Contestaţie la executare. Decizia nr. 2316/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2316/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2316/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.2316
Ședința publică din data de 02.06.2015
PREȘEDINTE - A. G. H.
JUDECĂTOR - N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat apelanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. P., cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, jud. P., în numele S. Fiscal Municipal Câmpina, împotriva sentinței civile nr.250/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. G. D., CNP_, domiciliat în mun. Câmpina, .. 117, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator reprezentat de avocat G. C., lipsind apelanta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
În baza art. 131 cod proc. civilă, tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 95 C.pr.civ.
Tribunalul rectifică atât fișa dosarului cât și citativul acestuia, în sensul înlăturării dispoziției privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 500 lei, apelanta intimată fiind scutită de la plata acesteia.
Reprezentantul intimatului contestator, având cuvântul, arată că înțelege să depună la dosar sentința civilă a instanței de fond, pentru că a invocat prin întâmpinare excepția tardivității depunerii apelului; dorind să facă dovada în susținerea acestei excepții că această sentință a fost legalizată cu mențiunea definitivă prin neapelare.
Tribunalul acordă cuvântul atât asupra excepției tardivității declarării apelului, invocata de intimatul contestator, cât și asupra fondului apelului.
În opinia sa, apelul este tardiv pentru că, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare a sentinței (f.107, 108, 109) toate cele trei sentințe au fost comunicate părților din acest dosar pe data de 20.02.2015; apelul este depus in data de 20.03.2015, după 30 de zile de la data comunicării.
Astfel, arată că, raportat la dispozițiile art.650 ind. 3 in speță termenul de apel este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, motiv pentru care apreciază ca fiind tardiv apelul ce face obiectul prezentei cauze.
Acest aspect rezultă din verificările arhivei Judecătoriei Câmpina care, după comunicarea hotărârii părților din acest dosar a legalizat această hotărâre.
Totodată, arată că există la dosarul de fond o cerere de recomunicare a hotărârii prin care intimata încearcă să inducă ideea că nu i s-ar fi comunicat această hotărâre și, chiar prin acea cerere se solicită recomunicarea sentinței civile nr.250/22.01.2015, arătând că prin comunicările de la filele 107, 108 nu i s-ar fi comunicat hotărârea in sine ci i s-ar fi comunicat doar încheierea de amânare de pronunțare.
Insă, arată că, din verificările dosarului rezultă însă că această încheiere de amânare de pronunțare nu a fost comunicată niciuneia dintre părți, iar pe de altă parte din dovezile de la filele 107, 108 din procesul verbal de comunicare se menționează in mod expres a fost comunicata sentința civila nr.250/22.01.2015 și nu încheierea de amânare de pronunțare.
Apreciază că cererea formulată de partea adversă este o încercare a acesteia de a-si justifica depășirea termenului de apel.
Consideră că se impune admiterea excepției tardivității având în vedere că acest apel a fost depus cu întârziere de peste 20 de zile față de termenul prevăzut de lege.
În situația în care instanța va trece peste această excepție, solicită respingerea apelului întrucât, astfel cum in mod corect a stabilit instanța de fond, se impune anularea acestei decizii de instituire a masurilor asigurătorii.
In primul rând, arată că sumele menționate in aceste decizii, de peste 20 mii lei, au fost in mod tardiv calculate; dreptul la a se institui o asemenea măsură este prescris întrucât sumele in discuție vizează perioada 2002- 2005 ori decizia de instituire a măsurilor asigurătorii este din 2014.
Ca atare, arată că termenul de 5 ani prevăzut de art.131 Codul Fiscal este depășit cu mult; nu se poate stabili in 2014 o măsură asiguratorie pentru sume pretins datorate in perioada 2002- 2005; au trecut peste 210 ani de atunci; s-a încercat de partea adversă a se arăta in fața instanței de fond, prin corespondentă, că ar fi intervenit întreruperea acestui termen de prescripție; In schimb, singura dovada că ar fi încercat sa solicite, deși nu a solicitat in mod expres intervenirea acestei întreruperi a prescripției, este procesul verbal de stabilire a insolvabilității pe care l-a depus la dosar.
