Acţiune în constatare. Sentința nr. 3599/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3599/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 3599/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3599
Ședința publică de la 23 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. A. D.
Asistent judiciar – F. M.
Asistent judiciar – G. C.
Grefier – B. G. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile în constatare, formulată de reclamantul F. V., CNP_, domiciliat în Ploiești, .. 12, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâții . SA PLOIEȘTI, CUI RO1350365, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, jud. Prahova și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața V. M., nr. 1-3, sector 1.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.12.2015, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată nr._ , reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâtele S.C U. 1 M. SA și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea situației cerate prin discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării.
În motivarea acțiunii se arată faptul că a fost salariatul pârâtei și a fost disponibilizat în data de 14.09.2011 prin decizia nr.1421/14.09.2011 in care se precizează ca mi s-a restructurat postul de galvanizator, pe care a fost încadrat in cadrul Atelierului ACOPERIRI METALICE ,datorita unei concedieri colective,prin reorganizarea activității ,in urma căreia postul pe care l-a deținut până la data deciziei de concediere s-a desființat.
Menționează ca a fost lider de sindicat in cadrul atelierului in care și-a desfășurat activitatea.
Consideră ca această concediere a fost discriminatorie in ceea ce îl privește, întrucât la scurt timp după ce a fost concediat in locul său au fost aduși alți salariați pe aceleași posturi de strungari.
Apreciază ca atâta timp cat angajatorul a emis o Decizie de concediere prin reorganizare, în urma căreia a dispărut si postul pe care l-a deținut,acesta - angajatorul nu avea dreptul conform legii sa delege alți salariați din alte secții,pe postul pe care el l-a deținut.
Învederează instanței ca i-au fost emise trei decizii de concediere:
- decizia nr.1421/14.09.2011, in care se stipula ca i s-a restructurat postul de galvanizator,pe care a fost încadrat in cadrul secției-atelier acoperiri metalice-232;
- decizia nr. 1545/10.10.201 l,care anulează decizia 1421/14.09.201 l,cu același conținut si - decizia nr. 1832/21.12.2011, care anulează decizia nr. 1545/10.10.2011 ,care stipulează ca i s-a restructurat postul de galvanizator,pe care a fost încadrat in cadrul Formației de întreținere Secția Tratamente Termice, dar reclamantul nu alucrat niciodată in cadrul acestei secții, eu lucrând in cadrul Fabricii de Utilaj Complex-Atelierul-Acoperiri Metalice.
Aceasta concediere prin reorganizarea activității angajatorului,nu are o susținere nici economica si nici juridica,întrucât s-au făcut presiuni asupra mea de către mai mulți superiori din uzina, datorita faptului ca eu in calitate de lider de sindicat am participat la greva ce a avut loc,ocazie cu care nu am făcut altceva decât sa exprim nemulțumirile membrilor de sindicat din atelierul unde lucram cu privire la contractul de muncă ,fapt ce i-a nemulțumit pe cei din conducerea societății care au decis ca sunt o persoana incomoda ca toți liderii de sindicat.
Pentru ca a participat la greva ,șefii i-au sugerat sa-și dea demisia,lucru pe care nu a vrut sa-1 facă,astfel ca a fost supus unui tratament injust si degradant din partea acestora,care in final a dus la concedierea mea ,fără să se țină seama de faptul ca aici și-a petrecut o parte din viata, s-a îmbolnăvit din cauza condițiilor grele in care lucrasi la acest moment sufăr de o . boli,considerate boli profesionale ,atestate de Spitalul Clinic C.-Clinica Medicina Muncii.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile ordonanței nr.137/2000.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu 2 martori.
La data de 23.01.2015, pârâta S.C U. 1 M. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În cursul anului 2011, începând cu luna septembrie, având in vedere situația economico-financiara dificila a societarii, prin Nota de fundamentare nr. 011/155/13.07.2011, Directorul General Executiv al societarii a propus Coniliului de Administrație adoptarea unui plan de masuri, care a vizat redresarea economica a societarii, plan ce impunea reorganizarea si restructurarea acesteia, cu consecința desființării unor posturi din organigrama.
Prin Hotărârea Consiliului de Administrație Nr. 10/14.06.2011, s-a aprobat, cu unanimitate de voturi, acest plan de masuri care au vizat restructurarea si reorganizare activității societății noastre.
Prin aceeași hotărâre, membrii Consiliului de Administrație au inițiat procedura concedierii colective in cadrul societății noastre.
