Pretenţii. Decizia nr. 2808/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2808/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 2031/259/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2808
Ședința publică din data de 29.09.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTORI - M. R.
GREFIER - A. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI, COD FISCAL_, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 255/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimatul – pârât V. I. M., CNP_, cu domiciliul în ., județul Prahova
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 18.11.2014 sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul V. I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1194,44 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate V. C..
În motivarea acțiunii s-a arătat că, așa cum rezultă din rezolutia nr. 9/P/2011 din 12.12.2013 a Parchetului de pe langa Judecătoria M., s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul V. I. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și alte violențe, faptă prevăzută de art. 180 alin.(l) C.pen., întrucât partea vătămată și-a retras plângerea penală formulată, dar părții vătămate V. C. i-au fost acordate îngrijiri medicale la S. Județean de Urgență Ploiești, perioada de spitalizare fiind 31.12._11, iar după cum reiese din fișa de decont întocmită, cuantumul cheltuielilor ocazionate de spitalizare se ridică la suma de 1194,44 lei.
Reclamatul a mai învederat că, deși pârâtul nu răspunde penal pentru comiterea infracțiunii, deoarece s-a dispus încetarea urmăririi penale, există raport de cauzalitate între fapta sa și prejudiciul cauzat sănătății părții vătămate, motiv pentru care aceștia urmează să răspundă potrivit legii civile și sa suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată acesteia.
S-a mai precizat că în conformitate cu prevederile art. 313 alin. 1 si 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată alin.l.
De asemenea, furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la al.l realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective alin.2.
S-a mai arătat că, spitalul restituie sumele recuperate în urma introducerii în instanța a acțiunilor în pretenții către Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, sume care se virează la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, astfel sumele recuperate nu se constituie venituri ale spitalului.
Prin sentința nr. 255/02.04.2015 Judecătoria M. a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâtul V. I. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr.9/P/2011 din data de 12.12.2013, în baza disp.art.11 pct.1 lit.c și art.10 lit.h C.pr.pen., P. de pe lângă Judecătoria M. a dispus încetarea urmăririi penale față de V. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.180 al.1 C.pen. În motivarea rezoluției procurorul a arătat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare (nu mai poate fi exercitată) întrucât sunt aplicabile prevederile art.10 lit.h din C.pr.pen., partea vătămată retrăgându-și plângerea penală formulată.
Potrivit art.10 lit.d și h C.pr.pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (lit.d), sau dacă a fost retrasă plângerea prealabilă ori părțile s-au împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală (lit.h).
De asemenea, potrivit art.346 al.4 C.pr.pen., instanța nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 al.1 lit.b, ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art.10 al.1 lit.f și j, precum și în caz de retragere a plângerii prealabile.
Pe de altă parte, stabilind cadrul general al răspunderii civile delictuale, art.1349 C.Civ. prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În ceea ce privește răspunderea pentru fapta proprie, potrivit art.1357 al.1 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Din prevederile legale menționate a rezultat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform art. 1.357 C.civ., se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul (constând în intenția, neglijența, imprudența sau cea mai ușoară culpă).
Prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.
Fapta ilicită, est orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane – practica reținând răspunderea civilă delictuală nu numai atunci când s-a adus atingere unui drept subiectiv - stricto sensu -, ci și atunci când au fost prejudiciate anumite interese ale unei persoane.
În ceea ce privește necesitatea existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, pentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesar ca între faptă și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a cauzat acel prejudiciu, nefiind suficient să existe, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană. De asemenea, pentru ca răspunderea civilă a celui ce a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, care să fi acționat cu vinovăție.
În aceste condiții, față de probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că, deși există un prejudiciu cauzat reclamantului S. de Pediatrie Ploiești, acesta nu este îndreptățit să solicite recuperarea cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate V. C. de la pârâtul V. I. M., câtă vreme, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de acesta din urmă.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri cu care face dovada pretențiilor sale dar, așa cum reiese din toate actele și lucrările dosarului, partea vătămată V. C. și-a retras plângerea formulată împotriva învinuitului V. I. M., situație în care, în lipsa altor probe, nu se poate reține în sarcina pârâtului existența vreunei fapte ilicite (nici măcar a celei mai ușoare culpe) și, cu atât mai puțin, un raport de cauzalitate care să-l raporteze la prejudiciul suferit de reclamant.
