Contestaţie la executare. Decizia nr. 1579/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1579/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1579/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1579
Ședința publică din data de 07.04.2015
Președinte: N. C.
Judecător: D. G.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de intimata S.C. F. D. S.R.L., CUI RO8955860, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în București, . nr.7, sector 6 și cu sediul ales la C.. Av. P. D.-A., în Ploiești, .. 88, store 1, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1031/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - contestatoare S.C. ANDALIN S. S.R.L., CUI RO_, Înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_ cu sediul în M., ..13 A, județul Prahova.
Cerere de apel timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 525,00 lei, conform O.P. nr. 1/05.01.2015 în cuantum de 500 lei și a chitanței . nr._/21.01.2015 în cuantum de 25 lei, ce a fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – contestatoare, reprezentată de avocat S. D. M., lipsind apelanta – intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la doar, prin serviciul registratură: la data de 23.01.2015, cu cerere, dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru mai sus menționate, în original; la data de 13.02.2015, întâmpinare formulată de intimata – contestatoare, iar la data de 06.04.2015, o cerere formulată de apelanta – intimată prin care solicită, în cazul în care se va rămâne în pronunțare, să se dispună amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, cerere însoțită de un înscris, respectiv Sentința civilă nr. 1032/2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., după care,
Apărătorul intimatei – contestatoare depune la dosar împuternicire avocațială. De asemenea, solicită a se aprecia de instanță dacă va dispune amânarea pronunțării, față de faptul că apelanta a solicitat acest lucru prin cererea depusă astăzi la dosar. Precizează că, în ceea ce îi privește, nu solicită amânarea pronunțării. Totodată, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul intimatei – contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de apelanta F. D. și menținerea soluției pronunțată de Judecătoria M. ca fiind temeinică și legală. Arată că în cadrul procedurii de regularizare în cala de atac a apelului a motivat pe larg de ce apreciază că soluția pronunțată de M. este temeinică și legală. Astfel, arată că F. a pornit executarea silită împotriva societății lor în baza unui contract de vânzare-cumpărare intitulat de aceasta ca fiind un contract de gaj. Or, în ceea ce privește posibila creanță datorată de societatea lor către societatea F., arată că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă și asta nu pentru că o spun ei, ci pentru că a spus-o Tribunalul Prahova atunci când a soluționat cererea în anulare în ceea ce privește acțiunea în pretenții formulată de . Andalin și precizează că este la dosar, la fila 48, soluția pronunțată, în sensul că această creanță deținută de F. împotriva lui Andalin nu este certă și exigibilă, astfel că, față de această împrejurare, în mod evident nu se putea porni executarea silită. De asemenea, dincolo de celelalte argumente de natură juridică expuse pe larg, arată că odată cu cererea depusă azi la dosar, F. a depus și o practică a Judecătoriei Cluj. Astfel, solicită a se verifica pe portalul instanței că această soluție a fost modificată de către Tribunalul Cluj prin hotărârea nr. 600 din octombrie 2014, care este într-adevăr identică: la instanța de fond a fost respinsă contestația, iar în calea de atac a recursului, fiind admis recursul, pe cale de consecință, este admisă contestația la executare. Or, arată că la fila 103 din dosarul de fond este o soluție similară pronunțată de Tribunalul Gorj, într-o speță similară în ceea ce privește pornirea executării silite în baza unui contract de vânzare-cumpărare intitulat de către partea adversă ca fiind un contract de gaj. Solicită respingerea apelului, menținerea soluției pronunțată de Judecătoria M. ca fiind temeinică și legală. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L. a chemat în judecată intimații S.C.F. D. S.R.L. și B. E. J. M. S., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună:
1) anularea Somației emisă la data de 17.07.2014, în dosarul de executare nr.305/2014, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în același dosar;
2) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată;
3) suspendarea executării silite în dosarul de executare nr.305/2014, până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat faptul că prin somația emisă la data de 17.07.2014, în dosarul de executare nr.305/2014 i s-a pus în vedere ca în termen de o zi de la primirea acesteia, să se conformeze Titlului Executoriu reprezentat de Contractual de gaj nr. 192/01.10.2009 și să achite suma de_,94 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare silită.