In schimb solicită a se observa că acest proces verbal poartă data de 29.12.2011 ca atare, chiar dacă acest proces verbal ar fi considerat un act întrerupător de prescripție, apreciază că el nu poate să întrerupă prescripția sumelor până in 2006, aceasta întrerupere a prescripției ar fi putut să intervină doar in cazul in care in termenul de 5 ani ar fi apărut un act întrerupător de prescripție si, de la acel act, ar fi curs un alt termen de 5 ani. Ori, prin actele depuse de către intimată rezultă că această sumă este prescrisă.
Cu privire la motivul de apel ce vizează cheltuielile de judecata, arată că intimata este in eroare, taxa de timbru este de 1000 lei, iar onorariului de avocat este de 800 lei; apreciază că nu este un onorariu mare raportat la această cauză motiv pentru care solicită respingerea acestui motiv de apel si să respingeri apelul; fără cheltuieli.
Tribunalul, rămâne în pronunțare atât asupra excepției tardivității declarării apelului invocata de intimatul contestator, cât și asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ contestatorul A. G. D. a formulat în termen legal și în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. - SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CÂMPINA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., BRD SOCIETE GENERALE S.A. și RAIFFEISEN BANK S.A. contestație la executare prin care a solicitat anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.05.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor P. P. – Serviciul Fiscal Municipal Câmpina; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a subliniat că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.05.2014 s-a întocmit ulterior deciziei de angajare a răspunderii solidare nr._/13.05.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor P. P., pe care o va contesta la organul emitent, conform art. 207 alin. l din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu e întemeiată în drept, întrucât în cuprinsul acesteia se face trimitere la disp. art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, precum și la prevederile pct. 2 alin. e din OMFP nr. 265/2010, ordin care nu există. Motivarea necesității dispunerii măsurilor asigurătorii în baza unui act normativ care nu există privește fondul actului administrativ fiscal în cauză. Probabil organele fiscale au intenționat să facă referire la punctul 2.1 lit. e din Ordinul Președintelui ANAF nr. 2.605/21.10.2010 privind aprobarea procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003, însă nici această normă nu poate fi aplicată întrucât decizia de atragere a răspunderii solidare a fost emisă anterior deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, mai mult, pct. 2.1. se referă strict la situațiile speciale în care organele de control competente pot dispune măsuri asigurătorii și nu la procedura de aplicare a măsurilor asigurătorii dispuse de organele de executare. Organele fiscale au prezentat în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii informații nereale cu privire la existența în conturile de disponibil pe care le are deschise la BCR și REIFFEISEN BANK a sumei de 30.222 lei. Organele de executare silită ale S. Fiscal Municipal Câmpina au emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii la 14.05.2014 pentru creanțe fiscale (debite și accesorii) identificate în fișa fiscală în perioada 25.12._05, în situația în care dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. De altfel organele fiscale recunosc faptul că singurele notificări transmise de Serviciul Fiscal Municipal Câmpina, referitoare la obligațiile fiscale aferente perioadei 2002-2005 au fost emise în zilele de 10.02.2014, 4.03.2014, respectiv 18.03.2014, deci la un interval de 12 ani, 9 ani de la scadență. Societatea debitoare S.C. STEP UP S.R.L., al cărui administrator a fost, este în procedura de lichidare, cererea numirii lichidatorului fiind confirmată cu adresa nr. 5411/29.01.2007, lichidatorul fiind numit la 8.06.2007, iar conform art. 41 alin. l din Legea nr. 85/2006 a insolvenței, niciun accesoriu nu va putea fi adăugat creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Dispozițiile anterior indicate se coroborează și cu cele ale art. 1221 și art. 1222 din Codul de procedură fiscală, aplicabile în 2010, până la modificările aduse de O.G. nr. 29/2011. Se datorează dobânzi și penalități potrivit legii speciale care reglementează procedura insolvenței. Cu toate că obligațiile fiscale aferente perioadei 2002-2005 erau deja prescrise, iar procedura de lichidare deschisă, organele fiscale emit procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 7886/29.11.2011. Organul fiscal a avut o conduită abuzivă, prin care a încălcat dispozițiile legale și a luat măsuri formale și neavenite.
