Ordin de protecţie. Decizia nr. 2742/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2742/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1260/259/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2742
Ședința publică din data de 21.09.2015
PREȘEDINTE: N. C.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: A. Ș. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. G.,
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul C. N.-A., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 601/31.08.2015 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul mai sus menționat, în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. S., CNP_, domiciliată în comuna Tomșani, ., județul Prahova și intimatele - pârâte B. C. și V. D.-E., ambele cu domiciliul în Ploiești, Aleea Profesorilor, ., ., județul Prahova.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul – pârât, reprezentat de avocat C. A., intimata – reclamantă C. S., personal, precum și intimatele-pârâte, V. D.-E., personal și asistată de avocat desemnat din oficiu V. O., care o reprezintă și pe B. C..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantului – pârât depune la dosar împuternicirea avocațială.
Tribunalul constată că procedura de citare cu părțile este completă.
Părțile, prin apărători și, respectiv personal, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului –pârât, având cuvântul, arată că pentru pârâtul C. N.-A. a formulat apel împotriva Sentinței civile 601 pronunțată de Judecătoria M., pe care o critică și spune că instanța fondului cu prea multă lejeritate a luat față de acest pârât măsura ordinului de protecție constând în interzicerea de a se apropia de victimă la 100 m, atât de locuința acesteia, cât și de locul de muncă și interzicerea oricărui contact telefonic. Solicită a se observa conținutul solicitărilor instituirii ordinului de protecție: victima s-a plâns că de-a lungul căsniciei sale cu pârâtul (pe care îl reprezintă astăzi și care este încă soțul acesteia, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei M. și acțiunea de divorț cu termen fixat în luna octombrie) a fost lovită în repetate rânduri, amenințată cu moartea, atât aceasta, cât și minorul care este trântit de pereți, de pat, ș.a.m.d. Solicită a se observa probele pe care ei au încercat să le administreze în fața instanței de fond, precum și probele administrate chiar de victimă în fața instanței de fond și chiar martorul audiat la propunerea acesteia spune că singurul incident la care a participat în mod direct este cel din Piața A., când acesta, împreună cu minorul s-a prezentat la locul de muncă al soției, pentru a preda minorul. Or, arată că dacă minorul ar fi fost agresat și bătut de tatăl său, cu siguranță că ar fi avut o temere, atât în comunicarea cu tatăl său, dar și mai ales în luarea oricărui contact direct cu acesta. Mai mult, spune că, C. S., victima din prezenta cauză a dorit cu tot dinadinsul ca, pe un minim de probe, să se instituie împotriva soțului său (care de altfel nici nu stă în România, muncește în străinătate și vine foarte rar în țară) acest ordin de protecție, pentru a se ajuta, eventual, în acțiunea de divorț, pentru că ei au solicitat acolo program de vizitare minor și normal că, dacă li s-ar încuviința programul de vizită, ei nici măcar nu pot să-l pună în aplicare și să meargă la fostul domiciliu comun (domiciliul părinților victimei) să întrețină legături personale cu minorul. Solicită a se observa depoziția martorului audiat la propunerea victimei (tot ce spune dânsul), care spune că ar cunoaște chiar de la partea pe care o reprezintă, că această parte, într-un acces de confesiune, iar fi spus frecvența cu care acesta o bate, lipsa motivului pentru care o bate. Mai mult, spune că, dacă instanța de fond s-ar fi aplecat mai mult asupra probelor dosarului, ar fi văzut că această declarație nu poate să constituie o bază a admiterii acestei solicitări și, de asemenea, aceasta s-a plâns că este amenințată telefonic. Or, știe că s-a ajuns la performanța la care mesajele telefonice sunt scoase la imprimantă și depuse la dosarul cauzei pentru ca instanța, judecătorul fondului, să-și formeze o părere despre conținutul acestor amenințări și dacă într-adevăr agresiunile și amenințările pe care clientul le proferă la adresa victimei sunt de natură să-i pună viața în pericol sau integritatea fizică a acesteia și a minorului. Arată că, pe minimul de probe, instanța a luat o măsură drastică și, spun ei, injustă raportat la atitudinea pe care pârâtul a avut-o față de încă soția sa, precizând totodată că, este adevărat că a existat un singur incident între d-lor, acela din Piața A. pe care, prin întâmpinare, acesta l-a recunoscut. Mai mult, arată că s-au depus plângeri la Secția 2 Poliție, în care o să se observe că victima nu dorește să formuleze plângere penală împotriva soțului, deci a