Contestaţie la executare. Decizia nr. 636/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-05-2016 în dosarul nr. 636/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 636
Ședința publică din data de 03.05.2016
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de contestatorul P. G., CNP_, având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..12, sector 5 și, respectiv, de intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, prin Direcția Regională de D. și Poduri București, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Sentinței civile nr._/23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat.
Cerere de apel formulată de apelanta-intimată fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform Ordinului de plată nr. 396/01.02.2016, care a fost atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul – contestator reprezentat de avocat A. I. și avocat A. A., lipsind apelanta – intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, s-au depus la dosar: la data de 07.03.2016 întâmpinare formulată apelantul-contestator la apelul declarat de intimată; la data de 14.03.2016, întâmpinare formulată de apelanta - intimată la apelul declarat de contestator; la data de 29.03.2016 prin fax și, respectiv, prin e-mail, răspunsul apelantului – contestator la întâmpinarea formulată de apelanta-intimată, după care,
Apărătorul apelantului – contestator depune la dosar împuternicirea avocațială.
Tribunalul ia act că se depune la dosar delegație avocațială pentru apelantul – contestator P. G..
Apărătorii apelantului – contestator, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probatorii de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probatorii de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului – contestator, avocat A. A., având cuvântul, cu privire la apelul său, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și precizat în înscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei, în sensul în care solicită să se rectifice hotărârea apelată în sensul acordării cheltuielilor de judecată pentru că, așa cum a arătat, acest proces și întreaga executare silită este din culpa în mod exclusiv a celeilalte apelante, a CNADNR-ului, care în raport de procesul verbal emis în mod nelegal față de dispozițiile Deciziei nr.6/2015 a ICCJ a derulat un proces de executare silită ,care în opinia sa, a dus în mod evident la contestarea acestei executări silite și la anumite cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial pe care l-a depus la dosarul cauzei în original. În ceea ce privește apelul CNADNR, solicită a se observa că în motivarea acestuia critică faptul că instanța de fond nu a lecturat esențialul și anume că, contravenientul P. G. a fost depistat circulând fără rovinietă valabilă. Or, arată că în 2012 așa cum rezultă din toate actele de la dosar autoturismul era deja vândut către o altă persoană (aceste dovezi sunt la dosarul cauzei) și, pe cale de consecință, nu vede cum instanța de fond nu a observat esențialul. Pe de altă parte, arată că există o decizie a ICCJ care vizează în mod expres semnătura electronică, în raport de aceste procese verbale ale CNADNR-ului astfel că solicită să se respingă apelul CNADNR-ului ca fiind în mod vădit neîntemeiat si admiterea apelului declarat de P. G..
Apărătorul apelantului – contestator, avocat A. I., având cuvântul, cu privire la modalitatea prin care această sentință a fost dată de către instanța de fond, consideră că încalcă atât Constituția României, prevederile Curții Europene ale Drepturilor Omului, cât și Codul deontologic a magistratului judecător, în sensul că instanța trebuie să fie imparțială. Or, la momentul la care au formulat această contestație li s-a pus în vedere să facă anumite diligențe: să facă copie de dosar, să plătească o taxă de timbru. Arată că această hotărâre este asimilată ca și cum ar fi achitat pentru crimă, dar din păcate trebuie să execute o pedeapsă. Solicită să se admită apelul formulat de P. G., să se schimbe în parte hotărârea și să fie obligat CNADNR la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, plus chitanțele care au fost atașate cu privire la taxa de timbru, inclusiv cheltuielile care au fost efectuate cu copia dosarului de executare. Solicită să se respingă apelul CNADNR, iar cu privire la cheltuielile de judecată din apel, să se ia act că le solicită pe cale separată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 08.06.2015, sub nr._, contestatorul P. G. a solicitat în contradictoriu cu intimatul CNADNR SA Cestrin anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 480/2015 al SCPEJ P. și M., suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
In motivare, a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 2195 din data de 05.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești s-a admis acțiunea în constatare și s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare – cumpărare a autoturismului marca Mercedes Benz tipul E320 M., cu numărul de înmatriculare_ intervenită la data de 22.04.2011 între contestator și numitul C. C..
A precizat că, având în vedere că din data de 22.04.2011 nu mai este proprietarul autoturismul menționat mai sus, fiind radiat de pe numele său de la toate instituțiile statului.