În drept contestatorul a invocat dispozițiile art. 172-173 din Codul de procedură fiscală, art. 711 și urm., art. 718 alin. 1 și art. 453 C.pr.civ., iar în susținerea cererii a atașat, în copie: decizia de angajare a răspunderii solidare nr._/13.05.2014 și decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.05.2014 (f. 12-19).
La 5.06.2014 contestatorul a precizat cererea introductivă (f. 23), menționând că în cauză BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., BRD SOCIETE GENERALE S.A. și RAIFFEISEN BANK S.A. nu au calitatea de intimate.
ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. P., în numele SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CÂMPINA, a formulat în apărare întâmpinare (f. 29-30) prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, și, potrivit disp. art. 223 alin. 3 C.pr.civ., judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său legal.
În cuprinsul acestei cereri a susținut că prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă în sarcina administratorului S.C. STEP UP S.R.L., respectiv contestatorul din prezenta cauză, s-a stabilit plata sumei de 20.507 lei, în solidar cu societatea. La baza emiterii deciziei a stat procesul-verbal de declarare a insolvabilității nr. 7886/29.11.2011 a S.C. STEP UP S.R.L., urmând să fie emisă decizia de atragere a răspunderii solidare, ce reprezintă titlul de creanță și care poate fi atacată conform art. 207 alin. 1 Cod procedură fiscală. Astfel, măsurile asigurătorii prevăzute de Codul de procedură fiscală constând în indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a sechestrului asigurător aplicat asupra debitorului, odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, urmează a se transforma în măsuri executorii. Potrivit prevederilor art. 129 alin. 3 din Codul de procedură fiscală măsurile asigurătorii, poprirea și sechestrul asigurator, odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, urmează a se transforma în măsuri executorii. Măsurile asigurătorii pot fi dispuse și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Procesul-verbal de declarare a insolvabilității nu constituie începerea procedurii de lichidare, astfel că insolvabilitatea nu constituie nici insolvență, nici lichidare. Pentru S.C. STEP UP S.R.L. nu a fost deschisă procedura insolvenței conform Legii nr. 85/2006. Termenul de prescripție este întrerupt la data emiterii titlului executoriu, dată de la care curg alți 5 ani care pot fi continuați cu altă formă de executare, respectiv poprirea cu încă 5 ani. Necesitatea dispunerii măsurilor executorii reiese din pericolul ca debitorul să se sustragă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând/îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare. Contestatorul nu face referire la nicio neregulă a formelor de executare.
În drept intimata a invocat disp. art. 129 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, iar la întâmpinare nu a anexat niciun înscris.
P. răspunsul la întâmpinare depus la 14.07.2014 (f. 35-36) contestatorul a arătat că prin actul contestat, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 14.05.2014, s-a stabilit în solidar existența debitului în sumă de 20.507 lei cu S.C. STEP UP S.R.L., societate dizolvată la acest moment, unde a îndeplinit calitatea de administrator. Apărările intimatei nu sunt întemeiate deoarece decizia de atragere a răspunderii solidare ce reprezintă, potrivit afirmațiilor acesteia, titlu de creanță, atacabil conform art. 207 alin. 1 Cod procedură fiscală, a contestat-o, fiind înregistrată în acest sens contestația nr._/12.06.2014. Dreptul de a cere executarea silită este prescris deoarece chiar sumele din procesul-verbal de insolvabilitate sunt prescrise și în atare condiții, dreptul însuși de a cere executarea silită e prescris, conform disp. art. 131 din O.G. nr. 92/2003. Un act de executare echivalează cu întreruperea momentului prescripției, însă cu condiția ca acesta să fie în interiorul termenului de 5 ani. Dreptul de a cere executarea silită era prescris înainte de data de 29.11.2011, astfel încât nu putea fi întrerupt. Orice executare inițiată cu nerespectarea dispozițiilor legale în mod evident e ilegală, solicitând în consecință admiterea contestației formulată.
