Fond funciar. Decizia nr. 3233/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3233/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 3233/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3233
Ședința publică din data de 02.12.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții - reclamanți P. A. și P. H. - A., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., jud. P. împotriva sentinței civile nr. 4938/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți G. V. și G. A., ambii domiciliați în Ploiești, .. 17, jud. P., cu domiciliul ales la C.. Av. S. G. B., cu sediul în Ploiești, . nr. 46, jud. P., C. L. DE A. A L. F. FUNICAR PLOIEȘTI și C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. F. FUNICAR, ambele cu sediul în Ploiești, . - 4, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul - reclamant, personal și asistat de av. C. C. care o reprezintă și pe apelanta - reclamantă, precum și intimații G. V. și G. A., reprezentați de av. C. Crăcică, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că, în timpul ședinței de judecată, s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului registratură, întâmpinare formulată de intimata C. L. de A. a F. F. Ploiești, după care:
Tribunalul, în baza art.131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art.95 C.pr.civ.
Totodată, tribunalul ia act că, în cursul ședinței de judecată, intimata C. L. de A. a L. F. F. Ploiești a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul apelanților - reclamanți, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțată de instanța de fond, cu consecința trimiterii cauzei la Judecătoria Ploiești, întrucât nu s-a pronunțat pe fondul pricinii.
Astfel, arată că, la data de 10.05.2015, a fost al doilea termen de judecată la care s-a pus în discuție, în exclusivitate, excepția lipsei de interes pe care pârâții G. V. și A. au invocat-o prin întâmpinare depusă la dosar la un termen anterior.
Instanța de fond a rămas în pronunțare numai pe această excepție, nefiind acordat cuvântul pe niciun fel de alte aspecte care priveau pricina.
Totodată, arată că instanța de fond a pierdut din vedere împrejurarea că, de fapt, nu se dăduse cuvântul sub nicio formă nici cu privire la probatoriu, deși acesta era solicitat prin cererea de chemare în judecată, nici cu privire la fondul pricinii, pentru ca instanța să se poată pronunța apoi pe fond.
Instanța de fond a respins excepția lipsei de interes, dar s-a pronunțat și pe fond, respingând cererea de chemare în judecată.
În opinia sa, sunt incidente în cauză dispozițiile art.480 alin.3 C.pr.civ., întrucât, prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul pricinii, a lipsit de dreptul la apărare al reclamanților pentru ca aceștia nu au putut să propună probe în această pricină, nu s-au administrat probatorii.
Astfel, consideră că, singura soluție este anularea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se propune probatorii și a se da cuvântul pe fondul pricinii.
De asemenea, arată că, potrivit încheierii de la termenul din 10.03.2015, s-a acordat cuvântul numai pe excepția lipsei de interes.
În situația în care, instanța de apel va trece peste aceste aspecte și va aprecia că, în apel, se pot face probatorii în aceasta cauză, solicită admiterea apelului, reținerea cauzei spre judecată, încuviințarea probelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, respectiv cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților - intimați din cauza de față și expertiză topometrică.
Reprezentantul intimaților - pârâți, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat, urmând a se constata faptul că, la al doilea termen de judecată la instanța de fond, după ce instanța a pus în vedere tuturor părților din cauză să depună toate înscrisurile de care înțeleg să se folosească și, în momentul în care, s-a dat cuvântul pe excepția invocată de intimați, instanța de fond a considerat că este necesar ca acea excepție să fie unită cu fondul cauzei.
în momentul în care, s-a dispus unirea acelei excepții cu fondul cauzei, părțile au înțeles să se folosească de probele aflate la dosarul cauzei, respectiv proba cu înscrisuri.
De asemenea, arată că intimații - pârâți au depus la dosar o expertiză administrată între aceleași părți, în altă cauză aflată in stadiul recursului, iar instanța de fond dând cuvântul părților care au înțeles să nu mai solicite alte probe și, de asemenea, nu au mai susținut și alte cereri, s-a trecut la a se acorda cuvântul atât pe excepție, cât și pe fondul cauzei.
La acel termen de judecată, părțile și-au susținut apărările, respectiv pretențiile din partea reclamantului asupra celor consemnate în cererile prezentate în fața instanței.
Solicită a se avea în vedere că instanța de fond, din înscrisurile depuse la dosar, a fost lămurită asupra modului în care a înțeles să soluționeze cauza.
În consecință, solicită a se constata că acțiunea reclamanților este vădit neîntemeiată, precum și că aceștia au mai înțeles să formuleze o cerere de chemare în judecată cu privire la același act administrativ, însă, din motive necunoscute, au înțeles să renunțe la judecată.
