Legea 10/2001. Sentința nr. 1543/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1543/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 1543/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1543
Ședința publică din data de 03.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: Ș. O. C.
Grefier: D. A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect „cerere formulată în baza Legii nr. 10/2001” formulată de D. V. L. A., CNP_, domiciliat în Ploiești, .. 33, județul Prahova și D. O. D. G., prin mandatar D. V. L. A., domiciliat în Ploiești, .. 33, județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20 mai 2015 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27 mai și ulterior la data de 03 iunie 2015 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 20.12.2013 sub nr._, reclamanții D. V. L. A. și D. O. D. G., prin mandatar D. V. L. A., au formulat, în contradictoriu cu intimatul P. M. Ploiești, contestație împotriva Dispoziției nr. 6374/04.12.2013, emisă de P. M. Ploiești, solicitând anularea deciziei contestate și restituirea în natură a terenului care nu este afectat de construcții sau rețele stradale, precum și măsuri reparatorii pentru restul de teren, precum și pentru construcțiile care au existat pe acest teren și care au fost demolate după preluare, respectiv teren în echivalent și despăgubiri.
În motivarea contestației, reclamanții au arătat că prin Decizia nr. 6734/04.12.2013 emisă de P. M. Ploiești a fost respinsă cererea acestora notificată sub nr. 4090/09.05.2001 prin care au solicitat restituirea în natură a terenului care nu este afectat de construcții sau rețele stradale și despăgubiri pentru restul de teren, precum și pentru construcțiile care au existat pe acest teren și au fost demolate după preluare, imobil situat în ..
Reclamanții au mai susținut că imobilul situat în Ploiești ., compus din teren și construcții a fost dobândit de bunicul lor G. D., în baza actului autentic nr. 4940 din 30 iulie 1937, transcris sub nr. 6775.
În același timp, reclamanții au învederat că motivul invocat de autoritatea administrativă în decizia de respingere a notificării, precum că nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat, în condițiile în care chiar prin decizie se menționează că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.111/1951, este cu totul neîntemeiat, având în vedere dispozițiile legale care operează în materia restituirii proprietăților.
Reclamanții au precizat că Legea 10/2001, în art. 2, definește în mod expres ce se înțelege prin imobile preluate în mod abuziv de către stat, iar la lit. e) a acestui articol sunt menționate ca făcând parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv tocmai cele preluate în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în baza Decretului nr. 111/1951, preluarea abuzivă fiind confirmată și de faptul că toate proprietățile autorului lor au fost preluate de stat cu mult înainte de data decesului său, iar reclamanților, descendenții săi, le-a fost interzis accesul în România la vremea respectivă.
Concluzionând, reclamanții au solicitat instanței să admită contestația, să anuleze Dispoziția nr.6374/04.12.2013 și să dispună restituirea în natură a terenului care nu este afectat de construcții sau rețele stradale și măsuri reparatorii pentru restul de teren, precum și pentru construcțiile care au existat pe acest teren și au fost demolate după preluare, respectiv teren în echivalent și despăgubiri.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu o expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă, prin reprezentantul său convențional, prezent în instanță, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În fapt, se observă că, în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001, reclamanții D. V. G. L. A. și D. O. D. G. au formulat către Primăria M. Ploiești notificare înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 4090/09.05.2001, respectiv sub nr._/22.05.2001 la Registratura Primăriei mun. Ploiești), prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului teren liber și despăgubiri pentru terenul ocupat de construcții, situat în Ploiești, ., jud. Prahova (fila 27).
Reclamanții au susținut că acest imobil a aparținut bunicului lor, G. D., în baza actului autentic reprezentat de actul de vânzare din 30 iulie 1937, însă ulterior acest imobil a fost preluat de stat fără ca reclamanții să cunoască modalitățile de preluare, iar în prezent parte din imobil este ocupat de alt construcții, iar parte din acesta este liber.
P. Dispoziția nr. 6374/04.12.2013 emisă de P. mun. Ploiești a fost respinsă cererea notificată formulată de reclamanți nr. 4090/09.05.2001, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului teren liber și despăgubiri pentru terenul ocupat de construcții, situat în Ploiești, ., apreciindu-se că nu s-a făcut dovada preluării abuzive la stat, dat fiind faptul că imobilul a fost trecut la stat, așa cum reiese din foaia matricolă, prin Decretul 111/1951 ca bunuri fără stăpân.