De altfel, potrivit art.313 al.1 din Legea nr.95/2006, modificată și completată (Legea reformei în sănătate), răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane ori, așa cum s-a arătat mai sus, în sarcina pârâtului nu s-a reținut nicio faptă cauzatoare de prejudiciu.
Împotriva acestei soluții la data de 05.06.2015 a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgenta Ploiești.
In motivare, s-a arătat că in conformitate cu prevederile art. 313 alin 1 si 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevăzuta la alin.(l) realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta, in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.
Reclamantul a mai arătat că instanța de fond in mod greșit a reținut in cauza ca nu exista fapta ilicita dar partea vătămata a suferit leziuni, pentru care a necesitat internare. Datorita declarațiilor pârtii vătămate s-a format dosarul penal.
Astfel, S. Județean de Urgenta Ploiești a acordat îngrijiri medicale părții vătămate V. C. in perioada 31.12._11, cheltuielile de spitalizare fiind in cuantum de 1194.44 lei.
Așadar, exista raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciul cauzat sănătății părții vătămate, motiv pentru care urmează sa răspundă potrivit legii civile si sa suporte cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata părții vătămate.
De asemenea, s-a mai precizat că instanța de fond in mod greșit a reținut ca instituția reclamanta nu este îndreptățită sa solicite recuperarea cheltuielilor de spitalizare atâta vreme cat potrivit Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, realizează o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligația sa comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se afla in relație contractuala aceasta evidenta in vederea decontării, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective. S. restituie sumele recuperate in urma introducerii in instanța a acțiunilor in pretenții către Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, sume care se virează la Fondul N. Unic de Asigurări de Sănătate, astfel sumele recuperate nu se constituie venituri ale spitalului.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de apelantul-reclamant, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În esență, reclamantul a invocat în cererea de apel aceleași motive pe care le-a susținut și prin cererea de chemare în judecată.
Așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, dispozițiile legale menționate de către reclamant, respectiv art. 313 din Legea 95/2006, trebuie interpretate în sensul că obligarea unei persoane la plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare, ocazionate de acordarea de asistență medicală unei alte persoane, pot fi acordate doar dacă sunt îndeplinite, simultan, condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 998-999 C. civ. (având în vedere că pretinsa faptă ilicită s-ar fi anterior datei de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod civil).
Aceste elemente (condiții) legale necesare pentru a ne afla în prezența unei răspunderi civile delictuale sunt: existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a faptei, producerea unui prejudiciu, precum și existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Or, după cum a menționat și instanța de fond, în prezenta cauză lipsește cel puțina una dintre aceste condiții, respectiv săvârșirea cu vinovăție a faptei ilicite.
Din Rezoluția emisă de către P. de pe lângă Judecătoria M. la data de 22.02.2011 în dosarul penal nr. 9/P/2011 s-a dispus încetarea urmării penale față de pârâtul V. I. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 1 C.penal, pentru motivul că partea vătămată ș retras plângerea formulată față de învinuitul V. I. M..
În plus, reclamantul, prin raportare la dispozițiile art. 249 NCPC, nu a înțeles să solicite a se administra în cauză niciun fel de probă prin care să se dovedească existența vreunei culpe din partea pârâtului în legătura cu acest prejudiciu pretins a fi suportat de către reclamant, constând în contravaloarea cheltuielilor de spitalizate ocazionate de acordarea de asistență medicală numitului V. C..
Prin urmare, rezultă că în mod corect instanța de fond a constatat că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate, având în vedere că din probele administrate nu a rezultat îndeplinirea, simultană, a tuturor celor 4 condiții legale necesare pentru a ne afla în prezența unei răspunderi civile delictuale din partea pârâtului.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI, COD FISCAL_, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr. 255/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria M. în contradictoriu cu intimatul – pârât V. I. M., CNP_, cu domiciliul în Comuna Boldești – Grădiștea, ., județul Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 29.09.2015.
Președinte Judecător
A. G. H. M. R.
Grefier
A. D.
Red. RM/4 ex./05.10.2015
Operator date cu caracter personal 5595
Jud fond M. L.
Dos fond_
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2133/2015. Tribunalul PRAHOVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2640/2015. Tribunalul... → |
|---|
