Contestaţie la executare. Decizia nr. 2332/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2332/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2332/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2332
Ședința publică din data de 02.06.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. PRAHOVA CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 654/22.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator P. D. M., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – contestator personal, lipsind apelanta – intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 09.04.2015, prin serviciul registratură, intimatul – contestator a depus la dosar întâmpinare la apelul declarat de intimată, însoțită de un înscris, după care,
Intimatul – contestator, având cuvântul, apreciază că apelul este tardiv pentru că este al doilea apel, cu mențiunea că și acela a fost tardiv, pentru că și-au dat seama după 12 ani că el ar avea niște datorii, care însă erau achitate. Solicită respingerea conform motivelor arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Consideră că hotărârea (așa cum a fost dată pe fond) este bine dată. Apreciază că cererea este lovită de prescripție (cererea de executare silită), iar în speță a mai existat un dosar în care s-a dat o hotărâre asemănătoare (pe principiul faptului deja judecat). Mai mult, precizează că are chitanța în care se spune clar: CASS restanță 2001 – 2002, depusă la dosar. Solicită respingerea apelului ca tardiv formulat, în principal și ca nefondat, în subsidiar. Precizează că solicită cheltuieli de judecată, respectiv cauțiunea, taxa de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 20.08.2013 sub nr. de dosar_, contestatorul P. D. M., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești, a formulat contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr._/29/_ /_ al intimatei, solicitând anularea deciziei nr._/15.03.2001, titlului executoriu nr._/29.07.2013 și a somației nr. 29/_ /_/29.07.2013 precum și suspendarea executării până la soluționarea cauzei. Totodată, a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și excepția autorității de lucru judecat.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, la data de 02.08.2013, a primit prin poștă actele de executare contestate.
De asemenea, contestatorul a precizat că nu datorează suma menționată în actele de executare contestate, întrucât este asigurat de către societatea la care este angajat, plățile fiind efectuate de aceasta.
Mai mult, a menționat că nu i-a fost comunicat actele care au stat la baza deciziei nr._/15.03.2001.
Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 711-719 C.proc.civ., art. 128,131 din OG nr. 92/2003.
Intimata a formulat întâmpinare, la data de 21.08.2014, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești în ceea ce privește anularea titlului de creanță, pe fond, solicitând respingerea contestației la executare.
În motivare, a arătat, în esență, că atât timp cât decizia de impunere prin care au fost stabilite, în sarcina contribuabilului, obligații reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente nu a fost desființată prin procedura prevăzută de lege, aceasta constituie titlu executoriu pentru sumele stabilite în sarcina contestatorului, ca obligații fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului.
În drept, a invocat disp. OG nr. 92/2003.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 20.11.2014, instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a hotărârii.
La același termen de judecată, contestatorul a arătat că înțelege să renunțe la solicitarea ca instanța să dispună anularea deciziei nr._/15.03.2001, motiv pentru care instanța a considerat că nu se mai impune a se pronunța asupra excepției necompetenței materiale invocată de intimată, prin întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 15.01.2015, instanța de fond a calificat excepția dreptului de a cere executarea silită și excepția autorității de lucru judecat, ca fiind apărări de fond.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 654/22.01.2015, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. D. M., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești, ca întemeiată, a anulat formele de executare emise de intimată în dosarul de executare nr._/29/_ /_, respectiv somația nr. 29/_ /_/29.07.2013 și titlul executoriu nr._/29.07.2013, luând act de că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, din actele de executare emise în dosarul de executare nr._/29/_ /_ al intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești, rezultă că, împotriva contestatorului P. D. M., s-a început executarea silită în baza titlului executoriu nr._/29.07.2013.
Instanța de fond a reținut că, în cuprinsul titlului executoriu mai sus menționat, este indicat înscrisul denumit doc. nr._ din data de 15.03.2001, reprezentând titlul de creanță care a stat la baza emiterii acestuia.
Potrivit art. 32 alin. 4 din Ordinul nr. 617/2007, „persoanele fizice asigurate pe bază de contract de asigurare de sănătate, altele decât cele pentru care colectarea contribuției se realizează de ANAF, declară obligațiile către fond, potrivit declarațiilor-model prevăzute în anexa nr. 5 la prezentele norme metodologice. Declarațiile privind obligațiile la fond se depun la casele de asigurări de sănătate cu care persoana fizică asigurată a încheiat contractul de asigurare.”
