Contestaţie la executare. Decizia nr. 232/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 14143/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 232/2015
Ședința publică din data de 23 Aprilie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- N. A.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul - contestator P. I., domiciliat în com. Balta Doamnei, .. 69, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata C. C. D., domiciliată în com. Balta Doamnei, .. 70, județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 75 lei, conform chitanței . WMA nr._/02.04.2015 și timbru judiciar în valoare de 2,5 lei, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-contestator reprezentat de avocat N. M. și intimata C. C. D. personal.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 75 lei și a timbrului judiciar în valoare de 2,5 lei, precum și că, prin serviciul registratură, intimata a depus la dosar o notă de ședință și un set de înscrisuri, iar recurentul-contestator a depus întâmpinare și un set de înscrisuri, după care,
Apărătorul recurentului-contestator, avocat N. M., depune la dosar împuternicire avocațială, factura nr. 44/22.04.2015 în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu de avocat și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 75 lei, conform chitanței . WMA nr._/02.04.2015 și a timbrului judiciar în valoare de 2,5 lei.
De asemenea, apărătorul recurentului-contestator, la interpelarea instanței, arată că nu solicită a i se comunica un exemplar al întâmpinării depusă la dosar de către intimată, întrucât a luat la cunoștință de cuprinsul acesteia, însă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi în recurs.
Intimata C. C. D., având cuvântul, arată că nu se opune probei cu înscrisuri noi în recurs solicitată de apărătorul recurentului-contestator.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 305 C.pr.civ., încuviințează pentru recurentul-contestator proba cu înscrisuri noi în recurs.
Apărătorul recurentului-contestator depune la dosar înscrisuri noi, constând în sentința civilă nr._/09.10.2014 a Judecătoriei Ploiești și proces verbal din 31.03.2015 și, având cuvântul, arată că prin această sentință civilă s-au anulat formele de executare pentru cei doi debitori.
Tribunalul ia act că recurentul – contestator prin apărător a depus la dosar înscrisuri noi, respectiv sentința civilă nr._/09.10.2014 a Judecătoriei Ploiești și un proces verbal din 31.03.2015.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, arătând că dreptul de a se mai solicita executarea silită prin sentința civilă nr. 5652/19.09.1990 ce a avut ca obiect evacuare, s-a prescris. Solicită cheltuieli de judecată pe fond și recurs.
Intimata C. C. D., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, deoarece contestatorul cu rea-credință a formulat contestația la executare. Arată că prin Decizia nr. 122 a Tribunalului Prahova s-a hotărât că nu există triplă identitate și nici putere de lucru judecat, ca și în cauza de față, nu există identitate de obiect, părți și cauză. Arată că există autoritate de lucru judecat pe penal, deoarece contestatorul P. I. a fost condamnat de 3 ori pe penal, respectiv cu amendă și închisoare. Precizează că toți suntem egali în fața legii, însă contestatorul P. I. dorește și casa părintească a intimatei. Arată că punerea în posesie din anul 1990 a fost întârziată și invocă decizia nr. 218/2012
Tribunalul ia act de susținerile părților și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 07.05.2014 sub nr._, contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata C. C. D. a formulat contestație la executare și contestație la titlul ce face obiectul Dosarului de executare nr. 312/2013 al B. M. I., solicitând anularea formelor de executare silită, respectiv a procesului-verbal din 05.05.2014 prin care i s-a pus în vedere ca până la data de 15.05.2014 să lase liber terenul reclamantei C. C. D., conform Sentinței civile nr. 5652/19.09.1990 a Judecătoriei Ploiești.
A solicitat, de asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. 2 ind. 1 C.pr.civ., anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
A solicitat, în conformitate cu prevederile art. 403 alin. 3 C.pr.civ., suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că sentința civilă ce constituie titlu executoriu a fost lămurită prin sentința civilă nr. 72/5.01.2007, prin care s-a dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 941/19.04.2000, în sensul că obligația contestatorului urmează să se realizeze până la limita actului de dare cu plată nr. 8952/1974, act pe care instanțele l-au avut în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 5652/19.09.1990 și sentinței civile nr. 7124/20.06.2014.
Sentința menționată a fost pusă în executare de către creditoare și a făcut obiectul dosarelor de executare nr. 441/2006 și nr. 240/2009 ale B. Trifina, T. și G. și a dosarului de executare nr. 51/2012 al B. M. I..
În ambele situații a formulat contestație la executare în Dosarele nr._ și_/281/2009 ale Judecătoriei Ploiești, iar formele de executare silită au fost anulate.
Prin sentința civilă nr. 5590/11.05.2009 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Ploiești a admis cererea contestatorului, a dispus anularea formelor de executare atacate și a suspendat executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 441/2006.
