Acţiune în constatare. Decizia nr. 33/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 33/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:022._
DECIZIA CIVILĂ NR. 33
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2016
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTORI - G. M.
- N. A.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți V. V. și V. M., ambii domiciliați în com. Brazi, ., județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. Iofciulescu E. M., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 7844/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. N. și V. M., ambii domiciliați în .. 25, județ Prahova.
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr. . nr._/15.12.2015, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei și timbru judiciar de 1 leu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant V. V. personal și asistat de avocat Iofciulescu E. M., recurenta-reclamantă V. M. reprezentată de avocat Iofciulescu E. M., intimata-pârâtă V. M. personal și asistată de avocat O. M. și intimatul-pârât V. N. reprezentat de avocat O. M..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinare și înscrisuri, după care,
Apărătorul intimaților-pârâți, avocat O. M., depune la dosar împuternicire avocațială.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul, arată că a ridicat un exemplar al întâmpinării depuse la dosar, a luat la cunoștință de cuprinsul acesteia și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței civile recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecarea fondului, arătând că în urma administrării probelor a reieșit faptul că aceștia au ridicat împreună cu intimații-pârâți două construcții - casă de locuit și o anexă gospodărească pe terenul proprietatea pârâților, în baza unei convenții care există și produce efecte juridice. Arată că au dovedit posesia asupra acestora de peste 30 de ani cu înscrisurile depuse la dosar, martorii audiați în cauză, interogatoriul și contratele de utilități, motiv pentru care, solicită a se constata dreptul reclamanților de proprietate comună, exclusivă asupra construcțiilor - casă de locuit și anexă gospodărească. Susține că acțiunea ar fi fost admisibilă, astfel că, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței civile recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecarea fondului.
Apărătorul intimaților-pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, arătând că din probele administrate în cauză rezultă că proprietarul terenului este intimatul-pârât V. N., iar pe acest teren recurenții-reclamanți au ridicat o construcție - casă de locuit în baza unei autorizații de construcție pe numele acestuia. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, apreciază că recurenții-reclamanți au la dispoziție o acțiune în realizare prin care pot solicita despăgubiri, astfel că, excepția inadmisibilității acțiunii este perfect admisibilă. Precizează că motivele de recurs formulate sunt apărări de fond, iar recurenții-reclamanți nu au făcut nicio referire la excepția inadmisibilității acțiunii ce a fost admisă de instanța de fond. De asemenea, arată că intimații-pârâți dețin în posesie terenul și construcțiile aferente, însă recurenții-reclamanți au solicitat a se constata dreptul lor de proprietate exclusivă asupra terenului și construcțiilor pentru care au autorizație de construcție. Susține că este o singură unitate locativă cu două intrări și nu două unități locative diferite, așa cum susțin recurenții-reclamanți. Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul, în replică, solicită a se avea în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că există două unități locative diferite, o astfel de acțiune fiind admisibilă. De asemenea, arată că între părți există o convenție, în baza căreia s-a construit casa de locuit și anexa gospodărească.
Tribunalul ia act de susținerile părților și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.09.2012 sub nr._, reclamanții V. V. și V. M. au chemat în judecată pe pârâții V. N. și V. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate existența dreptului de proprietate comună, exclusivă, al reclamanților asupra construcțiilor casă de locuit și anexă gospodărească alcătuită din garaj cu beci și grajdul pentru animale, situate pe terenul în suprafață de 756 mp, din ., . și să fie obligați pârâții la acordarea unei servituți de trecere pietonală și auto.
În motivarea cererii, în esență, s-a arătat că reclamanții au construit respectivul imobil din banii strânși de reclamant în armată, din muncile agricole, din banii încasați din salariu, din împrumutul la CEC de 10.000 lei, din CAR de la serviciu în sumă de 15.000 lei, precum și din darul bănesc de la nuntă al acestora, care a fost reținut de pârâți pentru cheltuielile necesare edificării construcției. S-a mai menționat că s-a convenit cu pârâții întocmirea actelor, însă, din cauza neînțelegerilor ivite între părți, nu s-au finalizat.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 111 c.pr.civ., art. 579, 755, 756 c.civ.
În dovedirea cererii, s-a solicitat încuviințarea probei cu acte, interogatoriul pârâților, martori și expertiză.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția insuficientei timbrări și au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că pârâtul este proprietarul terenului și că acesta a construit imobilul în discuție.