A mai arătat contestatoarea că, urmare a cererii de executare silită formulată de creditoarea S.C.F. D. S.R.L., s-a întocmit dosarul de executare silită nr.305/2014 al B.E.J. M. S., pentru suma de_,94 lei, precum și pentru cheltuielile de executare, fiind invocat drept titlu executoriu contractul de gaj deja menționat încheiat între părți, cererea de încuviințare executare silită fiind admisă prin Încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 22.05.2014, în dosarul nr._/281/2014.
De asemenea, a arătat contestatoarea faptul că executorul judecătoresc a procedat la declanșarea executării silite prin înființarea unei popriri asupra veniturilor pe care Casa de Asigurări de Sănătate Prahova le datora debitoarei, precum și asupra conturilor pe care debitoarea le avea deschise la bănci, până la încasarea sumei de_,94 lei.
Contestatoarea a solicitat instanței să observe că pentru declanșarea executării silite s-a invocat drept titlu executoriu contractul cadru încheiat între părți, înregistrat sub nr.192/01.10.2009, intitulat „Condiții generale de vânzare – cumpărare”, contract în care se stipulează obiectul generic al acestuia și modalitățile de plată, obligațiile părților etc.
Contestatoarea a arătat că la pct.6.2 din contract, se regăsește instituirea unei garanții reale mobiliare asupra stocului de bunuri fungibile, produse farmaceutice și medicamente, asupra produselor obținute în urma valorificării acestora, în valoare egală cu valoarea Limitei de Credit.
Referitor la garanția reală, contestatoarea a arătat faptul că aceasta s-a constituit fără deposedarea debitorului garant de bunul afectat garanției și s-au menționat totodată modalitățile de executare a acestei garanții, precum și modul de urmărire a bunurilor garantate în măsura înstrăinării lor de către debitorul garant, cu precizarea că „în caz de neexecutare creditorul poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanției”.
Cu privire la Contractul de garanție, a arătat contestatoarea faptul că acesta a fost înregistrat în AEGRM, conform Legii nr.99/1999, că în conformitate cu disp. art.17 din același act normativ contractul de garanție reală este titlu executoriu, dar și că modul de executare silită a acestui contract trebuie să respecte dispozițiile imperative prev. de Cap.V art.62 și urm. din Legea nr. 99/1999, cu referire la „Executarea garanțiilor reale”.Astfel, în cazul neîndeplinirii obligației garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniția procedura de executare prevăzută de codul de procedură civilă sau a executa garanția reală potrivit prevederilor acestei legi speciale.
În continuare, contestatoarea a învederat faptul că pentru punerea în executare silită „obligația trebuie să fie certă și exigibilă” potrivit art.62 alin.2 din Legea nr. 99/1999, iar executarea silită a contractului de vânzare-cumpărare nr.192/2009 putea fi dispusă, în opinia sa, conform disp. art.372 C.pr.civ., numai în măsura în care contractul reprezenta el însuși titlu executoriu, fie prin efectul legii, fie convenit de ambele părți contractante. Din analiza contractului menționat, a arătat contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L. faptul că nu rezultă caracterul de titlu executoriu al acestuia, nefiind inserată această clauză.
A mai arătat faptul că reprezintă titlu executoriu contractul de garanție reală imobiliară, al cărui caracter executoriu derivă în mod expres din lege, respectiv din disp. art. 17 din Legea 99/1999, însă modul în care contractul de garanție poate fi pus în executare se regăsește atât în clauzele convenției (art.6.2 din contractul cadru 192/2009), cât și în dispozițiile legale prev. de art.62 și urm. din Legea nr.99/1999.
De asemenea, a arătat contestatoarea faptul că nu se face vorbire în dispozițiile legale menționate despre posibilitatea executării debitorului garant prin poprire, indisponibilizare conturi bancare, etc., așa cum s-a procedat în cazul său de către executorul judecătoresc.
Contestatoarea a menționat că, creditorul garantat are dreptul să ia în posesie bunul afectat garanției sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, să vândă bunul respectiv într-o manieră comercială rezonabilă, care să asigure obținerea celui mai bun preț și să urmeze procedura legală stabilită de dispozițiile Legii nr.99/1999 pentru recuperarea debitului prin valorificarea bunurilor cu care acesta a fost garantat.