La această cerere contestatorul a atașat, în copie: contestația nr._/17.06.2014 (f. 37-42).
La solicitarea instanței s-au comunicat în copii certificate actele dosarului execuțional în care s-a emis decizia contestată (f. 68-78, 87-89).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr._, judecătoria Câmpina a admis contestația la executare și a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.05.2014 și a obligat intimatele să plătească contestatorului suma de 1.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în furnizarea de informații de bază nr._/2.10.2014 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului – Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul P. (f. 58-59) contestatorul A. G. D. figurează ca administrator al S.C. STEP UP S.R.L., firmă aflată în stare de lichidare.
P. procesul-verbal de constatare a insolvabilității încheiat de Administrația Finanțelor P. a Municipiului Câmpina la 29.12.2011 (f. 88-89), s-a constatat - în temeiul disp. art. 176 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală - starea de insolvabilitate a debitoarei S.C. STEP UP S.R.L., față de faptul că era înscrisă în evidența analitică pe plătitori la acel moment cu obligații fiscale restante în sumă totală de 20.131 lei și nu înregistra bunuri sau venituri urmăribile.
La 25.04.2014 Serviciul Fiscal Municipal Câmpina a întocmit referatul justificativ nr._ al măsurilor asigurătorii (f. 69-71), prin care, în temeiul disp. art. 129 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, a constatat obligații de plată ale contestatorului în solidar cu debitoarea aflată în insolvabilitate, S.C. STEP UP S.R.L., în sumă totală de 20.507 lei, din care 5.516 lei debit și 14.991 accesorii, apreciindu-se în temeiul pct. 2 lit. e din OMFP nr. 2605/2010 necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii, prin poprire asupra disponibilităților bănești, întrucât există pericolul ca debitoarea să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
S-a mai reținut în cuprinsul acestui document că asociatul și administratorul societății STEP UP S.R.L., respectiv contestatorul, a manifestat dezinteres total în relația cu organul fiscal și, cu rea-credință, nu a efectuat plata obligațiilor fiscale și nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006, îndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru inițierea demersurilor în vederea aplicării procedurii de atragere a răspunderii solidare pentru debitoarea S.C. STEP UP S.R.L., prevăzute de art. 27 alin. 2 lit. c și d din O.G. nr. 92/2003.
Ulterior, mai precis la 13.05.2014 s-a emis decizia nr._ de angajare a răspunderii solidare în situația atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 27 alin. 2 lit. c și d din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep., cu modificările și completările ulterioare (f. 12-16), prin care s-a decis angajarea răspunderii solidare a contestatorului în vederea realizării, în tot, a creanțelor fiscale în limita sumei de 20.507 lei, titlu de creanță ce a fost contestată de contestator, astfel cum reiese din înscrisul depus în copie la filele 37-42.
La 14.05.2014 Serviciul Fiscal Municipal Câmpina a emis, în temeiul art. 129 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii contestată în prezenta cauză, respectiv nr._ (f. 55-57, 72-74), prin care a constatat– în ceea ce-l privește pe contribuabilul A. G. D. – contestatorul din prezenta cauză - obligații de plată, în solidar cu debitoarea aflată în insolvabilitate, S.C. STEP UP S.R.L., în cuantum de 20.507 lei, din care 5.516 lei reprezintă debit și 14.991 lei accesorii, și a dispus măsuri asigurătorii conform pct. 2 lit. e din OMFP nr. 265/2010, mai precis poprire asigurătorie asupra disponibilităților bănești/indisponibilizări conturi bancare deținute la BCR S.A., RAIFFEISEN BANK.
În același document s-a constatat existența pericolului ca debitoarea să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul/averea și s-a apreciat necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii motivat de îndeplinirea condițiilor pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare, reținându-se totodată că măsurile asigurătorii se dispun deoarece există pericolul ca debitorul să se sustragă ori să își risipească patrimoniul, periclitând/îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost comunicată contestatorului, prin A. M., chiar la 14.05.2014 (f. 72), iar în temeiul acesteia s-au înaintat către BCR S.A. și RAIFFEISEN BANK S.A. adrese de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești ale contestatorului pentru suma de 20.507 lei (f. 75-78).
