Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2990/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2990/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 2990/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2990
Ședința publică din data 21 Octombrie 2015
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTOR - G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - reclamantă B. N. C., CNP_, domiciliată în . Tg. Vechi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8802/06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C., CNP_, domiciliat în . Tg. Vechi, ., județ Prahova și cu reședința în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20,00 lei, conform chitanței . nr._/14.09.2015, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât personal și asistat de avocat P. M. S., lipsind apelanta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri, precum și că apelanta-reclamantă a formulat o notă de ședință prin care a solicitat anularea cererii de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 8802/06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, după care,
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul, arată că apelanta-reclamantă a solicitat anularea cererii de apel, ce a fost timbrată corespunzător, însă nu reiese dacă renunță la judecata cauzei, motiv pentru care, solicită a se pune în vedere acesteia să precizeze dacă înțelege să renunțe la judecata apelului, cererea nefiind însoțită de vreo declarație notarială.
Tribunalul constată că, din manierea formulării cererii de către apelanta-reclamantă prin care solicită anularea cererii sale, cererea fiind timbrată, se deduce faptul că intenția reală a acesteia este cea de renunțare la judecata cauzei.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul, solicită ca actele de procedură emise pe numele acestuia să se comunice la reședința din Ploiești, ., ., astfel cum a fost indicată prin întâmpinare.
Tribunalul acordă cuvântul părții prezente pe cererea formulată de apelanta-reclamantă prin care solicită anularea cererii de apel și pe fondul apelului.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul, solicită să se ia act de renunțarea apelantei-reclamante la judecarea apelului, cu cheltuieli de judecată, iar pe fondul apelului, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul ia act de susținerile părții prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii formulate de apelanta-reclamantă prin care solicită anularea cererii de apel și pe fondul apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ reclamanta B. N. C. a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună pe calea ordonanței președințiale, provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț, evacuarea pârâtului din imobilul situat în Com. Tg.Vechi, . județul Prahova, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pe rolul Judecătoriei Ploiești se află în curs de soluționare dosarele nr._/281/2014 și_/281/2014 ambele având ca obiect cererea pentru desfacerea căsătoriei promovată de fiecare dintre soți.
Reclamanta a mai susținut că locuința în care au domiciliul comun, a fost construită pe un teren cumpărat de la rudele sale, în timpul căsătoriei și că a formulat prezenta cerere întrucât a devenit imposibilă conviețuirea cu pârâtul în același spațiu locativ, datorită comportamentului violent și imoral care tulbură în mod constat liniștea și integritatea fizică și psihică a familiei, având manifestări violente fizice și verbale, provoacă scandaluri.
A mai arătat reclamanta că pârâtul o amenință, îi pune viața în pericol, așa cum s-a întâmplat în ziua de 01.06.2015 când a avut tentativa de o împinge pe scări, în prezența copilului cel mare, iar la strigătele și plânsul acestuia au intervenit mama și tatăl său, precum și bona copilului mai mic.
De asemenea, reclamanta a mai precizat că pârâtul întreține relații extraconjugale, aceasta fiind cauza reală a neînțelegerilor și comportamentului abuziv al acestuia, pârâtul desfășurând o acțiune constată de agresiune psihică – jigniri, amenințări, intimidări și agresiune fizică – îmbrânceli, loviri, atât față de ea cât și față de copilul cel mare, fiind permanent urmărită prin casă și filmată cu scopul vădit de o tracasa și enerva, repetând obsesiv „ești bolnavă, dementă, mama iresponsabila” și discreditată în fața copilului minor, impunându-i acestuia să o evaluează prin acordarea de note, insinuându-i că trebuie să-l prefere.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 919, 9996 C.pr.civ.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului și audierea martorului D. M..
La data de 03.07.2015 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că nu sunt reale susținerile reclamantei, formulate în maniera de a crea aparența unei permanente stări conflictuale generate de comportamentul acestuia violent, toate cu scopul de îl determina să plece din imobilul bun comun.