Cât privește dreptul intimatei C. C. D. de a solicita ridicarea construcțiilor de pe teren, instanțele s-au pronunțat prin sentința civilă nr. 2602/2003, prin care a fost respinsă cererea lui C. C. D. prin care a solicitat ca P. I. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 128 mp.
Potrivit procesului-verbal din data de 19.05.2000 emis în dosar de executare nr. 6788/1999, P. I. a ridicat construcțiile de pe terenul creditoarei, mai având de ridicat la acea dată fundațiile de beton ale acestor construcții.
Prin sentința civilă nr. 72/05.01.2007 s-a dispus lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 941/19.04.2000 în sensul că obligația contestatorului urmează să se realizeze până la limita actului de dare cu plată nr. 8952/1974, act pe care instanțele l-au avut în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 5652/19.09.1990 și a sentinței civile nr. 7124/20.06.1994.
Ulterior, Tribunalul Prahova a admis acțiunea creditoarei C. și a dispus obligarea Consiliului Local Balta Doamnei să elibereze autorizație de desființare a construcției ce îi aparținea contestatorului, creditoarea pornind dosarul de executare nr. 1950/2006.
La data de 04.11.2008, executorul judecătoresc a constatat că a ridicat fundațiile, a mutat gardul la stradă, iar la 15.09.2008 dărâmase și cotețul de pe terenul creditoarei.
Sentința nr. 7124/20.06.1994 a Judecătoriei Ploiești a fost executată parțial la data de 19.05.2000, potrivit procesului-verbal de la acea dată din dosarul de executare nr. 6788/1999, executare ce a fost finalizată prin ridicarea fundațiilor la data de 04.11.2008.
Potrivit titlului de proprietate nr._ din 21.02.1994, moștenitorilor lui Breaban T. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 2,68 ha, în conformitate cu mențiunile de rol agricol la data colectivizării. Pe schița anexă la titlul de proprietate mai sus menționat, schiță vizată de OCOT Prahova, este făcută mențiunea că poziția parcelelor (individualizate în conformitate cu planul parcelar al Comunei Balta Doamnei), pe care acesta le deține în curtea casei este definitivă.
Anexa la titlul de proprietate face precizarea că 1,00 ha reprezintă terenul arabil, fost în punctul fundul curții, iar diferența de 1,68 ha reprezintă terenul pe care este așezată casa familiei Breaban (respectiv fosta curte în suprafață de 0,10 ha și 1,58 ha fosta gradină cu pomi, suprafață ce formează un dreptunghi, fără două coturi care reprezintă proprietățile lui P. I. și O. C. reconstituite conform Legii 18/1991).
P. I. a primit suprafața de 500 mp în anul 1970 de la fostul CAP Balta Doamnei ca lot de folosință în vederea construirii unei locuințe (în calitatea sa de membru CAP) și tot în 1970 i se eliberează autorizația de construire nr. 2 din 1 iunie 1970, autorizație ce are drept anexă un plan vizat spre neschimbare de către Consiliul Popular al Județului Prahova, înscris care evidențiază conformația terenului atribuit pentru construirea casei cât și schița casei ce a fost edificată.
A mai arătat că în anul 1974, ca urmare a apariției Legii nr. 58/1974, terenul atribuit inițial ca lot în folosință i-a fost vândut de fostul CAP (chitanța de plată a acestuia fiind întocmită în anul 1970), însă rigorile legislative impuneau un front stradal de 12 ml (art. 17 din Legea nr. 58/1974), iar suprafața ce excede rămânea tot în folosința membrilor cooperatori.
Susține că față de cele învederate, atât în executările anterioare, cât și în cea contestată prin prezenta, obiectul este același, fiind vorba de o triplă executare.
Se mai menționează că prin modalitatea de punere în executare a încheierii din 14.09.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr._/2007 nu s-au avut în vedere limitele terenului al cărui proprietar este contestatorul în baza actului de dare în plată nr. 8952/1974, adică la limita suprafeței de 500 mp, astfel cum s-a statuat prin sentința civilă nr. 72/05.01.2007.
În opinia sa, prin demolarea construcțiilor proprietatea contestatorului, respectiv a singurei sale locuințe, se încalcă fragrant această limită stabilită irevocabil.
De asemenea, dacă potrivit procesului-verbal de executare silită s-ar proceda la demolarea construcțiilor situate pe suprafața de 500 mp, avându-se în vedere considerentul că această suprafață este situată în curtea și grădina pârâtei, s-ar ajunge la un excedent de suprafață pentru aceasta, peste limita titlului de proprietate (1000 mp curți construcții).