Potrivit prevederilor art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar conform alin. 3 din aceeași normă, aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare.
De asemenea, potrivit alin. 5 al aceluiași articol, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie să fie motivată și semnată de conducătorul organului fiscal competent.
Conform art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
A.. 2 din aceeași normă prevede situațiile de excepție în care organul fiscal nu e obligat să aplice prevederile alin. 1, respectiv când: întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege; când situația de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanțelor fiscale; când se acceptă informațiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere; respectiv când urmează să se ia măsuri de executare silită.
Față de dispozițiile anterior menționate, starea de fapt mai sus expusă, precum și înscrisurile depuse la dosar, se constată că măsura asigurătorie dispusă prin decizia nr._/14.05.2014, respectiv poprire asigurătorie asupra conturilor bancare ale contestatorului, a fost luată fără ascultarea contribuabilului, respectiv a contestatorului, în condițiile în care în cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile de excepție enumerate de alin. 2 al art. 9 din Codul de procedură fiscală.
Astfel, între actele dosarului execuțional înaintate la solicitarea instanței nu se regăsește vreo invitație emisă către contestator, în temeiul disp. art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, în vederea exprimării de către acesta a punctului de vedere privind instituirea măsurilor asigurătorii.
Mai mult, se reține că pentru a se justifica necesitatea și instituirea măsurilor asigurătorii, astfel cum rezultă din coroborarea disp. art. 129 din O.G. nr. 92/2003, organul de control trebuie să aprecieze că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie motivată în concret, prin indicarea unor elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura.
În cazul de față, în cuprinsul deciziei de instituire a măsurii asiguratorii contestată nu există o motivare în concret a pericolului indicat de art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, ci doar a fost redat conținutul normei anterior menționată.
Simpla completare a unui formular tipizat de către intimatul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CÂMPINA, prin reprezentanți legali, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura, nu este de natură a suplini motivarea luării unor măsuri restrictive asupra patrimoniului contribuabilului, și pune instanța în imposibilitatea de a exercita controlul de temeinicie a măsurii luate. Mai mult, în acest mod se aduce atingere dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, având în vedere că, deși a avut loc o restrângere a dreptului de proprietate al contestatorului, nu s-a justificat în niciun mod cauza acestei restrângeri, or în analiza respectării dreptului de proprietate de către organele statale, o importanță crucială revine proporționalității dintre ingerință și motivele care justifică ingerința în dreptul de proprietate.
De remarcat este și faptul că în decizia analizată se invocă existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, ori din procesul-verbal de constatare a insolvabilității încheiat la 29.11.2011 (f. 88-89) s-a reținut că debitoarea S.C. STEP UP S.R.L. nu e înregistrată cu bunuri sau venituri urmăribile.
De asemenea se observă mențiuni contradictorii ce există în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.05.2014, în condițiile în care pe de o parte s-a subliniat că sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare, iar pe de altă parte este menționat că măsurile asigurătorii se dispun deoarece există pericolul ca debitorul să se sustragă ori să își risipească patrimoniul, periclitând/îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Se constată totodată că și temeiul invocat în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii – pct. 2 lit. e din OMFP nr. 265/2010 – nu e corect indicat, un astfel de ordin neexistând, iar acest aspect afectează legalitatea deciziei în discuție.
Chiar dacă s-ar aprecia că în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.05.2014 s-a strecurat o eroare în ceea ce privește numărul ordinului indicat, respectiv 265/2010, în loc de 2605/2010, pct. 2 lit. e nu se regăsește în cuprinsul OANAF nr. 2605/2010, iar față de faptul că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă după cea a atragerii răspunderii solidare, articolul corect din ultimul ordin indicat e 2.2. lit. c. și nu cel mai sus menționat.
