Pretenţii. Decizia nr. 198/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 198/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 198
Ședința publică din data de 14.04.2015
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – N. C.
- C. D. E.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamant V. M G. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 3445/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatele – pârâte D. S. cu domiciliul în Scorteni, . si N. N. cu domiciliul în Băicoi, ., ., județul Prahova.
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 31.03.2015 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2015, iar ulterior la data de 14.04.2015 când deliberând a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamantul V. G. a chemat în judecată pe pârâtele D. S. și N. N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate în mod solidar, iar în subsidiar fiecare în parte, potrivit participării, la restituirea bunurilor personale sau la c/valoarea acestora, respectiv: cantitatea de 450 litri vin roze soi semialtoit tărie alcoolică 12-13° depozitat în 9 damigene de 50 litri cu coș, cantitatea de 75 litri țuica bătrână de prune tărie alcoolică de 3o° - 32○ depozitată în două butoaie din lemn cu capacitatea de 220 litri si 120 litri; 6 damigene de sticlă cu coș a câte 50 litri, 3 damigene a câte 25 litri din sticlă cu coș și 3 canistre de 26 litri din plastic.
Reclamantul a solicitat și restituirea ambalajelor precum și 6 damigene a câte 50 litri goale, 2 damigene de 15 litri din sticlă cu coș goale; un bidon de 60 litri din plastic, 2 canistre de 20 litri din plastic goale, doi suporți de butoi din metal, 4 jumătăți de butoi din tablă de 200 litri amenajate pentru depozitat mere, cu suporți cu tot (4 buc); 4 buc. suporți din metal plus lemn din canapea, pentru depozitat damigene de vin, 8 buc. de lăzi din lemn tip P. de 40 kg pentru depozitat cartofi sau mere și alte obiecte; un portbagaj metalic și două rezervoare de benzină.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că i s-a sustras din curtea comună și cantitatea de 10 metri steri lemn de foc tăiat, 2 tuburi de oxigen scoase din exploatare și materialele rezultate din demontarea unei magazii de 4 x 5 m x h. 2,5 m, învelită cu tablă confecționată din schelet metalic (țeavă și profil U și lemn).
În caz de nerestituire în natură solicită contravaloarea acestor bunuri evaluate provizoriu la 2.500 lei și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta D. S. este sora sa, iar pârâta N. N. fiica acesteia și prin decizia civila nr. 438/14.09.20l0 pronunțată de Tribunalul Prahova rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor lăsate de autorii lor, menținându-se în parte dispozițiile sentinței civile nr. 1984/16.08.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina și prin admiterea apelului s-a atribuit o parte din beciul de sub casa bătrânească.
Reclamantul a precizat că până la data de 8.04.2011, în preziua executării judecătorești împreună cu pârâta D. S. stăpânea în fapt veranda din fața becului și beciul propriu-zis în suprafețe aproximativ egale, fără a fi delimitate.
La data executării hotărârii și punerea lor în posesie, respectiv la data de 09.04.2011, își crease într-un termen de o zi acces separat la pivniță care pornea din holul mare, atribuit lui ca urmare a admiterii apelului și la momentul punerii în posesie a constatat că toate bunurile în litigiu dispăruseră din beciul mare, iar ușa de acces la verandă era încuiată.
Totodată, reclamantul a mai arătat că și-a edificat prin 2005-2006 o magazie din schelet metalic și țeavă în care a depozitat lemne de foc și a chemat-o în judecată și pe pârâta N. N. întrucât aceasta locuiește o bună parte a anului cu pârâta D. S. în casa părintească și nu are cunoștință dacă acestea împreună sau separat și-au însușit bunurile.
În drept au fost invocate disp. art. 1073 și urm C. pr. civ.
Pârâtele au formulat, în baza115-118 C. pr. civ, întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și insuficient timbrată, arătând totodată că, cele relatate în cererea de chemare în judecată nu corespund realității.
Reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtelor la restituirea sau achitare c/valorii și a următoarelor bunuri: cantitatea de țuică bătrână de prune tărie 50-32° depozitate în cele două butoaie de salcâm, unul nou de 250 litri și unul vechi de 120 litri, deținând o cantitate de 340 litri de țuică; un suport metalic confecționat el sub forma de trunchi de piramidă cu baza unui pătrat; 3 damigene de câte 25 litri, care au fost pline cu țuică; 3 canistre de 20 litri de asemenea au fost pline cu țuică; un burghiu de făcut găuri; un val de carton de 20 ml; l/2 din valoarea unui raft tip prăvălie cu sertare; 1/2 din valoarea unui raft tip rastel; 4 foi de tablă zincată 1ml x 2 ml; 6 foi tabla 1 m x 2 m.
La data de 03.02.2012 reclamantul a formulat din nou o completare a acțiunii, arătând că din eroare de dactilografiere s-au consemnat alte cantități și de fapt revendică un număr de 12 damigene din sticlă și canistre din plastic, împreună cu cantitatea de 435 l țuică, tărie de 30-32○, respectiv 6 damigene de sticlă de 50 litri, 3 damigene de sticlă de 25 l și 3 canistre de plastic de 20 l și solicită restituirea și a 2 damigene de 15 l, un bidon de 60 l și 2 canistre de 20 l.