fost un schimb de replici ca urmare a promovării acestei acțiuni de divorț și spune că acele o palmă sau două pe care pârâtul le-a aplicat victimei nu sunt de natură să-i pericliteze acesteia nici viața și nici integritatea fizică. Față de aceste considerente, apreciază că acest ordin de protecție nu se impune și, pe cale de consecință, solicită să se admită apelul, să se desființeze în tot sentința de la fond și, pe fond, să se respingă și față de pârât instituirea acestui ordin de protecție. Totodată, solicită a se observa de instanță că, în afară de pârât, s-a mai solicitat instituirea ordinului de protecție și asupra soacrei și surorii soțului. Astfel, arată că fără probe, fără măcar a exista un contact între aceste 2 persoane, reclamanta a solicitat instituirea acestor ordine de protecție și cu privire la soacra și sora soțului, asta pentru a le pune în imposibilitatea de a depune mărturie și de a spune cum a fost de fapt relația de familie dintre victimă și agresor. Arată că după o căsnicie de 17 ani, în care au și un copil și în care au conviețuit, consideră că nicio femeie nu ar fi stat cu un bărbat violent, agresiv și turbulent, așa cum îl descrie victima în ordinul de protecție. Pe cale de consecință, solicită să se admită apelul așa cum a fost formulat. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatelor-pârâte, având cuvântul, în ceea ce le privește pe intimatele B. C. și V. D.-E., solicită a se observa că prin Sentința civilă nr. 601 pronunțată de către Judecătoria M. s-a respins cererea ca inadmisibilă în ceea ce privește instituirea ordinului de protecție asupra acestora, iar în ceea ce privește apelul declarat de către C. N. A., solicită să se admită. Astfel, solicită a se observa că într-adevăr, din probatoriul dosarului, nu reiese cu certitudine faptul că acesta este persoana descrisă de către victimă în sensul că este agresiv, i-a pus viața în pericol, integritatea fizică și are o atitudine necorespunzătoare față de copilul său.
Intimata – reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea apelului. Arată că nu dorește nimic decât să fie lăsată în pace să-și crească copilul, nu este de rea-voință ca tatăl să-și vadă copilul, cu care vorbește la telefon de fiecare dată, de câte ori vrea. Precizează că nu i-a interzis niciodată nimic. Mai mult, arată că în 13 ani de căsătorie (nu 17 cum s-a arătat), a fost bătută de nenumărate ori, însă nu a depus niciodată plângere pentru că această căsătorie ea nu a dorit să o desființeze, nici chiar în ultimul moment, doar pentru faptul că soțul său s-a lăudat la toată lumea că ea mănâncă bătaie și el este șeful, în acest punct ea a vrut să termine, din această cauză. Arată că în 13 ani nu a depus nicio plângere pentru că nu a vrut despărțirea. Precizează că tatăl copilului, când vrea, la orice oră, poate să sune copilul să vorbească, să vină să-l ia, nu a fost niciodată de rea-voință. Arată că vrea doar ca acesta să stea departe de ea, întrucât îi este frică de el, a mâncat foarte multă bătaie. Precizează că nu vrea nimic altceva, iar copilul poate să-l vadă oricând, vrea doar ca pe ea să o lase în pace, atât soacra și cumnata sa, cât și soțul său. Arată că nu vrea nimic de la ei. De asemenea, arată că nu le-a făcut rău, nu i-a jignit, nu le-a făcut nimic. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în opinia sa, cauza așa cum este înfățișată este în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond. Pe scurt, arată că împrejurările care sunt relevante sunt următoarele. Astfel, solicită a se observa că părțile au locuit împreună cu părinții soției, că această împrejurare, probabil, a constituit o succintă presiune asupra soțului, iar în condițiile în care acesta se manifestă în public, într-un spațiu public, unde poate fi văzut și a fost văzut de mai multe persoane în această modalitate violentă, această împrejurare presupune că, în antecedență, au existat și alte stări conflictuale care au constat în exercitarea de violențe, astfel încât consideră că cererea a fost judicios admisă de instanța de fond care a instituit ordinul de protecție în modalitatea menționată, ordin de protecție care privește numai soția, nu și copilul minor. Prin urmare, concluziile sale sunt de respingere a apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 23.06.2015 sub nr._, reclamanta C. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 25/2012, instituirea unui ordin de protecție împotriva pârâtului C. N.-A. pentru înlăturarea stării de pericol în care se află aceasta, prin stabilirea următoarelor măsuri:
- păstrarea unei distanțe minime de cel puțin 500 m față de persoana sa și față de imobilul în care locuiește în prezent, imobil situat în Comuna Tomșani, ., jud. Prahova, precum și de locul său de muncă din Ploiești, Piața Malul R. și interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau prin alt mod cu aceasta.