Se constată totodată că în copia deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii aflată la filele 55-57 și care a fost depusă de contestator, valoarea în lei a conturilor de la BCR S.A. și RAIFFEISEN BANK e de 30.222, în timp ce în aceeași decizie înaintată de intimatul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CÂMPINA (f. 72-74) suma respectivă e modificată, având cuantumul de 20.507 lei.
Contestatorul a susținut că s-a prezentat nereal că în conturile sale există suma de 30.222 lei, însă această afirmație nu reiese doar din extrasul de cont depus la filele 61-63 ce prezintă situația contului acestuia deschis la BCR S.A., câtă vreme contestatorul nu a depus extrase de cont și de la RAIFFEISEN BANK.S.A. pentru data de 14.05.2014 – când s-a emis decizia contestată -, cele de la filele 60-61 fiind din 1.08.2014.
Față de actele existente la dosar, se apreciază ca întemeiate și susținerile contestatorului în sensul că s-a prescris dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale în cuantum de 20.507 lei.
În acest sens reține din decizia de angajare a răspunderii solidare nr._/13.05.2014 (f. 12-16) că debitul în sumă de 20.507 lei – același cu cel indicat în decizia de instituire a măsurilor asigurătorii – provine din declarațiile de impozite și taxe depuse în perioada 25.12.2002 – 25.01.2005, precum și din deciziile de calcul accesorii emise de organul fiscal, astfel încât conform disp. art. 131 din Codul de procedură fiscală, termenul de prescripție de 5 ani se împlinea la 1.11.2011.
Intimatele nu au făcut dovada întreruperii acestui termen de prescripție prin acte de executare silită, potrivit disp. art. 133 lit. c Cod procedură fiscală, nedepunând copiile somațiilor și popririle menționate în procesul-verbal de constatare a insolvabilității încheiat la 29.11.2011 sau a altor acte de executare care s-ar fi emis în perioada termenului de prescripție, deși s-a solicitat SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CÂMPINA să înainteze în copie întreg dosarul execuțional în care s-a emis decizia de instituire a măsurii asigurătorii nr._/14.05.2014 (f. 66-67).
Se reține totodată că în atare condiții, procesul-verbal de constatare a insolvabilității depus în copie la filele 88-89 a fost emis la 29.11.2011, după împlinirea termenului de prescripție mai sus indicat.
S-a susținut în întâmpinarea depusă la filele 29-30 că termenul de prescripție a fost întrerupt la data emiterii titlului executoriu, însă intimatele nu au făcut dovada acestei afirmații, nedepunând titlul la care s-au referit.
Față de cele ce preced, în temeiul disp. art. 129 rap. la art. 172 din O.G. nr. 92/2003, se apreciază că prezenta contestație la executare, astfel cum a fost precizată este întemeiată, decizia nr._/14.05.2014 de instituire a măsurilor asigurătorii fiind nelegal emisă, urmând a fi în consecință anulată.
Pentru cele ce preced se apreciază că nu mai este necesar a se analiza și susținerile contestatorului referitoare la dobânzi și penalități de întârziere. Se mai reține totodată că motivul invocat de contestator privind încălcarea disp. art. 2.4 din OANAF nr. 2605/2010 în sensul că organul de executare nu va dispune măsuri asigurătorii pentru debitorii aflați în insolvență, nu are relevanță în cauză, măsurile asigurătorii fiind dispuse nu față de S.C. STEP UP S.R.L., ci față de contestator.
În temeiul disp. art. 453 N.C.P.C., urmează a obliga intimatele la plata către contestator a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constând în onorariu avocat și taxă judiciară de timbru, conform dovezilor existente la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. P., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată intimata că, în mod eronat instanța de fond a admis contestația Ia executare precizata prin care s-a dispus anularea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 8305/14.05.2014. Pentru contestatorul A. G. D. o fost întocmită Decizia de atragere a răspunderii solidare pentru debitele neachitale ale . conform art. 27-28 Cod procedură fiscală. Reaua credință poate fi reținută din faptul că, contestatorul avea cunoștință de existența obligațiilor fiscale restante, administratorul A. Gyannl D. nu a efectuat demersuri pentru achitarea acestora, aceasta reprezentând în mod evident o dovadă a relei credințe și a intenției de a prejudicia creditorul fiscal.