A mai arătat pârâtul că la data de 01.06.2015 nu a avut incidentul în maniera descrisă de reclamantă, el fiind cel amenințat în permanență că îl otrăvește, iar familia reclamantei în mod constant îl amenință cu moartea și urmare a acestei situații și pentru a evita contactul cu reclamanta, s-a izolat față de restul casei la mansarda pe care a închis-o cu o ușă metalică, pentru a putea locui, pentru a putea lucra și pentru a lua masa.
În ceea ce privește incidentul din data de 01.06.2015, pârâtul a arătat că a formulat deja o plângere la Poliția municipiului Ploiești înregistrată sub nr._/05.06.2015, solicitând chiar intervenția la numărul unic de urgență 112, reprezentanții forțelor de ordine deplasându-se la fața locului și au luat declarații, iar la data de 24.05.2015 a fost amenințat de reclamantă cu cuțitul și la data de 30.05.2015, în timp ce ținea copilul cel mic în brațe, reclamanta a urcat la mansardă și l-a lovit cu picioarele.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a solicitat împărțirea provizorie a folosinței locuinței până la rămânerea definitivă a acțiunii de divorț.
În combaterea acțiunii și în dovedirea cererii reconvenționale pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei și audierea martorului B. A. D..
Prin sentința nr. 8802/06.07.2015 Judecătoria Ploiești a respins cererea principală formulata de reclamanta B. N. C., in contradictoriu cu paratul B. C., precum cererea reconvențională, ca neîntemeiate, si a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 920 C.pr.civ. “instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei” - reținând totodată că reclamanta B. N. C. și pârâtul B. C. au calitatea de soți, căsătoria fiind încheiată la data de 20.10.2001, iar în prezent, pe rolul Judecătoriei Ploiești se află în curs de soluționare cererile pentru desfacerea căsătoriei formulate de ambii soți, înregistrate sub nr._/281/2014 și_/281/2014.
A mai reținut prima instanță că datorită stărilor tensionate existente între soți, aceștia și-au formulat plângeri și sesizări înregistrate la Poliția Municipiului Ploiești în care se efectuează cercetări și au fost transmise mai multe apeluri la Sistemul Național Unic de Urgență 112.
Potrivit art. 996 alin. 1 C.pr.civ. „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
În ceea ce privește admisibilitatea cererii de evacuare pe calea ordonanței președințiale s-a stabilit că, în principiu, evacuarea se poate dispune pe această cale numai în cazul în cazul unor acte abuzive din partea pârâtului – instanța de fond reținând însă că în prezenta cauză, reclamanta nu a dovedit exercitarea unor acte abuzive din partea pârâtului, care să justifice evacuarea temporară a sa din imobil, iar pe de altă parte, nici pârâtul-reclamant nu a făcut dovada că se impune intervenția instanței de judecată pentru împărțirea folosinței locuinței, în prezent existând o delimitare a locuinței în două zone respectiv parterul pentru reclamanta-pârâtă și mansarda de pârâtul-reclamant, delimitare necontestată de nici una din părți.
În consecință, instanța a respins atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, ca neîntemeiate, iar în baza art. 453 alin. 2 C.pr.civ. a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva sentinței civile nr. 8802/06.07.2015 a declarat apel reclamanta considerând-o netemeinica si nelegala, motivat de faptul că instanța de fond in mod nelegal ar fi pășit la soluționarea procesului numai pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, respingând fără nici o motivare proba cu interogatoriul paratului si proba testimoniala cu un martor, probe concludente, utile si necesare soluționării pricinii, în contradicție vădita cu art. 16 si art. 22 cod procedura civila.
Reclamanta a susținut că practic, cauza a fost tratată cu superficialitate, probele fiind solicitate prin cererea introductiva, la primul termen prezentându-se martorul D. M. personal, interogatoriul formulat, stăruindu-se in ședința publica ca probele sa fie administrate atunci, având în vedere caracterul urgent al ordonanței președințiale. In acest sens, reclamanta a invocat prevederile art. 998 al 3 cod pr. Civ. apreciind că prima instanță s-a aflat in imposibilitate sa aibă o perspectiva de ansamblu a situației expuse, înscrisurile depuse la dosar confirmând numai faptul ca sunt in faza de cercetare penala anumite fapte de violenta in familie - cercetările fiind . - proba care ar fi indicat amploarea și gravitatea conflictului intre soți fiind proba cu martorul propus care a asistat direct (fiind bona copilului mai mic) la . pârâtului asupra vieții si sănătății reclamantei.