Ulterior, după ce s-au aflat în stadiul recursului, într-un dosar de fond, având ca obiect revendicare și grănițuire, ca motiv să suspende acel dosar, au promovat prezenta cerere de chemare ]n judecată, având același obiect, respectiv anularea parțială a titlului de proprietate.
De asemenea, solicită a se constata faptul că instanța de fond, în mod corect, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, întrucât, titlul de proprietate al intimaților - pârâți este atacat nu de posesorul unui alt act administrativ, ci se invocă faptul că s-ar fi acaparat de către aceștia o suprafață de teren.
Arată că există pe rolul Curții de Apel un dosar având ca obiect comparare de titluri, respectiv, acțiune în revendicare, grănițuire, unde s-au administrat probatorii complexe, respectiv înscrisuri, interogatoriu, expertize, constatându-se faptul că nu intimații - pârâți din prezenta cauză au acaparat vreo suprafața de teren, ci reclamanții din prezenta cauză au acaparat intimaților 11 mp.
Totodată, arată că a se promova o acțiune în anulare parțială titlu în condițiile în care toate probele, indiciile, arată faptul că reclamanții din prezenta cauză au acaparat de la vecinul lor, însă se dorește anularea titlului de proprietate, nefiind menționat nici pentru ce suprafață și pentru ce motiv.
Apreciază că este vădit nefondat apelul, solicitând respingerea acestuia ca atare; cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art.482 rap. la art.394 C.pr.civ, rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești – Secția Civilă sub nr._, reclamanții P. A. și P. H. - A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. V., G. A., C. Județeană P. de A. a L. F. F. și C. L. Ploiești de Fond F., ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/13.09. 2000 emis pe numele pârâților – persoane fizice de pe numele defunctului G. G..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin titlul de proprietate nr._/13.09.2000 s-a dispus constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 546 mp. teren situat în Mun. Ploiești, întrucât, pârâta G. V. împreună cu defunctul G. G. dețineau această suprafață de teren și, profitând de situația care rezultă din titlu, pârâții au promovat acțiune în revendicare, îngrădind, astfel, dreptul reclamanților.
În raport de susținerile reclamanților P. A. și P. H. – A., pârâta C. L. de A. a L. F. F. Ploiești a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
De asemenea, și pârâții G. V. și G. A. au formulat, în baza aceluiași text de lege întâmpinare prin care au solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.4938/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești au fost respinse ca neîntemeiate atât excepția invocată de pârâții G. V. și G. A., prin întâmpinare, cât și acțiunea formulată de reclamanții P. A. și P. H. – A., reținându-se că, potrivit art.248 alin.2 C.pr.civ., a fost unită excepția lipsei de interes invocată de pârâta cu fondul, astfel că, față de această situație, a analizat cu precădere excepția, apreciind că, în cauza, atât timp cât reclamanții solicită a se stabili un drept de proprietate ca urmare a anularii parțiale a titlului ce aparține pârâților, justifică, cel puțin aparent, interesul în promovarea acțiunii și folosul practic pe care l-au urmărit la momentul declanșării acțiunii civile.
De aceea, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite, în mod obiectiv, cerințele pentru a fi admisă excepția lipsei de interes, sens în care, a respins-o ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții P. A. și P. H. - A. au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/13.09.2000 și, analizând prin prisma mijloacelor de probă administrate în cauză, dar și prin prisma susținerilor făcute de părți, faptul că titlul a fost emis după ce, în prealabil, G. G. - autorul pârâților G. a efectuat toate demersurile juridice în vederea retrocedării terenurilor care au intrat în proprietatea statului odată cu colectivizarea.
Astfel, prin Ordinul Prefectului nr.270 s-a constituit, în favoarea pârâților, dreptul de proprietate asupra imobilului - teren situat în Mun. Ploiești, ..17 în suprafață de 546 mp. și, de asemenea, în baza Deciziei nr. 108/1992 a Prefecturii Județului P. - Anexa 2, poz.29, s-a constituit dreptul de proprietate asupra teren situat în Mun. Ploiești ..17 pentru suprafața de teren de 63,44 mp.
Deși, din considerentele acțiunii formulate de reclamanți rezultă că suprafața de teren care aparține pârâților este mult mai mică pentru a justifica nulitatea absolută parțiala a titlului de proprietate, instanța de fond a reținut, prin raportare la contractul de vânzare atașat la dosar, că suprafața de teren de 63,44mp. era doar suprafața aferentă curții, întrucât, în urma măsurătorilor efectuate a rezultat că întreaga suprafață de teren este de 546 mp.