Contestatoarea a solicitat instanței să se rețină faptul că pentru punerea în executare silită „obligația trebuie să fie certă și exigibilă”, potrivit art.62 alin.2 din Legea 99/1999, însă în speța de față, nu numai că, în opinia sa, creanța nu este certă, dar și instanța de judecată a cenzurat acest caracter cert și exigibil, indicând faptul că pe rolul Tribunalului Prahova s-a aflat Dosarul nr._ având ca obiect ordonanța de plată, cerere formulate de creditoarea ., în contradictoriu cu contestatoarea din prezenta cauză, prin care s-a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de_,94 lei, datorată în baza contractului nr. 192/2009.
A mai solicitat contestatoarea, să se rețină faptul că din analiza actelor dosarului mai sus menționat, inclusiv a contractului nr. 192/2009, Tribunalului Prahova a reținut că aspectul vizând cuantumul sumelor datorate restante nu este pe deplin lămurit, iar lămurirea sa implică și administrarea altor probatorii decât înscrisurile aflate la dosar, instanța reținând că se impunea administrarea probei cu expertiză contabilă, astfel nefiind incidente prev. art. 1013 raportat la art. 1020 C.pr.civ., motiv pentru care, instanța a respins solicitarea creditoarei, prin încheierea pronunțată la data de 15.11.2013. Împotriva acestei soluții, a arătat contestatoarea, s-a exercitat calea de atac de către creditoarea ., respectiv cerere în anulare, aceasta fiind de asemenea respinsă potrivit aceleași considerente, pronunțându-se în acest sens Hotărârea nr. 811/20.03.2014, în dosarul nr._ .
În final, față de apărările formulate, contestatoarea a apreciat că formele de executare silită ce au făcut obiectul dosarului nr. 305/2014 al B.E.J. M. S. au fost încheiate cu încălcarea prevederilor legale, astfel încât a solicitat anularea Somației emisă la data de 17.07._, în dosarul de executare nr. 305/2014 precum și a tuturor actele de executare întocmite în acest dosar.
Referitor la instanța competentă, a apreciat contestatoarea faptul că în opinia sa, actele de procedură efectuate sunt lovite de nulitate, întrucât instanța care a încuviințat executarea silită, nu a fost cea competentă funcțional să soluționeze această cerere, având în vedere că sediul debitoarei se află în orașul M., iar instanța de executare competentă era Judecătoria M. și nu Judecătoria Ploiești.
La data de 11.09.2014 intimata S.C.F. D. S.R.L. a formulat întâmpinare - cerere prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M. și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. E. J. M. S..
Cu privire la fondul acțiunii, tot pe cale de întâmpinare, intimata S.C.F. D. S.R.L. a solicitat respingerea acesteia, în opinia sa contestația la executare ce face obiectul cauzei reprezentând doar o tergiversare a executării silite pornite împotriva contestatoarei.
Pe calea cererii „răspuns la întâmpinare”, contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L. a reluat argumentele expuse în acțiunea introductivă de instanță.
La termenul de la data de 2.10.2014 contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L., prin apărătorul său, a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, în mod definitiv.
La termenul de la data de 30.10.2014 instanța a respins ca fiind neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei M. invocată de către intimata S.C.F. D. S.R.L., motivat de faptul că în urma pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr.348/17.06.2014 publicată în Monitorul Oficial nr.529/16.07.2014, a fost declarat neconstituțional art.650 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă -, aplicarea acestuia fiind suspendată până la data de 1.09.2014 -, Judecătoria M. devenind competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze contestația la executare prezentă, la data sesizării sale, respectiv la data de 4.08.2014 (ca instanță în a cărei rază jurisdicțională se află sediul contestatoarei S.C. ANDALIN S. S.R.L.).
La același termen de judecată instanța a respins ca fiind lipsită de interes excepția invocată de asemenea de către intimata S.C.F. D. S.R.L., privind lipsa calității procesuale pasive a Biroului E. J. M. S..