Contestatorul a învederat că procesul verbal de constatare a contravenției ce a stat la baza demarării executării silite este lovit de nulitate absolută întrucât nu este semnat olograf de agentul constatator.
In drept, a invocat dispozițiile art. 711 C.proc.civ.
La data de 07.07.2015 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
In motivare, a arătat că reclamantul a avut cunoștința de faptul că cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 24 alin. 2 lit d din O 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor cât și obligațiile stabilite prin contractul de vânzare cumpărare încă din momentul comunicării procesului verbal de constatare a contravenției. Astfel contestatorul a avut la dispoziție atât calea plângerii contravenționale împotriva procesului verbal de constatare a contravenției cât și calea dreptului comun de a se îndrepta împotriva cumpărătorului și de a-l obliga să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de art. 24 alin. 2 lit. d din O nr. 1501/2006 cât și obligațiile stabilite în contractul de vânzare cumpărare.
Intimatul a precizat că atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea și semnarea electronică a procesului verbal de constatare a contravenției ridicate de contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare ci ele trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale. A arătat de asemenea că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără altă formalitate.
La data de 11.08.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare la care a atașat un set de înscrisuri (f. 19-24 din dosar).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a dispus atașarea din oficiu a dosarului de executare nr. 480/2015 al SCPEJ P. și M., apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr._/23.10.2015 prin care a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. G., în contradictoriu cu intimat C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, a anulat încheierea pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în data de 20.02.2015 în dosar nr._/299/2015 și toate actele de executare efectuate în dosar de executare nr. 480/2015 al SCPEJ P. și M. și a respins capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 s-a dispus obligarea contestatorului G. P. la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, datorat conform art.8 alin.3 din OG nr.15/2002.
La data de 13.02.2015 creditoarea CNADNR SA a formulat cerere de executare silită la SCPEJ P. și M. formându-se dosarul execuțional nr. 480/2015.
Prin încheierea din data de 20.02.2015 pronunțată de către Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/299/2015 s-a dispus admiterea cererii de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției menționat.
Prin încheierea din data de 11.05.2015 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 345,84 lei.
Instanța reține că, fiind învestită fiind cu soluționarea unei contestații la executare, este ținută să analizeze din oficiu toate motivele ce ar putea atrage nelegalitatea actelor de executare contestate, inclusiv dacă înscrisul pe baza căruia s-a început procedura executării silite constituie sau nu titlu executoriu valabil.
Analizând din această perspectivă procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 instanța apreciază că acest înscris nu îndeplinește condițiile de formă pentru a constitui titlu executoriu, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 632 alin. 1 executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, alin. 3 al aceluiași articol arătând că sunt titluri executorii „hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”. Înscrisul ce se pretinde a fi titlu executoriu în cauză reprezintă un proces-verbal de contravenție, creanța constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerințele privind punerea în executare a acestuia sunt prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În acest sens, potrivit art. 37 din respectivul act normativ „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”, cu precizarea că, în lumina art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referirea la hotărârea judecătorească irevocabilă se va înțelege ca fiind făcută la hotărârea judecătorească „definitivă”.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, legea cadru în materie contravențională, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului contestator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Instanța trebuie sa verifice din oficiu condițiile de forma ale titlului executoriu depus la dosar, in speță procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției, respectiv cele prevăzute de art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fără a intra in analiza aspectelor ce țin de fondul sau temeinicia procesului verbal.
Analizând procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/22.02.2012 instanța constată că acesta cuprinde mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 455/2001 și a HG 1259/2001 de către agentul constatator M. Zane.
Instanța are în vedere dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.02.2015 în recursul în interesul legii privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator, necesare legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, publicată anterior pronunțării acestei sentințe. Prin decizia amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Decizia amintită a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din data de 25.03.2015. Potrivit dispozițiilor art. 517 alin.(4) C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul procedurii soluționării recursului în interesul legii de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prin urmare, soluția dată de ÎCCJ în Decizia nr. 6/2015 pronunțată în recursul în interesul legii a devenit obligatorie pentru instanțe începând cu data publicării, respectiv 25.03.2015.
În considerentele deciziei, instanța supremă statuează în sensul că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 – legea specială – care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 – dreptul comun în materie contravențională.