S-a mai arătat că reclamanta a apelat la toate instituțiile statului cu atribuții in ocrotirea mamei si copilului, insa fără nici un rezultat, singura soluție fiind îndepărtarea paratului din locuința pana la soluționarea definitiva a procesului de divorț, mai ales ca acesta deja are o relație extraconjugala, venituri ce-i permit închirierea unei garsoniere, precizând totodată că este imposibila conviețuirea cu paratul, in același spațiu locativ, casa, proprietate . si folosința chiar de către parat, in sensul ca i-a blocat acesteia accesul la mansarda, iar la parter unde aceasta locuiește cu copiii nu este in siguranța, întrucât intervine intempestiv în acest spațiu provocând-o si urmărind-o permanent, fiindu-i încălcate dreptul la demnitate, intimitate, viața privata – considerente față de care, reclamanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare in judecata si respingerea cererii reconvenționale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 04.09.2015.
La data de 17.09.2015 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelantei - reclamante la plata cheltuielilor de judecata, întrucât sentința nr.8802/06.07.2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești este temeinica si legala sub toate aspectele – arătându-se, în motivare, că sunt nefondate criticile apelantei, pentru faptul că instanța de fond în mod corect a respins probele solicitate si a apreciat ca pentru soluționarea cauzei sunt suficiente înscrisurile depuse, analiza acestora fiind astfel lămuritoare pentru situația de fapt existenta intre părți, dar si pentru conturarea opiniei instanței cu privire la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale – neputându-se retine o încălcare a dispozițiile invocate, deoarece aceasta a constatat admisibilitatea doar a probei cu înscrisuri in temeiul disp.art 255 rap. la art 258 c.proc.civ. si pe cale de consecința a respins celelalte probe.
A mai arătat pârâtul-intimat că nu se poate retine superficialitatea instanței in soluționarea cauzei, in situația in care reclamanta nu a probat existenta îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de textul de lege, respectiv necesitatea, oportunitatea luării măsurii provizorii a evacuării soțului din domiciliul comun, aceasta nedovedind exercitarea unor acte abuzive din partea paratului, care sa necesite instituirea acestei masuri - de altfel, reclamanta arătând in susținerile sale scrise si orale in fata instanței, ca folosința locuinței a fost deja împărțita intre soți, solicitând pentru acest motiv respingerea cererii - reconvenționale, așa cum rezulta din încheierea de ședința din data de 03.07.2015,
S-a mai arătat că tocmai pentru a evita scandalurile provocate de către reclamanta si părinții acesteia, pârâtul a fost nevoit sa se izoleze in mansarda casei si sa o reamenajeze pentru a o face locuibila, deși inițial aceasta a fost conceputa ca un loc de depozitare, fără instalație electrica sau termica si de aceea in acest sens s-a extins rețeaua de căldura si la mansarda încă din luna decembrie, s-a extins rețeaua de lumina si s-au achiziționat toate electrocasnicele necesare, întrucât toate celelalte au fost încuiate sub cheie de către reclamanta, pârâtul nemaiavând acces la acestea.
Intimatul a precizat astfel că, pentru a se apăra de permanentele situații conflictuale generate de reclamanta, a închis cu o ușa metalică mansarda si a decis să locuiască efectiv în mansardă, deși imobilul are la parter 2 dormitoare, bucătărie, cămara, hol si baie, iar la etaj încă doua dormitoare, un living, o baie si un hol – fiind totodată nevoit să cumpere altă îmbrăcăminte și obiecte necesare pentru hrana fiului cel mic, întrucât din luna decembrie 2014, reclamanta a luat toată îmbrăcămintea fiului acestora A. Ș. aflata în dulapul din camera de zi si a încuiat-o în dormitorul ei de la parter - și i-a încuiat bucătăria lăsându-l fără mijloace de preparare a hranei fiului cel mic, in zilele când era in sarcina sa sa-l îngrijească.