Raportat la aceste completări instanța de fond a pus în vedere reclamantului să specifice într-o singură cerere toate bunurile pe care înțelege să le revendice de la pârâte, astfel că pentru termenul de judecată din 06.04.2012 a depus la dosar o ultimă precizare (f. 78) prin care a menționat că revendică următoarele bunuri: cantitatea de 805 l țuică bătrână tărie de 30-32 grade; 6 damigene de sticlă cu coș de 50 litri, 3 damigene de sticlă cu coș de 25 l, 3 canistre de plastic de 20 l; 1 butoi din salcâm nou de 250 l; 1 butoi din salcâm vechi de 120 l; 450 l vin rose sec, semialtoit, tărie 12-13 grade; 9 damigene de sticlă cu coș de 50 l; 4 jumătăți de butoi din tablă de 200 l; 4 suporți din metal și lemn; 8 lăzi din lemn tip P de 40 kg; un portbagaj metalic pentru autoturism Dacia; 2 rezervoare de benzină pentru autoturism Dacia de 48 l; 10 metri steri lemn de foc; 2 tuburi de oxigen scoase din uz; 6 damigene cu coș de 50 l goale; 2 damigene de 15 l din sticlă cu coș goale; 1 bidon din plastic de 60 l; 2 suporți metalici pentru cele 2 butoaie de țuică, material lemnos și metalic rezultat din demolarea unei magazii cu dimensiunile 4 x5 x 2,5, schelet metalic, învelită cu tablă. A precizat reclamantul că numai acest bunuri le solicită prin prezenta acțiune.
În primul ciclu procesual s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză specialitatea merceologie.
Prin sentința civilă nr.1492/24.05.2013 Judecătoria Câmpina a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.1431/01.11.2013 Tribunalul Prahova a admis recursul formulat de către reclamant, a casat sentința nr.1492/24.05.2013 trimițând cauza spre rejudecare pentru refacerea probatoriului cu respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.
După casare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._, iar în acest ciclu procesual au fost administrate proba cu interogatoriu și martori.
Prin sentința civilă nr.3445/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsă acțiunea completată și precizată formulată de reclamant, dispunându-se obligarea acestuia la plata către pârâte a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părți s-a purtat un proces de partaj asupra averii succesorale soluționat prin sentința civilă nr. 1984/16.06.2008 a Judecătoriei Câmpina prin care s-au admis cererile conexate și cererea reconvențională formulate de reclamantul din prezenta cauză, V. G., în contradictoriu cu pârâta D. S., și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor succesorale rămase de la autorii lor V. N. și V. E., conform variantei de lotizare a II-a propusă de expertul I. N., completată cu expertiza Simaciu V. și de către instanță.
Prin decizia nr. 438/14.09.2010 (a Tribunalului Prahova, prin care s-a schimbat în parte sentința nr. 1984/16.06.2008, s-a dispus ieșirea din indiviziune conform încheierii interlocutorii și variantei nr. 1 din raportul de expertiză tehnică B. L., reclamantului revenindu-i lotul nr. 1 respectiv terenul din pct. Acasă de 648 mp și din casă camerele 7, 8, holul 5 și 6, beciul de sub holul 6, iar pârâtei lotul nr. 2, respectiv terenul din pct. Acasă de 498 mp și din casă camerele 2, 3, 4, beciul de sub camera 2 și veranda 10.
La data de 13.04.2011 s-a realizat punerea în executare a hotărârilor judecătorești mai sus menționate, la solicitarea pârâtei, de către executorul judecătoresc R. C. C., fiind încheiat procesul verbal nr.505(f.173). În procesul verbal s-a menționat că debitorul V. G. a fost de acord să participe la identificarea și măsurarea imobilului din pct. „Acasă”, procedându-se astfel la identificarea, măsurarea imobilului atribuit creditoarei, D. S., fiind identificate construcțiile atribuite acesteia. S-a menționat de asemenea că pentru delimitarea beciului și a podului casei s-a marcat cu vopsea albă linia de hotar, iar debitorului punându-i-se în vedere să respecte dreptul de proprietate al creditoarei, să nu modifice sau să distrugă semnele de hotar.
S-a mai menționat în procesul-verbal întocmit cu această ocazie de către executorul judecătoresc R. C. C. că debitorul, reclamantul din prezenta cauză, nu a dorit să semneze cea de-a 2-a pagină a acestui proces-verbal și a afirmat că polițiștii sunt incompetenți, că va da foc casei și că va face reclamanții la poliție și procuratură.
La data de 09.06.2011 se realizează o nouă punere în executare a deciziei nr. 438/2010 a Tribunalului Prahova, de data aceasta la solicitarea reclamantului și în procesul-verbal întocmit în acest sens, se arată că debitoarea D. S. nu se opune la executare și astfel neformulându-se obiecțiuni creditorul, V. G., a fost declarat pus în posesie asupra lotului 1 ce i-a fost atribuit.
Din declarația martorului T. L. C. care a arătat că a participat la prima punere în posesie a rezultat faptul că la acel moment s-a pătruns în beci pe o trapă deoarece ușa de acces fusese sudată pe interior de către reclamant, cu aceea ocazie a constatat că pe partea reclamantului de beci erau mai mult de 10 damigene, iar în acea împrejurare nu a auzit ca reclamantul să-i fi reproșat pârâtei că i-ar fi sustras anumite bunuri.
De asemenea, instanța reține că atât din declarația martorului D. M. C. cât și a martorului P. N. rezultă faptul că în beci existau mai multe damigene la momentul punerii în posesie, primul dintre martori arătând că atât reclamantul cât și pârâtele aveau damigene cu băuturi alcoolice în beci.
Instanța de fond a reținut de asemenea, din răspunsurile la interogatoriile părților că până la efectuarea partajului părțile au folosit de comun acord atât camerele cât și beciul, iar după pronunțarea hotărârii Curții de Apel Ploiești reclamantul și-a delimitat lotul, rămânând în folosință comună holul mare, holul mic, beciul mare și verandă.
