Acţiune în constatare. Hotărâre din 04-11-2014, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 1020/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1020
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.11.2014
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă M. N., CNP_, cu domiciliul în S., ., ., județul Prahova împotriva Sentinței civile nr.510/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți ORAȘUL S. prin P., CUI RO2844103 și P. ORAȘULUI S., ambii cu sediul în S., .. 47, jud. Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 314,00 lei conform chitanței .-S nr._/01.07.2014, ce a fost anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta - reclamantă M. N., personal și asistată de avocat M. Berindel, lipsind intimații - pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantei – reclamante depune la dosar împuternicire avocațială și, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantei – reclamante, având cuvântul, solicită să se admită apelul, să se schimbe hotărârea apelată în sensul de a se admite în tot acțiunea așa cum a fost formulată. Arată că reclamanta – apelantă a solicitat instanței de fond să constate dreptul său de proprietate asupra unei extinderi la un imobil proprietatea sa și, de asemenea, a solicitat instanței de fond să acorde un drept de superficie asupra terenului afectat de această extindere. Or, instanța a respins cererea în tot, având în vedere niște considerente pe care ei le consideră neîntemeiate, a considerat că dreptul de proprietate asupra construcției edificate aparține proprietarului terenului, ceea ce este corect, spun ei, că există o prezumție de proprietate în sensul că proprietarul terenului ar fi și proprietarul construcției, însă această prezumție este relativă. Or, din probele administrate în fața instanței de fond a rezultat că această extindere, această construcție a fost edificată de fostul proprietar, cel care a înstrăinat imobilul reclamantei – apelante și că această construcție, nu s-a susținut niciodată de către proprietarul terenului că ar fi fost edificată de acesta, astfel că, din acest punct de vedere, consideră că instanța de fond a soluționat în mod eronat acest capăt de cerere. În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, cel referitor la instituirea unui drept de superficie asupra terenului, consideră că, de asemenea, instanța de fond a soluționat în mod eronat acest capăt de cerere, întrucât, din punctul lor de vedere, nu există niciun fel de impediment în a institui acest drept de superficie. Mai mult, solicită să se constate că de la momentul edificării construcției, respectiv 1922, așa cum declară martorii din acest dosar, proprietarul terenului nu a avut niciodată nimic de spus în ceea ce privește această extinderea, nu a fost niciodată împotriva acestei extinderi, singurul moment în care dezacordul autorității publice locale s-a manifestat a fost atunci când în fața instanței de fond s-a solicitat acest drept de superficie. În concluzie, solicită să se admită apelul cum a fost formulat, să se modifice în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei S., la data de 29.01.2014, sub număr dosar_, reclamanta M. N., domiciliată în orașul S., ., ., jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL S. prin primar și P. orașului S., cu sediul în orașul S., .. 47, jud. Prahova, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra extinderii apartamentului situat la parterul blocului din orașul S., ., ., jud. Prahova, constând în spațiul amenajat de sub balcon, cu . drept de superficie asupra terenului în suprafață de 9 m.p., ocupat de această extindere.
În fapt, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 507/03.07.2000 de către BNP D. P., a dobândit împreună cu soțul său M. T., ulterior decedat, apartamentul nr. 2, situat în orașul S., ., .. Prahova, compus din dormitor, sufragerie bucătărie, baie și hol, în suprafață construită de 61,22 m.p. și suprafață utilă de 51,08 m.p., împreună cu cota parte indiviză din teren în suprafață de 17 m.p.
A mai arătat reclamanta că odată cu apartamentul a primit și extinderea făcută de fostul proprietar, în regie proprie, cu câțiva ani înainte, pe terenul de sub balconul de la etaj plus . totală de 9 m.p.
S-a mai arătat de către reclamantă că a formulat cerere la P. S. pentru concesionarea suprafeței de teren de 9 m.p., iar la data de 04.08.2011 i s-a comunicat că i se aprobă numai suprafața de sub balcon, fără restul extinderii, astfel că a fost nevoită să promoveze prezenta cerere, întrucât ar fi rămas fără . sub balcon, iar spațiul edificat ar fi devenit nefuncțional.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. 2 alin. 2 din Titlul X al legii nr. 247/2005 și art. 492 cod civil din 1864, în vigoare la data edificării extinderii raportat la art. 35 și art. 125 C.pr.civ. nou.
În dovedirea cererii, s-au solicitat probele cu înscrisuri (f. 6.14), 2 martori și expertiză construcții.
