Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1140/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1140/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 1140/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1140
Ședința publică din data de 18.03.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P.-A. A.
Grefier: N. L. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor O. T. V., domiciliat în com. Păulești, ., jud. Prahova, având CNP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul intimatului-debitor, avocat B. C. în substituire avocat O. I., lipsind apelanta-creditoare.
Procedura de citare este neîndeplinită cu intimatul-debitor, citat la o altă adresă decât cea indicată în întâmpinarea depusă la dosar, însă lipsa de procedură se acoperă prin prezența apărătorului său în instanță.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 20 lei, conform OP nr. 5936/17.07.10.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul intimatului-debitor, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul intimatului-debitor, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată (onorariu de avocat, în cuantum de 2000 lei), dar și aplicarea unei amenzi judiciare apelantei-creditoare, conform art. 187 coroborat cu art. 212 NCPC.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la inițial pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 23.07.2014 Biroul Executorului Judecătoresc (B.) A. A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011,_/16.08.2011,_/16.08.2011 și_/16.08.2011, la solicitarea creditoarei CNADNR SA - Direcția Generala de Drumuri si Poduri, privind pe debitorul O. T. V..
Prin sentința civilă nr._/28.07.2014 Judecătoria B. a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 05.08.2014 sub același număr de dosar, respectiv_ .
După administrarea probelor încuviințate părților, prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 21.08.2014, a fost respinsă cererea formulată de petenta B. A. A..
Pentru a pronunța această încheiere de ședință, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 632 NCPC, executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 NCPC stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: pct.1 – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii (a se vedea Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din_ ) Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, instanța de fond a reținut că, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă că solicitarea de încuviințare a executării silite privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.08.2011, nr._/16.08.2011, nr._/16.08.2011 și nr._/16.08.2011, întocmite de CNADNR SA, a căror transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent.
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța de fond a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a procesului-verbal de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.08.2011, nr._/16.08.2011, nr._/16.08.2011 și nr._/16.08.2011 întocmite de CNADNR SA, a căror transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V- a din Codul de procedură civilă, judecătorul fondului a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri de ședință, în termen legal a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a proceselor-verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011,_/16.08.2011,_/16.08.2011 și_/16.08.2011.
În motivarea cererii de apel, creditoarea a învederat că, în fapt, prin cererea adresată B. A. A. s-a solicitat înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului, întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlurile executorii, respectiv procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011, nr._/16.08.2011, nr._/16.08.2011 și nr._/16.08.2011.
În urma solicitării creditoarei, executorul judecătoresc a admis cererea, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
De asemenea, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea atacată, instanța de executare a respins, în mod netemeinic și nelegal, cererea de încuviințare a executării silite, motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, „prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001 și că procesele-verbale în cauză nu prezintă caracterul de titluri executorii, în sensul dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001.
În acest sens, creditoarea a învederat instanței de apel faptul că, potrivit prevederilor art. 27 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Astfel, conform textului legal invocat, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativă, și nu subsidiară.
Emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, creditoarea a solicitat instanței de apel să constate faptul că procesele-verbale de contravenție în cauză au fost emise în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a proceselor-verbale de contravenție a fost viciată sau că debitorul i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1) din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva proceselor-verbale de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin procesele-verbale de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită.
În acest sens, conform art. 37 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a solicitat instanței de control judiciar să constate faptul că, în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Prin OG 15/2002, cu modificările și completările ulterioare (forma legală în vigoare până la apariția Legii nr. 144/2012), legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege, astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, conform dispozițiilor Legii 455/2001 și ale HG 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute și de dispozițiile generale și obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) din OG 15/2002.
Prin urmare, potrivit susținerilor apelantei-creditoare, reiese fără echivoc faptul că, în speță, este vorba de o creanță de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Această creanță este supusă regulilor de procedură civilă, iar, în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesele-verbale neatacate în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate.
De asemenea, apelanta-creditoare a susținut că instanța de fond, în baza considerentele sus-menționate, trebuia să constate faptul că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. (1) - (3) NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită, ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. (5) NCPC, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
De asemenea, apelanta-creditoare a arătat că instanța de fond, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite „avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedura Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie."
Totodată, apelanta-creditoare a învederat instanței de apel faptul că, potrivit art. 665 alin. (2) NCPC, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investită cu o cerere de încuviințare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 și următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în acest sens, respectiv decizia civilă nr. 22/22.01.2014, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița, Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, dar și încheieri de admitere a încuviințării executării silite pronunțate de către Judecătoria Ploiești.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 04.02.2015 sub același număr de dosar, nr._ .
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, precum și aplicarea către apelant a unei amenzi judiciare între 100-1-000 lei, pentru exercitarea cu rea-credință a căii de atac, conform art.187 alin. 1 pct. 1 lit. a NCPC; coroborat cu art. 12 alin. 2 NCPC.
Intimatul a arătat că suma totală de 196 euro, stabilită cu titlu de despăgubiri civile prin cele 4 procese verbale în litigiu, a fost achitată la data de 22.04.2014 cu OP bancar, așa cum rezultă din extrasul de cont emis de ING Bank.
Prin urmare, susține intimatul, rezultă că apelantul, cu rea-credință și în mod abuziv, a formulat ulterior încasării acestei sume, cerere de executare silită împotriva intimatului.
Examinând încheierea de ședință atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de creditoare, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/16.08.2011, nr._/16.08.2011, nr._/16.08.2011 și nr._/16.08.2011, intimatul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, întrucât a circulat pe drumul public fără a deține rovinietă valabilă, stabilindu-se în sarcina sa si obligația de a achita tariful de despăgubire în valoare totală de 196 de euro.