În sensul legii 455/2001, potrivit art.4, datele in formă electronică sunt reprezentări ale informației în forma convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în forma electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în format electronic între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând “acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar, asigură identificarea semnatarului, este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar și este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă
D. aceste dispoziții legale mai sus amintite, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în forma electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
Totodată, instanța are în vedere împrejurarea că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație în care devin incidente prevederile art. 26 alin. (3) și ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează că procesul-verbal încheiat de agentul constatator în lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plată, se comunică acestuia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Ca atare, modalitatea de comunicare anterior prezentată presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal contravențional.
Prin urmare, instanța apreciază, în acord cu dispozitivul și considerentele deciziei ÎCCJ, că înscrisul electronic comunicat pe suport de hârtie de agentul constatator nu întrunește condițiile de valabilitate ale unui proces verbal de contravenție în sensul dispozițiilor OG 2/2001. Prin această modalitate de a încheia și comunica procesul verbal nu sunt respectate condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității, întrucât nici persoana căreia i s-a comunicat în formă scrisă, și de altfel, nici instanța de judecată, nu poate verifica semnătură agentului constatator, element esențial al procesului verbal de contravenție. D. analiza dispozițiilor legale citate se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate atașa decât unui înscris în formă electronică. Ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport de hârtie.
Actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronică a autorului său, beneficiază de prezumția de validitate, prevăzută de art. 283 din Codul de procedură civilă, care impune doar condiția existenței “unor garanții suficient de serioase” de credibilitate a documentului și care funcționează, atunci când înscrierea este efectuată de un profesionist, doar “în favoarea terților”, iar nu împotriva lor. În aceste condiții, un act comunicat celeilalte părți pe suport hârtie, fără semnătura originală a celui de la care emană, nu poate avea decât valoarea unei copii a înscrisului electronic original.
Așadar, instanța are în vedere împrejurarea că procesul – verbal de contravenție menționat nu poartă nicio semnătura olografă, ci conține doar mențiunea ca a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 si ale Hotărârii Guvernului nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fiind comunicat petentului pe suport de hârtie, iar nu în format electronic.
In concluzie, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012 nu îndeplinește toate condițiile de formă cerute de lege, respectiv nu poarta semnătura olografa a agentului constatator, pentru a putea constitui titlu executoriu valabil.
Ca urmare, constatând că în dosarul execuțional nr. 480/2015 al SCPEJ P. și M. s-a început procedura executării silite și au fost întocmite acte de executare în temeiul unui înscris ce nu îndeplinește toate condițiile de formă pentru a constitui titlu executoriu, instanța va admite contestația la executare formulată, va anula încheierea pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în data de 20.02.2015 în dosar nr._/299/2015 și toate actele de executare efectuate în dosar de executare nr. 480/2015 al SCPEJ P. și M..
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată instanța constată că nu se poate reține culpa procesuală a acestuia astfel că va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel în termen legal, atât contestatorul cât si intimata, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr._ , la data de 17.02.2016.
C. Naționala de A. si D. Naționale din Romania-S.A. prin Direcția Regionala de D. si Poduri București arată in motivarea cererii de apel ca sentința atacata este nelegala deoarece nu s-au analizat in profunzime toate detaliile dosarului de executare constituit.
In acest sens, arată că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis deoarece, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca vehiculul aparținând debitorului P. G. circula pe drumurile naționale fara sa dețină rovinieta valabilă, așa cum este definita de art. 1 (1A1) din norma de referința, adică O.G. nr. 15/2002.
In scopul sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal in cauza, in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor, citam expres: "Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
In ceea ce privește aspectul legat de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestatoare, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca acestea sunt nefondate.
Conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001 procesul - verbal de contravenție a fost generat si semnat electronic de către agentul constatator- angajat al CNADNR -SA - CESTRIN in baza certificatului emis de către CERTSIGN SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii. Aceste mențiuni se regăsesc si in subsolul procesului - verbal de constatare in cauza. In acest caz, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001 prevăd ca în cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".