Chiar și în situația în care nu s-ar demola construcția în raport de situația stabilită și executată conform sentinței civile nr. 1207/02.10.2001 pronunțată în Dosar nr._/2000, precum și ca urmare a executării silite finalizate în anul 2012, conform dosarului de executare nr. 51/2012 al B. M. I. (prin demolarea construcțiilor amplasate pe suprafața de 128 mp), terenul reclamantului nu mai are suprafața de 500 mp atribuită prin act de dare în plată de fostul CAP Balta Doamnei.
Se mai susține că prin executarea silită contestată, C. C. D. tinde la constituirea unui drept de proprietate asupra unei suprafețe peste ceea ce deține conform titlului de proprietate, fără a fi uzat vreodată de calea procedurală a acțiunii în revendicare (în urma administrării de probe).
Or, în opinia sa, intimata C. C. D. se prevalează de o sentință pronunțată în anul 1990 (când aspectele referitoare la dreptul de proprietate nu erau foarte clar delimitate), fără a se administra proba cu expertiză care să identifice concret terenul de pe care se solicita evacuarea și fără să fie analizate prin comparare actele de proprietate pe care P. I. le deținea, respectiv act de dare în plată ( ce constituie titlu de proprietate, transcris în registrul de inscripțiuni și trascripțiuni).
A apreciat astfel că instanța trebuie să cenzureze prezenta executare silită pentru a nu se ajunge în situația dramatică în care o familie să rămână pe drumuri, fără locuință, iar ulterior, în urma demersurilor legale pe care le va întreprinde să se procedeze la întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare, situație care presupune costuri însemnate pentru contestator.
În privința cererii de suspendare a executării silite a arătat că executarea silită, cât și formele de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 312/2013 sunt nule absolut, ele fiind întocmite cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în materie de executare silită.
A menționat că executarea silită înainte de soluționarea prezentei contestații (și chiar mai mult decât atât, în condițiile în care formele de executare din cele două dosare de executare anterioare având același obiect au fost anulate) îl prejudiciază grav prin aceea că nu mai are nicio locuință.
De asemenea, a mai menționat că din cauza acestei situații litigioase, contestatorul a leșinat la ieșirea din sala de judecată în vara acestui an și a suferit un atac cerebral, ce a condus la imobilizarea sa permanenta ( pareză mână și picior partea stângă), fără nicio posibilitate de recuperare, iar situația tensionată în care îl ține creditoarea C. C. D. nu face altceva decât să-i agraveze și mai mult această stare.
În drept, a invocat disp. art. 399, 400, 403 C.pr.civ.
A solicitat proba cu înscrisuri, expertiză topografică și interogatoriu, depunând la dosar, în copie certificată, înscrisuri.
Intimata, legal citată, s-a prezentat în instanță dar nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea contestației la executare întrucât problema solicitată a mai fost soluționată printr-o contestație la executare anterioară, ce a format obiectul Dosarului nr._/281/2013.
A menționat că nu există niciun fel de confuzie în privința titlurilor executorii pe care le-a solicitat a fi puse în executare de către B. M. I., iar prin prezenta contestație se tergiversează . în privința terenului proprietatea sa, ocupat de contestator fără titlu.
Proprietatea contestatorului, înscrisă în CAP prin cererea nr. 9/1962 este în fapt proprietatea sa părintească, delimitată de proprietatea intimatei și se află la nr. 85 din satul Lacu T., fiind reconstituită prin titlul de proprietate nr._/1995 și nu s-a cerut executarea silită asupra acestui teren.
Susține că în titlurile executorii sunt trecute cu exactitate vecinătățile, astfel încât nu există nicio dificultate sau neînțelegere privind dreptul de proprietate al intimatei, obținut prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/1942.
De asemenea, a mai menționat că în conformitate cu procesul-verbal din mai 2014 emis în dosar de executare nr. 312/2013, executarea privește două hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 5652/1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr. 6168/1990 și decizia civilă nr. 1646/1991 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. 1811/1991, astfel încât nici până în prezent nu a reușit să finalizeze procesul civil declanșat în anul 1990, din cauza metodelor dolosive practicate cu rea credință de contestatorul P. I., deși în conformitate cu art. 6 din CEDO, finalizarea unui proces civil presupune și punerea în executare a hotărârii judecătorești irevocabile, învestite cu formulă executorie.
Se susține totodată că nu este justificată nici pretinsa urgență învederată de contestator, deoarece din anul 1990 și până în prezent a trecut o perioadă de timp rezonabilă, care să le permită contestatorului și familiei sale să se mute în casa lor părintească, chiar dacă în acea proprietate și-au construit și un magazin.
A mai solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca inadmisibilă, deoarece prin contestația la executare și cererea de suspendare nu se pot invoca motive care să vizeze fondul dreptului.