Legal citați pârâții s-au prezentat în instanță prin reprezentant legal și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată întrucât la serviciul de specialitate din cadrul Primăriei S. nu există înregistrată nicio cerere de extindere din partea foștilor proprietari, că organele de control nu au consemnat încălcarea disciplinei în construcții la adresa imobilului și nici nu există date privind anul edificării acesteia.
Au mai arătat pârâții că prin cererea nr._/02.06.2011, reclamanta a solicitat concesionarea terenului în suprafață de 9,00 m.p., menționând că extinderea exista la momentul cumpărării apartamentului, fiind efectuată de către foștii proprietari.
Pârâții au mai arătat că a fost avizată în mod favorabil cererea reclamantei și i s-a aprobat concesionarea suprafeței de 4,00 m.p., corespunzătoare balcoanelor existente din construcție. S-a mai menționat că s-a verificat situația de fapt și s-a constatat că extinderea se află pe teren, dar depășește dimensiunile balconului de la etajul 1, luate ca punct de referință atât în hotărârea Consiliului Local cât și în contractul de concesiune.
P. sentința civila nr. 510/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria S.a fost respinsa acțiunea ca neîntemeiată.
In motivarea sentinței astfel pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 507/03.07.2000 de către BNP D. P., reclamanta a dobândit împreună cu soțul său M. T., ulterior decedat, apartamentul nr. 2, situat în orașul S., ., .. Prahova, compus din dormitor, sufragerie bucătărie, baie și hol, în suprafață construită de 61,22 m.p. și suprafață utilă de 51,08 m.p., împreună cu cota parte indiviză din teren în suprafață de 17 m.p.
Odată cu apartamentul arătat s-a transmis de către vânzător cumparatorilor si posesia unei extinderi edificata fara autorizație de construire. In fapt vânzătorul D. M. a edificat fara autorizație de construire – in zona amprentei balconului de la etajul I – 4 mp precum si o suprafața adiacenta suplimentara de 5 mp - apartamentul sau fiind situat la parter. Cu acest edificiu s-a ocupat suprafața totala de 9 mp. P. Hotărârea Consiliului Local nr. 70/07.05.2012 s-a aprobat concesionarea suprafeței de 4 mp – aferenta amprentei balconului. P. Hotărârea Consiliului Local nr. 165/25.11.2013 s-a dispus retragerea concesiunii si desființarea de drept a contractului pentru neîndeplinirea de către reclamanta beneficiara a obligațiilor de a intra in legalitate pentru obținerea autorizației de construire.
F. de starea de fapt expusa se va retine in ce privește solicitarea reclamantei de „acordare a unui drept de superficie pentru terenul de 9 mp” – ca nu poate fi identificat niciunul din modurile de dobândire a acestui drept. Potrivit doctrinei si jurisprudenței in materia dreptului de superficie (neexistand o reglementare legala la momentul respectiv, al construirii din anul 1992) – dreptul de superficie se poate naște prin convenția parților, prin lege sau printr-o prescripție de lunga durata. In cauza de fata nu este incident niciunul din aceste moduri de dobândire astfel ca nu se poate acorda partii respectivul drept.
In ce privește constatarea dreptului de proprietate asupra edificiului realizat pe acest teren se va retine ca reclamanta este succesor in drepturi al constructorului pe terenul altuia iar constructorul pe terenul altuia nu are niciodată un drept de proprietate asupra construcției, ci numai un drept de creanță a cărui întindere diferă după cum a fost de buna sau de rea credință la data edificării potrivit si cu art. 488 si următoarele Cod civil de la 1864, aplicabil cauzei fata de data edificării.
Pentru considerentele de fapt si de drept ce preced, instanța de fond respinge cererea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel numita M. N., cauza fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 08.07.2014, sub nr._ .
In motivarea cererii arată că a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 510 pronunțată de Judecătoria Sinia la data de 26.05.2014 în dosarul_, sentință pe care o consideră nelegală și netemeinică .
In esență, arata apelanta că, instanța de fond a respins în opinia sa, în mod greșit cererea, motivând că dreptul de proprietate asupra construcției nu aparține reclamantei (care este succesor în drepturi a constructorului) întrucât constructorul pe terenul altuia nu are niciodată un drept de proprietate asupra construcției.
Apreciază că ,această interpretare a legii este eronată în raport cu dispozițiile art. 492 C.Civ 1864., care instituie o prezumție de proprietate în favoare proprietarului terenului cu privire la construcțiile edificate pe acesta.