- stabilirea în mod provizoriu a locuinței minorului C. Antonino-F. născut la data de 9 octombrie 2008, la aceasta;
De asemenea reclamanata solicită față de pârâtele B. C. și V. D.-E. instituirea unui ordin de protecție pentru înlăturarea stării de pericol în care se află aceasta, prin stabilirea următoarelor măsuri:
- păstrarea unei distanțe minime de cel puțin 500 m față de persoana sa și față de imobilul în care locuiește în prezent, imobil situat în Comuna Tomșani, ., jud. Prahova, precum și de locul său de muncă din Ploiești, Piața Malul R. șpi interzicerea oricărui contact telefonic, prin corespondență sau prin alt mod cu aceasta.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este soția pârâtului C. N.-A., iar în prezent sunt separață în fapt de aproximativ o lună, când în urma unui scandal violent, pârâtul a părăsit domiciliul comun mutându-se la sora sa B. C. în Ploiești.
Susține reclamanta că a promovat pe rolul Judecătoriei M. un dosar de divorț.
Pârâtul are un comportament violent provocând scandal în domiciliu, supunându-o la violențe fizice, o lovește cu pumnii și picioarele, o târăște de păr prin casă, o dă cu capul de pereți, o amenință cu moartea, sparge geamuri, lucruri din casa și distruge mobilierul, toate aceste scandaluri și acte de violență petrecându-se în fața minorului rezultat din căsătoria lor.
Susține reclamanta că pârâtul lovește și minorul și îl trântește în pat sau pe podea, adresează jigniri și cuvinte obscene atât acesteia cât și copilului, exercitând acte de violență fizică și psihică împotriva lor și amenințări care se perpetuează și în prezent, ținându-o într-o stare de teroare permanentă.
Deși sunt separați în fapt, pârâtul o amenință și telefonic, sau îi adresează injurii și cuvinte obscene și amenințări că se va întoarce el și o va mutila, inducându-i o stare permanentă de frică și apreciază că viața, integritatea fizică și psihică a acesteia sunt în pericol.
Arată reclamanta că pârâtul vine la locul său de muncă din Ploiești Piața Malul R. si o lovește în fața clienților, îi adresează cuvinte obscene, injurioase și amenințări chiar și clienților care încearcă să o ajute.
Susține reclamanta că pârâta B. C., sora pârâtului și mama lor V. D. E. au aceiași atitudine venind în mod repetat la locul său de muncă și provocând scandal, o lovesc, îi adresează injurii și cuvinte obscene, supunându-o la violențe fizice și psihice, astfel încât apreciază că viața sa este în pericol.
Arată reclamanta că a formulat mai multe plângeri la poliție împotriva pârâtului, conform dovezilor depuse, dar încă nu a primit nici un răspuns.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și 2 martori și anume S. I. și S. A.