Or, in speța de fata, procesul ~ verbal de contravenție contestat a fost generat si semnat electronic in forma scrisa ca o condiție de valabilitate a unui act juridic si i s-a asociat logic semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat, respectiv certificatul emis de către CERTSIGN SA - furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Prin urmare, susținerea contestatoarei potrivit căreia lipsește semnătura agentului constatator si astfel procesul - verbal este nul, semnătura electronica nefiind menționata in OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, este neîntemeiata si nu poate fi luata in considerare ca motiv de nulitate a procesului — verbal de constatare a contravenției in cauza.
Astfel, dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001 cu modificările si completările ulterioare, sancționează lipsa semnăturii agentului constatator.
Dar, după cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre "semnătura", astfel incat chiar daca nu se menționează expres despre semnătura electronica, se poate constatata ca nu se menționează nici faptul ca semnătura ar fi olografa.
Totodată, semnătura electronica este o modalitate reglementata de lege, astfel incat nu se poate considera ca nelegala o asemenea semnătura pe procesul - verbal contravențional.
Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezulta ca procesul -verbal este legal semnat nefiind nul.
In ceea ce privește invocarea de către contestator a dispozițiilor Deciziei nr. 6/2015 pronunțata de către ICCJ, învederează instanței de judecata ca, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având în vedere ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2012, arată că înainte de apariția Deciziei nr. 6/2015 pronunțata de ICCJ, dispozițiile legale in vigoare prevedeau ca procesul-verbal este generat si tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR si conform prevederilor art. 7 al Legii nr. 455/2011 privind semnătura electronica, are asociata semnătura electronica extinsa a agentului constatator, bazata pe un certificat calificat si generata printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel. Art. 7 din Legea 455/2001 prevede: " în cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris in forma electronica îndeplinește aceasta cerința daca i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".
In plus, O.G.2/2001 nu stabilește ce fel de semnătura se aplica pe procesul verbal, olografa sau electronica, lăsând astfel posibilitatea aplicării si a semnăturii electronice, valorificând principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” ( unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem).
Prin urmare, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continuă, astfel cum este definită si reglementata de OG nr. 15/2002, astfel că legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia. Reiese in mod evident faptul că, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, solicită instanței de judecata să constate faptul ca deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 6/2015 a ICCJ în speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
In baza acestor considerente, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței civile apelata, fara anularea actelor de executare deja îndeplinite, in sensul obligării debitorului la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire, precum si a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept invocă art. 466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
Împotriva sentinței pronunțate in cauza a declarat apel si contestatorul P. G. care arata in motivarea cererii sale faptul ca a fost respinsa cererea sa de obligare a intimatei la cheltuieli de judecata, instanța de fond motivând faptul ca nu se poate retine culpa procesuala a acesteia.
Apelantul face precizarea ca sentința civila este una discriminatorie in sensul ca, instanța constata faptul ca CN.A.D.N.R, SA prin Direcția Regionala de D. si Poduri București, a încălcat grav legea, si împreună cu SCPEJ P. si M. au încercat jefuirea patrimoniului personal, dar in schimb îi respinge cheltuielile de judecata ca neîntemeiate.
Or, dacă prin sentința civila atacata instanța a constatat că CN.A.D.N.R. SA prin Direcția Regionala de D. si Poduri București, a solicitat punerea in executare a unui înscris care nu îndeplinea toate condițiile de forma cerute de lege pentru a constitui un titlu executoriu, comițând un abuz, consideră ca nejustificat i s-a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest dosar, contrar dispozițiilor art. 453-454 Cod Procedura Civila
Mai arată că, din lecturarea sentinței apelate rezultă că instanța de fond a înțeles sa admită contestația la executare, anulând toate actele de executare întocmai cum a solicitat si totuși a respins solicitarea de obligare la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru, cheltuieli de fotocopiere dosar de executare si onorariu avocațial.
D. analiza întâmpinării depuse la dosarul cauzei de către intimata/parata CNADNR SA constată ca aceasta nu a recunoscut pretențiile contestatorului, susținând ca procesul verbal îndeplinește condițiile de forma pentru a fi titlu executoriu, solicitând respingerea contestației la executare.
In raport de mențiunea cuprinsa in hotărâre privind lipsa culpei procesuale, solicita a se constata ca este cat se poate de eronata, deoarece intimata este cea care prin solicitarea acesteia de executare silita a contestatorului în baza unui act ce nu îndeplinea condițiile de forma pentru a fi titlu executoriu a dat naștere prezentului dosar cu toate cele ce decurg din acesta inclusiv cu cheltuielile suportate de apelant pentru soluționarea lui.