Totodată, art. 35 alin. 1 din același act normativ arată că, „în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisă de organul competent al C.A.S., precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.N.A.F.
A.. 2 arată că titlul de creanță prevăzut la alin. 1 devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Astfel, dispozițiile speciale fac vorbire despre declarația contribuabilului sau decizia de impunere, aceasta din urmă putând fi emisă de organele CAS și numai pe baza informațiilor primite de la A.N.A.F., cu privire la veniturile înregistrate de către persoanele în cauză.
Textele mai susmenționate se află în corelație cu cele ale dreptului comun, respectiv Codul de procedură fiscală. Astfel, art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală prevede categoriile de titluri de creanță fiscală, respectiv acte prin care se stabilesc și se individualizează creanțe fiscale, întocmite de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, enumerând printre acestea, la lit. b, și declarația fiscală.
Potrivit art. 84 alin. 4 Cod procedură fiscală, declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
În situația în care legea nu prevede obligația de calculare a impozitului, declarația fiscală este asimilată unei decizii referitoare la baza de impunere.
Instanța de fond a mai reținut că disp. art. 86 din Codul de procedură fiscală, arată ipotezele în care se emite decizia de impunere, organul fiscal fiind obligat să o emită ori de câte ori modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale.
Față de cele menționate mai sus, a rezultat că, atunci când contribuabilul nu-și respectă obligația de depunere a declarației privind obligații de plată care constituie titlu de creanță, organele fiscale sunt obligate să întocmească o decizie de impunere.
Mai mult, în cazul particular al art. 35 alin. 2 din Ordinul nr. 617/2007, decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A.N.A.F.
Astfel, nu s-a putut reține că este posibilă direct emiterea actelor de executare în lipsa unui titlu de creanță, care să le întemeieze.
Instanța de fond a mai reținut că, în materia executării creanțelor fiscale, art. 141 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit legii de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Textul arată că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În prezent, art. 141 alin. 11 teza a II-a din Codul de procedură fiscală, prevede că, numai în cazul în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, este posibilă punerea în executare în lipsa unui titlu de creanță, în toate celelalte situații „niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii”.
În cauza pendinte, documentul nr._ din data de 15.03.2001, care sa cuprinde creanța fiscală în suma de 688 lei nu s-a depus la dosar de către intimată și nici de către CAS Prahova, deși li s-a pus în vedere aceasta. Înscrisurile depuse la dosar de către CAS Prahova, nu reprezintă, în opinia instanței, dovada existenței titlului de creanță fiscală care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat.
Prin urmare, în cauză, lipsind titlul de creanță nr._ din data de 15.03.2001, care putea fi declarația contribuabilului sau decizia de impunere emisă pe baza datelor furnizate de la A.N.A.F. și comunicată contestatorului, este de neconceput emiterea titlul executoriu nr._/29.07.2013 și începerea executării silite.
În aceste condiții, având în vedere lipsa titlului de creanță care a stat la baza emiterii titlului executoriu, faptul că nu se identifică perioada pentru care sunt calculate contribuțiile, instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr._/29/_ /_, titlul executoriu nr._/29.07.2013 și somația nr. 29/_ /_/29.07.2013.
Totodată, instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, văzând disp. art. 717 alin. 1 noul Cod de proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor P. Prahova, solicitând instanței de judecată să se admită apelul declarat, să schimbe sentința în tot în sensul că, pe fondul cauzei, să se respingă contestația la executare ca neîntemeiată și să se mențină formele de executare silită întocmite de organele de executare pentru motivele ce urmează a le învedera.
În motivarea cererii de apel, intimata a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea somației și titlului executoriu, motivat de faptul lipsei la dosarul cauzei a titlului de creanță, respectiv Decizia nr._/15.03.2011.
De asemenea, apelanta – intimată a susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat că titlul de creanță, respectiv decizia nr._/15.03.2011, este emis de CASS Prahova în baza datelor furnizate de ANAF.
Apelanta – intimată a susținut în continuare că Administrația Județeană a Finanțelor P. Prahova a primit spre executare de la CASS Prahova suma de 688 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente .
Astfel, apelanta – intimată a susținut că urmare a transmiterii electronice a debitelor de către CASS Prahova, instituția lor a făcut aplicarea art.141 alin. (9), alin.(10) și a declanșat executarea silită prin emiterea titlului executoriu nr._/29.07.2013 și somației nr._/29.07.2013 pentru suma de 688 lei.
