Uzucapiune. Decizia nr. 142/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 142/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 142
Ședința publică din data de 18.03.2015
Președinte: M. C. A.
Judecători: P.-A. A.
Ș. O.-C.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă S. M., domiciliată în comuna Ștefești, ., împotriva sentinței civile nr. 1658/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. J., domiciliat în comuna Ștefești, .. 80A, jud. Prahova, F. F., domiciliat în comuna Ștefești, ., jud. Prahova, S. N., domiciliată în comuna Ștefești, ., M. A. (moștenitoarea defunctei C. E.), domiciliată în comuna B., ., jud. Prahova, C. M. (moștenitoarea defunctei C. E.), domiciliată în comuna B., ., jud. Prahova, C. I. (moștenitoarea defunctei C. E.), domiciliat în ., jud. Prahova, și R. V., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă la cele două strigări ale cauzei reprezentantul recurentei-pârâte, avocat D. E., și intimatul-reclamant R. V. personal și asistat de avocat A. S., lipsind ceilalți intimați-reclamanți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 89 lei, conform chitanței nr. 663/11.02.2015, și timbre judiciare, în valoare de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă recursului promovat, precum și că intimatul-reclamant R. V. a depus la dosar întâmpinare, după care,
La prima strigare a cauzei, apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar chitanța nr. 663/11.02.2015, în cuantum de 89 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă recursului promovat, și timbre judiciare, în valoare de 3 lei, și, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi, respectiv un plan parcelar al comunei Ștefești și o declarație a unuia dintre moștenitori dată la un consulat, din care reiese că terenul nu face parte din masa succesorală și că a fost stăpânit de pârâtă de 40-50 de ani.
Apărătorul intimatului-reclamant R. V., având cuvântul, arată că la dosar nu există la dosar delegația avocațială a apărătorului recurentei-pârâte.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, arată că dosarul se află în al doilea ciclu procesual, delegația avocațială fiind în dosarul de fond.
Apărătorul intimatului-reclamant R. V., având cuvântul, arată că delegația avocațială trebuie depusă și în dosarul de recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a depune la dosar delegația avocațială, pentru a dovedi calitatea de reprezentant al recurentei.
Tribunalul respinge cererea de amânare a apărătorului recurentei-pârâte și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar delegația avocațială și, având cuvântul, solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar probe noi, având în vedere că F. J. este plecat din țară, iar citațiile pentru unii dintre intimați sunt semnate de alte persoane.
Apărătorul intimatului-reclamant R. V., având cuvântul, solicită respingerea cererii apărătorului recurentei-pârâte, având în vedere că de la formularea recursului și până la acest termen de judecată a beneficiat de suficient timp pentru a procura și a depune la dosar înscrisurile invocate. În ceea ce privește susținerea că părțile nu au cunoștință de proces, urmează a nu fia vută în vedere, întrucât citațiile sunt semnate de mamă, fiică etc.
Tribunalul respinge cererea formulată de apărătorul recurentei-pârâte de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că prin motivele de recurs nu a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri noi, precum și că de la data înregistrării recursului, respectiv 14.01.2015, și până la acest termen de judecată, a avut suficient timp pentru a depune înscrisurile solicitate, cu atât mai mult cu cât apărătorul intimatului-reclamant R. V. se opune amânării cauzei.