Instanța de fond a reținut totodată că atât din declarația martorilor, cât și din răspunsurile la interogatoriu formulat de pârâte rezultă faptul că reclamantul a sudat pe interior ușa de acces în beci, reclamantul arătând că acest lucru s-a întâmplat în data de 12.04.2011, după ce a reușit să intre prin trapă în beci. După punerea în posesie nu se mai putea face trecerea dintr-o parte în alta a beciului.
S-a mai reținut de asemenea din declarația martorului D. M. C. că reclamantul realiza 350 kg de țuică și aproximativ 12-13 damigene de vin anual, produse pe care le păstra pentru căsătoria fiului său.
Reclamantul a susținut că pârâtele i-au sustras anterior punerii în posesie o . bunuri care au fost precizate în numeroase rânduri și care au fost evaluate prin expertiza G. E..
În drept, instanța de fond a reținut că acțiunea în revendicare mobiliară are o aplicare restrânsă având în vedere că în domeniul bunurilor mobile posesia de bună-credință valorează proprietate. Cu toate acestea art.109 alin.2 C.civ anterior reglementează expres revendicarea bunurilor care au ieșit involuntar din stăpânirea proprietarului, respectiv cel care a pierdut sau căruia i s-a furat un lucru poate să-l revendice în curs de 3 ani de la ce la care îl găsește.
Prima instanță a apreciat că deși în cauză s-a făcut dovada că reclamantul deținea o . bunuri respectiv damigene cu băuturi nu a rezultat din probele administrate că acestea au ieșit din posesia sa și că sunt în posesia pârâtelor.
De altfel, reclamantul a formulat mai multe plângeri penale împotriva pârâtelor vizând sustragerea unor bunuri, acuzații care nu s-au confirmat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, ăn vederea pronunțării unei soluții legale si temeinice, care să aibă la bază un probatoriu care să lămurească toate împrejurările cauzei.
In subsidiar, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii precizate.
In motivare, recurentul a arătat că, prin acțiunea formulată, completată și precizată, a solicitat, obligarea pârâtelor, în solidar, iar în subsidiar fiecare în parte, potrivit participării la restituirea bunurilor personale sau a contravalorii acestora, calculată conform raportului de expertiza refacere aflat la fila 306 dosar.
Prin completarea aflată la fila 70 au fost indicate ca bunuri care nu se regăsesc în precizare, dar urmează a fi avute în vedere de instanță, respectiv: un burghiu de făcut găuri, un val de carton, 14 din valoare unui raft tip prăvălie cu sertare, î4 din valoarea unui raft tip rastel, 4 foi de tabla zincată 1x2 m, 6 foi de tabla 1 x2 m.
În precizarea aflată la fila 78 dosar reclamantul arata că, solicită obligarea pârâtelor la restituirea următoarelor bunuri personale sau a contravalorii acestora:
-cantitatea totală de 805 1 țuica bătrână
-6 damigene din sticlă cu coș, capacitate 50 1
-3 damigene de sticlă cu coș, capacitate 25 1
-3 canistre din plastic, capacitate 20 1
-un butoi din salcâm nou, capacitate 250 1
-un butoi din salcâm, vechi, capacitate 120 1
-cantitatea de 450 1 vin roșu
-9 damigene de sticla cu coș, capacitate 50 1
-4 jumătăți de butoi din tablă
-4 suporți din metal și lemn -8 lăzi din lemn -un portbagaj metalic -două rezervoare de benzină -10 metri steri lemn -două tuburi de oxigen -6 damigene cu cos de 50 1 -2 damigene de 15 1 -un bidon de plastic
-doi suporți metalici pentru cele doua butoaie -material lemnos și metalic
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâta D. S. este sora sa, iar pârâta N. N. este fiica acesteia, respectiv nepoata acestuia.
Prin Decizia civilă nr.438/14.09.2010 pronunțată de Tribunalul Prahova rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ramase de la autorii lor, fiind menținute în parte dispozițiile Sentinței civile nr.1894/16.08.2008 pronunțată de Judecătoria Campina și prin admiterea apelului s-a atribuit o parte din beciul de sub casa bătrânească.
În preziua executării judecătorești, respectiv a punerii în posesie asupra bunurilor atribuite conform deciziei sus menționate, reclamantul stăpânea împreună cu pârâta D. S. beciul care nu era delimitat și în care s-au aflat bunurile menționate în acțiune, completare și precizarea aflate la dosar.
La data când s-a efectuat punerea în posesie respectiv 13.04.2011, a se vedea în acest sens procesul verbal nr.505/13.04.2011, reclamantul a constatat lipsa bunurilor ce îi aparțineau, iar ușa de acces de la verandă era încuiată de către pârâtă, fără ca acesta să aibă posibilitatea de a pătrunde în beci.
Privitor la pârâta N. N., reclamantul a arătat că aceasta locuiește o bună parte a anului împreună cu D. S. în casa bătrânească motiv pentru care bunurile au fost luate fie împreună sau însușite separat de către acestea.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu Înscrisuri, testimonială cu 2 martori, interogatoriu, expertiza de specialitate.
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Campina sub nr._ și datorita unor încălcări ale dreptului la apărare, reclamantul a fost prejudiciat prin aceea că nu au fost administrate probele solicitate, motiv pentru care soluția instanței de fond a fost casată de Tribunalul Prahova prin Decizia civilă nr.1431/01.11.2013.
Tribunalul Prahova a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea dreptului privitor la apărare și la un proces echitabil.