Potrivit art. 129 Cod procedura fiscală, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietatea debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimonial, periclitând sau Îngreunând în mod considerabil colectarea. Aceste masuri pot fi luate înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsurii executorii.
Față de aprecierea instanței, condiția esențială pentru instituirea măsurilor asigurătorii este, conform art. 129 alin.2 Cod Procedură Fiscală, existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își asume, ori să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale. Mai mult decât atât, dispozițiile art. 129 Cod procedură fiscală, nu impune organul fiscal obligația de a constata, în prealabil emiterii deciziei de măsurii asigurătorii, existența unor operațiuni concrete de sustragere sau de ascundere a bunurilor de la urmărire, ci numai existența unui pericol în acest sens, întrucât instituirea măsurilor asigurătorii are un scop preventiv.
Astfel, în cazul măsurilor asigurătorii, criteriul de bază îl reprezintă necesitatea aplicării măsurilor în scopul prevenirii unei amenințării iminente privind procedura unui prejudiciu, în speță existând posibilitatea ca obligațiile fiscale stabilite în sarcina contestatorului să nu mai poată fi recuperate, creându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat consolidat.
Totodată instanța de fond a analizat și emiterea Titlului de creanță fapt pentru care consideră depășirea atribuțiilor având în vedere faptul că analizarea titlului de creanța respective a deciziei de angajare a răspunderii solidare îi revine Tribunalului conform art. 205 Cod procedură fiscală.
Faptul că, contestatorul a considerat oportună formularea contestației nu atrage reținerea cheltuielilor de judecată în sarcina instituției intimate, având în vedere că organul fiscal nu a făcut altceva decât să pună în aplicare prevederile art. 129 alin2 din OG 92/2003. Apreciază astfel că nu sunt motive pentru plata cheltuielilor de judecată de către intimata în cuantum de 1800 lei.
Mai mult nu înțelege de ce contestatorul a solicitat cheltuieli de judecată, având în vedere că nu a existat posibilitatea vătămării drepturilor debitorului. Solicită exonerarea de la plata acestor cheltuieli de judecată deoarece cuantumul acestora este nejustificat. Singurele demersuri pe care le-a efectuat în cauză avocatul reclamantei constând în formularea cererii de chenare instanța cât și un răspuns la întâmpinarea formulată în cauză. Principiul obligativității respectării contractului de asistență juridică este aplicabil exclusiv părților contractante. P. reducerea sau exonerarea de la plata cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență juridică și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei cuvenite cu titlul de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se afla în culpă procesuală.
Potrivit art. 45, alin. 1, lit.f din OUG 80/2013, în cazul în care se admite contestația la executare, la rămânerea irevocabilă a hotărârii și la cererea petiționarului, instanța urmează să dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii sale, astfel încât intimata nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciara de timbru.
Pentru aceste motive, solicită instanței să admită apelul formulat, să modifice sentința atacată în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată, cât și exonerarea instituției de la plata cheltuielilor de judecatî.
În drept, art. 466 Noul Cod Procedură Civilă, art. 136, art.141 Cod de Procedură Fiscală.
Contestatorul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității apelului, față de data comunicării sentinței și data formulării apelului.
Sentința fondului este definitivă prin neapelare, după cum rezultă din mențiunea expresă aplicată pe sentință de arhiva Judecătoriei Câmpina, după cuvenitele verificări.
Afirmația apelantei conform căreia i s-ar fi comunicat încheierea de amânare pronunțate nu este reală, atât timp cât pe dovada de comunicare se menționează expres conținutul comunicării.
Intimata a emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/14.05.2014, prin care a stabilit în sarcina sa obligații de plată în sumă totală de 20.507 lei, respectiv 5.516 lei, valoarea debitului principal și 14.991 lei accesorii (dobânzi și majorări de întârziere), în solidar cu debitorul S.C. STEP UP SRL, CUI 55452U,
Decizia a fost emisă în data de 14.05.2014, pentru creanțe fiscale (debite și accesorii) identificate în fișa fiscală în perioada 25.12._05, fiind dată cu încălcarea disp. art. 131 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare, conform căruia "Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept".