Potrivit principiului „actori incubit probatio” (cel ce face o afirmație trebuie să o si dovedească), instanța de fond a reținut că reclamanții au făcut doar o simpla afirmație, fără a veni cu mijloace de probă concludente care să stabilească că, până la momentul eliberării titlului de proprietate, pârâții și-au modificat limitele proprietății lor numai cu scopul vădit de a obține o suprafață de teren mai mare decât cea car rezultă din acte.
Cum, din dispozițiile Instituției Prefectului și din contractul de vânzare – cumpărare, precum și din contractul de închiriere și planul de amplasament rezultă o cu totul altă situație, instanța de fond a reținut că, în cauză, se poate da eficiență, în favoarea pârâților, a dispozițiilor art.36 din Legea nr.18/1991.
Potrivit art.24 din Legea nr.18/1991… „construcția de locuințe și anexele gospodărești pe care le-au edificat foștii proprietari rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători …”.
Întrucât, din documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate rezultă că situația pârâților este aidoma celei existentă pe teren, instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu este incidentă niciuna dintre ipotezele art. III din Legea nr.169/1997 privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate în litigiu, motiv pentru care, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții P. A. și P. H. - A..
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat, apel, în termen legal, reclamanții P. A. și P. H. - A., motivând că soluția este nelegală, întrucât, le-a fost încălcat, în mod flagrant, dreptul la apărare și dreptul de a propune și administra probatorii în cauza dedusă judecății.
Astfel, în motivarea apelului, reclamanți au arătat că, la termenul de judecată din data de 10.03.2015 care a fost al doilea termen al cauzei, instanța de fond a acordat cuvântul asupra excepției lipsei de interes invocată prin întâmpinare de pârâții G. V. și G. A., fiind de acord că aceasta excepție trebuie discutată, cu prioritate, întrucât, admiterea ei ar fi făcut de prisos ..
La acel termen, părțile au pus concluzii doar pe această excepție, instanța rămânând în pronunțare numai asupra acestei chestiuni, împrejurare care rezultă din chiar cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din data de 10.03. 2015 și, după mai bine de o lună de la momentul rămânerii în pronunțare și după numeroase amânări succesive de pronunțare, instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes - respingând-o dar, și pe fondul pricinii, respingând și acțiunea.
Reclamanții P. A. și P. H. - A. au subliniat împrejurarea că nu s-a dat cuvântul, niciun moment, pe alte aspecte decât asupra excepției lipsei de interes, fapt care rezultă, fără putință de tăgadă, din încheierea de ședință din data de 10.03.2015.
Față de aceasta situație, ținând seama că dreptul la apărare al reclamanților a fost grav afectat, că nu li s-a dat posibilitatea de a propune și administra probe în cauză, că nu li s-a dat nici măcar cuvântul pe fondul cauzei, că prima instanță nu s-a pronunțat în legătură cu probele solicitate de aceștia prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre legală soluționare Judecătoriei Ploiești.
Reclamanți au apreciat că sunt în ipoteza prevăzută de art.480 alin.3 C.pr.civ., respectiv lipsa discutării și administrării probatoriului și lipsa acordării cuvântului pe fondul cauzei echivalează cu o soluționare a pricinii, fără a intra în judecata fondului.
Pe de altă parte, s-a arătat că o soluție de reținere a cauzei de către instanța de apel în vederea judecării i-ar priva de un grad de jurisdicție, însă, dacă se va aprecia că nu se impune anularea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond, se solicită a se observa că la Judecătoria Ploiești nu li s-a dat posibilitatea de a propune și administra probe, deși acestea au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Reclamanții P. A. și P. H. - A. au învederat că instanța de fond, în sentința atacată, le reproșează, în mod expres, că nu au probat susținerile lor, însă, omite să observe că nu puteau administra probe - chiar și potrivit noii proceduri civile - decât dacă ele - probele - le erau încuviințate de instanță, astfel încât, nu li se poate transfera o culpă a instanței de judecată.
În aceste condiții, reclamanți au solicitat a se aprecia că se impune ca, în cauză, să fie administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză topometrică în faza de apel, reiterând, însă, ideea că, o astfel de soluție, ar determina privarea acestora de un grad de jurisdicție, regula procesuală fiind aceea ca probele să se administreze de instanța de fond, iar nu de către instanța de apel.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 08.09.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de apel formulate de apelanții - reclamanți P. A. și P. H. – A., intimații - pârâți G. V. și G. A. au formulat, în temeiul art. 482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat (f.15).
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin petitul acțiunii cu care reclamanții P. A. și P. H. – A. au investit instanța de fond s-a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții G. V., G. A., C. L. de A. a L. F. F. Ploiești și C. Județeană P. de A. a L. F. F., să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/13.09.2000 emis pe numele pârâtei G. V. și al autorului pârâtului G. A. – G. G., pentru suprafața de teren de 44 mp. situat în intravilanul Mun. Ploiești.