În susținerea cererii, atașat acesteia, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin rezoluția din data de 25.06.2015, s-a fixat primul termen de judecată la data de 09.07.2015, cu citarea părților, termen pentru care s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate acesteia pârâților, cu mențiunea că întâmpinare nu este obligatorie.
Pârâții C. N.-A., B. C. și V. D.-E. la data de 24.07.2015 au depus întâmpinare prin care solicită respingerea cerererii de chemare în judecată formulată de reclamanta privind emiterea unui ordin de protecție.
În motivarea în fapt a întâmpinării pârâții arată, cu privire la acțiunea formulată de către reclamantă, că prin aceasta se solicita instanței de judecată atât restrângerea unor drepturi și libertăți ale lor dar și stabilirea provizorie a locuinței minorului.
F. de solicitările reclamantei din acțiune arată următoarele:
Ordinul de protecție este reglementat de Legea 25/2012 care a modificat și completat Legea 217/2003 și reglementează strict prevenirea și combaterea violenței în familie, apărând persoana a cărei integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, luându-se față de agresor sau agresori, cu titlu provizoriu, o . masuri prin care acestora li se limitează drepturile sși libertățile personale.
O astfel de acțiune are un caracter aparte, fiind obligatorie prezența procurorului iar judecata unei astfel de solicitări se desfășoară în camera de consiliu și nu în ședința publică, astfel că instanța investită cu o astfel de solicitare nu poate soluționa și capătul de cerere privind stabilirea în mod provizoriu a locuinței minorului la reclamanta, întrucât pe de o parte pârâtele V. D. și B. C. nu au calitate procesuală pasivă într-o astfel de solicitare iar judecata acestei cereri are alte reguli, desfășurându-se în ședință publică.
Față de aceste considerente, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil, iar pe fondul cauzei arată că părțile au calitatea de soți, iar până la despărțirea în fapt petrecută în cursul lunii mai 2015, au locuit împreună în comuna Tomșani . proprietatea părinților reclamantei.
In urmă cu aproximativ 2 luni din cauza comportamentului total neadecvat al reclamantei care adresa jigniri și s-a repezit să-1 lovească pe pârâtul C. N.-A., acesta s-a apărat și a avut o ieșire nervoasă, motiv pentru care ajutată de către părinții ei acesta a fost dat afară din domiciliul comun. Precizează că reclamanta este în prezent în relație de concubinaj cu o altă persoană, iar motivul pentru care a formulat o astfel de cerere este acela de a interzice pârâților să vină în fostul domiciliu comun pentru a-1 vedea pe minor.
Toate motivele invocate de către reclamanta în cuprinsul acțiunii având ca obiect ordin de protecție sunt nereale, nu exista nici măcar un singur certificat medico-legal care să ateste o eventuală agresiune.
Arată pârâții că nu au agresat-o niciodată pe reclamantă, singurele discuții dintre acestea purtându-se la telefon când i se solicită acesteia să le permită să ia legătura cu minorul.
Consideră că niciuna dintre acțiunile sale nu au fost de natura să-i provoace reclamantei vreo suferință psihică sau fizică, motivația pentru care a promovat atât aceasta acțiune cât și acțiunea de divorț fiind existența unei relații extraconjugale.
La termenul de judecată din data de 20.08.2015 în urma cererii reclamantei și acordul pârâților instanța a luat act de cererea reclamantei de renunțare la judecarea capătului de cerere privind stabilirea provizorie a locuinței minorului C. Antonino-F.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu, audierea martorului S. I. propusă de reclamanta și martorul T. M. propusă de pârâți.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria M. prin sentința civilă nr. 601/31.08.2015, a admis în parte cererea restrânsă, a emis ordinul de protectie față de pârâtul C. N.-A. prin care a obligat pârâtul C. N.-A., să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta C. S., de locuința acesteia din com Tomșani, ., jud. Prahova cât și de locul de muncă al acesteia situat în Piața Malu R. din Ploiești, interzicând pârâtului luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Prin aceeași sentință instanța de fond a respins cererea reclamantei C. S. de emitere ordinului de protecție față de pârâtele B. C. și V. D.-E. ca inadmisibil.