De asemenea, pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se dispună evacuarea necondiționată a reclamanților din imobilul proprietatea pârâților pentru lipsa titlului locativ. Cererea reconvențională nu a fost motivată în drept.
În dovedirea susținerilor, s-a solicitat încuviințarea probei cu acte, interogatoriul, 2 martori și orice altă probă ar reieși din dezbateri.
La data de_, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției insuficientei timbrări și admiterea acțiunii. De asemenea, au formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care au invocat excepția inadmisibilității.
Prin încheierea din data de 23.01.2015, s-a respins ca neîntemeiată cererea de ajutor public formulată de reclamanți.
La termenul de judecată din data de 22.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, iar pârâții au renunțat la judecarea cererii reconvenționale.
Prin sentința civilă nr. 7844/19.06.2015, Judecătoria Ploiești a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu de către instanță, a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect ,,acțiune în constatare”, formulată de reclamanții V. V. și V. M. în contradictoriu cu pârâții V. N. și V. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții solicită instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se constate existența dreptului de proprietate comună, exclusivă al reclamanților asupra construcțiilor casa de locuit și anexa gospodărească alcătuită din garaj cu beci și grajdul pentru animale, situate pe terenul în suprafață de 756 mp, din ., . și să fie obligați pârâții la acordarea unei servituți de trecere pietonală și auto.
În drept, în baza art.111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Astfel, acțiunea in constatare reglementata de dispozițiile art. 111 Cod procedura civila prezintă anumite particularități fata de acțiunea in realizare, in sensul ca pe calea acestei acțiuni se poate cere numai constatarea existentei sau neexistentei unui drept, nu si a unui fapt, acțiunea neputând fi exercitata daca partea are la îndemână calea acțiunii in realizarea dreptului, iar hotărârea pronunțată nu constituie titlu executoriu.
Totodată, instanța de fond a reținut si că formularea unei acțiuni în constatare este posibilă dacă partea nu are la îndemână o acțiune in realizare, având, așadar un caracter subsidiar. Or, in speță, ceea ce invoca reclamanții in justificarea pretențiilor este faptul că au construit un imobil pe proprietatea pârâților, cunoscând faptul că pârâții sunt proprietarii terenului.
Art. 494 c.civ. prevede proprietarului terenului să aleagă între, pe de o parte, a invoca accesiunea și să dobândească dreptul de proprietate asupra construcției cu obligația de a despăgubi constructorul cu valoarea materialelor încorporate și cu prețul muncii efectuate sau, pe de altă parte, să-l oblige pe constructor să desființeze sau să ridice construcțiile pe cheltuiala sa.
Prin urmare, prima instanța a constatat că reclamanții au la îndemână acțiunea în pretenții cu privire la valoarea materialelor încorporate și cu prețul muncii efectuate, acțiune care are caracter în realizare.
Pe cale de consecință, văzând ca, in cauza, reclamanții tind ca, prin promovarea prezentului demers judiciar sa obțină constatarea unei stări de drept, inadmisibila pe calea reglementata de dispozițiile art. 111 Cod procedura civila, atâta vreme cât își pot si valorifica dreptul pe calea speciala prevăzuta de art. 494 c.civ., instanța fondului a respins cererea ca inadmisibilă.
Având în vedere soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, prima instanța a constatat că, capătul de cerere privind obligarea la acordarea unei servituți a rămas fără obiect și că, pârâtul V. N. a arătat că solicită cheltuieli de judecata pe cale separată.
Împotriva sentinței civile mai sus-menționate, în temeiul dispozițiilor prev. de art.299, art.304 alin.1 pct.9, art. 304 indice 1, art. 312 Cod de procedură civila, au declarat recurs reclamanții V. V. si V. M., în contradictoriu cu pârâții V. N. si V. M., solicitând instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea cererii de recurs, recurenții-reclamanți au arătat că au formulat prezenta acțiune prin care au solicitat instanței de judecata să pronunțe o hotărâre prin care să constate existenta dreptului lor de proprietate .: casa de locuit in suprafața aproximativ de 100 mp, alcătuita din 2 dormitoare, o sufragerie, 2 holuri, 1 bucătărie si 1 baie si o anexa in suprafața de 20 mp, alcătuita din garaj cu beci și anexa gospodărească pentru animale (grajd) în suprafața de 10 mp, toate situate pe terenul intravilan de cca. 756 mp amplasat in ., ., județ Prahova.