Astfel, în cel de-al doilea ciclu procesual s-a procedat la administrarea probelor fiind admise pentru pârâte probe suplimentare, respectiv înscrisuri, interogatoriu, martori, deși prin Decizia nr.1431/01.11.2013 instanța de casare a dispus „ să se procedeze la audierea martorilor propuși și încuviințați pentru reclamant."
În acest sens apreciază că a fost din nou prejudiciat, întrucât pârâtele ți-au suplimentat probele administrate în prima faza procesuală, cu acte, interogatoriu, martori, în timp ce reclamantul nu a beneficiat de o astfel de oportunitate și nu a putut cuprinde toate împrejurările ce trebuiau a fi dovedite.
În raport de probele administrate, instanța de fond a respins acțiunea promovată și precizată de reclamant ca neîntemeiată, astfel încât apreciază că soluția pronunțată de instanță este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
l. Un prim motiv de recurs vizează greșita reținere a situației de fapt dedusă judecății.
În acest sens arată că instanța a realizat o trecere succintă asupra cererilor formulate în cadrul dosarului și a reținut aspecte din dosarul nr.438/14.09.2010 care a avut ca obiect ieșirea din indiviziune, fără a acorda atenție situației de fapt din prezenta cauză.
Astfel, instanța nu a acordat atenția necesară stabilirii împrejurărilor care au condus la sustragerea bunurilor, reținând aspecte menționate în procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc R. C.-C. care nu au fost reale, motiv pentru care a refuzat semnarea acelui înscris.
Nu a existat nici o probă din care să rezulte că a făcut afirmații tendențioase la adresa polițiștilor, iar în privința susținerii că va da foc casei, aceasta este cu atât mai mult nereală, având în vedere că jumătate din acest imobil era proprietatea sa.
Nemulțumirea pe care a avut-o și care nu a fost consemnată de executor, a fost referitoare la lipsa bunurilor mobile proprietatea sa, aspect evidențiat de martori, dar nereținut de instanță.
Prin prisma cererii pe care a formulat-o a relatat instanței modalitatea în care s-a produs sustragerea bunurilor, anterior punerii în posesie, când nu fusese creată trapa de intrare în beci.
Singura modalitate de intrare în beciul comun era realizată prin veranda ce a revenit în urma ieșirii din indiviziune, pârâtei D. S..
Un aspect important îl constituie faptul că aceasta deținea cheia de intrare la verandă, care dădea posibilitatea intrării în beci, anterior punerii în posesie.
Recurentul arată că nu a mai avut posibilitatea de a folosi beciul, decât în prezenta uneia dintre pârâte, iar pe acest aspect există declarația martorului P. C. care a relatat că a auzit-o „ pe nepoata reclamantului spunându-i acestuia că a eliberat o cameră din casă pentru ca acesta să-și mute lucrurile și spunându-i să intre singur în beci, a constatat că aceasta a descuiat lacătul de la ușa prin care se face accesul la verandă. După ce reclamantul i-a adus țuica din beci, nepoata acestuia a încuiat ușa la verandă."
Aceasta împrejurare nu este reținută de instanța de fond, care s-a limitat să stabilească în mod greșit că „ reclamantul a sudat pe interior ușa de acces în beci ", fără a corobora această situație cu motivarea dată de reclamant și dovedită.
Astfel, reclamantul și-a motivat acțiunea prin necesitatea de a-și asigura celelalte bunuri aflate în partea sa de locuință, în condițiile în care numai pârâtele aveau acces la beci, prin veranda, cheia aflându-se în posesia lor, iar ușa de acces la beci având încuietoarea cu deschidere și închidere numai pe partea pârâtei D. S..
În aceste împrejurări au fost sustrase bunurile, anterior punerii în posesie, aspect neanalizat de instanța, care deși a reținut că după pronunțarea hotărârii Curții de Apel Ploiești „ reclamantul și-a delimitat lotul, rămânând în folosință comună holul mare, holul mic, beciul mare și veranda. "
Față de acest aspect era necesar să se stabilească până la ce moment reclamantul a putut folosi holul mare, holul mic, beciul mare și veranda, în comun cu pârâta D. S., mai ales că din probe a rezultat că aceasta a îngrădit dreptul de folosință, împreună cu fiica sa, punând pe reclamant în situația de a le cere acestora să deschidă veranda și beciul, pentru a putea lua țuică sau vin din vasele pe care le avea în beci.
Pentru a dovedi existența bunurilor solicitate a făcut vorbire despre înscrisurile anexate acțiunii, planșele fotografice din care rezulta atât situația anterioară punerii în posesie cât și ulterioară acestui moment.
Sunt evidențiate atât damigenele, butoaiele din lemn cât și cele din plastic, canistrele, suporturi metalice, precum și celelalte obiecte indicate în precizare.
Deși pârâtele au contestat existența în beci a bunurilor indicate, martorii audiați au relatat amănunțit care erau bunurile pe care le dețineau în beciul comun.
În acest sens urma a fi avută în vedere declarația martorului D. M.-C. care a afirmat că „ ... anterior împărțirii beciului știu că în acest beci se aflau în jur de 25 de damigene cu țuică și vin, despre care reclamantul i-a spus că îi aparțin."
Același martor a precizat faptul că „ Știu că reclamantul are o livadă cu aproximativ 100 de pruni, meri iar în alta parte are o livadă cu pruni, zarzări și meri. Această livada este pe rod. "
Pârâtele au contestat faptul că ar fi putut să dețină cantitățile de țuică și vin solicitate însă, martorul D. a precizat „ Apreciază că într-un an reclamantul realiza aproximativ 350 1 de țuică și aproximativ 12-13 damigene de vin produse din via din curte. "
Mențiunea martorului în sensul că „ Damigenele erau depozitate în beciul comun cu pârâta D. " reprezintă o dovadă a faptului că, pârâta a avut acces nestingherit la beci ți posibilitatea de a lua bunurile solicitate de acesta.