Astfel, tribunalul reține că în baza înscrisului încheiat la data de 23 iulie 1937 și autentificat sub nr. 4940 din data de 30.07.1937, numitul G. D. a dobândit în proprietate imobilul situat în Ploiești, ., cu toate îmbunătățirile și construcțiile existente pe teren, prețul vânzării fiind de 1.350.000 lei (fila 34).
Deși în actul respectiv nu au fost indicate suprafața terenului, și nici limitele de hotar, terenul solicitat de reclamanți a fost identificat de expertul topo desemnat în cauză, în baza indicațiilor date de reclamantul D. V. G. L. A. în perimetrul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-1 pe schița de plan anexă la raportul de expertiză topo (filele 72-73), în suprafață de 2.307 mp. În prezent, conform constatărilor de la fața locului făcute de expert, acest teren nu este liber de construcții, fiind ocupat de construcții reprezentând locuințe și sedii de firme.
În plus, tribunalul mai reține că reclamanții au susținut că prin actul de vânzare din a937 a fost dobândit de către bunicul acestora o suprafață mai mare de teren, de circa 9.200 mp, expertul topo desemnat în cauză nu a putut identifica acest teren, pe baza planurilor din anul 1936, obținute din arhiva Primăriei mun. Ploiești.
În drept, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea 10/2001, conform cărora imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (…) se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi, iar alineatul 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
În Dispoziția contestată se menționează că imobilul revendicat de reclamanți ar fi trecut la stat în baza Decretului 111/1951 ca fiind bun fără stăpân, astfel cum ar reieși din foaia matricolă a acestuia. Chiar dacă acest din urmă înscris, despre care intimatul face vorbire în Dispoziția nr. 6375/04.12.2013 nu a fost depus la dosar, tribunalul observă că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din lege, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege (…) e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
P. urmare, în lipsa unor dovezi informații suplimentare pe care intimata era obligată să le depună la dosar, se poate aprecia că, de principiu, imobilul revendicat de reclamanți s-ar încadra între bunurile ce pot face obiectul Legii 10/2001.
În continuare, tribunalul constată că, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea 10/2001 sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent (…) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
De asemenea, art. 4 alin. 2 din lege mai menționează
În plus, alineatul 3 al aceluiași articol prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicita în temeiul prezentei legi.
Legat de acest aspect, cei doi reclamanți din prezenta cauză, D. V. G. L. A. și D. O. D. G., au susținut că sunt îndreptățiți a formulat prezenta cerere de restituire imobil preluat abuziv, deoarece sunt nepoți ai defunctului G. D., care a fost proprietarul imobilului în litigiu.
P. raportare la dispozițiile legale sus-amintite, referitoare la calitatea de persoane îndreptățite a formulat cerere de restituire bunuri preluate abuziv, în baza Legii 10/2001, tribunalul apreciază că se au în vedere acele persoane care, având o vocație succesorală generală, prin prisma relațiilor de rudenie cu defunctul proprietar, au procedat și la dezbatere succesorală, fie necontencioasă (notarială), fie contencioasă (judiciară), în urma căreia să se emită, fie un certificat de moștenitor, fie o hotărâre judecătorească în acest sens.
D. în cadrul unei asemenea proceduri succesorale s-ar fi putut consta, prin raportare la dispozițiile Vechiului Cod civil, dacă persoanele ce revendică anumite imobile au dobândit și o vocație succesorală concretă, inclusiv dacă au acceptat în termen succesiunea, în condițiile art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001, menționat mai sus.
De altfel, instanța a pus în vedere reclamanților la termenul de judecată din data de 08.05.2015 să aducă lămuriri suplimentare referitoare la calitatea lor de moștenitori legali ai bunicului lor D. G., însă reclamanții nu au fost în măsură să depună la dosar vreun certificat de moștenitor legat de succesiunea acestuia.
P. urmare, tribunalul constată că reclamanții nu îndeplinesc integral condițiile pentru a fi considerate persoane îndreptățite a beneficia de prevederile Legii 10/2001, sens în care va respinge contestația ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamanții D. V. L. A., CNP_, domiciliat în Ploiești, .. 33, județul Prahova și D. O. D. G., prin mandatar D. V. L. A., domiciliat în Ploiești, .. 33, județul Prahova în contradictoriu cu pârâtul P. M. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce urmează a fi depus la Tribunalul Prahova.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2015.
Președinte | Grefier |
Ș. O.-C. | D. A. |
red. O.C.Ș./tehnored. S.L.F.
4 ex./28.09.2015
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2346/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 954/2012.... → |
|---|