Ori în speță această prezumție (relativă) a fost răsturnată prin probele administrate reieșind fără putință de tăgadă că extinderea apartamentului a fost făcută de către constructor în regie proprie.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere cel referitor la acordarea unui drept de superficie asupra terenului de sub construcție, solicita sa se constate faptul că în realitate, conform declarației martorului C. (care arată faptul că D. M. a edificat în anul 1992 extinderea) precum și conform constatărilor expertului (conform căruia extinderea are o vechime de 15-20 de ani) această construcție a fost edificată de mai bine de 20 de ani, fără ca până în prezent să existe vreo nemulțumire din partea Orașului S. cu privire la această construcție.
Reclamanta este proprietarul acestui spațiu încă din anul 2000, construcția fiind edificată încă din 1992 astfel încât până la momentul promovării acțiunii se poate considera intervenită prescripția achizitivă în ceea ce privește dreptul de superficie cu privire la respectiva extindere.
Mai arată că, este important de reținut și aspectul referitor la dreptul de proprietate pe care reclamanta l-a dovedit cu privire la această extindere precum și faptul că autoritatea publică locală a stat în pasivitate până la momentul la care reclamanta a solicitat concesionarea terenului (mai bine de 15 ani).
Mai face precizarea că, cel puțin pentru terenul în suprafață de 4 m.p. (inițial concesionați) aceștia sunt în domeniul privat al Orașului S. și opinează că măcar pentru aceștia se impune admiterea capătului de cerere cu privire la dreptul de servitute.
Pe cale de consecință solicita sa se dispună admiterea apelului si modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport de motivele de apel invocate, de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
Reclamanta-apelanta a dobândit împreună cu soțul său M. T., ulterior decedat, apartamentul nr. 2, situat în orașul S., ., .. Prahova, compus din dormitor, sufragerie bucătărie, baie și hol, în suprafață construită de 61,22 m.p. și suprafață utilă de 51,08 m.p., împreună cu cota parte indiviză din teren în suprafață de 17 m.p.
Odată cu apartamentul arătat s-a transmis de către vânzător cumpărătorilor si posesia unei extinderi edificata fara autorizație de construire.
Așa cum rezulta din probele administrate si cum a corect a reținut instanța de fond construcția in litigiu a fost edificată fara a exista autorizație de construire, pe un teren ce aparține domeniului public al orașului S., respectiv in zona amprentei balconului de la etajul 1 pe 4 mp precum si pe o suprafața adiacenta suplimentara de 5 mp, apartamentul apelantei fiind situat la parter.
Cu acest edificiu s-a ocupat suprafața totala de 9 mp, construcția fiind identificata prin raportul de expertiza tehnica judiciara efectuat in cauza si evaluata la suma de 7180 lei.
P. Hotărârea Consiliului Local nr. 70/07.05.2012 s-a aprobat concesionarea suprafeței de 4 mp – aferenta amprentei balconului, iar ulterior prin Hotărârea Consiliului Local nr. 165/25.11.2013 s-a dispus retragerea concesiunii si desființarea de drept a contractului pentru neîndeplinirea de către reclamanta-apelanta a obligației de a intra in legalitate pentru obținerea autorizației de construire.
Se invocă, in susținerea primului motiv de apel faptul că, apelanta a răsturnat prezumția relativa instituita de art. 492 Cod civil -1864, din probele administrate rezultând fara tăgadă ca extinderea, așa cum a fost identificata prin expertiza a fost edificata de către constructor prin mijloace materiale proprii.
Este adevărat că, potrivit art. 492 Cod civil -1864, proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietarul construcțiilor sau plantațiilor executate pe teren, reglementarea decurgând din dreptul de accesiune ca mijloc originar de dobândire a proprietății, dar art. 494 Cod civil reglementează in mod expres drepturile ce se nasc din ridicarea unor construcții sau executarea unor plantații de către un terț.
Or, așa cum s-a stabilit in mod constant și in doctrină si jurisprudență, in asemenea situații, chiar daca edificarea sau executarea construcțiilor sau plantațiilor s-a făcut cu bună-credință, nu se poate naște un drept real in favoarea constructorului, ci un drept de creanță.
Exista posibilitatea, la care se refera partea finala a disp. art. 492 Cod civil de a fi înlăturata prezumția dreptului proprietarului terenului asupra construcțiilor de pe teren daca se dovedește ca acestea au fost efectuate de altă persoană, pe baza unei convenții care să justifice dobândirea dreptului de proprietate al constructorului asupra construcției respective, cât si dreptul său de folosință asupra terenului, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie.