Mai arată că art. 24 din Constituția României, îi conferă dreptul la apărare (alin. 1 Dreptul la apărare este garantat si alin. 2 în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu), la fel si art. 13 din Noul cod de procedura civila, (alin 1, "Dreptul la apărare este garantat", alin. 2 "Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii, în recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept") cat si prin Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
Mai arată, că în fața instanței a fost reprezentat de către doi avocați din cadrul Baroului București, cu care a încheiat un contract de asistența juridica si evident ca a necesitat si costuri, ceea ce îi dă dreptul la dezdăunare in sensul ca partea care a cauzat prezentul proces sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Mai solicită să se aibă in vedere că avocații nu sunt nici copiii săi si nici frați cu părinții săi, iar suma de 1000 lei reprezentând cheltuielile de judecata cu titlul de onorariu avocațial, se probează cu chitanțele nr. 276/08,10.2015 si 277/09.10.2015 care au fost depuse odată cu dezbaterea fondului.
De asemenea apelantul arata că, societatea româneasca are nevoie de o justiție puternica, credibila si transparenta, aceasta realizându-se si cu sprijinul avocaților, iar în exercitarea dreptului la apărare, drept recunoscut si garantat de Constituție, de lege, prevăzut de pactele si tratatele la care Romania este parte, avocatul are atât dreptul cât si obligația de a asigura prin toate mijloacele legale si procesuale, liberul acces la justiție, un proces echitabil, indiferent de natura cauzei sau calitatea părților, fara nici o discriminare - directă sau indirecta .
Având in vedere aceste aspecte consideră apelantul că motivația pentru care judecătorul fondului a înțeles sa respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecata este doar o modalitate de mușamalizare si protejare a instituției CNADNR SA, iar doamnei judecător i-a fost teama sa nu respecte legea in ceea ce privește legalitatea titlului executoriu si a actelor de executare, dar in schimb a favorizat doua entități care jefuiesc cetățenii onești care respecta legea.
Mai arată că, în atare situație, după judecarea prezentului apel va sesiza Inspecția Juridica din cadrul Consiliului Superior al Magistraturi vizând încălcările prevederilor legale din Codul de procedura Civila, in ceea ce privesc cheltuielile de judecata, Curtea de Conturi cat si Direcția Naționala Anticorupție pentru a se verifice toate contractele încheiate intre CN.A.D.N.R. SA prin Direcția Regionala de D. si Poduri București cu SCPEJ P. si M.. De asemenea, apelantul se întreabă retoric daca distinsa doamna judecător justifica salariul pe care îl primește din partea Ministerului Justiției, sau îl refuza ca fiind neîntemeiat.
Având in vedere toate aspectele mai sus arătate apelantul solicită să se constate existența cheltuielilor si justificarea licită a acestora.
Urmare a celor de mai sus, solicita admiterea apelului, modificarea in parte a Sentinței Civile nr._/2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești.
In drept invocă art. 470 si urm. Cod Procedura Civila.
Apelantul P. G. a formulat și întâmpinare la apelul declarat de CNADNR prin care arată, in esență, următoarele: solicită a se avea în vedere dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.02.2015 în recursul în interesul Legii privind interpretarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronica, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator, necesara legalității procesului-verbal de contravenție, pentru contravenții sancționate de, Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale în Romania.