Apărătorul recurentei-pârâte și apărătorul intimatului-reclamant R. V., având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și admiterea cererii reconvenționale, având în vedere că din probele administrate reiese că terenul în suprafață de 516 mp nu face parte din masa succesorală invocată în alt dosar, declarațiile martorilor fiind în sensul că terenul respectiv a fost stăpânit de pârâtă de peste 40 ani, acest gard fiind îngrădit, însăși reclamantul R. V. spunând la interogatoriu că acest teren a fost de pârâtă, însă acesta a formulat acțiune în uzucapiune, iar martorii (încuviințați atât pârâtei, cât și reclamantului R. V.), arătând că S. M. a stăpânit terenul respectiv. De asemenea, arată că în dosarul de partaj terenul de 516 mp nu a fost inclus în masa succesorală, însă, ulterior, R. V. a construit o casă pe acest teren pentru copiii săi, având posibilitatea de a crea o altă cale de acces, profitând astfel de faptul că pârâta nu știe să citească, însă copiii acesteia acționează, urmare stăpânirii de peste 40 ani a terenului de către pârâtă, dar R. V. înțelege să formuleze acțiune în uzucapiune, astfel că solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatului-reclamant R. V., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că din probele administrate reiese că atât R. V., cât și S. M. nu au dobândit terenul în suprafață de 516 mp prin efectul uzucapiunii, instanța reținând, în dosarul de partaj (fila 70 dosar primul ciclu procesual), că terenul din Punctul Acasă este mai mare cu 516 mp, fără ca această suprafață să fie inclusă în masa de partaj, iar după casarea cu trimitere a reținut că moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței cu nr._ din 19.05.2011, reclamanții C. E., Flintasu M. și R. V., au chemat în judecată pe pârâta S. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se constate calitatea lor de proprietari asupra imobilului situat în comuna Stefești, ., teren în suprafață de 516 mp, prin uzucapiunea de lungă durată, iar hotărârea să țină loc de act de proprietate.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt nepoții de fiică ai lui S. N., care a stăpânit până la deces terenul, posesia fiind apoi continuată de aceștia. Au mai precizat că terenul stăpânit de autor, cât și de ei, în suprafață de 1400 mp. din pct. Acasă, este mai mare cu 516 mp, astfel că solicită admiterea acțiunii.
In drept, au invocat dispozițiile art. 111 cod procedură civilă raportat la art. 1891 cod civil, art. 653, art. 1846, 1847, 1859 si 1860 cod civil.
Au depus alăturat, în copie înscrisuri.
La data de 10 octombrie 2011 pârâta S. M. a formulat întâmpinare si cerere reconvențională (fila 19), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pretinzând totodată un drept propriu asupra terenului respectiv, care a fost stăpânit de către aceasta, fiind împrejmuit cu gard – după cum poate dovedi cu martori.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost luate interogatorii reclamanților, au fost audiați martorii U. V., O. E. și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate topografică, ce a fost întocmită de expert I. G. și depusă la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2023/12.10.2012, Judecătoria Vălenii de M. a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dobândit, prin efectul prescripției achizitive de 30 ani și joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 516 m.p. așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topo I. G..
Pârâta S. M. a declarat apel împotriva sentinței menționate, iar la data de 13.12.2012, în cursul soluționării apelului, intimata C. Eleana a decedat, în cauză fiind introduși moștenitorii C. I., M. A. și C. M..
Prin decizia civilă nr.975/30.05.2013, Tribunalul Prahova Secția I Civilă, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Vălenii de M., pentru soluționarea tuturor cererilor formulate, inclusiv a cererii reonvenționale, asupra căreia instanța omisese a se pronunța - și pentru motivarea hotărârii cu respectarea exigențelor impuse de art. 261 alin. 1 pct. 5 c.pr.civ.
În rejudecare după casare, la termenul de judecată din data de 03.12.2013, reclamanții au formulat precizare la acțiune, prin care au solicitat ieșirea din indiviziune și partajarea terenului în suprafață de 516 mp. situat în ., rămas de pe urma defunctei S. N., față de care nu s-a dispus prin sentința civilă nr. 450/2012 în acțiunea având ca obiect partaj succesoral, cu motivarea că la acel moment această suprafață nu a fost solicitată la partaj.
În urma decesului reclamantei F. M., la data de 17.05.2014, conform certificatului de deces depus la fila 207 dosar fond, au fiind introduși moștenitorii acesteia, F. J., F. F. și S. N..
În urma probatoriilor administrate in cauză, prin sentința civilă nr. 1658/25.11.2014 Judecătoria Vălenii de M. a respins ca neîntemeiate, atât acțiunea cât și cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat sa se constate ca au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafața de 516 mp prin uzucapiunea de 30 de ani, teren situat in comuna Stefesti, . – în motivarea acțiunii precizând că autoarea lor, defuncta S. N., a avut mai multe terenuri in . acestea fiind cel de 1400 mp aflat in imediata vecinătate a celui solicitat prin acțiune.