Astfel, in temeiul art. 69, alin. 1 si 2 din Codul Muncii, s-a inițiat procedura consultării cu sindicatele, comunicându-li-se in acest sens, Notificarea nr. 01/1536/19.07.2011, notificare ce cuprindea toate elementele obligatorii așa cum sunt ele cuprinse in alin. 2, art. 69 din Codul Muncii.
Se precizează ca aceasta notificare a fost comunicata, in copie, atat ITM Prahova, cat si AJOFM Prahova, Îndeplinind astfel si condiția impusa de art. 70 din același Cod al Muncii.
La aceasta notificare cele doua sindicate organizate in cadrul societarii noastre au răspuns prin adresa nr. 77/29.07.2011, apreciind ca notificarea formulata de către S.C. U. 1 M. S.A. este informa si prematura.
Pe cale de consecința, societatea noastră a răspuns prin adresa nr. 01/1738/01.08.2011, analizând punctual aspectele sesizate de către cele doua sindicate, indicând, totodată, temeiurile legale pentru care am apreciat ca notificarea respectiva nu este prematura si nici informa.
Se precizează ca acest răspuns a fost comunicat de către societatea noastră spre știința si la ITM Prahova si AJOFM Prahova.
Ca urmare a împlinirii termenului de 10 zile prevăzut de art. 71 Codul Muncii, in interiorul căruia cele doua sindicate puteau formula propuneri in vederea evitării concedierii sau a diminuării numărului de salariați afectați de aceasta măsura, societatea noastră prin adresa nr. 1748/02.08.2011 a înțeles sa informeze cele doua sindicate cu privire la împlinirea acestui termen si la faptul ca nu au înțeles sa-si exercite dreptul prevăzut de textul de lege menționat. Pe cale de consecința, neputându-se identifica alte masuri de redresare economica a societarii, astfel încât sa se elimine necesitatea aplicării măsurii concedierii colective, Adunarea Generala a Acționarilor societarii noastre, a adoptata Hotărârea nr. 3/16.08.2011.
Prin aceasta hotărâre, Adunarea Generala a Acționarilor a adispus: aprobarea planului de reorganizare si restructurare a societarii; noua structura organizatorica a acesteia, conform noii organigrame propuse.
F. de acest aspect, in temeiul art. 72 (fost art. 711) din Codul Muncii, societatea a notificat, prin adresa nr. 01/1988/22.08.2011, ITM Prahova si AJOFM Prahova cu privire la aplicarea măsurii concedierii colective in cadrul S.C. U. 1 M. S.A., comunicând, totodată, si toate elementele obligatorii așa cum sunt ele cuprinse in alin. 2, art. 69 din Codul Muncii, potrivit art. 72, alin. 2 din Codul Muncii.
Aceasta notificare a fost trimisa spre știința si celor doua sindicate, respectându-se astfel si dispozițiile art. 72, alin. 3 din Codul Muncii.
Potrivit art. 65 C. muncii J republicat, angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive care nu țin de persoana acestuia, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat: desființarea locului de munca trebuie să fie efectivă și sa aibă o cauză reală și serioasă, fata de toate aceste aspecte, apreciem ca in cauza au fost respectate toate dispozițiile imperative impuse de Codul Muncii pentru adoptarea si aplicarea măsurii concedierii colective.
În ceea ce îl privește pe reclamantul F. V., in temeiul art. 245 Cod Proc. Civ., pârâta a invocat excepția lipsei de obiect a prezentei acțiuni, având in vedere următoarele:
Reclamantul a fost concediat inițial prin Decizia nr. 1421/14.09.2011, aceasta decizie fiind revocata de către angajator prin Decizia nr. 1545/10.10.201, care la rândul ei a fost revocata prin Decizia nr. 1832/21.12.2011.
Motivul revocării succesive a deciziilor de concediere emise de societatea noastră, conform celor arătate mai sus, 1-a constituit starea de incapacitate temporara de munca (concediu medical) a reclamantului.
Incapacitatea temporara de munca, dovedita prin certificatele succesive de concediu medical, a condus la suspendarea curgerii termenului de preaviz si a avut ca si consecința directa prorogarea termenului de Încetare efectiva a raportului de munca.
In acțiunea ce face obiectul prezentului litigiu, reclamantul a contestat decizia nr. 1421/14.09.2011, decizie revocata de către societatea noastră prin Decizia nr. 1545/10.10.2011, lipsind-o, astfel, pe acestea de efecte juridice, motiv pentru care apreciem ca prezenta acțiune, este lipsita de obiect.