În finalul cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, în dovedirea pretențiilor deduse judecății, probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză tehnică de specialitate topometrică (f.5 – dos. fond).
Primul termen de judecată fixat în cauză a fost la data de 20.01.2015 când, judecata pricinii a fost amânată la cererea apărătorului reclamanților pentru a avea posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și a înscrisurilor depuse de pârâta C. L. de A. a L. F. F. Ploiești (f.68 – dos. fond), sens în care s-a acordat termen la data de 10.03.2015.
Întrucât, prin întâmpinarea formulată de pârâții G. V. și G. A. s-a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților P. A. și P. H. – A. în inițierea prezentului demers judiciar (f.57 – dos. fond), la termenul de judecată din data de 10.03.2015, considerând această excepție ca fiind de fond și peremptorie și, dând eficiență dispozițiilor art.248 alin.1 C.pr.civ., instanța de fond a pus în discuția contradictorie a părților litigante, exclusiv, excepția menționată, în finalul practicalei încheierii de la acel termen consemnându-se, în mod expres, că „instanța rămâne în pronunțare pe excepția lipsei de interes”, amânând pronunțarea, succesiv, pentru data de 24.03.2015, 07.04.2015 și 14.04.2015 când, a pronunțat sentința civilă nr.4938/ 14.04.2015 prin care a respins ca neîntemeiate atât excepția lipsei de interes invocată de pârâții G., cât și, pe fond, cererea de chemare în judecată.
În condițiile în care, la termenul de judecată din data de 10.03.2015, instanța de fond a acordat părților cuvântul, exclusiv, asupra excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârâții G. V. și G. A., este evident că, pronunțându-se și asupra fondului litigiului, iar nu numai asupra chestiunii litigioase puse în discuție, instanța de fond a procedat, în mod nelegal, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamanților, astfel cum este reglementat de art.13 C.pr.civ. care, la alin.3 Teza I, prevede dreptul părților de a propune probe și de a-și face apărările necesare, dar și să își prezinte susținerile în scris și oral.
Nu în ultimul rând, prin maniera de instrumentare a pricinii, instanța de fond a nesocotit și principiul contradictorialității care guvernează procesul civil - art.14 C.pr.civ., principiu care presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuția părților, iar actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate între acestea, în condițiile legii, astfel încât, să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanțial sau de drept procedural ori de fapt în dezbateri.
Este cunoscut faptul că, între principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității părților în procesul civil există o relație indisolubilă, primul constituind o garanție a respectării celorlalte două principii, ceea ce înseamnă că, în speța dedusă judecății, fiind nesocotit principiul contradictorialității, automat, și celelalte două principii au fost încălcate.
Astfel, cum s-a arătat, prin chiar cererea de chemare în judecată, reclamanții P. A. și P. H. – A. au solicitat, în dovedirea pretențiilor deduse judecății, probe cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și expertiză tehnică de specialitate topometrică, probe care nu au fost puse în discuția contradictorie a părților sub aspectul pertinenței și concludenței acestora, context în care s-a procedat la soluționarea pe fond a pricinii, fără a se acorda cuvântul în acest sens, soluția pronunțată, fără un minimum de probatorii, fiind arbitrară și fără suport probatoriu în piesele dosarului, făcând practic imposibil controlul judiciar în calea de atac a apelului.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul urmează să admită apelul și, în temeiul art.480 alin.3 Teza a - II - a C.pr.civ., va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru ca, în condiții de respectare strictă a principiilor enunțate anterior, să pună în discuția contradictorie a părților orice element de drept substanțial ori procedural, inclusiv probele ce vor fi propuse de părți în dovedirea și, respectiv în combaterea acțiunii, în scopul pronunțării unei soluții legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții - reclamanți P. A. și P. H. - A., ambii domiciliați în Ploiești, ., ., jud. P. împotriva sentinței civile nr. 4938/14.04.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - pârâți G. V. și G. A., ambii domiciliați în Ploiești, .. 17, jud. P., cu domiciliul ales la C.. Av. S. G. B., cu sediul în Ploiești, . nr. 46, jud. P., C. L. DE A. A L. F. FUNICAR PLOIEȘTI și C. JUDEȚEANĂ P. DE A. A L. F. FUNICAR, ambele cu sediul în Ploiești, . - 4, jud. P. și, în consecință:
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 decembrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. N. C.
GREFIER
M. Ș.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. A.G.H./tehnored. M.D.B.
8 ex. - 24.12.2015
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. - A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 636/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2332/2015. Tribunalul... → |
|---|