Aceste procese-verbale de contravenție au fost comunicate contravenientului, prin afișare la domiciliul său, la data de 01.09.2011, conform proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare existente la filele11, 13, 15 și 17 dosar B., fără a se fi făcut dovada formulării plângerii contravenționale în termenul legal.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor,.
Prin dispozițiile art. 37 din același act normativ se statuează că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 632 NCPC, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și a oricăror alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 NCPC.
Astfel cum statuează art. 665 alin. 5 NCPC, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
- cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
- hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii;
- înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
- creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
- debitorul se bucură de imunitate de executare;
- titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
- există alte impedimente prevăzute de lege.
În mod indubitabil, intervenția instanței de executare în cadrul procedurii de încuviințare a executării silite se limitează la verificări formale ale titlului executoriu, în sensul de a stabili dacă procesul-verbal adus la cunoștința contravenientului-debitor a fost sau nu atacat în termenul prevăzut de lege, indiferent de modalitatea în care s-a realizat comunicarea acestuia.
Orice alte aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal, neînceperea curgerii termenului de formulare a plângerii ori prescripția dreptului de a cere executarea silită, pot fi invocate de către partea interesată pe calea contestației la executare silită.
În cauză, prima instanță a apreciat nejustificat că procesul-verbal de contravenție . nr._/16.08.2011,_/16.08.2011,_/16.08.2011 și_/16.08.2011, întocmit de CNADNR SA, nu constituie titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât, din punct de vedere formal, s-a făcut dovada comunicării către contravenient, prin afișare la domiciliul său.
În cadrul prezentului demers procesual, instanța nu era si nu este abilitată să verifice, din oficiu, dacă respectiva comunicare s-a realizat în condiții de legalitate, un asemenea aspect putând fi valorificat doar de partea interesată în modalitatea arătată anterior, adică pe calea contestației la executare, motiv pentru care statuările (obligatorii, de altfel) din decizia nr.10/10.06.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu-si găsesc aplicabilitate în procedura de încuviințare a executării silite.
Cu toate acestea, tribunalul mai constată că, pe parcursul soluționării în apel a prezentei cereri de încuviințare a executării silite împotriva sa, intimata-debitoare a făcut dovada achitării debitului în valoare totală de 196 euro prin transfer bancar online la data de 22.04.2014, prin care acesta a plătit suma de 873 lei, reprezentând contravaloarea în lei a debitului de 196 euro (fila 21 dosar apel).
În raport de toate aceste considerente, constatând că în cauză intimatul a făcut dovada achitării debitului în valoare de 196 euro, pentru care apelanta-creditoare a solicitat executarea silită împotriva intimatului, tribunalul va păstra soluția primei instanțe, de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, dar pentru motivele expuse mai sus, astfel că apelul formulat de creditoarea CNADNR SA va fi respins ca nefondat.
De asemenea, în baza art. 451 NCPC, față de soluția respingerii apelului declarat de creditoare, tribunalul va obliga apelanta-creditoare să plătească intimatului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Această sumă provine din onorariul de avocat achitat de intimat apărătorului ales în sumă de 2.000 lei (filele 25-26 dosar apel.). astfel, conform art. 451 alin. 2 NCPC, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Așadar, tribunalul poate diminua cuantumul cheltuielilor de judecată pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le achite părții care a câștigat procesul, fără însă ca instanța judecătorească să poată interveni în contractul de asistență juridică încheiat între părți, adică nu-l împiedică executarea acestuia, nici nu-l,modifică și nici nu-l anulează. În această situație, raportul juridic care a luat naștere prin încheierea contractului de asistență juridică se menține, instanța având doar posibilitatea să mărească sau să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată la care urmează a fi obligată partea care cade în pretenții.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În cauza de față, dat fiind faptul că prezenta cauză are ca obiect soluționarea în apel a unei cereri de încuviințare executare silită, în combaterea sa intimatul formulând doar o întâmpinare, procesul fiind soluționat fără administrarea unui probatoriu complex, la primul termen de judecată, tribunalul va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată pe care apelanta urmează a fi obligată să le plătească intimatului, de la suma de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocat, la suma de 1.000 lei.
În ce privește solicitarea intimatul de aplicare către apelantă a unei amenzi judiciare pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri în justiție, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a NCPC. Astfel, s-a apreciat că apelanta-creditoare nu a acționat cu rea-credință în momentul solicitării de începere a executării silite față de intimat, atâta timp cât aceasta derulează în prezent pe rolul instanțelor de judecată din județul Prahova un număr foarte mare de litigii având obiect similar. Neobservarea faptului că intimatul achitase deja tariful de despăgubire și formularea unei cereri de executare silită împotriva acestuia nu a fost rezultatul acționării cu rea-credință față de acesta, ci a fost din cauză volumului mare de executări silite pe care le gestionează.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva încheierii de ședință din data de 21.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-debitor O. T. V., domiciliat în com. Păulești, ., jud. Prahova, având CNP_, ca fiind nefondat.
Obligă apelanta la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului de avocat ales, conform art. 451 alin. 2 NCPC, către intimatul-debitor.
Respinge cererea privind aplicarea unei amenzi judiciare apelantei, formulată de intimatul-debitor, ca fiind neîntemeiată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2015.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-CorneliuPavel-A. A.
Grefier
N. L.-E.
Red. O.C.Ș.
4 ex/27.03.15
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. D. F. I.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1146/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1138/2015.... → |
|---|