Reclamantii au mai arătat că, împreună cu pârâta sunt mostenitorii defunctei S. N., motiv pentru care s-au judecat . partaj ce a format obiectul dosarului nr._ soluționat prin pronunțarea sentinței civile nr.450/28 februarie 2012.
Prima instanță a mai reținut că în cauza pârâta a formulat intampinare si cerere reconventionala (f19) prin care a invederat instantei ca sustinerile reclamantilor nu sunt reale in realitate ea fiind cea care a stapanit terenul, teren pe care l-a impartit de peste 30 de ani cu sora sa decedata, iar intre terenul său si cel din prezenta cauza nu exista gard. In consecință, a solicitat ca instanța sa constate dreptul sau de proprietate asupra terenului in litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani.
S-a reținut de către instanța de fond că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege, iar potrivit art. 1890 cod civil adoptat în anul 1864 :” toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care nu s-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.”
Din analiza textului de lege citat mai sus, instanța de fond a reținut că pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită sau de lungă durată, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții: 1. să posede bunul în tot timpul prevăzută de lege, respectiv 30 ani și 2. posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu, fără a se mai cere nicio altă condiție pentru invocarea uzucapiunii de lungă durată. Mai mult, posesorul nu trebuie să fie de bună-credință, chiar și o posesie de rea-credință fiind aptă să ducă la dobândirea dreptului real, la împlinirea termenului prescris de art. 1890 Codul civil.
S-a mai reținut de judecătorul fondului că intre părți s-a purtat un litigiu având ca obiect un partaj succesoral de pe urma defunctei S. N., ce a format obiectul dosarului nr._, soluționat prin pronunțarea sentinței civile nr.450/28 februarie 2012 - terenul in suprafață de 516 mp nefăcând însă obiectul partajului respectiv.
S-a mai constatat că în cauza de fata atât reclamanții cat si pârâta susțin ca fiecare dintre acestia a exercitat o posesie exclusivă de peste 30 de ani aspra terenului fără ca niciunul dintre aceștia să arate în concret momentul de la care au intrat efectiv în posesie și actele concrete pe care le-au exercitat asupra respectivului bun imobil.
S-a reținut astfel ca, moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune - în aceste condiții, posesia lor având un caracter echivoc, astfel că nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Pentru un imobil deținut în indiviziune, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către unul dintre moștenitori presupune dovada unei manifestări exterioare din partea acestuia, care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă - cu alte cuvinte să se fi produs o intervertire în fapt a posesiei – prima instanță constatând că în cauza de față niciuna dintre părți a făcut o astfel de dovada mulțumindu-se fiecare să susțină doar ca a deținut posesia terenului pe termenul defipt de lege - termen care nici acesta nu a fost dovedit ca fiind împlinit in persoana vreunuia dintre ei prin probatoriile administrate.
De altfel, s-a constatat că terenul ce a fost identificat prin raportul de expertiza topografica I. G. (f.109) nu figurează înscris la rolul agricol sau fiscal al vreuneia dintre părți sau la cel al autoarei lor comune si nici din declarațiile martorilor audiați in cauza nu a rezultat că vreuna dintre părți a deținut posesia în mod exclusiv timp de peste 30 de ani.
In concluzie, având in vedere considerentele arătate, instanța de fond a respins atât acțiunea introductivă de instanță cat si cererea reconvențională, ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței civile nr. 1658/25.11.2014 a declarat recurs, în termen legal, pârâta S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, rejudecarea pe fond a cauzei și pronunțarea unei decizii prin care să se constate că sus-numita S. M. a dobândit prin efectul uzucapiunii de lungă durată dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 516 m.p.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a stăpânit terenul în cauză de peste 50 ani, însă instanța de fond, în al doilea ciclu procesual, nu a reținut o . răspunsuri la interogatoriu, inclusiv de intimatul R. V., și nici declarațiile martorilor, care au arătat că numai recurenta a stăpânit acel teren, că există un gard vechi care îl împrejmuiește și că nu i-a schimbat hotarele.
Recurenta a mai arătat că și o parte dintre moștenitorii introduși în cauză urmare a decesului lui F. M. și C. E. au arătat că terenul în litigiu a fost stăpânit numai de S. M. – apreciind că în cuprinsul sentinței recurate nu se analizează răspunsul la interogatoriu dat de R. V. și nu se analizează nici declarațiile martorilor luate în al doilea ciclu procesual.