D. urmare, în acord cu dispozițiile și considerentele deciziei ICCJ, mai sus amintita, înscrisul electronic comunicat pe suport de hârtie de agentul constatator, nu întrunește condițiile de valabilitate ale unui proces verbal de contravenție, în sensul dispozițiilor OG 2/2001, întrucât nici persoana care l-a comunicat în forma scrisa, și nici instanța de judecată, nu poate verifica semnătura agentului constatator, element esențial al procesului verbal de contravenție și prevăzut sub sancțiunea nulității, imposibilitatea de verificare a semnăturii fiind data de faptul ca semnătura electronica nu poate fi atașată decât unui înscris în forma electronica, ca atare, ea nu poate fi aplicata pe înscris pe suport de hârtie. Mai mult decât atât, conform art.283 din Codul de Procedura Civila actul stocat pe suport informatic, având semnătura electronica a autorului sau, beneficiază de prezumția de validitate atunci când înscrierea este efectuata de un profesionist, doar in favoarea terților, nicidecum împotriva acestora. În aceasta situație, procesul verbal de constatare a contravenției nu îndeplinește condițiile de forma cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu valabil. De asemenea. intimata-apelanta C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regionala de D. si Poduri București, prin apelul formulat afirma fals ca prezentului proces verbal de contravenție i se aplica legea în vigoare la momentul emiterii acestuia si ca Decizia ICCJ invocata are valoare obligatorie doar de la data publicării, astfel ca aplicarea prezentei decizii în speța reprezintă o „ excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale"
Considerând ca se refera la excepție de la principiul neretroactivității legii contravenționale, menționează că în cazul de fata nu este aplicabila o excepție de la principiul neretroactivității, ținând cont de faptul ca aceasta este o Decizie a ICCJ data în urma recursului în interesul legii, formulat de către Avocatul Poporului, pentru o interpretare si aplicare unitara a dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Mai mult decât atât, prezentul apel este formulat împotriva Sentinței Civile nr._, sentința ce a fost, emisa în 23.10.2015, deci ulterior publicării în Monitorul oficial a Deciziei ICCJ nr. 6/25.03.2015, astfel ca nu se poate vorbi despre aplicarea retroactiva a legii. Mai arata apelantul că, nu înțelege îndârjirea cu care intimata-apelanta C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regionala de D. si Poduri București se lupta pentru punerea în executare silita a unor înscrisuri declarate nule absolut, ținând cont de faptul nulitatea absolută intervine de drept, fiind invocată chiar și de către instanța din oficiu, ca atare, consideră demersurile lor ca fiind o sfidare atât a cetățenilor cât și a instanțelor judecătorești și nu în ultimul rând a noțiunii de „stat de drept", chiar mai mult decât atât poate fi considerat un abuz împotriva cetățenilor și o supraîncărcare inutilă a instanțelor judecătorești. Un alt motiv pentru care apelantul susține ca nu înțelege utilitatea și interesul formulării prezentului apel este faptul ca în sentința atacată de intimata, aceasta nu a fost obligata la plata cheltuielilor de judecată, deși a generat aceste costuri, în primul rând prin punerea în executarea a unui înscris declarat nul absolut și în al doilea rând prin chemarea apelantului în judecată în vederea obligării achitării taxei de rovinieta pentru un autoturism în privința căruia exista o hotărâre judecătoreasca ce constată valabilitatea convenției de vânzare cumpărare, încheiata intre acesta, în calitate de vânzător, și numitul C. C., în calitate de cumpărător, la data de 22.04.2011, deci in mod cert încercându-se o condamnare a sa in contradictoriu cu probele de nevinovăție cunoscute si de apelanta intimata.
In concluzie solicita respingerea apelului declarat de CNADNR.
Probe: înscrisuri și orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
In drept: dispozițiile art. 205 din Codul de procedura civila
Apelanta CNADNR - S.A. prin Direcția Regionala de D. si Poduri București a formulat întâmpinare la apelul declarat de P. G. prin care arata in esență următoarele: instanța de fond in mod corect a reținut faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 45, alin. (1), pct. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare, „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, (..) când contestația la executare a fost admisa, iar hotărârea a rămas definitiva". Astfel, instanța de fond in mod legal a făcut aplicabilitatea prevederilor legale sus menționate, dispunând respingerea ca neîntemeiata a cererii contestatorului de obligare a creditoarei CNADNR -SA la plata contravalorii taxei judiciare de timbru.In baza acestor considerente, solicită respingerea apelului formulat de către contestator împotriva Sentinței Civile nr._/2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, ca nefondat
Solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei.