Art. 131 începerea termenului de prescripție
(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Astfel, termenul a început să curgă la 1 ian.2006 și a expirat la data de 1 ian.2011- intimata încercând să justifice depășirea termenului de prescripție, anterior emiterii acesteia, a întreprins măsuri și proceduri de executare a creanțelor, respectiv somații însoțite de titluri executorii.
Respectivele afirmații sunt nedovedite și au în vedere acreditarea ideii conform căreia, în cazul de față, ar putea fi aplicată prevederea legală instituită la art. 133 lit.c), din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv întreruperea termenului de prescripție, prin îndeplinirea în cursul executării a unui act de executare silită.
Art. 133 întreruperea termenului de prescripție -Termenul de prescripție prevăzut la ari 131 se întrerupe:
a)în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
c)pe data îndeplinirii în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
Însă, în interiorul perioadei de prescripție (5 ani), nu au fost emise astfel de acte și acest lucru rezultă din chiar afirmațiile intimatei din cuprinsul Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr._/13/05.2014,-fila 12 dosar-, în care se face afirmația că „în vederea luării măsurii de atragere a răspunderii solidare, prin notificările nr._.02.2014,_/04.03.2014 și_/18.03.2014, contestatorul A. G. D. a fost invitat la sediul SFM Câmpina, în vederea exercitării dreptului său de a fi ascultat/de a consulta documentația aflată în dosarul de angajare a răspunderii solidare, de a face precizări, de a prezenta date și înscrisuri considerate utile în apărarea sa."
Singurele notificări transmise de către Serviciul Fiscal Municipal Campina, referitoare la obligațiile fiscale, aferente perioadei 2002-2005, au fost emise în zilele de 10.02.2014, 04.03.2014, respective 18.03.2014, deci la un interval de 12, respectiv 9 ani de la scadență.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este tardiv pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Sentința apelată a fost comunicată intimatei la data de 20.02.2015 așa cum reiese din procesul verbal de înmânare filele 107, 108 dosar fond.
Potrivit disp.art. 650 alin. 3 C. pr. civ., hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Intimata a declarat apel la data de 20 martie 2015, așa cum reiese din rezoluția aplicată pe cererea de apel.
În conformitate cu prevederile art. 180 alin. 1 C. pr. civ., termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act procedural sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură sau în care este interzis să se îndeplinească un act de procedură.
Termenele se calculează potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., în sensul că atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când se împlinește.
Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, conform disp. art. 184 alin. 1 C. pr.civ.
Dispozițiile art. 185 alin. 1 C. pr. civ. statuează că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Faptul că, intimata a solicitat comunicarea sentinței astfel cum rezultă din cererea aflată la fila 110 dosar fond, nu are relevanță atât timp cât din procesul verbal de înmânare și dovada de înmânare aflate la filele 107, 108 dosar fond rezultă că odată cu încheierea de amânare a pronunțării a fost comunicată și sentința atacată, în cuprinsul procesului verbal fiind menționat faptul că, a fost comunicată hotărârea civilă în legătură cu dosarul nr._ .
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite excepția tardivității declarării apelului invocat de intimatul contestator și va respinge apelul declarat de apelanta intimată că tardiv introdus conform art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
Tribunalul va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN N. LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului, invocată de intimat.
Respinge apelul declarat apelanta intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. P., cu sediul în mun. Ploiești, .. 22, jud. P., în numele S. Fiscal Municipal Câmpina, împotriva sentinței civile nr.250/22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. G. D., CNP_, domiciliat în mun. Câmpina, .. 117, jud. P., ca tardiv introdus.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 02.06.2015.
Președinte, Judecător,
A. G. H. N. C.
Grefier,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red./ tehnored. CN
4 ex./18.06. 2015
d.f. nr._ - Judecătoria Câmpina
j.f. S. E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2325/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2346/2015.... → |
|---|