In ceea ce privește situația de fapt, reclamanții au precizat că aceasta a reieșit in urma administrării probatoriului in mod nemijlocit si contradictoriu la termenul de judecata in data de 22.05.2015, in sensul ca s-au administrat interogatoriile pârâților si s-au audiat martorii încuviințați de instanță.
Totodată, recurenții-reclamanți au solicitat instanței de recurs să observe faptul ca aceștia au edificat o construcție formata din doua unități locative distinct, împreuna cu părinții reclamantului in scopul de a se gospodari împreuna și că nu au contestat niciodată ca pârâții sunt proprietarii terenului pe care au edificat construcția, iar această construcție au început sa o ridice împreuna, in baza convenției intervenita intre părțile din acest dosar, așa cum a rezultat si din declarațiile martorilor audiați, din declarația notarială depusa de către pârâta V. M., precum si din răspunsurile la interogatoriu.
De asemenea, recurenții au mai apreciat ca instanța ar trebui sa retină că intre părți a intervenit o convenție in temeiul căreia s-au construit doua unități locative distinct, ce formează un trup comun de casă, una pentru reclamanți si una pentru pârâți, fiind aplicabile dispozițiile art. 969 C.civ in vigoare la acel moment, in raport de care se caracterizează raporturile juridice dintre soții constructori si proprietarii terenului.
Existenta unui convenții nu a fost materializata printr-un înscris la momentul inițial, la care au demarat demolarea clădirii vechi si construcția unui alt imobil, compus din doua unități locative, asupra uneia si după mai bine de 30 ani de la construire, exercită posesia neîntrerupta, având in vedere relațiile apropiate dintre părți si intenția de la acel moment de a se gospodări împreună cele doua familii.
Având in vedere susținerile de mai sus, nu se poate retine decât faptul ca subsemnații-reclamanți sunt de buna-credința si, potrivit dispozițiilor art. 111 C.pr.civ, au formulat prezenta cerere pentru constatarea existenței dreptului lor de proprietate, apreciind ca aceasta este admisibilă, neavând posibilitatea formulării unei acțiuni in realizare.
Prin acțiunea formulată recurenții au arătat că au solicitat instanței de judecata sa constate existenta unui drept, respectiv dreptul acestora de proprietate si nu constatarea unui fapt, având in vedere ca folosesc construcția ce se afla in posesia lor, a reclamanților, iar dreptul asupra acestei construcții este contestat de către pârâți, in urma deteriorării relațiilor de familie, neavând astfel la îndemâna o acțiune propriu-zisa in justiție prin care să își poată realiza dreptul de proprietate.
Faptul ca parații sunt proprietarii terenului pe care au ridicat construcția nu conferă acțiunii in constatare caracter inadmisibil, deoarece potrivit disp. art. 492 C.civ, proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietar al tuturor construcțiilor, plantațiilor sau lucrului făcut in pământ sau asupra pământului "pana ce se dovedește din contra". Mai mult decât atât, recurenții au solicitat instanței de recurs să observe că deși s-a insistat pe existenta autorizației de construire eliberată pe numele paratului, nu exista identitate între construcția edificata si existenta la acest moment si cea pentru care s-a solicitat eliberarea autorizației, respectiv autorizația de construire s-a eliberat pentru o constructive casa de locuit compusa din parter si un nivel pentru ca in realitate, așa cum rezulta si din înscrisurile aflate la dosarul cauzei dar si din răspunsul paratului la interogatoriu, declarația autentica a paratei si al martorilor audiați in cauza, sa construiască doua unități distinct sub un singur acoperiș: paratul a recunoscut ca fiecare dintre cele doua familii: reclamanți si parați, dețin in posesie partea sa din construcție compusa din dormitoare, sufragerie, baie, bucătărie si holuri, cu intrări (accese) separate, aspect confirmat si de martorii audiați.
De asemenea, recurenții au mai solicitat instanței de control judiciar să rețină că, deși exista o singura construcție, in sensul de un singur corp de imobil, sub un singur acoperiș, datorită modalității de construire încă de la început, s-au edificat doua unități locative distinct, vopsite in culori diferite, fiecare deținând toarte utilitățile si funcțiunile necesare întrebuințării separate de către fiecare din cele doua familii ca si locuința de sine stătătoare, cu intrări separate, tocmai datorita convenției dintre noi părțile, ca fiecare din cete doua familii sa aibă locuința sa dar care ambele sa fie amplasate pe același teren.
Recurenții-reclamanți au considerat că raportat la cele expuse mai sus, prezumția relativa de care beneficiază proprietarul terenului este înlăturata in prezenta cauza deoarece pârâții nu au dovedit ca le aparține construcția ridicata si care face obiectul prezentei acțiuni.