Toate aceste relatări ale martorului D. M.-C. au fost înlăturate practic de instanță, care s-a limitat la o singură mențiune în sensul că din declarația acestui martor a rezultat că „ ... reclamantul cât și pârâtele aveau damigene cu băuturi alcoolice în beci."
Din depoziția acestui martor s-a mai reținut că „ ... reclamantul realiza 350 1 țuică și aproximativ 12-13 damigene de vin anual produse pe care le păstra pentru căsătoria fiului său. "
Aceste afirmații nu au fost analizate în ansamblul probatoriului, care în final a condus la o singură concluzie și anume aceea că, bunurile ce i-au aparținut nu se mai află în posesia sa, fiind în posesia pârâtelor, care profitând de lipsa sa din locuință, locuiește în Ploiești, au avut atât posibilitatea cât ți timpul necesar pentru a sustrage bunurile.
Dovada în sensul ca anterior, pârâta D. S. a procedat într-o manieră în care și-a însușit din vinul și țuica produse de acesta, rezultă din declarația aceluiași martor, care a prezentat o situație peste care instanța a trecut cu ușurință.
Martorul D. M.-C. a relatat faptul că în anul 2011 când i-a dat un litru de țuică dintr-un butoi, a constatat că în aceasta fusese pusă apă, întrucât punând sticla cu țuică în frigider, țuica a înghețat.
Această împrejurare i-a adus-o la cunoștință ți a hotărât împreună cu martorul să meargă împreună în beci și să verifice butoaiele cu țuică.
A procedat în acest sens și a constatat în prezența martorului că fusese pusă apă în țuică, iar singurele persoane care puteau să procedeze astfel erau pârâtele Dușă S. și fiica acesteia, care foloseau la rândul lor beciul în comun cu acesta.
Această situație a adus-o la cunoștință și martorului P. C., în prezența căruia a procedat la măsurarea cantității de țuică ce mai exista în cele două butoaie, folosind ca unități de măsura două șipci pe care a însemnat nivelul existent, precum și nivelul maxim al acestora.
Împreună cu martorul a umplut butoaiele cu țuică, iar martorul i-a sugerat să le sigileze, pentru a nu mai exista astfel de probleme.
Urmând sfatul acestuia a procedat la sigilarea butoaielor în prezența sa, situație pe care martorul a relatat-o instanței de judecată.
2.Pe fondul celor expuse se creionează cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză.
În acest sens arată că, atât în primul ciclu procesual cât și în rejudecare s-a preocupat să aducă în atenția instanței dovezi sugestive din care să rezulte atât bunurile pe care le-a avut în posesie, fiind proprietatea sa, dar și dovada că bunurile nu puteau fi sustrase de alte persoane decât pârâtele, mai ales că acestea au fost văzute în posesia lor.
Un aspect important pentru soluționarea cererii îl reprezenta cel referitor la momentul descris de martorul D. M. C., petrecut cu o zi înainte de executarea silită.
Acesta a relatat următoarele „ Am intrat =în beci cu o zi înainte de executarea silită, cu această ocazie a intrat prin trapă, ocazie cu care a constatat că mai erau decât 5 damigene dintre cele aparținând reclamantului.
A intrat în beci și la o zi după executarea silită, ocazie cu care reclamantul i-a arătat în partea stăpânită de către pârâte 7-8 damigene, nu poate să știe dacă erau goale sau pline.
Situația relatată de martor atestă faptul că, butoaiele cu țuică, damigenele cu vin, canistrele și celelalte obiecte și bunuri care îi aparțin și au fost menționate în acțiunea precizată, fuseseră deja luate de către pârâte, întrucât acestea deja realizaseră în fapt „ punerea în posesie " înainte de venirea executorului.
Cele câteva damigene rămase erau goale, fapt care poate fi observat și în planșele fotografice depuse la dosar.
Martorul a precizat că „ Știu că reclamantul și-a cumpărat după momentul punerii în posesie alte damigene și butoaie de lemn, iar în toamna anului 2011 a realizat o nouă producție. "
Această împrejurare confirma susținerile sale în sensul că, după ce i-au fost sustrase bunurile, a fost obligat să cumpere alte damigene, butoaie de lemn, canistre.
O astfel de situație nu își avea rostul dacă s-ar fi aflat în posesia bunurilor sale, întrucât achiziționarea a presupus costuri însemnate, pe care nu le-a putut acoperi până în prezent.
De altfel pârâtele nu au contestat această situație și nici în privința numărului butoaielor canistrelor și damigenelor nu au făcut dovezi contrare, martorii propuși de acestea relatând situații numai din ziua prezentei executorului judecătoresc.
De reținut afirmația martorului D. „ Anterior separării beciului știe că damigenele și canistrele reclamantului erau pline și sigilate. "
De asemeni martorul a arătat următoarele „ Precizez faptul că știu numărul damigenelor reclamantului deoarece le-am numărat. Arat faptul că reclamantul a cumpărat în fiecare an recipiente pentru băuturile alcoolice. "
Referitor la cantitățile de alcool obținute instanța nu a avut în vedere relatarea martorului, în ceea ce privește posibilitatea de a obține cantitățile de vin și țuică solicitate.
