.11.2014 la Judecătoria Ploiești, contestatorul F. C. Petrolul SA Ploiești a chemat în judecată pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice-Administratia Judeteană a Finantelor Publice Prahova, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea în totalitate a executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 2581/2013, a adresei de înființare poprire din data de 27.10.2014, suspendarea procedurii de executare silită până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în mod nelegal s-a procedat la executarea sa silită în cadrul dosarului de executare nr. 2581/2013, constând în înființarea popririi asupra conturilor sale până la concurența sumei de 4.978.890 lei, în temeiul titlului executoriu nr._/21.08.2013 atât timp cât titlul a fost emis în baza deciziei de impunere împotriva căreia a formulat contestație ce face obiectul dosarului nr._, care a fost respinsă conform sentinței nr. 420/19.11.2012 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă, iar toate actele de executare sunt lovite de nulitate în condițiile în care adresa de înființare poprire nu a fost precedată de o somație, dosarul de executare având un număr diferit de numărul dosarului menționat în prima somație, impunându-se suspendarea executării silite, mai ales că există riscul să se afle în imposibilitate să participe la competițiile de C. UEFA, la pierderea licenței pentru participarea la Campionatul Național - L. I și deci să suporte toate cheltuielile în acest scop.
După administrarea probelor cu acte prin încheierea din data de 15.12.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, formulată de contestator împotriva intimatei.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că măsura suspendării executării silite are un caracter excepțional, dispunându-se numai în cazurile în care există motive temeinice în acest sens, motive inexistente în cauză, atât timp cât menționarea creanței în valoare de_ lei, în situațiile financiare aferente anului 2014 nu determină imposibilitatea obținerii licenței de participare la competițiile de C. UEFA, la cele din Campionatul Național - L. I, iar simpla existență a unor datorii către autoritățile fiscale, angajați, asigurări sociale, nu determină imposibilitatea obținerii licenței, solicitantul având obligația să întocmească, să înainteze informații pentru a demonstra licențiatorului că își poate derula activitatea conform principiului continuității, mai ales că executarea silită a unei creanțe fiscale într-un cuantum ridicat nu are ca efect blocarea activității contestatorului în condițiile în care societățile comerciale au obligația ca în cursul derulării activității să își constituie provizioane, să înregistreze în contabilitate sume de bani care să constituie o estimare a plăților necesare pentru stingerea obligației curente la data bilanțului.
Împotriva acestei încheieri, a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii în sensul admiterii cererii, motivându-se că actul administrativ constând în decizia de impunere, se bucură de o prezumție de legalitate, în condițiile în care în urma admiterii contestației, anulării actelor de executare, a titlului de creanță, soluția privind suspendarea executării silite ar rămâne ineficientă, scopul suspendării vizând menținerea existenței societății ca entitate juridică și că poprirea are ca efect imposibilitatea desfășurării activității în continuare, neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru participarea la competițiile de club, mai ales că incapacitatea de funcționare nu duce la acoperirea prejudiciului fiscal care a generat instituirea popririi, ci la consolidarea acestuia prin definitivarea poziției debitorului de incapacitate de plată, măsura suspendării fiind corespunzătoare interesului economic al intimatei.
În continuare, contestatorul a arătat că se impune extinderea efectelor suspendării dispusă în baza sentinței nr. 255/29.08.2012 rămasă definitivă prin decizia nr. 3424/2013 până la soluționarea fondului vizând verificarea legalității titlului de creanță care a stat la baza executării silite și că hotărârea pronunțată în baza art. 14 din Legea nr. 544/2004 nu poate fi reținută, atât timp cât prima hotărâre se referă la nejudecarea fondului, determinând lipsa raportării soluției de suspendare pronunțată în cadrul dosarului nr._ în raport de prezenta cauză, în timp ce a doua hotărâre vizează temeiul care a stat la baza soluției pronunțată în dosarul nr._, respectiv culpa intimatei, mai ales că ÎCCJ a stabilit ca fiind împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Totodată, contestatorul a precizat că actul administrativ reprezintă o modificare a propriei aprecieri emisă de către intimată intervenită în urma demersului realizat pe cale judecătorească, potrivit probelor administrate în cauză și că se impune suspendarea executării în vederea respectării principiului prezumției de nevinovăție a debitorului ce primează prezumției de legalitate a actului administrativ din rațiuni economice ce justifică îndeplinirea condiției existenței unei pagube imediate.
Primindu-se dosarul la tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 10.03.2015.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform actelor existente la dosar, în baza titlului executoriu nr._/21.08.2013 a fost obligat contestatorul să plătească la bugetul general consolidat al statului suma de 4.978.890 lei, reprezentând contribuții, datorii, ținându-se seama de decizia de impunere nr. F-PH 380/25.07.2012, motiv pentru care, intimata a procedat la executarea silită a contestatorului în cadrul dosarului de executare nr. 2581/2014, constând în emiterea unor înștiințări, adrese de înființare a popririi care au avut ca efect indisponibilizarea conturilor contestatorului aflat la diferiți terți popriți.