În opinia intimatei, din analiza actelor de executare întocmite de B. M. I. în dosar nr. 312/2013 nu rezultă că au fost încălcate dispozițiile legale privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, neexistând motive reale pentru a se putea invoca suspendare executării silite și anularea formelor de executare.
A depus la dosar, în copie certificată, înscrisuri.
Instanța a dispus atașarea în copie certificată, a dosarului de executare nr. 312/2013 al B. M. I..
În ședința publică din data de 12.06.2014, instanța a pus în vedere contestatorului să indice actele de executare contestate, precum și obiectul cererii, respectiv contestație la executare ori contestație la titlu.
La termenul de judecată din data de 19.06.2014, contestatorul a depus la dosar precizare la acțiune prin care a arătat că în conformitate cu prevederile art. 399 și 403 C.pr.civ. solicită suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației al executare și anularea procesului-verbal de executare emis de B. M. I. la data de 05.05.2014 în dosar de executare nr. 312/2013.
A arătat că nelegalitatea executării silite și a actului contestat este cauzată de următoarele considerente:
Sentința civilă nr. 5652/19.09.1990 a cărei executare silită este solicitată de creditoare a fost pusă în executare în 17.09.1991, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în dosarul de executare nr. 1479/1990 al B. T. L., iar o nouă executare a aceleiași sentințe este nelegală și neîntemeiată.
Sentința civilă nr. 5652/19.09.1990 a avut ca obiect “evacuare”, iar în conformitate cu prevederile art. 405 C.pr.civ, sentința nu mai putea fi pusă în executare, deoarece a fost executată, iar dreptul de a cere executarea silită este prescris.
Se mai susține că Sentința civilă nr. 5652/19.09.1990, depusă de intimată este neconformă cu sentința aflată la mapa de sentințe a Judecătoriei Ploiești.
Ca urmare a executării silite efectuate de executorul judecătoresc T. L. în anul 1991, intimata a fost pusă în posesie și cu proces-verbal de punere în posesie și i s-a întocmit titlu de proprietate pentru terenul care a făcut obiectul sentinței civile nr. 5652/19.09.1990.
Procesul-verbal de executare contestat în prezenta cauză are în vedere “evacuarea teren grădina proprietatea creditorului situat între vecinii P. G. la răsărit, N. P. la apus și șoseaua Potigrafu-Drăgănești la miazănoapte”, în timp ce în sentința civilă nr. 5652/19.09.1990, vecinătățile terenului sunt “P. I., O. C. și soseaua…”
Terenul de pe care se dorește evacuarea este deținut de contestator în baza Actului de dare în plată transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al fostului notariat Județean de Stat sub nr. 8925/30.11.1974, iar acest act a stat la baza emiterii autorizației de construire a casei în care locuiește contestatorul, locuință ce se vrea a fi demolată prin prezenta executare silită contestată.
Față de motivele învederate a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
A depus la dosar, în copie certificată, înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din data de 19.06.2014 s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator ca nefondată.
În urma administrării probatoriului în cauză, instanța de fond prin sentința civilă nr. _/23.09.2014 a respins contestația la executare formulată de contestatorul P. I., în contradictoriu cu intimata C. C. D., ca nefondată, reținându-se că prin Sentința civilă nr. 5652/19.09.1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr. 6169/1990 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele B. M. și C. C.-D. în contradictoriu cu pârâții P. I. și O. C. și în consecință s-a dispus evacuarea pârâților de pe terenul grădina reclamantelor situat în . Lacul T., județul Prahova, între vecinii P. I., O. C. și Șoseaua și au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantelor suma de 51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 31.10.1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr. 6168/1990 (fila 73) s-a admis cererea de rectificare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 6552/1990 și s-a dispus rectificarea dispozitivului sentinței menționate, în sensul că se dispune evacuarea pârâților de pe terenul grădina reclamantelor, situat în comuna Balta Doamnei, . vecinii: P. G. la răsărit, N. D. P. la apus și șoseaua Potigrafu-Drăgănești la miazănoapte și nu între vecinii P. I., O. C. și șoseaua, cum din eroare s-a menționat.
Prin Decizia nr. 1646/24.09.1991 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. 1811/1991, s-a respins ca tardiv recursul declarat de pârâții O. C. și P. I. împotriva Sentinței civile nr. 5652/19.09.1990 și a încheierii de îndreptare eroare materială din 31.10.1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești și au fost obligați recurenții-pârâți să achite intimatelor-reclamante suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
În conformitate cu prevederile art. 399 alin. 1 C.pr.civ. “Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul B. M. I. la data de 14.02.2013, creditoarea C. C.-D. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 5652/19.09.1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr. 6169/1990 și Decizia nr. 1646/24.09.1991 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. 1811/1991, formându-se astfel dosarul de executare silită nr. 312/2013.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr._ (fila 40) s-a admis cererea formulată de B. M. I. și s-a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 5652/19.09.1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești și Decizia nr. 1646/24.09.1991 pronunțată de Tribunalul Prahova, la cererea creditoarei C. C. D. împotriva debitorilor P. I. și O. C..