Apelantul P. G. a formulat răspuns la întâmpinarea depusa de către intimata-apelanta C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regionala de D. si Poduri București, si arata ca reprezentanții acesteia dau dovada de o incultura juridica, ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit ilegal de către un reprezentant al C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regionala de D. si Poduri București, astfel încât se întreabă retoric cine trebuie sa fie răspunzător de prostia făcuta. Face precizarea ca a achitat onorariu de avocat, deoarece nu are cunoștințe de drept, iar avocații nu sunt slugile sale si nu sunt obligați sa vina benevol ; arată că a achitat și taxa xerox dosar de executare, pusa in vedere de instanța. Mai arată că are încredere ca instanța de apel va înlătura nesimțirea si tupeul acestei instituții prin reprezentanții si nu va acoperi atrocitățile si abuzurile pe care unii din cetățeni trebuie sa le sufere din cauza unora care nu își merita funcțiile. Susține ca este determinat ca după finalizarea procesului să formuleze o sesizare la Direcția Naționala Anticorupție, pentru a se verifica cum s-au acordat aceste contracte cu intimata-apelanta si doar cu anumiți executori judecătorești.
Solicită respingerea apărărilor invocate cat si a apelului formulat de intimata-apelanta C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regionala de D. si Poduri București, ca fiind vădit neîntemeiate, și admiterea apelului său cu consecința obligații intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Probe: înscrisuri și orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri.
În drept invocă dispozițiile art. 201 alin.2 din Codul de procedura civila.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de apel formulate dar și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constata următoarele :
In ce privește apelul declarat de către intimata CNADNR, Tribunalul constata că, in esență se susține greșita soluționare a cauzei de către prima instanță prin analiza condițiilor de forma ale procesului-verbal de contravenție, critica ce este fondată pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, întocmit de apelanta intimată, contestatorul a fost obligat să achite pe lângă amenda contravențională de 250 lei și contravaloarea tarifului de despăgubire, conform art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în cuantum de 28 euro, în lei, la cursul de schimb BNR din ultima zi din luna anterioară datei achitării, reținându-se că autovehiculul aparținând acestuia a circulat pe DN 2 fără a avea achitată legal rovinieta, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Tribunalul mai reține că procesul-verbal de contravenție i-a fost comunicat debitorului la domiciliu, prin afișare, la data de 13.03.2012, conform dovezii de comunicare de la fila 32 dosar de fond, modalitatea de comunicare nefiind contestată de către contestatorul apelant P. G. .
Prin cererea înregistrată la B. P. si M. la data de 13.02.2015 creditoarea a solicitat deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului, cerere admisă prin încheierea din data de 11.02.2015 de către executorul judecătoresc, în dosarul de executare nr. 480/2015, și în baza căreia a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție sus-menționat, motivat de faptul că debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Prin încheierea de ședință de la 20.02.2015, Judecătoria Ploiești a admis cererea de executare silită formulată de către creditoare pentru recuperarea sumei reprezentând tariful de despăgubire, astfel că executorul judecătoresc a întocmit încheierea privind stabilirea debitului și a cheltuielilor de executare, încheiere ce s-a comunicat debitorului odată cu înștiințarea de plată din 15.05.2015, titlul executor și somația din data de 15.05.2015.
Aceasta fiind situația de fapt dedusa judecății, Tribunalul va avea in vedere dispozițiile legale incidente in cauza .
Astfel, potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar art.37din același act normativ prevede că procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Totodată, art.622 C.Pr.Civ. prevede că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar se procedează la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu astfel cum prevăd disp. art.628 C.Pr.Civ.
De asemenea, conform art. 632 C.Pr.Civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art. 662 C.Pr.Civ.
Art. 712 al.2 C.Pr.Civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executor o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza procesului verbal de constatare a contravenției, intimatul a fost sancționat cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care a fost obligat ca, pe lângă amenda contravențională, să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire, procesul-verbal de contravenție și înștiințarea de plată fiind comunicate la domiciliul acestuia și, întrucât contravenientul nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie tariful de despăgubire, creditoarea procedat la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal sus-menționat.
Ca atare, atât timp cât prin procesul-verbal de contravenție contravenientul a fost obligat la plata tarifului de despăgubire, proces verbal ce a fost comunicat contravenientului așa cum s-a arătat mai sus și împotriva căruia contravenientul nu a formulat plângere contravențională, având în vedere prevederile art. 712 C.p.c., pe calea contestației la executare nu mai pot fi primite critici și apărări cu privire la condiții de formă și fond ale actului constatator, legalitatea sau nelegalitatea procedurii de întocmire acestui proces verbal ( inclusiv a modalității de semnare a acestuia prin semnătura electronica), incidenta in cauza a Deciziei ICCJ 6/2015, legalitatea sau prescrierea sancțiunii, aplicarea sau neaplicarea legii mai favorabile, toate acestea fiind aspecte de fond ce nu pot fi invocate decât pe calea specială de contestare a actului, respectiv calea plângerii contravenționale.