Or, apelanta – intimată a susținut că suma cuprinsă atât în somație cât și în titlul executoriu menționate, reprezintă contribuție de asigurări de sănătate stabilite de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova.
Mai mult, apelanta – intimată a susținut că, așa cum a învederat și instanței de fond instituția lor nu deține dosarul fizic al debitorului, ci numai evidența informatică care s-a transmis cu privire la debitele deținute de contribuabili. Administrația Județeană a Finanțelor P. Prahova este numai organul de executare, titlul de creanță se afla în posesia CASS Prahova.
Astfel că, apelanta – intimată a susținut că instituția lor nu putea depune la dosarul cauzei titlul de creanță și prin urmare, organul fiscal și-a îndeplinit atribuțiile și a procedat, în acest sens, la emiterea formelor de executare, conform informațiilor înregistrate în baza de date, contribuabilul figurând cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului.
Astfel, apelanta – intimată a susținut că potrivit datelor transmise electronic instituției lor contestatorul apare cu obligații fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului în cuantum de 688 lei.
În concluzie, apelanta – intimată a solicitat ca instanța să rețină că organele de executare aplică prevederile O.G.nr.92/2003 în mod corect și unitar față de toții contribuabilii și pentru aceste motive solicită să se admită apelul formulat, să se modifice sentința atacată în sensul respingerii contestației la executare.
În drept, apelanta – intimată a invocat disp. art.466 Noul Cod Procedura Civila, art.136, art.141 Cod procedura fiscală.
De asemenea, apelanta – intimată a susținut că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, precum și art. 229 din Codul de Procedura Fiscala.
Intimatul – contestator P. D. M. a formulat întâmpinare la apel, prin care a solicitat să se respingă apelul formulat împotriva încheierii de ședința din data de 20.11.2014, pronunțată în dosarul_/281/2013, încheiere prin care a fost dispusă suspendarea executării silite demarate de apelanta, ca nefondat.
În motivare, intimatul – contestator a învederat faptul că prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Ploiești a contestat în contradictoriu cu intimata - apelante, procedura de executare silită declanșată împotriva sa, ce face obiectul dosarului înregistrat de apelanta sub nr._/29/_, invocând (1) lipsa titlului de creanța, (2) prescripția dreptului de a cere executarea silită și (3) existența autorității de lucru judecat, întrucât o contestație identică a mai fost admisă anterior, împotriva aceleiași proceduri de executare silită.
În continuare, intimatul – contestator a învederat că procedura de executare silită pentru recuperarea unor pretinse obligații de contribuție la CAS a fost declanșată pentru o creanță pretins născută în cursul anilor 2001 - 2002, că nu există o declarație sau o decizie de impunere pentru aceasta creanța, pe care autoritatea intimată să o poată prezenta și că împotriva procedurii de executare silită pornită pentru aceeași creanță a formulat o altă contestație la executare, care a fost admisă și prin hotărârea judecătoreasca a fost dispusă desființarea executării silite, a solicitat instanței de fond sa dispună și suspendarea executării silite.
Intimatul – contestator a susținut în continuare că instanța, observând vădita temeinicie a acestor susțineri, a dispus, prin încheierea de ședința apelată, suspendarea executării silite: până la soluționarea în mod definitiv a contestației formulate, iar ulterior, prin Sentința 654/22.01.2015, a dispus și admiterea contestației formulate și anularea formelor de executare efectuate împotriva sa.
În acest context, intimatul – contestator a învederat că suspendarea executării silite a fost o măsura oportună și judicios dispusă, existând încă de la primele probe indicii că procedura suspendată este nelegal instrumentată, indicii care ulterior au fost pe deplin confirmate, instanța acceptând criticile aduse de el și desființând tot demersul demarat de apelanta pentru executarea unei creanțe care nu există.
Or, având în vedere că soluția dispusă de instanță prin sentința menționată intimatul – contestator a apreciat că, în mod corect a fost dispusă în prealabil suspendarea executării silite, pentru a fi evitat prejudiciul care i-ar fi fost cauzat prin reținerea sumelor urmărite fără temei legal de către autoritatea apelantă, iar hotărârea pronunțată, în lipsa unor altor argumente de critica, este vădit, legală.
De altfel, intimatul – contestator a susținut că prejudiciul cauzat prin reținerea unor sume de bani este vădit, întrucât, așa cum s-a și dovedit, el nu datora aceste sume de bani, iar indisponibilizarea nu numai că i-ar fi lipsit de folosința lor, dar recuperarea ulterioară ar fi fost și foarte anevoioasă.