Nu in ultimul rând, precizam ca reclamantul F. V. nu a înțeles sa formuleze in termenul legal contestație împotriva deciziei de concediere .
În concluzie, se apreciază ca atât timp cat in prezentul litigiu reclamanta înțelege sa conteste o decizie deja revocata de către societatea noastră si care nu a produs niciun efect juridic, acțiunea acesteia este lipsita de obiect, urmând sa o respingeți ca atare.
Pe fondul cauzei în raport de aprecierile reclamantului: "decizia de concediere prin reorganizare, in urma căreia a dispărut postul deținut de reclamant, este nelegală pe motiv ca angajatorul nu avea voie sa deleagă alți salariați de la alte secții pentru acoperirea activităților sale" si ca făcând parte din sindicat devenise incomod pentru unele persoane din uzina precizam următoarele:
Este recunoscut dreptul fundamental al angajatorului de a dispune organizarea si funcționarea propriei unitari, asa cum este stipulat in art. 40, alin. 1, lit. a din Codul Muncii, menținerea obligatorie in organigrama a unui post, care desi nu este necesar aparține unui lider sindical, ar reprezenta o imixtiune grava in exercitarea acestui drept recunoscut de lege angajatorului.
Nimic nu împiedica ca un reprezentant ales in organele de conducere ale sindicatelor sa isi exercite in continuare atribuțiile cu care a fost mandatat, chiar daca acesta nu mai este angajatul societății.
Practic, un angajator este obligat sa mențină in organigrama sa niște posturi, care deși nu ii sunt necesare funcționarii sale, aparțin unor lideri sindicali. astfel de interpretare naște întrebarea fireasca in ce modalitate s-ar aplica textul invocat de reclamant in situația in care întreprinderea/unitatea, este nevoita sa-si reducă atâtt de mult activitatea încât aceasta sa fie obligata sa mențină numai posturile ocupate de către liderii de sindicat.
Cum ar putea un asemenea angajator sa mențină posturile liderilor sindicali in structura sa organizatorica, posturi care sa fie retribuite, atât timp cat tocmai considerentele economice au impus reducerea drastica a activității?
Potrivit art. 65 C.muncii republicat, angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive care nu țin de persoana acestuia, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat; desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Aspectele manageriale ce pot determina reducerea unor posturi din structura de personal pot fi dintre cele mai diverse, deoarece activitatea unui agent economic trebuie permanent eficientizată, fie global, fie în privința anumitor sectoare și diviziuni, indiferent de rezultatele financiare înregistrate. Atât criteriile de selecție a personalului cu privire la care se dispune concedierea, cât și modalitatea de reorganizare a activității reprezintă apanajul exclusiv al unității angajatoare, nefiind supuse cenzurii instanței.
Referitor la temeiul legal invocat - OG 137/2000 – se precizează următoarele:
Potrivit Art.2 din Ordonanța precizează ca prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare ., apartenența la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii.
Or, toate deciziile de concediere emise de societate, inclusiv decizia de concediere a reclamantului au avut la baza fundamentarea economica si eficientizarea activității, asa cum am precizat in prima parte a întimpinării si cu respectarea strica a pașilor pentru restructurarea si reorganizare a societarii. Criteriile avute in vedere pentru disponibilizare au fost cele prevăzute de CCM la nivel de unitate si legislația muncii in vigoare.
Reclamantul nu a prezentat fapte pe baza cărora poate fi prezumata existenta unei discriminări directe sau indirecte.
În concluzie, se solicită să se constate ca decizia nu a fost fundamentata pe împrejurări care ar putea fi caracterizate ca fiind criterii discriminatorii, ci a avut la baza criterii obiective, permise de lege pentru dispunerea concedierii, iar prin organigramele pe care le vom anexa, vom proba ca postul deținut anterior de către reclamant a fost efectiv desființat din cadrul Atelierului Acoperiri Metalice (care înainte de disponibilizare avea un număr de 15 salariați, iar după disponibilizare 12), iar Secția Armaturi Prevenitoare Agregate de Ciment care avea in subordine Atelierul de Acoperiri Metalice a fost efectiv desființată in anul 2011, iar din aprilie 2012 si pana in prezent Atelierului Acoperiri Metalice face parte din structura Fabricii de Utilaj Complex, Atelierul având in componență 12 salariați
Pentru considerentele de fapt si de drept anterior expuse, va rugam sa apreciau ca măsura concedierii conte statorului a fost temeinic si legal dispusa, in virtutea atributului exclusiv al angajatorului de a-si reorganiza activitatea, astfel încât sa ii sporească eficienta, si cu respectarea condițiilor de fond si de forma impuse de codul muncii pentru concedierea colectiva.