Mai mult decât atât recurenții-reclamanți au solicitat instanței de recurs să rețină că aceștia au construit pe terenul proprietatea paraților cu acordul acestora, dobândind un drept de proprietate asupra construcțiilor, având in vedere ca parații au fost de acord sa edificam aceasta construcție, ulterior relațiile dintre noi deteriorându-se, după executarea lucrărilor.
Totodată, recurenții au subliniat că acordul pârâților este dovedit atât de intenția lor de a le întocmi acte de proprietate cu câțiva ani înainte, dar si de faptul ca timp de cca. 30 de ani au permis accesul lor la propria locuința, precum si diferite alte acte de dispoziție încheiate de aceștia: construirea unor anexe, realizarea unor lucrări de extindere si modernizare a construcțiilor, precum si încheierea unor contracte de furnizare utilități in nume propriu (a se vedea înscrisurile de la dosar: contract cu electrica, cu furnizorul de gaze, etc.)
In acest sens, recurenții-reclamanți au solicitat instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
In drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile prev. de art.299, art.304 alin.1 pct.9, art. 3041, art. 312 Cod de procedură civila.
În dovedirea celor susținute au solicitat să se dispună încuviințarea probei cu înscrisuri.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 10.11.2015.
La data de 21.01.2016, intimații-pârâți V. N. si V. M., în temeiul disp. art. 308 alin 2 cod procedură civilă au depus întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurenții V. V. si V. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței civile nr. 7844/19.06.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind legala si temeinică, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, intimații au arătat că apreciază recursul ca fiind nefondat prin prisma criticilor formulate si întemeiate in drept, cu toate ca recurenții si-au întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9 din codul de procedura civila, in motivare dezbătând probleme legate de fondul cauzei si nu de aspectele privind nelegalitatea hotărârii pronunțate de Judecătoria Ploiești.
Potrivit disp. art. 304 pct. 9 modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțat este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
De asemenea, intimații au precizat că apreciază acest motiv de recurs ca fiind nefondat si solicită instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună respingerea recursului pentru următoarele considerente:
Lipsa de bază legală a unei hotărâri înseamnă absența unei norme juridice care sa poată constitui premisa majora a silogismului judiciar fata de soluția data, in acest sens se remarcă ca in ipoteza analizată, hotărârea nu este motivată in drept, ci este vorba de o lipsa totala de motivare. In cazul unei greșite motivări in drept ne aflam in prezenta celei de-a doua ipoteze prevăzute de art. 304 pct.9 cod pr.civ., cazurile de încălcare sau de aplicare greșita a legii.
Însă sentința recurată a fost corect motivata in drept, toate aceste texte legale găsindu-se la pag. 2,3 și considerentele sentinței. In atare situație nu poate fi vorba de o hotărâre lipsita de temei legal in accepțiunea art.304 pct.9 cod pr.civ.
In ceea ce privește a doua ipoteza menționata de art.304 pct.9 cod pr.civ. „ hotărâre data cu aplicat greșita a legii" acest text de lege vizează greșeli pe care le poate face instanța de judecata cum ar fi interpretarea eronata a unui text de legal, aplicarea unei norme generale in locul unei norme speciale sau invers, aplicarea unei norme juridice deși aceasta nu era incidența in cauza.
Intimații-pârâți au considerat că nici acest text de lege nu este incident in prezenta cauza, instanța de fond făcând o aplicare corecta a legii.
De altfel, intimații au menționat că recurenții nu menționează in cuprinsul motivelor de recurs care text de lege a fost greșit aplicat, in ce constă nemotivarea sentinței sau ce text de lege a fost încălcat, ci motivele vizează mai degrabă apărări ce țin de fondul cauzei si care nu se încadrează in niciunul din punctele indicate la art. 304 cod pr.civ.
De asemenea, intimații au mai menționat că din probele administrate in cauza, înscrisuri, interogatorii, depoziții de martori, a rezultat ca atât terenul cat si construcția in litigiu situata in ., sunt proprietatea intimaților-parați V. M. si V. N..
Din actele depuse de paratul V. N. la dosarul cauzei rezulta următoarea situație de fapt: terenul pe care este amplasata construcția descrisa in acțiune este proprietatea paratului V. N. astfel cum reiese din cuprinsul Titlului de Proprietate nr._/26.06.1996, suprafața regăsindu-se in T29 P720.