La termenul de la data de 13.11.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Biroului E. J. M. S. invocată din oficiu, constatând lipsa calității procesuale pasive a acestuia din urmă.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 1031/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria M., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L, în contradictoriu cu intimata S.C.F. D. S.RL., s-a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite în Dosarul de executare nr.305/2014 al Biroului E. J. M. S., inclusiv Somația emisă la data de 17.07.2014 și Procesul verbal de sechestru emis la data de 11.11.2014, ca și a Încheierii pronunțate la data de 22.05.2014 de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr.12._, cu privire la încuviințarea executării silite a Contractului de gaj nr.192/01.10.2009 încheiat între părți, a fost obligată intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, s-a dispus ca o copie a sentinței să fie comunicată de îndată Biroului E. J. M. S..
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L. a chemat în judecată intimații S.C.F. D. S.R.L. și B. E. J. M. S., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună:
1) anularea Somației emisă la data de 17.07.2014, în dosarul de executare nr.305/2014, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în același dosar;
2) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată;
3) suspendarea executării silite în dosarul de executare nr.305/2014, până la soluționarea contestației la executare.
Instanța a reținut referitor la fondul acțiunii, că pe cale de întâmpinare, intimata S.C.F. D. S.R.L. a solicitat respingerea acesteia, în opinia sa contestația la executare ce face obiectul cauzei reprezentând doar o tergiversare a executării silite pornite împotriva contestatoarei.
La termenul de la data de 2.10.2014 contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L., prin apărătorul său, a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, în mod definitiv.
În urma analizei coroborate a datelor care rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, cu susținerile părților, precum și cu dispozițiile legale incidente în materie, instanța a apreciat că acțiunea având ca obiect „contestație la executare” este întemeiată, în forma menținută de către contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, instanța a reținut faptul că într-adevăr susținerea contestatoarei S.C. ANDALIN S. S.R.L., în sensul că nu există titlu executoriu în speță, cu privire la existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în favoarea intimatei S.C.F. D. S.R.L., este reală - Tribunalul Prahova respingând prin Încheierea pronunțată la data de 15.11.2013, în Dosarul nr.6391/105 cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată formulată de intimata S.C.F. D. S.R.L., împotriva contestatoarei S.C. ANDALIN S. S.R.L., cu privire la plata sumei de 260.475,43 lei cu titlu de c/val. marfă livrată și la plata sumei de 196.098,33 lei, cu titlu de penalități de întârziere (depusă la fila 51 dosar), aceeași instanță respingând și cererea în anulare formulată de către intimata S.C.F. D. S.R.L. împotriva încheierii menționate, prin Sentința nr.811/20.03.2014.
De altfel, soluția de respingere a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, cu privire la debitul în discuție în cadrul prezentei contestații la executare, formulată de către intimata S.C.F. D. S.R.L. a fost recunoscută și de către apărătorul intimatei, avocat P. D. A., la termenul de la data de 24.11.2014, dată la care acesta a precizat și faptul că titlul executoriu este Contractul de gaj nr. 192/01.10.2009.
Instanța a luat act de aceea că Încheierea pronunțată la data de 15.11.2013 în Dosarul nr._ de către Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de intimata S.C.F. D. S.R.L. împotriva contestatoarei S.C. ANDALIN S. S.R.L., cu privire la pretențiile ce fac și obiectul executării silite, cenzurat pe calea procesului de față, a avut la bază argumentul juridic că valoarea (cuantumul) sumelor restante reprezentând c/val. mărfurilor livrate de intimata S.C.F. D. S.R.L. nu este pe deplin lămurită în cauză, doar prin atașarea unor facturi emise de aceasta din urmă, inclusiv sub aspectul penalităților de întârziere, lămurirea acestei valori depinzând de administrarea altor probatorii, cum ar fi o expertiză tehnică, probă apreciată ca fiind incompatibilă cu procedura specială a ordonanței de plată prevăzută de art.1020 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanța a reținut faptul că în concepția vechiului, dar și actualului Cod civil, contractul de gaj este un contract accesoriu, nu principal, ca urmare, toate efectele acestuia sunt generate de existența în prealabil a unui titlu executoriu cert și neechivoc cu privire la existența raportului principal obligațional dintre părți, cum este cazul în speță și depind de stabilirea neechivocă a valorii pretențiilor la care intimata S.C.F. D. S.R.L., în calitate de creditoare, este îndreptățită, urmare a livrării către contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L. a produselor pe care le-a negociat cu aceasta la începutul încheierii raporturilor comerciale dintre acestea, cu titlu de produse, în sens larg.