A mai arătat de asemenea intimatul că la data de 26.07.2015 a fost nevoit sa părăsească imobilul, atât el cât si minorii, întrucât apelanta - reclamanta împreuna cu rudele sale l-au determinat sa părăsească domiciliul conjugal prin violente fizice si psihice, in susținerea afirmațiilor anexând sesizarea la Politia Mun.Pioiesti nr. R_/28.07.2015 – fiind nevoit sa se mute . Ploiești, situat pe ., ., in care locuiește si astăzi – astfel că, având in vedere ca pârâtul nu mai locuiește in imobilul din care se solicita evacuarea sa pe calea ordonanței președințiale aceasta apare ca inadmisibila, solicitând în consecință respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariu avocat.
La data de 7.10.2015, apelanta-reclamantă a depus la dosar, prin serviciul Registratură, o notă de ședință, prin care a arătat că în data de 05.10.2015 s-a judecat procesul de divorț cu soțul său, intimatul B. C., ocazie cu care a luat cunoștință de faptul că acesta a închiriat un apartament în Ploiești, declarându-și explicit intenția de a-l cumpăra în viitor – apelanta precizând faptul că din 26.07.2015 intimatul a părăsit domiciliul comun și solicitând în consecință anularea cererii sale de apel împotriva sentinței civile nr. 8802/6.07.2015.
Astfel, având în vederea modalitatea de formulare a cererii menționate, faptul că în cuprinsul acesteia apelanta și-a indicat expres și complet datele de stare civilă, motivarea cererii formulate, precum și faptul că la dosarul cauzei se afla și dovada de achitare a taxei de timbru aferente apelului declarat – Tribunalul apreciază că intenția reală a apelantei, astfel cum rezultă din cererea formulată, este aceea de renunțare la judecata apelului declarat în prezenta cauză,
În consecință, față de împrejurările arătate - și având în vedere că intimatul, prezent personal și asistat în ședința publică de azi, 21.10.2015, și-a exprimat acordul față de declarația apelantei de renunțare la judecata apelului - în temeiul art. 406 alin.(1) rap. la art. 406 alin. (4) N.c.pr.civ., Tribunalul urmează să ia act că apelanta înțelege să renunțe la judecata apelului declarat de aceasta în cauză.
De asemenea, având în vedere disp.art. 406 alin. (3) N.c.pr.civ., față de faptul că apelanta a renunțat la judecata apelului după comunicarea cererii de apel, iar intimatul-pârât a solicitat obligarea acesteia la cheltuieli de judecată, Tribunalul va obliga apelanta-reclamantă să achite intimatului-pârât cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat – cheltuieli pe care însă le va cenzura în parte, în temeiul art. 451 alin.(1) N.c.pr.civ., față de circumstanțele cauzei.
Astfel, având în vedere că la dosar intimatul a depus 2 chitanțe având ca obiect onorariu avocat - una datată 13.09.2015 în valoare de 400 lei și a doua datată 21.10.2015 în valoare de 300 lei - Tribunalul va obliga apelanta la achitarea numai a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței nr. 449/13.09.2015, onorariu achitat anterior formulării de către apelantă a declarației sale de anulare/renunțare la judecata apelului și justificat și de formularea și depunerea de către intimat a întâmpinării și actelor atașate la dosar în apărare – Tribunalul apreciind însă că nu se mai justifică obligarea apelantei și la plata sumei de 300 lei onorariu avocat conform chitanței nr. 457/21.10.2015, având în vedere că această chitanță a fost emisă chiar la data de 21.10.2015, ulterior declarației apelantei de renunțare la apel, iar la acest ultim termen la care doar s-a pus în discuție cererea astfel formulată, apărătorul intimatului nu a mai desfășurat o activitate de asistență juridică de natură să justifice suplimentarea onorariului de avocat cu suma de 300 lei, care să fie pusă în sarcina de plată a apelantei-reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că apelanta renunță la judecata apelului declarat de apelanta - reclamantă B. N. C., CNP_, domiciliată în . Tg. Vechi, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8802/06.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C., CNP_, domiciliat în . Tg. Vechi, ., județ Prahova și cu reședința în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, azi 21.10.2015.
PreședinteJudecător
M. C. A. M. G.
Fiind la seminar, semnează
Președintele completului
Grefier
B. M. D.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. MCA/tehnored. MCA
4 ex/22.10.2015
Jud. fond A. G.
Dos. fond_
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