Primindu-se dosarul la Tribunalului Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 22.01.2015.
Intimatul - reclamant R. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că reclamanții sunt nepoții de fiică ai defunctei S. N., de pe urma căreia au împărțit deja terenurile Aflate în certificatul de moștenitor nr. 449/1975, respectiv terenul de 1400 m.p. din pct. Acasă, aflat în imediata vecinătate a terenului din prezenta cauză – din documentele aflate la Primărie și în urma măsurătorilor efectuate rezultând că terenul în suprafață de 1400 m.p.din pct.Acasă este mai mare cu 516 m.p.- aspect confirmat și de expertiza efectuată în dosarul inițial de partaj.
Intimatul a mai arătat că recurenta se află în eroare și confundă posesia terenului mamei reclamanților, S. A., cu posesia terenului deținut de defuncta S. N. – apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către pârâta-reclamanta S. M., a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenta – pârâtă S. M. a criticat sentința instanței de fond, arătând că aceasta nu ar fi analizat probatoriul administrat făcând abstracție de răspunsul la interogatoriu și declarațiile martorilor și indicând în acest sens răspunsurile ori afirmațiile martorilor care apreciază că făceau dovada susținerilor sale, însă nu au fost avute în vedere de instanța de fond, precizând că acestea făceau dovada stăpânirii terenului în litigiu de către recurentă ,mai mult de 30 de ani – astfel încât solicită admiterea recursului, rejudecarea pe fond a cauzei și pronunțarea unei decizii prin care să se constate că a dobândit prin efectul uzucapiunii de lungă durată dreptul de proprietate asupra terenului identificat de raportul de expertiză I. G. în suprafață de 516 mp.
Analizând considerentele sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt în raport de probatoriul administrat și de prevederile legale incidente în cauză.
În cauză se constată că, atât reclamanții - intimați prin acțiunea introductivă, cât și pârâta – recurentă prin cererea reconvențională, au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 516 mp prin uzucapiunea de 30 de ani.
În acest sens prima instanță a reținut corect pe de o parte că autoarea reclamanților intimați, defuncta S. Nița a avut mai multe terenuri în . și un teren de 1400 mp aflat în imediata vecinătate a terenului de 516 mp în litigiu – despre care reclamanții au susținut că ar avea în realitate o suprafață mai mare înglobând și suprafața de 516 mp asupra căreia însă părțile nu dețin titlu de proprietate.
De altfel, asupra averii succesorale de pe urma defunctei S. Nița s-a și formulat o acțiune de partaj ce a format obiectul dosarului_ a Judecătoriei Vălenii de M. soluționat prin pronunțarea sentinței civile nr. 450/28.02.2012, ocazie cu care nu a fost partajat însă decât terenul de 1400 mp constatându-se că asupra diferenței de 516 mp nu s-a formulat cerere de partaj.
De altfel, susținând că terenul menționat provine de la autoarea lor S. Nița, intimații reclamanți, în rejudecare, în casare cu trimitere au formulat și în prezenta cauză o cerere de modificare a acțiunii introductive solicitând ieșirea din indiviziune și partajarea terenului în suprafață de 516 mp – cerere în legătură cu care însă instanța a admis excepția tardivității modificării acțiunii și a decăzut reclamanții din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată în al doilea ciclu procesual, conform încheierii din data de 28.01.2014.
În ce privește cererea reconvențională formulată de recurenta – pârâtă, prin care aceasta solicită la rândul său să se constate dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, instanța de fond a reținut în mod corect că, în condițiile în care atât reclamanții, cât și pârâta susțin fiecare a exercitat o posesie exclusivă de peste 30 de ani asupra terenului în cauză, nici unul nu arată în concret, momentul de la care a intrat efectiv în posesie și actele concrete pe care le-a exercitata asupra respectivului bun imobil.