La data de 08.04.2013 s-a emis în dosarul de executare nr. 312/2013 procesul-verbal privind cheltuielile de executare, conform art. 371 ind. 7 alin. 4 C.pr.civ. de la 1865.
La data de 10.04.2013 s-au emis somații către contestatorul P. I. și moștenitorii def. O. C., comunicate la data de 08.05.2014, prin care s-a pus în vedere acestora ca în termen de 5 zile de la primire să se conformeze dispozitivului titlurilor executorii menționate, în sensul de a evacua terenul proprietatea creditorului urmăritor, situat în comuna Balta Doamnei, . Prahova, între vecinii P. G. la răsărit, N. D. P. la apus și . miazănoapte, precum și să achite creditorului cheltuielile de executare în cuantum de 2.411,3 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare silită.
Prin procesul-verbal din 16.09.2013, s-a identificat terenul în litigiu și executorul judecătoresc a pus în vedere creditoarei C. C.-D. să se adreseze instanței de judecată pentru ca aceasta să dispună demolarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea creditorului urmăritor și de asemenea, să se adreseze instanței de judecată în vederea anulării titlului de proprietate nr._/23.02.2003 emis pe numele def. O. C..
La data de 05.05.2014 s-a încheiat de către B. M. I. procesul-verbal contestat, prin care executorul judecătoresc a identificat terenul în litigiu și vecinii, așa cum sunt menționați în titlul executoriu, ocazie cu care s-a constatat că proprietatea creditorului urmăritor C. C.-D. se învecinează la această dată la răsărit cu O. G., moștenitoarea def. O. C., la apus cu P. I., iar la miazănoapte cu Șoseaua Potigrafu-Drăgănești, constatându-se totodată că debitorii urmăriți nu au respectat dispozițiile titlului executoriu, în sensul că nu au evacuat grădina proprietatea creditorului.
De asemenea, s-a pus în vedere debitorilor urmăriți P. I. și O. G. ca până la data de 15.05.2014 să evacueze terenul proprietatea creditorului urmăritor.
Instanța de fond nu a reținut susținerea contestatorului potrivit căreia procesul-verbal din data de 05.05.2014 și executarea silită ar fi nelegale pentru că Sentința civilă nr. 5652/19.09.1990, a cărei executare silită este solicitată de creditoare a fost pusă în executare în 17.04.1991, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în dosarul de executare nr. 1479/1990 al B. T. L., iar o nouă executare a aceleiași sentințe este nelegală și neîntemeiată, având în vedere că din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1015/30.11.2000 emis de Judecătoria Ploiești în Dosar nr. 2124/2000 reiese că în perioada 1999 și până la momentul emiterii mandatului, contestatorul P. I. a împiedicat partea vătămată C. C.-D. să folosească o suprafață de teren ce i-a fost atribuită printr-o sentință civilă, mai ales că și anterior fusese condamnat în baza disp. art. 271 alin. 2 C.p.
Astfel, chiar dacă prin procesul-verbal din 17.04.1991, creditoarea a fost pusă în executare în dosarul de executare nr. 1479/1990 și ulterior, contestatorul debitor a ocupat în continuare terenul proprietatea creditoarei, fiind și condamnat pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, nu se poate afirma că debitorul s-ar fi conformat în prezent hotărârii judecătorești, intimata având dreptul de a solicita punerea în executare a titlului executoriu în cadrul dosarului de executare nr. 312/2013 al B. M. I..
De altfel, prin procesul-verbal emis la data de 17.04.1991 în dosar de executare nr. 1479/1990, executarea silită s-a făcut în limita terenului pentru care debitorul P. I. posedă actul de dare în plată din 30 noiembrie 1974, adică pentru suprafața de 500 mp, având dimensiunile de 12,5 ml lățime și 40 ml lungime și nu s-a făcut potrivit titlului executoriu, între vecinii: P. G. la răsărit, N. D. P. la apus și șoseaua Potigrafu-Drăgănești la miazănoapte.
Totodată, în condițiile în care creditoarea a încercat punerea în executare a Sentinței civile nr. 5652/19.09.1990, începând din anul 1991 și până în prezent, formându-se în acest sens mai multe dosare de executare, nu se poate considera că dreptul de a solicita executarea silită s-ar fi prescris, cum eronat susține contestatorul P. I..