Atât doctrina aferentă vechiului Cod Civil, dar și cea aferentă Noului cod civil au stabilit faptul că existența valabilă, derularea efectelor sau stingerea contractului de gaj depind de soarta obligației principale garantate, cu condiția ca întinderea obligației debitorului, în speța de față contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L., să fie bine determinată, situație care nu se regăsește în speța de față, intimata solicitând în mod prematur executarea silită a bunurilor stabilite de părți cu titlu de obiecte ale gajului, inclusiv prin procedura înființării popririi și a sechestrului asigurător(reliefat prin Procesul verbal de sechestru întocmit la data de 11.11.2014 de B. E. J. M. S.).
Instanța a apreciat că nimic nu o împiedică pe intimata S.C.F. D. S.R.L., pretinsă creditoare, să formuleze o acțiune în pretenții, pe calea dreptului comun, pentru a beneficia de un titlu executoriu valabil, cu atât mai mult cu cât contestatoarea a contestat întinderea creanței în cadrul Dosarului nr._ al Tribunalului Prahova – respectiv de o sentință judecătorească – în baza căruia putea solicita executarea silită în oricare dintre formele prevăzute de lege în materia executării silite, fie și concomitent, inclusiv cu privire la declanșarea efectelor contractului accesoriu și anume, Contractul de gaj nr.192/01.10.2009, încheiat între părți în scopul garantării plății creanțelor reprezentând c/val. produse, penalități de întârziere, etc.
Instanța a reținut pe cale de consecință faptul că potrivit disp.art.62 alin.2din Legea nr.99/1999, obligația stabilită în sarcina debitorului trebuie să fie certă și exigibilă -, condiție care nu este îndeplinită în cauză, dată fiind inexistența unei hotărâri judecătorești de obligare a contestatoarei S.C. ANDALIN S. S.R.L. la plata pretențiilor invocate de către intimata S.C.F. D. S.R.L. și care sunt indicate în cererea de executare silită.
Având în vedere considerațiile expuse anterior, în sensul că în ceea ce privește pretențiile invocate de intimata S.C.F. D. S.R.L. nu există încă un titlu executoriu, așa cum s-a arătat anterior, respectiv o hotărâre judecătorească, act obligatoriu cerut de procedura specială a executării silite care putea fi declanșată, a se vedea art.665 alin.1 și alin.5 pct.2 din Noul Cod de Procedură Civilă, anterior luării în considerare a Contractului de gaj autentificat sub nr.192/1.10.2009 și tocmai în vederea urmăririi și executări silite a bunurilor ce constituiau „gajul”, pus la dispoziția intimatei prin acest contract, ca și faptul că, contractul de gaj, facturile atașate de intimata S.C.F. D. S.R.L. și Contractul cadru înregistrat sub nr. 192/1.10.2009 (Condițiile generale de vânzare-cumpărare) încheiate între părți, nu pot constitui prin ele însele titluri executorii, în accepțiunea art.632 și art.633 din Noul Cod de Procedură Civilă, care ar fi putut declanșa executarea silită încuviințată în mod nelegal prin Încheierea pronunțată la data de 22.05.2014 de către Judecătoria Ploiești, (nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.62 alin.2 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă), instanța urmează ca în lumina disp.art.711 și urm. din Noul Cod de Procedură Civilă să admită contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L., ca fiind deplin întemeiată.
Pe cale de consecință, instanța a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite în Dosarul de executare nr.305/2014 al Biroului E. J. M. S., inclusiv Somația emisă la data de 17.07.2014 și Procesul verbal de sechestru emis la data de 11.11.2014, ca și a Încheierii pronunțate la data de 22.05.2014 de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr.12._, cu privire la încuviințarea executării silite a Contractului de gaj nr.192/01.10.2009 încheiat între părți.