Pentru a pronunța aceasă sentință, prima instanță a reținut că la data formulării cererii reclamanta și pârâtul C. N.-A. au calitatea de soți, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._
Din relația de căsătorie a rezultat minorul C. Antonino-F. născut la data de 9 octombrie 2008 așa cum rezultă din certificatul de naștere . nr._.
La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere, declarația martorului S. I. propus de reclamantă acesta cunoscând situația dintre cei doi soți cât și înscrisurile depuse la dosar respectiv plângerile formulate și depuse de reclamantă la Poliția Municipiului Ploiești-Secția 2.
Instanța a reținut că martorul S. I., are cunoștință despre situația dintre reclamanta și pârâtul C. N.-A., întrucât a fost martorul unor evenimente petrecute între părți, sens în care a arătat că în urmă cu două luni, în piața Malu R. din Ploiești, jud. Prahova, a auzit-o pe reclamantă, în timp ce se afla la mașină împreună cu copilul și cu pârâtul, strigând după ajutor, împrejurarea față de care s-a deplasat în fugă la mașină și a văzut cum pârâtul o lovea pe reclamantă, cu palma peste față și cu picioarele și în același timp îi adresa injurii și a observat că reclamanta avea sânge la colțul gurii în partea dreaptă, eveniment la care a asistat și minorul. Arată martorul că la întrebarea, care sunt motivele pentru care o bate pe soția sa, pârâtul i-a spus că el este șeful și la ea acasă, acesta locuind împreună cu părinții reclamantei, și a mai spus că așa este și în neamul lui, acest lucru văzându-l și acasă.
Instanța a reținut că martorul S. I., are cunoștință despre situația dintre reclamanta și pârâtul C. N.-A. și din poveștile acestuia din urmă. În acest sens martorul declară că pârâtul i-a mărturisit că a bătut-o pe reclamantă de mai multe ori, după nașterea copilului, bătăile i le-a dat și cât au fost plecați în Italia dar și cât au stat în țară. De asemenea martorul relatează că în urmă cu trei luni a avut o discuție telefonică cu C. N., pe care l-a sunat in timp ce acesta era in Italia, iar pârâtul i-a spus că vrea să o distrugă pe reclamantă, și să îl ajute si martorul în sensul că să nu o mai ajut la piață pentru ca să poată să o ia în Italia unde să o muncească și după aceea o omoară și o îngroapă într-un câmp.
De asemenea martorul S. I. a declarat că pârâtul C. N.-A. i-a povestit că 2-3 zile pe săptămână fie o bătea pe victimă, fie făcea scandal la domiciliul comun.
Din declarația martorului S. I. instanța a reținut că a doua zi de Paști, acesta s-a deplasat împreună cu soția sa la locuința părților din . unde pârâtul C. N., rămas singur cu soția sa, căreia i-a spus că în sâmbăta Paștelui a bătut-o rău pe reclamantă și nu mai știe unde a lovit-o. A arătat că a lovit-o cu mâinile și picioarele și are probleme să conducă cu mâna dreaptă. Nu a motivat de ce a bătut-o. Martorul declară că a văzut că reclamanta avea mâna dreaptă vânătă iar soția sa a observat că și coastele erau învinețite.
Din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, respectiv plângerea înregistrată sub nr._ din 17.06.2015 la Poliția Municipiului Ploiești-Secția 2 plângere ce a fost înregistrată ulterior sub nr.6889/P/2015 la P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, instanța a reținut că aceasta a supus atenției organelor de poliție situația de fapt expusă instanței.
Martora T. M., propusă de pârâți, nu a relatat instanței situații de fapt contrare declarațiilor martorului S. I.. De asemenea din declarația martorei nu susține apărările formulate de pârâți.
În drept: potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 217/2003 republicată și modificată prin Legea nr.25/2012 scopul dispozițiilor este de ocrotire și sprijinire a familiei, de dezvoltare și consolidare a solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, și constituie un obiectiv de interes național.