Martorul a precizat că numai din bolta de aproximativ 100 m, reclamantul realiza „ 13 damigene de vin anual. "
În privința producției de țuică, același martor a relatat că, reclamantul are o livada de pruni, „ Știu că livada de pruni are rod de aproximativ 6 ani, apreciez că din livada de pruni se obținea 500 kg de prune. "
Ca urmare, afirmațiile sale în sensul că a deținut cantitățile de alcool solicitate a fi restituite sau contravaloarea acestora, sunt pe deplin dovedite prin intermediul depoziției martorului D. M.-C. care se coroborează cu declarația martorului P. C..
În acest sens instanța urmează să rețină că martorul P. C. a recunoscut în planșa fotografică nr. 1 prezentată modalitatea de aranjare a damigenelor în beci.
Damigenele reclamantului erau aranjate pe partea stângă, urmând a se constata numărul însemnat al acestora.
De asemeni, reclamantul avea două bidoane de plastic cu țuică în beci, iar pe verandă două butoaie cu țuică, aspect relatat de martorul P. C..
Cu privire la capacitatea fiecărui butoi, martorul a arătat că unul era de aproximativ 200 1 și unul mai mic.
În privința accesului la beci, martorul a relatat că acesta se realiza „ pe o ușă din spatele locuinței dintr-o verandă, despre care știu de la reclamant că era comună cu pârâta. "
Faptul că anterior punerii în posesie numai pârâta și fiica sa au avut acces la beci rezultă din depoziția martorului P. C. care a afirmat „ ... am auzit-o pe nepoata reclamantului spunându-i acestuia că a eliberat o cameră din casă pentru ca acesta să-și mute lucrurile și spunându-i să intre singur în beci, a constatat că aceasta a descuiat lacătul de la ușa prin care se face accesul în verandă. Arăt faptul că, după ce reclamantul mi-a adus țuica din beci aceasta a încuiat ușa de la verandă. "
Această împrejurare confirmă faptul că pârâta și fiica sa înainte de venirea executorului au procedat la separarea bunurilor în sensul că au luat nu numai bunurile care le aparțineau, cât și bunurile sale, motiv pentru care s-a arătat nemulțumit la momentul punerii în posesie și a formulat plângere penală în acest sens.
Afirmația pârâtei în sensul că ar fi putut să ia bunurile enumerate este infirmată de planșa fotografică depusă la dosar, în care este înfățișată trapa, imposibil de folosit pentru a scoate butoaiele de 200 1, damigenele de 50 1 precum și celelalte obiecte masive.
Este surprinzător când a făcut pârâta acele fotografii, ținând cont că după separare nu a mai avut posibilitatea să vadă în partea sa de beci, după cum a afirmat.
După punerea în posesie a reușit să realizeze anumite fotografii cu partea de beci atribuit pârâtei, în care se pot observa damigenele ce i-au aparținut, recunoscute de martorul D. C. în planșa fotografica 1 ca fiind ale sale.
O dovadă în plus a faptului că pârâta a avut accesul exclusiv în beci este și împrejurarea relatată de martorul D., în sensul că după punerea în posesie a văzut lângă gard bunuri ce îi aparțineau, în partea de teren a pârâtei.
Toate aceste aspecte vin să confirme susținerile sale care nu reprezintă fabulații așa cum s-a afirmat de către pârâtă, ci atestă că a avut toate bunurile menționate, în beci, iar planșele fotografice depuse și necontestate de părțile adverse întăresc aceste susțineri.
Instanța de judecată a apreciat că, deși a făcut dovada deținerii „ unei serii de bunuri ", în mod greșit a apreciat că nu am făcut dovada că, bunurile au ieșit din posesia sa și se află în posesia pârâtelor.
Recurentul apreciază că a făcut dovezi suficiente din care rezultă cele două aspecte, pârâtele fiind singurele care au avut acces la aceste bunuri, le-au sustras,, iar in prezent se află în posesia lor.
Cât privește cantitățile de țuică și vin, acestea au fost fie consumate de pârâte, fiind întemeiatî cererea de a se dispune obligarea acestora la restituirea contravalorii.
Referitor la martorii propuși de pârâte a solicitat cenzurarea acestora, întrucât aspectele prezentate nu sunt de natură să conducă la concluzia că pârâtele nu au luat respectivele bunuri, întrucât nici unul din martori nu a avut posibilitatea de a fi permanent în măsură să constate ce fac pârâtele în decursul unei zile.
Cu toate acestea instanța le-a dat eficiență, concluzionând că, „ din probe nu a rezultat că acestea ( bunurile ) au fost ieșite din posesia sa ( reclamantului ) și că sunt în posesia pârâtelor
În acest sens arată că, martorul P. N. nu locuiește în aceeași localitate cu pârâta și fiica sa, având domiciliul la P., iar în com. Scorțeni, . în vizită la părinți.
Celalalt martor locuiește la o distanță destul de mare de imobil, neavând posibilitatea de a vedea ce se întâmpla în cursul unei zile sau nopți, pentru a susține că bunurile nu au fost luate de pârâte.
De altfel aceștia nici nu au afirmat că pârâtele nu au luat bunurile, au relatat că nu au văzut să le fi luat, ceea ce este o diferență evidentă ce nu exclude împrejurarea de a fi luate de acestea, în condițiile în care reclamantul locuiește la Ploiești, iar pârâtele în imobilul în care se aflau bunurile acestuia, având cheia de acces la beci.
În același sens martorul T. L., arata că „ Nu cunosc dacă pârâta a luat de la reclamant vreun bun din beci, situație care nu exclude posibilitatea ca aceasta să le fi luat, fără cunoștința acestuia.