Disp. art. 719 alin. 1, 2 C.pr.civ. stipulează că până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită se poate dispune suspendarea executării la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că intimata a procedat la executarea silită a contestatorului în baza titlului executoriu nr._/21.08.2013, titlu care ar fi fost emis ținându-se seama de decizia de impunere nr. F-PH 380/25.07.2012 privind obligarea contestatorului la plata sumei de 4.978.890 lei reprezentând datorii la bugetul statului, motiv pentru care au fost emise acte de executare silită în cadrul dosarului de executare nr. 2581/2014 constând în înștiințări, adrese de înființare a popririi care ar fi avut ca efect indisponibilizarea conturilor contestatorului aflate la diferiți terți popriți.
Ca atare, atât timp cât intimata pretinde că apelantul datorează la bugetul statului suma totală de 4.978.890 lei, în temeiul deciziei de impunere nr. F-PH 380/25.07.2012, decizie care ar fi fost menținută pe cale judecătorească și în baza căreia ar fi fost emis titlul executoriu nr._/21.08.2013, titlu în urma căruia s-a procedat la executarea silită a contestatorului, înseamnă că în realitate nu există nicio împrejurare care să determine luarea măsurii suspendării executării până la soluționarea definitivă a contestației la executare, deoarece nu există niciun act la dosar care să ateste existența unui prejudiciu iminent pe care l-ar suporta contestatorul în urma continuării executării silite, consecințele derulării în continuare a acestei proceduri.
De fapt, contestatorul are obligația să facă dovada existenței riscului de a fi executat silit în temeiul titlului executoriu nr._/2013, consecințele concrete pe care le-ar suporta în urma derulării procedurii de executare silită și nicidecum să se rezume pur și simplu la descrierea unor stări de fapt fără niciun corespondent în actele existente la dosar, mai ales că apelantul nu a depus la dosar acte privind împrejurările invocate în cadrul contestației la executare în scopul efectuării unor verificări în calea de atac a apelului.
Mai mult chiar, împrejurările invocate privind nelegalitatea, netemeinicia actelor de executare efectuate, modalitatea de derulare a procedurii de executare silită, imposibilitatea obținerii licenței pentru participarea la competițiile de C. UEFA, la Campionatul Național – L. I pentru sezonul 2014-2015, a verificării condițiilor de eligibilitate în baza unor documente emise până la data de 31.03.2015 conform regulamentelor emise de F.R.F., cuantumul creanțelor fiscale constituie prin însăși natura lor aspecte care vizează însuși fondul cauzei și nicidecum măsura suspendării executării silite.
De altfel, împrejurările referitoare la modalitatea de participare la diferite competiții sportive, de obținere a unor licențe exced măsurii suspendării executării silite, fiind simple aprecieri pur subiective ale contestatorului care, până la proba contrarie, a fost obligat să achite la bugetul statului suma de 4.978.890 lei, sumă care are un cuantum ridicat, demonstrând necesitatea blocării conturilor contestatorului până la clarificarea raporturilor dintre părți în cadrul contestației la executare.
Faptul că înființarea popririi are ca efect indisponibilizarea conturilor contestatorului, fiind în imposibilitate să participe din punct de vedere financiar la diferite competiții sportive, să obțină finanțări, să efectueze diferite plăți către terțe persoane nu înseamnă în mod automat că se impune luarea măsurii suspendării executării silite, existând riscul producerii unui prejudiciu material deoarece în realitate, în condițiile în care intimata pretinde că apelantul îi datorează o sumă foarte mare de bani la bugetul statului, fiind emis un titlu de creanță care ar fi fost menținut pe cale judecătorească, contestatorul nu-și poate invoca propria culpă privind neachitarea unor sume de bani la bugetul statului pentru a beneficia de suspendarea procedurii de executare silită, de înlăturarea efectelor înființării popririi, mai ales că la stabilirea necesității măsurii suspendării executării silite nu se ține seama în exclusivitate doar de interesele economico- financiare ale contestatorului, ci și de interesele intimatei, constând în blocarea conturilor acestuia pentru a îl împiedica să devină insolvabil și să se afle în imposibilitate legală să achite sumele pe care le-ar datora la bugetul statului.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. 719 alin. 1, 2 C.pr.civ., neexistând motive temeinice pentru luarea unei asemenea măsuri.