În condițiile în care eroarea materială strecurată în dispozitivul Sentinței civile nr. 5652/19.09.1990 a fost îndreptată de instanță prin încheierea de ședință din data de 31.10.1990, prin care s-au indicat vecinii între care s-a dispus evacuarea, respectiv P. G. la răsărit, N. D. P. la apus și șoseaua Potigrafu-Drăgănești la miazănoapte și nu între vecinii P. I., O. C. și șoseaua, afirmațiile contestatorului în sensul că prin procesul-verbal din data de 05.05.2014 s-ar fi avut în vedere o altă suprafață de teren, situată între alți vecini ori că procesul-verbal contestat nu ar respecta titlul executoriu sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește motivul potrivit căruia terenul de pe care se dorește evacuarea sa este deținut de contestator în baza Actului de dare în plată transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al fostului Notariat Județean de Stat sub nr. 8925/30.11.1974, instanța de fond a reținut că în cadrul contestației la executare nu se pot formula critici împotriva titlului executoriu, având în vedere că hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege, iar procedura contestației la executare nu presupune repunerea în discuție a fondului dreptului, prin invocarea unor apărări de fond.
Apreciind că nu există nicio imposibilitate de executare a Sentinței civile nr. 5652/19.09.1990 a Judecătoriei Ploiești, modificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 31.10.1990, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1646/24.09.1991 pronunțată de Tribunalul Prahova și nici nu pot fi identificate motive de nelegalitate ale procesului-verbal din data de 05.05.2014, încheiat de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 312/2013 cu respectarea prevederilor art. 388 C.pr.civ. de la 1865, instanța de fond a respins contestația la executare ca nefondată.
Împotriva acestei soluții a declarat, în termen legal, recurs contestatorul P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că, în fapt, prin cererea formulată si precizata a contestat executarea silita pornita împotriva sa la cererea creditoarei C. C. D., executare silita solicitata in baza titlului executor reprezentat de sentința civila nr. 5652/19.09.1990.
Recurentul-contestator a arătat că instanța, prin sentința pronunțata, a apreciat ca nu exista nici o imposibilitate de executare a Sentinței civile nr. 5652/1990 a Judecătoriei Ploiești, modificata prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 31.10.1990, rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 1646/24.09.1991 pronunțata de Tribunalul Prahova si nici nu pot fi identificate motive de nelegalitate ale procesului verbal din data de 05.05.2014 încheiat de executorul judecătoresc in dos. de executare nr. 312/2013 si a respins contestația la executare ca nefondata.
Recurentul-contestator a precizat că sentința pronunțată este nelegala si netemeinica, deoarece instanța nu a analizat in totalitate si nu s-a pronunțat motivat asupra tuturor motivelor invocate in contestația la executare, si nu a înlăturat motivat criticile formulate, motiv pentru care, a solicitat a se reanaliza motivele de nelegalitate invocate in contestația formulata, după cum urmează: sentința civila nr.5652 din 19 septembrie 1990 a avut ca obiect "evacuare" și, în conformitate cu prevederile art. 405 c.pr.civ. - dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Recurentul-contestator a menționat că prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie, astfel, în ceea ce privește sentința civila nr. 5652 din 19 septembrie 1990, acesta nu mai putea fi pus in executare, având in vedere cele menționate, pe de o parte a fost executata, iar pe de alta parte dreptul de a mai cere o noua executare este prescris.
Recurentul – contestator a susținut că sentința civila nr. 5652 din 19 septembrie 1990, depusa de intimata C. C. D. este o sentința neconforma cu sentința care se afla in mapa de sentințe a judecătoriei Ploiești pronunțata in anul 1990, această situație rezultând inclusiv din rezoluția Parchetului depusa de intimata la dosar.
Recurentul – contestator a arătat că, urmare executării silite făcute de executorul T. L. in anul 1991, intimata C. C. D. a fost pusa in posesie si cu proces verbal de punere in posesie si i-a fost întocmit titlu de proprietate pentru terenul care a făcut obiectul sentinței civile nr. 5652/1991, titlu de proprietate eliberat de Comisia Județeană Prahova.
Recurentul – contestator a învederat că Procesul verbal de executare întocmit de către executorul judecătoresc, contestat in prezenta cauza, are in vedere "evacuare teren gradina proprietatea creditorului situat intre vecinii P. G. la răsărit N. P. la apus si șoseaua Potigrafu -Draganesti la miazănoapte.
Recurentul – contestator a precizat că potrivit titlului executoriu, invocat de către același executor judecătoresc in același proces verbal, in speță, sentința civila nr. 5652 din 19 septembrie 1990 pronunțata de Judecătoria Ploiești, vecinătățile terenului sunt "...P. I., O. C. si șoseaua...".