Aceasta dispoziție plasează în centru ocrotirii membrii familiei astfel că în cauza de față măsura trebuie dispusă atât pentru a proteja victima, reclamanta, față de violența psihică și fizică așa cum a fost ea definită de art.21 din același act normativ.
Potrivit art.21 din Legea nr.217 din 2003 introdus prin Legea nr.25 din 2012 violența în familie se manifesta sub forma violenței psihologice ce este definită ca „impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihica în orice mod și prin orice mijloace, violența demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar”; sub forma violenței fizice ce este definită ca „vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de par, înțepare, taiere, ardere, ștrangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar”; cât și violența verbală ce este definită ca „adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare”
Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea 217/2003 modificată și republicată, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
Față de probatoriile administrate în cauză instanța a constatat că reclamanta a făcut dovada existenței unei violențe fizice, psihologice și verbale asupra sa și în prezența minorului exercitată de pârâtul C. N.-A. constând în „provocarea de stări de tensiune si de suferință psihica în orice mod și prin orice mijloace….. prin amenințări verbale……, amenințări…..” cât și prin „adresarea printr-un limbaj jignitor…” „vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire” autor fiind pârâtul, așa cum rezultă din declarația martorului S. I..
În consecință, având în vedere cele reținute, instanța a admis în parte cererea restrânsă, și în temeiul disp. art. 26 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 republicată, a emis ordinul de protecție prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin, a dispus în temeiul disp. art. 26 alin. 1 lit. d din Legea nr. 217/2003 republicată obligarea pârâtului C. N.-A., să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta C. S., de locuința acesteia din com. Tomșani, ., jud. Prahova cât și de locul de muncă al acesteia situat în Piața Malu R. din Ploiești, în baza art. 26 alin. 1 lit. f din Legea 217/2003 republicată, interzicerea pârâtului C. N.-A. luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta C. S..
În ceea ce privește emiterea ordinului de protecția față de pârâtele V. D. și B. C. instanța a respins cererea ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Pârâta V. D. este mama pârâtului C. N.-A. iar pârâta B. C. este sora acestuia. Nici una dintre pârâte nu a locuit sau conviețuit cu reclamanta C. S. și pârâtul C. N.-A. nici înainte și nici ulterior despărțirii în fapt a celor doi soți C. S. și C. N.-A..
Instanța a reținut că actul este unul de violență în familie, așa cum a fost reglementat de Legea nr. 217/2003 modificată și completată de Legea nr. 25 din 9 martie 2012, ce are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 22 din Legea nr. 217/2003: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
În sensul art. 22 din același act normativ definește noțiunea membru de familie printre care nu se regăsește și mama soțului (soacra) și sora soțului reclamantei C. S. astfel că în cauză nu este îndeplinită condiția premisă a existenței unui membru de familie.
Este adevărat că prin căsătoria cu pârâtul C. N.-A. pârâtele V. D. si B. C. au devenit afini cu acesta însă legiuitorul nu a dorit extinderea aplicabilității acestei Legii nr. 217/2003 modificată și completată de Legea nr. 25 din 9 martie 2012 și asupra acestei categorii de rude, motiv pentru care cererea reclamantei C. S. devine inadmisibilă sub acest aspect, instanța neputând interveni, în aplicarea legii, asupra unor situații nereglementate de aceasta.
Pentru aceste motive instanța a admis în parte cererea restrânsă formulată de reclamanta C. S.
Împotriva sentinței civile nr. 601/31.08.2015 pronunțată de Judecătoria M., pârâtul C. N. A. a declarat apel criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât instanța de fond nu a analizat probele dosarului și nu a luat în considerare depozițiile martorilor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 04.09.2015.
În raport de motivele de apel, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
In mod corect, instanța de fond a admis în parte cererea restrânsă formulata, dispunând instituirea unui ordin de protecție împotriva pârâtului apelant, obligând pârâtul la păstrarea unei distanțe minime de 100 m de locuința sa și de locul său de muncă, precum și luarea oricărui contact inclusive prin telefon, corespondență sau în orice mod, apreciind din probele administrate în cauză că, a dovedit existența stării de pericol generate de conduita pârâtului de agresiunile fizice și psihice exercitate de acesta asupra sa.