In ceea ce privește construcția in litigiu, intimații-pârâți au precizat că paratul a edificat-o in anul 1982 împreuna cu soția sa V. M., an in care i-a fost eliberata autorizația de construcție nr. 7 din martie 1982 emisa tot pe numele paratului V. N., iar din autorizație rezulta ca urma ca paratul sa edifice o construcție in regim P+l.
Aceasta situație a fost confirmata si de martorii V. C., D. M. si M. V. care au menționat ca in anul 1983, anul in care s-a căsătorit reclamantul V. V. casa era ridicata, avea uși, ferestre, era acoperita cu tabla, reclamanții după nunta făcând doar unele îmbunătățiri pentru a-si spori confortul.
Urmează a se observa ca in anul 1982, anul edificării casei, reclamantul avea 23-24 de ani, venise de doi ani din armata si abia se angajase realizând un salariu de cea 2000 de lei. Din acest venit este imposibil ca o persoana sa se întrețină si sa edifice prin mijloace financiare proprii o construcție parter plus etaj. Este adevărat si au recunoscut si prin întâmpinare ca reclamantul si soția sa au realizat unele îmbunătățiri la casa de-a lungul anilor de genul zugrăvit, schimbat tâmplăria de lemn făcuta de pârât cu cea de termopan, au montat centrala in încăperile pe care le folosesc, pârâții încălzindu-se cu soba cu gaze, au tencuit unde nu terminaseră pârâții de tencuit.
Intimații-pârâți au solicitat instanței de control judiciar să dispună respingerea recursului formulat de recurenții-reclamanți, ca nefondat, urmând să se observe ca prin motivele de recurs aceștia susțin ca in prezent ar fi 2 unități locative pe același teren, însă se învederează faptul că imobilul - casa de locuit si anexe formează un tot unitar, iar intimații in întâmpinarea depusa la fond, au arătat ca și-au amenajat anexele gospodărești făcând din ele o camera de locuit pentru subsemnații tocmai pentru a evita certurile si scandalurile cu reclamantul.
Totodată, intimații mai solicită instanței de recurs să observe că din actele depuse la dosar in fata instanței de fond, rezulta ca intimatul-parat V. N. deține autorizație de construcție pentru întreaga clădire, iar reclamantul nu a edificat nicio alta locuința pe terenul in suprafața de 756 m.p.
Intimații mai menționează că recurenții au solicitat sa se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului - casa de locuit si anexe situat pe terenul de 756 m.p., iar in prezent solicita sa se constate ca ar fi „constructori de buna credința", cerere care modifica acțiunea principala, motiv pentru care urmează să se observe că nicicând pe parcursul derulării procesului intimații nu au afirmat ca recurenții-reclamanții ar fi construit vreo încăpere, locuința, anexa, etc. (cum susțin aceștia prin răspunsul la întâmpinare depus la fond si prin motivele de recurs), ci doar au arătat ca in camerele pe care Ie ocupa din 1982 si pana in prezent aceștia au efectuat niște îmbunătățiri de genul zugrăvit, schimbat tâmplăria de lemn făcuta de intimat cu cea de termopan, au montat centrala in încăperile pe care le folosesc recurenții, intimații încălzindu-se cu soba cu gaze, motiv pentru care in mod corect au apreciat ca aceste îmbunătățiri au fost voluptorii si făcute pentru a spori confortul recurenților-reclamanților.
De asemenea, intimații au mai arătat că recurenții nu au edificat absolut nimic cu acordul lor pe terenul de 756 m.p., casa si anexa fiind edificata de subsemnatul si soția sa, iar îmbunătățirile au fost făcute fără acordul intimatului, insa sub amenințarea că-l va bate daca se bagă si încearcă să-l opresc din efectuarea lucrărilor de îmbunătățire a camerelor ocupate de aceștia.
Intimații-pârâți au apreciat că acțiunea in constatare formulata de recurenții-reclamanți prin care au solicitat „sa se constate existenta dreptului de proprietate . construcțiilor casa de locuit in suprafața aproximativ de 100 m.p.,..,anexa in suprafața de 20 m.p.,..., toate situate pe terenul in suprafața de 756 m.p. din ., ., jud. Prahova, si sa obligați parații sa ne acorde o servitute de trecere pietonala si auto la acest imobil " este inadmisibila întrucât potrivit disp. art.111 cod pr.civ., partea care are interes, poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului".