Același martor a afirmat că „ În prezența executorului și a celorlalte părți, reclamantul și pârâta au avut discuții contradictorii, reclamantul spunând agenților de poliție că i s-au sustras anumite bunuri.. "
Declarațiile martorilor propuși de pârâte sunt contradictorii, ceea ce dovedește că nu spun adevărul.
Astfel, P. N. susține că la momentul efectuării punerii în posesie „ ...pe partea reclamantului " a observat mai multe damigene și bidoane de diferite capacități, fără butoaie de lemn, în timp ce martorul T. L. afirma,, ...la momentul respectiv am putut observa că în interiorul acestuia se aflau damigene, butoaie, dar nu pot preciza numărul acestora și cui aparțineau "
Pe de alta parte P. susține că „ în prezența noastră ( reclamantul ) nu s-a plâns că i-ar fi lipsit sau i-ar fi luat din ele ", în timp ce T. susține contrariul, arătând că reclamantul s-a plâns de sustragerea unor bunuri, având discuții aprinse cu pârâta D..
Mai pe ocolite martorul P. afirmă că „ la data respectivă a făcut scandal, dar nu cunosc exact motivul*. "
Declarațiile date inițial în fata instanței, nu au mai fost menținute în totalitate în faza rejudecării.
Astfel, după ce în prima declarație P. N. arată că, în beci a văzut mai multe damigene și butoaie, în declarația din 21.03.2014, arată „ ..în partea pârâtelor nu existau nici damigene nici alte bunuri.. "
De asemeni afirma că „ Sunt vecin cu părțile, locuiesc vis-a-vis ", în timp ce acesta are domiciliul și locuiește efectiv în orașul P..
Martorul minte și când vorbește despre sudarea ușii, întrucât era imposibil să vadă acest aspect din curtea sa, așa cum a afirmat,iar pe de altă parte întrebat cu privire la momentul când s-a realizat această lucrare arată că „ Nu știu la ce oră a sudat reclamantul ", dar a putut să vadă din curtea sa „ lumina aparatului de sudură ".
În privința martorului P. N. arată că, acesta vine de 1 -2 ori pe lună la locuința tatălui său, întrucât relațiile dintre cei doi nu sunt bune, întrucât fiul are obiceiul de a sta mai mult la cârciumă, decât la muncă.
Martorul P. nu avea cum să vadă că reclamantul a sudat ușa întrucât se închide cu două uși pline, din scândură. Geam nu există decât la veranda din față, iar beciul este sub casă.
Același martor arata că, executorul i-a pus în vedere pârâtei să-i restituie anumite bunuri, dar că acestea au fost „ niște zdrențe Chiar așa să fie?
De ce nu a putut să precizeze martorul care erau bunurile, dar a putut să constate ca „erau niște zdrențe ".
Un aspect important care nu a fost reținut de instanță constă în dovedirea existenței magaziei de lemne, unde erau depozitați circa 10 m steri de lemn, cantitate ce a fost însușită de pârâte anterior punerii în posesie.
Martorul P. C. a arătat că are cunoștință de existența magaziei, că nu a umplut-o el cu lemne, însă a precizat „ când a intrat prima oară erau lemne acolo."
În fața instanței a făcut afirmația că, într-o noapte pârâta i-a demolat integral magazia de lemne și și-a însușit atât materialele rezultate din demolare, cât și cei 10 m steri de lemn.
Aceasta afirmație este dovedită prin intermediul depoziției martorilor audiați cât și prin intermediul planșelor fotografice unde poate fi observată magazia de lemne, plină cu cei 10 m steri de lemn.
Datorită acțiunii pârâtelor (de sustragere a lemnului și materialelor rezultate din demolarea magaziei) magazia nu mai există.
Din materialele rezultate pârâta D. S. și-a construit o împrejmuire a locului unde ține 4 câini de vânătoare, cabina unui WC, iar din profilele metalice și-a realizat rafturile din beci, care pot fi observate în planșele fotografice pe care le-a realizat împreună cu martorul D. C., după punerea în posesie, respectiv a doua zi.
În privința expertizei dispusă în cauză, arată că instanța nu a analizat nici un moment această proba, deși ea evidențiază bunurile solicitate de mine.
Recurentul consideră că, această probă trebuie efectuată nu numai în prezența pârâtelor, dar și la locația unde se află bunurile, întrucât instanța a reținut că nu a făcut dovada că bunurile se află în posesia pârâtelor.
Pe acest aspect arată că, la data când experta a convocat părțile numai acesta s-a prezentat, pârâtele au refuzat prezența ți nu au permis expertei să vadă bunurile care se află parte în beci, parte în magazia nou construită de pârâta D., iar altele la domiciliul acesteia.
Prin refuzul de primi expertul la locația unde se află bunurile, este evident că pârâtele au ascuns existența acestora, aceasta fiind o dovadă că ceea ce a afirmat este real.
Dacă ești de bună credință și nu ai ce să ascunzi, poți participă la efectuarea expertizei, fără a refuza expertului posibilitatea de expertiza bunurile în mod nemijlocit.
3. Un alt motiv de recurs îl constituie greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor privind revendicarea mobiliară în speță disp. art. 109 alin 2 C.civ. anterior, care însă nu regăsesc ca și reglementare pentru tipul de acțiune analizat.
În realitate este vorba despre dispozițiile art. 1909 alin 2 C.civ. vechi, care instituie două condiții în sarcina proprietarului spre a fi dovedite, respectiv că bunul:
-i-a fost furat sau 1-a pierdut;
-este identic cu bunul pe care îl revendică
Din punctul nostru de vedere, instanța de judecată trecând peste toate probele analizate mai sus, a reținut că, cea de-a doua condiție nu este îndeplinită și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Consideră că, declarațiile martorilor propuși de acesta coroborate cu actele și planșele fotografice depuse la dosar, fac dovada temeiniciei acțiunii, a faptului că, bunurile precizate sunt cele care au fost văzute în veranda atribuita pârâtei D. S., folosită și de fiica acesteia.