La instanța de fond a propus audierea a 2 martori, pe care i-a și prezentat în vederea audierii, dar instanța de fond a apreciat că nu se mai impune și audierea celui de-al doilea martor, considerând probele administrate în cauză suficiente pentru ca instanța să lămurească cauza dedusa judecății. sub toate aspectele.
În mod corect instanța de fond a constatat din depoziția martorului S. I., că pârâtul are un comportament violent provocând scandal în domiciliu, supunând-o la violențe fizice si psihice, în sensul că, o lovește cu pumnii și picioarele, o târăște de păr prin casă, o dă cu capul de pereți o amenință cu moartea și sparge geamuri, lucruri din casă și distruge mobilierul, toate aceste scandaluri și acte de violență petrecându-se în fata minorului rezultat din căsătoria părților.
În ceea ce privește faptul că nu a formulat plângere prealabilă penală pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie, arată că nu a vrut ca tatăl copilului să fie condamnat, astfel încât a preferat o măsură de protecție, pentru a putea trăi și am creste copilul fără a fi terorizată și amenințată zilnic.
Apreciază că prin probele administrate în cauză a dovedit că, viața, integritatea fizică și psihică și chiar libertatea îi sunt puse în pericol, astfel încât, în mod corect instanța a admis acțiunea formulata.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din declarația martorului S. I. audiat la instanța de fond rezultă că, pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu palma peste fașă, ăi aducea injurii, de fașă fiind și minorul.
Același martor a relatat că chiar pârâtul i-a povestit că o lovea pe reclamantă 2-3 zile pe săptămână sau făcea scandal la domiciliul comun.
Astfel, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 26 alin. 1 din legea nr. 217/2003 republicată și a emis Ordinul de protecție față de pârât fiind obligat să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta C. S., de locuința acesteia din ., jud. Prahova, cât și de locul de muncă al acesteia situat în Piața Malu R. din Ploiești, i-a interzis luarea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta.
Din probatoriile administrate la instanța de fond rezultă că pârâtul a exercitat asupra reclamantei violențe fizice, psihice și verbale și în prezența minorului.
Potrivit art. 21 din legea nr. 217 /2003 introdus prin legea nr. 25/2012, violența în familie se manifestă sub forma violenței psihologice definită prin impunerea voinței sau a controlului personal, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, constrângeri de orice fel, violență fizică, definită ca vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, ardere, tăiere, strangulare, mușcare, violență verbală, definită ca adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări.
Cum în cauză, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru instituirea ordinului de protecție, tribunalul va respinge apelul declarat de pârât ca nefondat potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
Instanța va lua act că intimata - reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul va dispune ca onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatele - pârâte, în cuantum total de 520 lei să fie achitat din fondurile Ministerului de Justiție, urmând a fi avansat către Baroul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul C. N.-A., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 601/31.08.2015 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul mai sus menționat, în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. S., CNP_, domiciliată în comuna Tomșani, ., județul Prahova și intimatele - pârâte B. C. și V. D.-E., ambele cu domiciliul în Ploiești, Aleea Profesorilor, ., ., județul Prahova, ca nefondat.
Ia act că intimata - reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Dispune ca onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatele - pârâte, în cuantum total de 520 lei să fie achitat din fondurile Ministerului de Justiție, urmând a fi avansat către Baroul Prahova.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată in ședință publică de judecată azi, 21.09.2015.
P. JUDECATOR
C. N. G. D.
GREFIER
A. Ș. P.
Operator date cu caracter personal nr. 5595
Red./ tehnored.N.C.
5 ex./23.09.2015
Dosar fond_ / Judecătoria M.
Judecator fond - T. N.
| ← Curatelă. Decizia nr. 1764/2015. Tribunalul PRAHOVA | Reintegrare în familie. Sentința nr. 2086/2015. Tribunalul... → |
|---|