Față de culpa procesuală a intimatei, instanța a obligat-o la 1000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel, în termen legal, intimata ., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că instanța de fond motivează hotărârea de admitere a contestației la executare formulata de către debitoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L, prin aceea că titlul executoriu in baza căruia se efectuează executarea silita, respectiv contractul de gaj nr. 192/01.10.2009, încheiat intre S.C. F. D.C.I. S.R.L. (fosta F. D.C.I. S.A.) și debitoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L. nu există, având în vedere că acest contract este unul accesoriu, sens in care ar trebui sa existe un titlu executoriu cu privire la obligația principala.
A arătat că instanța de fond a motivat că dovadă a inexistentei unei obligații principale certe, lichide și exigibile stă încheierea pronunțata in dosarul nr._ de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsa cererea de ordonanța de plata formulata de creditoarea S.C. F. D.C.I. S.R.L, cu privire la creanța de 260.475,43 lei - contravaloare marfa si 196.098,33 lei - contravaloare penalități de întârziere, de asemenea fiind respinsă și cererea în anulare formulată.
S-a apreciat ca S.C. F. D.C.I. S.R.L, are temei sa introducă o acțiune in pretenții prin care sa dovedească întinderea obligației, sumele datorate de debitoare in baza contractului încheiat.
Pe cale de excepție, apelanta intimată a arătat că Judecătoria M. nu este instanța competenta teritorial sa judece contestația la executare.
Încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată la data de 22.05.2014, de către Judecătoria Ploiești, dată la care erau in vigoare prevederile art. 650 NCPC.
Instanța de fond, in mod netemeinic, a respins excepția necompetenței teritoriale, ridicată de intimată, invocând decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014, decizie pronunțata si publicata după încheierea de încuviințare a executării silite, motiv pentru care nu poate avea niciun efect in cauza de față.
Deciziile Curții Constituționale nu pot produce efecte decât pentru viitor, sens in care, competența instanței de executare, Judecătoria Ploiești, odată ce a fost dobândita prin încheierea de încuviințare a executării silite, rămâne dobândită pe tot parcursul executării silite.
Pe fondul cauzei, apelanta intimată a arătat că dosarul de executare silită 305/2014 aflat pe rolul B.E.J. M. S., are la baza titlul executoriu - contractul de gaj nr. 192/01.10.2009, executare silită încuviințata de Judecătoria Ploiești prin încheierea data la 22.05.2014.
Conform contractului de gaj fără deposedare nr. 192/01.10.2009, art. 6.2 Condiții Generale de Vânzare Cumpărare, încheiat in baza legii 99/1999, gajul se instituie asupra: " Stocului de bunuri fungibile, produse farmaceutice si medicamente, precum si asupra produselor obținute in urma valorificării acestora", pana la concurenta sumei de 343.750 lei, fiind accesoriu unui contract de vânzare-cumpărare.
Debitoarea are obligația de a achita mărfurile cumpărate (art. 3 pnct. VII contract 192/01.10.2009 ) garantând in acest sens cu stocul de marfa (art. 6.2 contract 192/01.10.2009)
In conformitate cu art. 17 din Legea 99/1999, contractul de gaj înscris in A.E.G.R.M., reprezintă titlu executoriu.
Debitoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L., avea o creanța către ..l. S.R.L. la data încuviințării executării silite, mai mare decât valoarea limita a contractului de gaj, fapt pentru care a fost deschis dosarul de executare nr. 305/2014, in baza contractului de gaj-titlu executoriu.
Răspunderea in cauza este una de natură contractuala, sens in care apelanta intimată avea obligația de a demonstra existența contractului și a obligației neîndeplinite, lucru pe care l-a și făcut.
La dosar a fost depus contractul de gaj ce face parte din contractul cadru de vânzare-cumpărare, intitulat Condiții Generale de Vânzare-cumpărare, nr. 192/01.10.2009, precum și toate facturile, neachitate de către S.C. ANDALIN S.. S.R.L., la momentul declanșării executării silite.
Din acel moment, odată demonstrată existența obligației, in cazul de față, o obligație de a plăti o suma de bani, debitoarea este cea care trebuie să demonstreze îndeplinirea ei, respectiv sa facă dovada plații, dovada achitării facturilor restante.