Susținerile contestatoarei conform cărora actul administrativ constând în decizia de impunere, se bucură de o prezumție de legalitate, în condițiile în care în urma admiterii contestației, anulării actelor de executare, a titlului de creanță, suspendarea executării silite ar rămâne ineficientă, scopul suspendării vizând menținerea existenței societății ca entitate juridică și că poprirea are ca efect imposibilitatea desfășurării activității, nu pot fi avute în vedere, întrucât la instituirea măsurii suspendării executării silite se ține seama, în exclusivitate, de existența sau inexistența unor motive temeinice care să justifice luarea unei asemenea măsuri și nicidecum de existența unor prezumții de legalitate, de efectele pe care le-ar produce anularea actelor de executare, iar înființarea popririi nu are ca efect imposibilitatea contestatorului de a-și desfășura activitatea ca entitate juridică, ci, dimpotrivă, reprezintă prin însăși natura sa o măsură de natură să asigure mijloacele financiare în vederea achitării pretinsului debit pe care l-ar datora contestatorul la bugetul statului.
Aspectele invocate de către contestator potrivit cărora înființarea popririi determină neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru participarea la competițiile de club, incapacitatea de funcționare, neacoperirea prejudiciului fiscal care a generat instituirea popririi, incapacitatea sa de plată și că măsura suspendării corespunde interesului economic al intimatei nu au niciun temei legal, deoarece la luarea măsurii suspendării executării silite se ține seama în exclusivitate dacă, într-adevăr, se justifică sau nu o asemenea măsură pentru o perioadă determinată de timp constând în verificarea modalității în care contestatorul ar suporta anumite riscuri iminente și nicidecum dacă acesta are sau nu posibilitatea să participe la anumite competiții sportive, mai ales că blocarea conturilor nu determină automat desființarea contestatorului ca entitate juridică, imposibilitatea acestuia de a efectua diferite plăți, ci pur și simplu reprezintă o măsură necesară având drept scop facilitarea achitării sumelor pe care le-ar datora contestatorul la bugetul statului într-un cuantum foarte ridicat.
Împrejurările invocate de către contestator în sensul că se impune extinderea efectelor suspendării dispusă în baza sentinței nr. 255/29.08.2012, până la soluționarea fondului vizând verificarea legalității titlului de creanță și că hotărârea pronunțată în baza art. 14 din Legea nr. 544/2004 nu poate fi reținută, atât timp cât prima hotărâre se referă la nejudecarea fondului determinând lipsa raportării soluției de suspendare pronunțată în cadrul dosarului nr._ în raport de prezenta cauză, în timp ce a doua hotărâre vizează temeiul care a stat la baza soluției pronunțată în dosarul nr._, respectiv culpa intimatei, exced prezentei cauze în cadrul căreia se analizează existența sau inexistența unor motive temeinice privind luarea măsurii suspendării executării silite și nicidecum modalitatea de soluționare a unor cereri pe calea contenciosului administrativ, existența hotărârilor judecătorești sus-menționate, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că titlul de creanță constând în decizia de impunere ar fi fost desființat în baza unor hotărâri judecătorești.
Motivele invocate de către contestator conform cărora ÎCCJ a stabilit ca modificarea unui act administrativ în calea recursului administrativ constituie o împrejurare vădită, de fapt sau/și de drept, de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, și că actul administrativ reprezintă o modificare a propriei aprecieri emisă de către intimată intervenită în urma demersului realizat pe cale judecătorească, sunt neîntemeiate, întrucât, în speță, nu au relevanță anumite criterii, considerente stabilite de către instanțele de contencios administrativ în ceea ce privește modificarea în căile de atac a unui act administrativ, iar actele existente la dosar nu atestă modificarea sau anularea titlului de creanță pentru a se pune în discuție în cadrul cererii de suspendare a executării silită, în ce măsură hotărârile judecătorești pronunțate între părți cu privire la titlul de creanță produc sau nu efecte juridice.
Criticile contestatorului în sensul că se impune măsura suspendării în vederea respectării principiului prezumției de nevinovăție al debitorului ce primează prezumției de legalitate a actului administrativ din rațiuni economice ce justifică îndeplinirea condiției existenței unei pagube imediate sunt nefondate, deoarece la stabilirea existenței sau inexistenței unor motive temeinice privind luarea măsurii suspendării executării silite se ține seama de riscul executării silite a contestatorului, de prejudiciul concret pe care acesta l-ar putea suporta și nicidecum de anumite principii care guvernează procesul civil, de invocarea pro causa a unui prejudiciu fără însă să se depună la dosar acte care să ateste pretinsa incapacitate de plată a contestatorului, imposibilitatea funcționării ca entitate juridică.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul contestator F. C. PETROLUL SA, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova împotriva încheierii de ședință din data de 15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE-ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ..22, jud. Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat M.C./Tehnored. B.M.D.
4 ex./25.05. 2015
Df._ 14 Judecătoria Ploiești
Jf. I. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1703/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1814/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