În drept,dispozițiile art. 40, alin. 1, lit. a Codul Muncii, art. 65 C.muncii
In dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
La data de 21.04.2015, C. Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere prin care a arătat faptul că aspectele semnalate de către reclamant creează prezumția unui tratament discriminatoriu aplicat acestuia prin comparație cu alte persoane aflate în situații identice comparabile cu a lor neputându-se constata din documente anexate existența sau inexistența unui criteriu și a unei justificări obiective a tratamentului diferențiat semnalat..
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.248 alin.4 ,instanța va respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâtă pe calea întâmpinării motivate de faptul că în prezenta cauză nu se contestă decizia nr.1421 din data de 14.09.2011 care a fost revocată de unitatea pârâtă prin emiterea Deciziei nr.1545/10.10.2011 ci în prezenta speță se urmărește a se constata tratamentul discriminatoriu la care a fost supus reclamantul.
Pe fondul cauzei instanța constată următoarele:
Reclamantul F. V. a solicitat instanței de judecată să se constate caracterul discriminatoriu al emiterii deciziei nr. 1421/2011 ca urmare a restructurării Atelierului Acoperiri Metalice și ca urmare a acestui fapt i s-a creat o situație discriminatori față de ceilalți colegi.
Instanța din probatoriul administrat constată faptul că deciziile emise de către angajator au fost întemeiate pe dispozițiile exprese ale art.65 codul Muncii care prevede că angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive care nu țin de persoana acestuia, ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de salariat; desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din probatoriile administrate ( înscrisurile depuse filele 37-61) reiese cauza serioasă și reală avută în vedere de către angajator fapt ce a determinat unitatea angajatoare să emită hotărârea nr.3/16.08.2011 prin care s-a aprobat planul de reorganizare /restructurare a S.C U. 1 M. SA.
Potrivit prevederilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, potrivit cărora „principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:dreptul la muncă, la libera alegerea a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru o muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.”
În speța dedusă judecății reclamantul F. V. a fost concediat ca urmare a desființării postului datorat reorganizării societății pârâte, unitatea pârâtă având atributul exclusiv de a hotărî asupra modalităților în care își organizează activitatea.
Desființarea postului a fost reală, atâta timp cât nu a fost urmată de reînființarea aceluiași loc de muncă, iar cuantumul pierderilor nu poate conduce la concluzia inexistenței dificultăților economice, de vreme ce pierderile evidențiate nu pot fi considerate drept beneficii pentru societate.
Desființarea locului de munca este efectiva, atunci când acesta este suprimat din structura funcțional-organizatorica a angajatorului, evidențiata in statul de funcții si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimării, are o cauza reala când are un caracter obiectiv si este serioasa când are la baza studii temeinice vizând îmbunătățirea activității si nu disimulează realitatea .
Intimata a probat cele susținute cu înscrisuri ( filele 37-61),respectând astfel prevederile art.272 codul Muncii, care impune angajatorul să depună în apărarea sa toate dovezile de care dispune.
Instanța nu poate reține susținerile martorului încuviințat în cauză în favoarea reclamantului atâta vreme cât afirmațiile acestuia nu pot fi probate fiind doar susțineri subiective și aprecieri personale care nu pot conduce la stabilirea efectivă a unei cauze discriminatorii.
Decizia emisă nu a fost emisă ca urmare a unor criterii discriminatorii, ci a avut la bază criterii obiective, permise de lege pentru dispunerea concedierii fapt atestat de altfel de organigramele depuse la fila nr.99.
Având în vedere că reclamantul și –a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile OG nr.137/2000, analiza instanței vizează caracterul discriminatoriu la care a fost supus reclamantul ca urmare a desființării postului și implicit ca urmare a concedierii dispuse fapt ce nu a putut fi probat ca fiind real și obiectiv.
Pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art.266 tribunalul va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul F. V., CNP_, domiciliat în Ploiești, .. 12, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâții . SA PLOIEȘTI, CUI RO1350365, cu sediul în Ploiești, Piața 1 Decembrie 1918, jud. Prahova și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața V. M., nr. 1-3, sector 1., ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.12.2015.
Președinte Asistenți judiciari
P. A. G. C. F. M.
D.
Grefier
B. G. G.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red/tehn.CG
..02.2016
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 322/2016. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 325/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