Dispozițiile ultimului text de lege invocat (art.111 Cod de procedura civila) statuează ca partea care are un interes poate sa introducă o cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept, legiuitorul specificând în alineatul al doilea o condiție suplimentara de admisibilitate, în sensul ca o astfel de acțiune nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.
De asemenea, intimații mai apreciază că recurenții au la dispoziție un alt tip de acțiune pentru realizarea dreptului lor (precum acțiunea confesorie sau o acțiune in pretenții pentru îmbunătățirile aduse proprietății paraților), motiv pentru care acțiunea in constatarea existentei sau neexistentei unui drept de proprietate întemeiata pe dispozițiile art. 111 cod pr.civ. este inadmisibila.
Pentru toate aceste considerente, intimații-pârâți au solicitat instanțe de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună respingerea recursului, ca nefondat si menținerea sentinței civile nr. 7844/19.06.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești ca fiind legala si temeinica.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, de probatoriile administrate și de dispozițiile legale incidente tribunalul constată că recursul este fondat potrivit următoarelor considerente:
Prin acțiunea formulată recurenții-reclamanți au solicitat să se constate existența dreptului acestora de proprietate asupra construcțiilor edificate de aceștia pe terenul proprietatea intimaților pârâți, invocând ca temei al acțiunii acestora prevederile art.111 c.pr.civ.
Instanța fondului a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă reținând că art.494 c.civ. prevede dreptul proprietarului terenului să aleagă între a invoca accesiunea și a dobândi dreptul de proprietate asupra construcției sau a-l obliga pe constructor să desființeze sau să ridice construcțiile pe cheltuiala sa, deși în cauza de față acțiunea a fost promovată de reclamanți, în calitate de constructori pe terenul altuia. Pe de altă parte, instanța fondului a constatat că reclamanții ar avea la îndemână acțiunea în pretenții cu privire la materialele încorporate și cu prețul muncii efectuate, ceea ce înseamnă că a constatat că reclamanții au construit pe terenul pârâților.
Potrivit art. 111 c.pr.civ., acțiunea în constatare poate fi formulată pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept și poate fi primită numai dacă partea nu poate cere realizarea dreptului.
Acțiunea formulată de reclamanți nu este inadmisibilă în raport de textul menționat, deoarece aceștia nu au cerut să se constate un fapt și nici nu puteau să ceară realizarea dreptului pretins, așa cum greșit reține instanța fondului, acțiunea în pretenții invocată de instanța fondului având o cu totul altă finalitate.
Or, acțiunea reclamanților privește constatarea unui drept (dreptul de proprietate) asupra construcțiilor care se află în posesia lor, iar dreptul asupra construcțiilor le-a fost contestat de pârâți( astfel cum rezultă din întâmpinarea făcută de aceștia în fața instanței de fond), astfel că nu au la îndemână o acțiune propriu-zisă în justiție prin care să-și poată realiza dreptul de proprietate.
Faptul că pârâții sunt proprietarii terenului pe care reclamanții au edificat construcțiile indicate în acțiune nu conferă acțiunii în constatare caracter inadmisibil, deoarece, conform art. 492 C.civ., proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietar al tuturor construcțiilor, plantațiilor sau lucrului făcut în pământ sau asupra pământului "până ce se dovedește din contră".
Ca atare, prezumția relativă instituită de textul de lege menționat, poate fi înlăturată prin proba contrarie, dacă reclamantul dovedește că lui îi aparține proprietatea construcțiilor, plantațiilor sau lucrărilor aflate pe teren cu consecința dobândirii dreptului de proprietate asupra construcțiilor, dacă a construit cu consimțământul proprietarului terenului, situație în care dreptul de proprietate asupra construcției se dobândește treptat, pe măsura încorporării materialelor în teren.
Concluzionând, instanța reține că în hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, acțiunea reclamanților nefiind inadmisibilă, astfel cum am arătat, instanța soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, tribunalul, în temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ. va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza la aceeași instanță de fond pentru soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți, potrivit probatoriilor deja administrate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți V. V. și V. M., ambii domiciliați în com. Brazi, ., județ Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. Iofciulescu E. M., domiciliată în Ploiești, ., ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 7844/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți V. N. și V. M., ambii domiciliați în .. 25, județ Prahova.
Casează sentința recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2016
Președinte, Judecători,
C.-A. M. G. M. N. A.
Grefier,
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./Tehnore.G.M./EG
2 ex./22.02.2016
Ds. fd._ Judecătoria Ploiești
J.fond R. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 204/2016. Tribunalul... | Anulare act. Decizia nr. 54/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