Pe de altă parte expertiza întocmită în cauză atestă că bunurile revendicate s-au aflat în beci, fapt ce rezultă din planșele fotografice aflate la dosar, că aceste bunuri aveau o valoare destul de mare și dacă nu ar fi suferit niciun prejudiciu, cu certitudine nu ar fi promovat o acțiune în care sa investesc nu numai bani, dar și suflet și să consume atâta energie, mai ales că are o vârstă înaintată (peste 70 ani).
În analiza pe care instanța urma să o realizeze urma să aibă în vedere expertiza refacere, admisă de instanța ca o probă utilă, fapt care nici măcar nu a fost amintit, mai ales că bunurile nu mai există în natură pentru a fi restituite precum și cantitățile de țuică și vin.
Pe fondul celor expuse, recurentul solicită a se avea în vedere că, acțiunea a fost dovedită, atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și al dispozițiilor legale avute în vedere de instanță.
În raport de motivele invocate, solicită, admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299 și urm. C.proc.civ. vechi.În raport de motivele de recurs, intimatele-pârâte au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În urma ieșirii din indiviziune a părților, prin sentința civilă nr. 1948 din 16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-au admis cererile conexate și cererea reconvențională, formulată de reclamant împotriva pârâtei D. S. și a fost dispusă ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile succesorale rămase de la autorii acestora V. N. și V. E., conform variantei a II a de lotizare, expert I. N., completată cu expertiza Simaciu.
Sentința a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 438 din 14.09.2010 a Tribunalului Prahova care a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei a I a din raportul de expertiză tehnică B. L..
Astfel, acestuia i-a revenit lotul nr. 1, compus din terenul in suprafață de 648 mp de la punctul Acasă și camerele 7,8, holul 5 și 6, beciul de sub holul 6, pârâtei lotul nr. 2, reprezentat de terenul de la punctul Acasă de 498 mp și din casă, camerele 2,3,4, beciul de sub camera 2 și veranda 10.
Susținerea reclamantului în sensul că, instanța a realizat o trecere succintă asupra cererilor formulate în cadrul dosarului și a reținut aspecte din dosarul nr.438/14.09.2010 care a avut ca obiect ieșirea din indiviziune, fără a acorda atenție situației de fapt din prezenta cauză și nu a acordat atenția necesară stabilirii împrejurărilor care au condus la sustragerea bunurilor, reținând aspecte menționate în procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc R. C.-C. care nu au fost reale, este nejustificată.
La data de 09.06.2011 când s-a realizat punerea în posesie, la solicitarea reclamantului, acesta a fost pus în posesie.
La instanța de fond au fost audiați martori, în speță T. L. care a participat la prima punere în posesie când s-a pătruns în beci pe o trapă întrucât ușa fusese sudată de reclamant pe interior. Astfel, acesta a relatat că, a constatat că nu a auzit ca reclamantul să-i fi reproșat pârâtei că s-ar fi sustras anumite bunuri precum și faptul că pe partea reclamantului erau mai mult de 10 damigene.
Martorii D. M. C. și P. N. au relatat că, în beci existau mai multe damigene de vin, și că, atât reclamantul cât ți pârâtele aveau damigene cu băuturi alcoolice în beci.
S-a arătat de reclamant în criticile formulate că pârâtele i-au sustras din bunuri, însă din nici una din probele dosarului nu a rezultat acest lucru iar pe de altă parte reclamantul nu a fost împiedicat de nici una din părți sau de instanță să-și administreze orice probă relevantă în stabilirea adevărului.
Totodată, reclamantul a avut acces la beci din moment ce chiar acesta a sudat ușa de la beci prin interior astfel încât la momentul punerii în posesie în beci s-a pătruns pe o trapă.
Pe de altă parte, după punerea în posesie nu se mai putea face trecerea dintr-o parte în alta a beciului.
Cu privire la acțiunea în revendicare, mobiliară, tribunalul constată că, nu a rezultat din nici o probă a dosarului, că pârâta D. S. a sustras din bunurile reclamantului.
Astfel, cu privire la damigenele de băuturi deținute de reclamant pe care acesta susține că i le-ar fi sustras pârâta, nu a rezultat că așa s-a întâmplat.
Dreptul de proprietate este un drept subiectiv, care, ca orice alt drept subiectiv poate fi apărat prin diferite mijloace reglementate de diverse ramuri ce compun orice sistem de drept.
Dintre mijlocele specifice de apărare a dreptului de proprietate cea mai cunoscută este acțiunea în revendicare.
Reclamantul este cel care trebuie să dovedească dreptul de proprietate prin mijloacele de probă pe care le consideră necesare și pertinente, ori, în speță, reclamantul nu a făcut o asemenea dovadă.
Așa fiind, tribunalul va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
În baza disp. art. 274 C. pr. civ., tribunalul va obliga recurentul să plătească intimatelor D. S. și N. N., 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamant V. M G. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 3445/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatele – pârâte D. S. cu domiciliul în Scorteni, . si N. N. cu domiciliul în Băicoi, ., ., ., ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatelor D. S. și N. N., 1000 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. H. N. C. C. D. E.
Fiind promovată la altă instanță
Semnează Președintele Instanței
GREFIER
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored.N.C.
2 ex./06.06.015
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. A. C. A. T.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1733/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1686/2015.... → |
|---|