Recurentul – contestator, P. I., a arătat că terenul de pe care se vrea să fie evacuat acesta, conform actelor si demersurilor executorului judecătoresc, este deținut de contestator si soția sa, in baza actului de dare in plata transcris in registrul de transcripțiuni si inscripțiuni al fostului Notariat Județean de Stat sub nr. 8925 din 30 noiembrie 1974, acest act de proprietate, stând la baza emiterii autorizației de construire a casei in care locuiesc împreună cu soția, locuința care se vrea a fi demolata prin executarea silita pornita doar împotriva sa și neopozabila soției împreuna cu care deține terenul si casa edificata pe acest teren.
Recurentul – contestator a susținut că în limita actului de dare in plata, act transcris, a rămas in urma executării silite a sentinței civile nr. 5652 din 19 septembrie 1990, care a fost executata in anul 1992, si care se mai vrea executata încă odată prin demolarea casei si evacuarea de pe terenul curți construcții aferent casei si nicidecum "teren gradina" al lui C. C. D., așa cum menționează executorul in actele de executare.
Având in vedere cele mai sus menționate, precum si actele depuse la dosarul cauzei, recurentul-contestator a solicitat a se constata că: executarea silita a fost efectuata in anul 1992, iar o noua executare nu se mai poate face in baza aceluiași titlu executoriu; executarea silita a titlului executoriu sentința civila nr. 5652 din 19 septembrie 1990 este perimata; în cuprinsul procesului verbal contestat, se menționează o alta situație decât cea din titlul executoriu, situație in care acesta este nelegal; executarea silita a fost pornita numai împotriva sa, pentru bunuri comune care aparțin atât acestuia cat si soției sale, teren deținut cu act de proprietate transcris, neanulat si necontestat niciodată, precum si casa edificata in timpul căsătoriei, iar împotriva soției sale nu a fost obținut niciun titlu executoriu niciodată, dar prin executarea silita așa cum a fost pornita este afectata in mod direct.
Față de cele mai sus menționate, recurentul-contestator a solicitat a se constata ca recursul formulat este întemeiat, motiv pentru care, solicită admiterea acestuia și, pe fond, anularea formelor de executare contestate.
În drept, recurentul-contestator a invocat disp. art. 304 7,8,9 c.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 13.03.2015.
Intimata C. C. D., nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât această problemă s-a soluționat irevocabil printr-o contestație la executare anterioară, identică, privind aceeași evacuare ca cea din speță.
Intimata C. C. D. a arătat că sentința civilă atacată de contestator este legală și temeinică, deoarece împotriva acesteia contestatorul P. I. nu a demonstrat existența vreunor motive de casare din cele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., de natură de a o afecta din punct de vedere al legalității și temeiniciei.
Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:
Cu privire la critica potrivit căreia recurentul-contestator a arătat că instanța, prin sentința pronunțata, a apreciat ca nu exista nici o imposibilitate de executare a Sentinței civile nr. 5652/1990 a Judecătoriei Ploiești, modificata prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 31.10.1990, rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 1646/24.09.1991 pronunțata de Tribunalul Prahova si nici nu pot fi identificate motive de nelegalitate ale procesului verbal din data de 05.05.2014 încheiat de executorul judecătoresc in dos. de executare nr. 312/2013 si a respins contestația la executare ca nefondata, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare.
Sub acest aspect, tribunalul reține că instanța fondului corect a apreciat( potrivit probatoriului aflat la dosar) că, chiar dacă prin procesul-verbal din 17.04.1991, sentința a fost pusă în executare în dosarul de executare nr. 1479/1990 și ulterior, contestatorul debitor a ocupat în continuare terenul proprietatea creditoarei, fiind și condamnat pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, astfel că nu se poate afirma că debitorul s-ar fi conformat în prezent hotărârii judecătorești, intimata având dreptul de a solicita punerea în executare a titlului executoriu în cadrul dosarului de executare nr. 312/2013 al B. M. I., neexistând nicio imposibilitate de executare, cum eronat susține debitorul recurent.
Instanța fondului a reținut corect că, prin procesul-verbal emis la data de 17.04.1991 în dosar de executare nr. 1479/1990, executarea silită s-a făcut în limita terenului pentru care debitorul P. I. posedă actul de dare în plată din 30 noiembrie 1974, adică pentru suprafața de 500 mp, având dimensiunile de 12,5 ml lățime și 40 ml lungime și nu s-a făcut potrivit titlului executoriu, între vecinii: P. G. la răsărit, N. D. P. la apus și șoseaua Potigrafu-Drăgănești la miazănoapte.