În ce privește probele testimoniale, acestea sunt în parte contradictorii în condițiile în care martorul U. V. arată de pildă că, pârâta S. M. stăpânește de cca 50 de ani un teren a cărei suprafață însă arată că nu o cunoaște, aceeași afirmație făcând-o și martora O. E. (filele 59-60 d.f.), martorul S. V. arată că S. M. stăpânește același teren cu reclamanții din anul 2008 (fila 96 d.f.); martorul Dilimot A. declară că proprietatea din interiorul gardului lui S. M. are cca 2000 mp, fără a preciza dacă terenul de 516 mp în litigiu se include sau nu în această suprafață (fila 177 d.f.) în vreme ce martorul D. V. arată că pe terenul de cca 500 mp l-a văzut pe R. V. de cca 40 de ani, terenul provenind de la mama acestuia A. și precizând totodată că nu a mai văzut pe nimeni la acest teren în afară de R. V. și mama sa care l-a folosit anterior (fila 179 d.f.).
De asemenea, martorul M. V. arată că știe de un teren stăpânit de R. A. care a fost mama lui R. V., dar nu știe exact de unde avea aceasta terenul și nici de când îl stăpânea, presupunând că îl avea de la părinți și precizând că în prezent terenul este stăpânit de fam. S. de 3-4 ani și că l-a văzut pe R. V. muncind terenul până să moară mama lui, după care nu l-a mai văzut (fila 180 d.f.).
În ce privește răspunsurile la interogatoriul ale intimaților reclamanți, acestea sunt de asemenea contradictorii, necoroborându-se pentru a crea cu certitudine convingerea situației reale a terenului în litigiu.
Singura situație care rezultă cu claritate din probatoriile administrate în fața instanței de fond este aceea că terenul provine de la un autor comun, respectiv S. Nița, fără însă a se putea stabili în mod indubitabil după cum rezultă din probele testimoniale menționate anterior dacă terenul a fost stăpânit în mod exclusiv și de către cine.
Oricum, chiar dacă posesia terenului ar fi putut fi stabilită, ceea ce în cauză nu s-a putut realiza, instanța de fond a reținut în mod corect că moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții cât timp se găsesc în indiviziune, iar în aceste condiții, posesia lor are un caracter echivoc, neputând fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Astfel, pentru un imobil deținut în indiviziune dobândirea dreptului de proprietate de către unul din moștenitori prin prescripția achizitivă de lungă durată, presupune dovada unor manifestări exterioare din partea acestuia care să dovedească că a înțeles să transforme posesia comună în una exclusivă, deci, că s-ar fi produs o intervertire în fapt a posesiei – aspect ce nu a fost dovedit în cauză de nici una dintre părți care s-au limitat la a susține că au deținut fiecare terenul în cauză în termenul prevăzut de lege, fără însă a dovedi cu certitudine acest termen.
Mai mult, în condițiile în care, din declarațiile numeroșilor martori audiați în cauză, nu a rezultat în mod cert că, vreuna dintre părți a deținut posesia terenului în litigiu în mod exclusiv timp de peste 30 de ani și sub nume de proprietar, tribunalul va reține și că terenul ce a fost identificat ca atare în raportul de expertiză specialitatea topografie, întocmit în cauză de expert tehnic I. G., nu figurează înscris la rolul agricol sau fiscal al nici uneia dintre părți și nici chiar al autoarelor comune.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă S. M. împotriva sentinței civile nr. 1658/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. - sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, va respinge recursul declarat de acesta, ca fiind nefondat – luând act totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în acest cadru procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S. M., domiciliată în comuna Ștefești, ., împotriva sentinței civile nr. 1658/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-reclamanți F. J., domiciliat în comuna Ștefești, .. 80A, jud. Prahova, F. F., domiciliat în comuna Ștefești, ., jud. Prahova, S. N., domiciliată în comuna Ștefești, . (– toți moștenitori ai defunctei F. M.), M. A., domiciliată în comuna B., ., jud. Prahova, C. M., domiciliată în comuna B., ., jud. Prahova, C. I., domiciliat în comuna B., ., jud. Prahova (– toți moștenitori ai defunctei C. E.) și R. V., domiciliat în ., ca nefondat.
Ia act ca intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în acest cadru procesual.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C.-A. M. P. - A. A. Ș. O. C. Fiind în CO semnează
Președintele instanței
GREFIER,
D. A.
Fiind în CO semnează
Primul grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.A.M./tehnored. C.R.
2 ex./03.08.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. A. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1138/2015.... | Validare poprire. Decizia nr. 813/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