Prin urmare, Tribunalul constată că sunt întemeiate criticile apelantei în sensul că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a admis contestația la executare reținând că nu exista titlu executoriu in cauza, cel invocat fiind afectat de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, potrivit art. 712 C.p.civ, pe calea contestației la executare, instanța nu poate analiza aspecte de fond care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii contestației la executare de față, ci numai al procedurii plângerii contravenționale, cale pe care contestatorul nu a înțeles să o utilizeze.
Deci, în cauză, este cert că procesul verbal de contravenție prin care s-a prevăzut obligația intimatului vizând plata tarifului de despăgubire, fiind comunicat acestuia la domiciliu și nefiind contestat, atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituie titlu executoriu, susceptibil de a fi pus în executare.
De asemenea, nu pot fi reținute nici apărările contestatorului în sensul că a înstrăinat autovehiculul deoarece și acestea sunt susțineri ce puteau fi formulate doar pe calea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, cale speciala de atac prin care urmau a fi analizate condițiile de legalitate ale emiterii actului contravențional.
Așa cum s-a menționat in precedent, un astfel de raționament este fundamentat pe disp. art. 712 C.Pr.Civ., care prevăd că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executor o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Or, în speță, contestatorul apelant nu a formulat plângere contravenționala în termenul legal, calculat de la data comunicării procesului-verbal prin afișare ( procedură de comunicare pe care de altfel nu a contestat-o în prezenta cauză), astfel încât nu mai poate invoca pe calea contestației la executare neîndeplinirea condițiilor de fond sau de forma ale actului constatator, de natură a genera nulitatea acestuia.
Pentru aceste considerente, Tribunalul constată că motivele de apel invocate de către apelanta creditoare CNADNR sunt fondate, având în vedere că în mod nelegal a fost admisă cererea de anulare a formelor de executare silită, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale sus menționate.
Prin urmare, în baza disp. art.480 alin. 1, 2 C.Pr.Civ., Tribunalul va admite apelul formulat de apelanta-intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, prin Direcția Regională de D. și Poduri București, împotriva Sentinței civile nr._/23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
In ce privește apelul declarat de către apelantul contestator P. G., Tribunalul reține că, in esență, se critică de către acesta faptul că instanța de fond a respins cererea sa de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată .
Față de modalitatea de soluționare a apelului declarat de C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, prin Direcția Regională de D. și Poduri București, pentru considerentele expuse in precedent, Tribunalul va constata că apelul declarat de către contestatorul P. G. este nefondat având in vedere că cererea sa de chemare in judecata a fost respinsa ca neîntemeiată, situație ce înlătură dreptul apelantului de a mai beneficia de restituirea cheltuielilor de judecata efectuate în fond si apel, acesta fiind singur responsabil de eșecul demersului său judiciar.
Astfel, potrivit disp. art. 453 Cod. Pr.civ., „ Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecata „ .
Or, in cauză, culpa procesuala aparține chiar apelantului contestator ale cărui pretenții au fost respinse, astfel încât cererea sa de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecata este lipsită de fundament.
Concluzionând, in temeiul art. 480 C.Pr.Civ., Tribunalul va admite apelul formulat de apelanta-intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, prin Direcția Regională de D. și Poduri București, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Sentinței civile nr._/23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, schimba in tot sentința atacata, in sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată. Totodata, va respinge apelul declarat de apelantul-contestator P. G., CNP_, având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..12, sector 5, împotriva Sentinței civile nr._/23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, prin Direcția Regională de D. și Poduri București, CUI_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva Sentinței civile nr._/23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, schimba in tot sentința atacata, in sensul că respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelantul-contestator P. G., CNP_, având domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ..12, sector 5, împotriva Sentinței civile nr._/23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 03.05.2016.
Președinte Judecător
D. GheorgheNineta C.
Grefier
A. Ș. P.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. G.D./tehnored. T.C.
4 ex. /07.06. 2016
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. C. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 753/2016. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 3233/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