In cauză, au fost stabilite in mod clar condițiile in care a fost edificată construcția pe terenul proprietatea pârâtei, astfel încât instanța de fond a avut posibilitatea de a caracteriza in mod corect drepturile părților.
Astfel, construcția a fost executată fără a exista autorizație de construire si fără a se face dovada ca pârâta si-ar fi exprimat vreodată acordul pentru edificarea acesteia, astfel încât constructorul nu poate fi calificat ca fiind de bună-credință deoarece a acționat cu buna știință prin încălcarea dispozițiilor legale in vigoare.
De asemenea, apelanta –reclamantă nu a făcut dovada că, intre constructor si pârâtă, in calitate de proprietară a terenului pe care s-a edificat construcția, a intervenit vreodată o convenție care sa genereze un drept de proprietate asupra terenului in favoarea constructorului sau un drept de superficie asupra acestuia.
Dimpotrivă, in cauza s-au administrat probe din care rezulta ca, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 70/07.05.2012 s-a aprobat concesionarea suprafeței de 4 mp – aferenta amprentei balconului, iar ulterior prin Hotărârea Consiliului Local nr. 165/25.11.2013 s-a dispus retragerea concesiunii si desființarea de drept a contractului pentru neîndeplinirea de către reclamanta-apelanta a obligației de a intra in legalitate pentru obținerea autorizației de construire.
Așadar, intenția pârâtei – intimate, in calitate de proprietara a terenului, a fost aceea de a acorda doar un drept de folosință asupra terenului, in favoarea apelantei-reclamante care a cumpărat apartamentul de la constructorul extinderii, drept de folosința pe care apelanta nu a înțeles însă să-l valorifice in mod corespunzător prin îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau conform contractului de concesiune.
P. urmare, in mod corect a reținut instanța de fond ca nu au fost administrate probe de natura sa răstoarne prezumția instituita de art. 492 Cod civil in favoarea proprietarului terenului, astfel încât constructorul nu poate fi beneficiar decât al unui drept de creanță, a cărui întindere diferă in funcție de buna sau reaua sa credință la edificare.
De asemenea, corect a fost reținut de instanța de fond si faptul că, dreptul de superficie se poate naște prin convenția parților, prin lege sau printr-o prescripție de lunga durata or, în cauza de fata nu este incident niciunul din aceste moduri de dobândire a dreptului de proprietate .
Se mai invoca de către apelantă faptul că a intervenit prescripția achizitivă, construcția fiind edificata in anul 2000, dar si aceasta critică a apelantei este nejustificata deoarece acțiunea introductivă a fost întemeiata pe dispozițiile art. 492 Cod civil, si nici un moment, in fața instanței de fond, reclamanta apelanta nu a invocat prescripția achizitivă ca temei al pretențiilor sale, astfel încât această apărare să poată fi pusa in discuția contradictorie a părților, cu investirea legala a instanței, in prealabil .
P. urmare, nici in fata instanței de apel nu poate fi primita o asemenea susținere ce excede cadrului legal stabilit cu ocazia soluționării cauzei in fond conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, limitele in care instanța de control poate examina sentința atacata fiind strict determinate de cererile cu a căror soluționare a fost investită instanța .
De asemenea, solicită apelanta un drept de servitute pentru suprafața de 4 m.p., fără ca in fata instanței de fond sa fi fost pusa in discuție o asemenea cerere de acordare a unui drept de servitute . Nici măcar un drept de superficie nu poate fi acordat apelantei reclamante pe acest teren de 4 m.p., pentru aceleași considerente expuse in precedent.
Față de suma acestor considerente de fapt si de drept, criticile apelantei fiind nejustificate așa cum s-a arătat, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă M. N., CNP_, cu domiciliul în S., ., . împotriva Sentinței civile nr.510/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți ORAȘUL S. prin P., CUI RO2844103 și P. ORAȘULUI S., ambii cu sediul în S., .. 47, jud. Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă M. N., CNP_, cu domiciliul în S., ., ., județul Prahova împotriva Sentinței civile nr.510/26.05.2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți ORAȘUL S. prin P., CUI RO2844103 și P. ORAȘULUI S., ambii cu sediul în S., .. 47, jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECATOR
G. D. C. N.
GREFIER,
A. Ș. P.
Red./tehnored. GD/4ex. /26.11.2014
operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 995/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1004/2014.... → |
|---|