Pentru aceste argumente, intimatul – contestator a solicitat să se constatate că apelul este vădit neîntemeiat/nefondat și să fie respins ca atare.
În drept, intimatul – contestator a invocat disp. art. 208 alin. 1NCPC
În probatoriu, intimatul – contestator a învederat că depune la dosar chitanța eliberată de Casa de Asigurări de Sănătate . nr. 7135l20/05.01.2006 (reprezentând CASS restanță an 2001+ 2002).
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar la data de 18.03.2015.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamantă, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive nu sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Referitor la excepția tardivității formulării apelului invocată de intimat, tribunalul o va respinge, deoarece data comunicării sentinței atacate către apelanta a fost 04.02.2015 (potrivit dovezii de comunicare de la fila 109 dosar de fond ), iar data depunerii cererii de apel a fost 12.02.2015 ( potrivit ștampilei poștale de pe plicul aflat la fila 10 dosar de apel), adică înăuntrul termenului de apel de 10 zile prevăzut de art. 650 al. 3 Noul Cod pr.civ.
In ce privește fondul cauzei, tribunalul va retine ca, in esență, apelanta invocă faptul că nu deține dosarul fizic al debitorului, ci numai evidența informatică care s-a transmis cu privire la debitele deținute de contribuabili, titlul de creanță fiind în posesia CASS Prahova, motiv pentru care nu l-a putut depune, dar potrivit datelor transmise electronic instituției apelante, contestatorul figurează in evidențe cu obligații fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului în cuantum de 688 lei.
Tribunalul retine că potrivit disp. art.141 alin.1 Cod procedura fiscala, “Executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prezentului cod de procedura fiscala“. Mai mult, niciun titlul executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanta in baza caruia se stabilesc, in condoitiile legii, creante fiscale principale sau accesorii .
Având în vedere ca titlul executoriu nu a fost emis cu respectarea în totalitate a prevederilor Codului de procedura fiscala, la dosar nefiind depus si titlul de creanta ce a stat la baza emiterii titlului executoriu, respectiv documentul nr._/15.03.2001, in mod corect prima instanța a admis contestația si a anulat formele de executare îndeplinite de apelanta împotriva intimatei contestatoare.
Faptul ca instituția apelanta, care a demarat procedura executării silite împotriva debitorului intimat, nu a efectuat toate diligențele necesare pentru a intra si in posesia titlului de creanță, nu se poate răsfrânge in mod negativ asupra intimatului . Lipsa unor astfel de demersuri produce prejudicii contribuabilului care se vede pus in executare silita fără a i se comunica în termen actul fiscal și fără a avea posibilitatea sa verifice temeinicia titlului executoriu in baza căruia au fost începute procedurile execuționale, pentru a avea astfel posibilitatea sa se apere in mod efectiv.
Dimpotrivă, organul fiscal emitent are obligația de a verifica daca informațiile pe baza cărora emite un act fiscal corespund realității, tocmai pentru a asigura legalitatea si temeinicia acestui act precum si a formelor de executare silita ulterioară si de asemenea are obligația sa pună la dispoziția instanței toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii titlului executoriu tocmai pentru a da posibilitatea acesteia sa cenzureze in mod judicios procedurile execuționale, în raport de apărările contestatorului debitor.
In concluzie, fata de considerentele arătate mai sus, Tribunalul apreciază ca toate criticile invocate sunt nejustificate, motiv pentru care va păstra sentința atacata ca fiind temeinica si legala si va respinge apelul declarat de apelanta-intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva Sentinței civile nr. 654/22.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator P. D. M., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Totodată, Tribunalul va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulata de intimat, ca neîntemeiată având in vedere ca la dosarul cauzei nu s-au depus chitanțe doveditoare cu privire la efectuarea unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării apelului invocată de intimat.
Respinge apelul declarat de intimata DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. PRAHOVA CUI_, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 654/22.01.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul – contestator P. D. M., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2015.
Președinte, Judecător,
N. C. D. G.
Fiind in c.o. semneaza Presedintele instanței
Grefier,
A. Ș. P.
Fiind in c.o. semneaza P. grefier
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./ Tehnored. A.Ș.P.
4 ex/07.07.2015
d.f. nr._ – Judecătoria Ploiești
J.f. M. A. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 3233/2015. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Sentința nr. 02/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