Nu este lipsit de importanță nici faptul că, creditoarea a încercat punerea în executare a sentinței civile nr. 5652/19.09.1990, începând din anul 1991 și până în prezent, formându-se în acest sens mai multe dosare de executare, astfel că termenul de prescripție al dreptului de a solicita executarea silită a fost întrerupt de mai multe ori, ceea ce face ca acesta să nu fie prescris, cum eronat susține contestatorul P. I..
În plus nu trebuie omis nici faptul că,eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 5652/19.09.1990 a fost îndreptată de instanță prin încheierea de ședință din data de 31.10.1990, încheiere prin care s-au indicat vecinii între care s-a dispus evacuarea, respectiv P. G. la răsărit, N. D. P. la apus și șoseaua Potigrafu-Drăgănești la miazănoapte și nu între vecinii P. I., O. C. și șoseaua, astfel încât afirmațiile contestatorului-recurent în sensul că prin procesul-verbal din data de 05.05.2014 s-ar fi avut în vedere o altă suprafață de teren, situată între alți vecini ori că procesul-verbal contestat nu ar respecta titlul executoriu sunt nefondate și corect au fost înlăturate de instanța fondului.
Nici criticile potrivit căreia sentința pronunțată este nelegala si netemeinica, deoarece instanța nu a analizat in totalitate si nu s-a pronunțat motivat asupra tuturor motivelor invocate in contestația la executare și nu a înlăturat motivat criticile formulate și nici cea referitoare la împlinirea termenului de prescripție nu sunt fondate astfel că vor fi respinse, așa cum deja am arătat și cum rezultă practic din lecturarea considerentelor sentinței recurate instanța fondului a răspuns tuturor apărărilor contestatorului, iar sentința fondului îndeplinește toate cerințele prevăzute de art.261 c.pr.civ. cu privire la conținutul hotărârii judecătorești.
Sub aspectul intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită, cum corect a reținut instanța fondului și cum deja am arătat anterior, creditoarea a încercat punerea în executare a sentinței civile nr. 5652/19.09.1990, începând din anul 1991 și până în prezent, formându-se în acest sens mai multe dosare de executare, astfel că termenul de prescripție al dreptului de a solicita executarea silită a fost întrerupt de mai multe ori, ceea ce face ca acesta să nu fie prescris, cum eronat susține contestatorul P. I..
Susținerea recurentului – contestator potrivit căreia sentința civila nr. 5652 din 19 septembrie 1990, depusa de intimata C. C. D. este o sentința neconforma cu sentința care se afla in mapa de sentințe a Judecătoriei Ploiești pronunțata in anul 1990, este neîntemeiată, devreme ce sentința anexată cererii de executare silită este investită cu formulă executorie de către Judecătoria Ploiești, procedura investirii impunând și verificarea conformității sentinței care se solicită a fi investită cu exemplarul aflat la dosarul cauzei/respectiv la mapa de sentințe.
Așa cum am arătat nu se poate reține că sentința pusă în executare în dosarul de executare nr.312/14.02.2013 a fost deja executată, urmare executării silite făcute de executorul T. L. in anul 1991, cum eronat susține recurentul, eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 5652/19.09.1990 a fost îndreptată de instanță prin încheierea de ședință din data de 31.10.1990, încheiere prin care s-au indicat vecinii între care s-a dispus evacuarea, respectiv P. G. la răsărit, N. D. P. la apus și șoseaua Potigrafu-Drăgănești la miazănoapte și nu între vecinii P. I., O. C. și șoseaua, astfel încât afirmațiile contestatorului-recurent în sensul că prin procesul-verbal din data de 05.05.2014 s-ar fi avut în vedere o altă suprafață de teren, situată între alți vecini ori că procesul-verbal contestat nu ar respecta titlul executoriu sunt nefondate și corect au fost înlăturate de instanța fondului.
Nu s-a făcut dovada că terenul de pe care se vrea să fie evacuat contestatorul, conform actelor si demersurilor executorului judecătoresc, este deținut de acesta si de soția sa, in baza actului de dare in plata transcris in registrul de transcripțiuni si inscripțiuni al fostului Notariat Județean de Stat sub nr. 8925 din 30 noiembrie 1974, astfel că și această critică este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Concluzionând, tribunalul reține că recursul este nefondat sub toate criticile formulate, motiv pentru care, în temeiul art.312 c.pr.civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - contestator P. I., domiciliat în com. Balta Doamnei, .. 69, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr._/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata C. C. D., domiciliată în com. Balta Doamnei, .. 70, județ Prahova, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2015.
Președinte, Judecători,
G. M. C.-A. M. N. A.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. G. M. /Tehnored. M.D.B.
2 ex./09.06.2015
D.f._ Jud. Ploiești
J.f. M. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1872/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1823/2015.... → |
|---|