Având in vedere că titlul executoriu, contractul de gaj, nu emană de la o instanță judecătorească ci este titlu executoriu în virtutea legii, contestatoarea putea produce acest lucru pe calea contestației la titlu - contestația la executare.
Debitoarea nu a reușit să aducă niciun fel de proba prin care sa demonstreze îndeplinirea obligației, invocând încheierea pronunțată in dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, de respingere a unei ordonanțe de plata formulata de intimată.
Cu privire la dosarul de ordonanța de plată, apelanta intimată a arătat că se impun următoarele precizări:
În dosarul nr._ al Tribunalului Prahova ce a avut drept obiect pronunțarea unei ordonanțe de plata, nu s-a constatat inexistența unei obligații de plata a debitoarei, nici măcar faptul ca apelanta intimată nu deține o creanța certă, lichidă și exigibilă, ci s-a respins pentru faptul ca s-a apreciat că este necesară efectuarea unei expertize contabile față de numărul mare de documente (facturi) depuse, probatoriu ce nu se poate administra in procedura ordonanței de plata.
Obiectul acestui dosar era de emitere a unei ordonanțe de plată pe o suma mult mai mare decât suma pentru care s-a pornit executarea silită, fiind datoria pe care o avea S.C. ANDALIN S.. S.R.L. la acel moment, inclusiv penalități de întârziere și pentru care s-a încercat obținerea unui titlu executoriu in care sa fie cuprinsă toată suma datorată.
Având in vedere respingerea cererii de ordonanță de plata, pentru toată suma, apelanta a arătat că a demarat procedura de executare silită numai pentru suma înscrisă in titlul executoriu ( contractul de gaj până la concurența sumei de 343.750 iei), urmând ca pentru diferența de plata datorată, sa urmeze calea dreptului comun si sa intenteze o acțiune in pretenții.
Motivarea instanței de fond cum ca nu deține un titlu executoriu cu privire la obligația principala, contractul de gaj fiind unul accesoriu, apreciază că este nefondată și nelegală, nefiind in concordanță cu principiile răspunderii contractuale.
Titlul executoriu este reprezentat de contractul de gaj, încheiat in baza art. 17 din legea 99/1999, obligația de plata este este stabilita expres in contractul cadru din care face parte contractul de gaj, debitoarea fiind cea care trebuie sa dovedească îndeplinirea acestei obligații - dovada plații.
Nimic nu împiedică debitoarea să ceara o expertiza contabilă sau să aducă dovezi, pentru a demonstra îndeplinirea acestei obligații, probe care nu au fost produse încă, instanța de fond admițând in mod netemeinic contestația formulata.
Apelanta a arătat că s-au produs si alte nereguli procedurale, instanța de fond trecând la propunerea si încuviințarea de probe fără să se pună mai întâi in discuție si sa se pronunțe asupra excepțiilor invocate.
Tot instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a B. M. S., invocată de intimată, ca lipsită de interes, pentru ca apoi sa o invoce din oficiu si sa o admită.
Debitoarea avea o obligație de plata, pentru care a instituit un gaj in condițiile legii 99/1999, sens in care ori face dovada plații, ori este executat silit gajul, in baza prevederilor contractuale si legale.
A arătat că instanța de fond nu poate condiționa executarea contractului de gaj, care reprezintă titlu executoriu, de existenta unui alt titlu executoriu cu privire la obligația principala.
A mai arătat că debitoarea poate sa formuleze contestație la titlu în care să dovedească îndeplinirea obligației de plată.
În drept invoca art. 717 ,470 NCPC, Legea 99/1999.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 13.01.2015.
În raport de motivele de apel, intimata - contestatoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind netemeinic si nefondat si pe cale de consecința, menținere sentinței civile nr. 1031/24.11.2014 si a încheierii din data de 05.12.2014, ca fiind temeinice si legale.
A arătat că s-a reiterat pe calea apelului, că Judecătoria M. nu era instanța competentă sa judece contestația la executare.
Intimata contestatoare a apreciat că instanța de fond in mod corect a reținut cauza spre judecare, respingând această excepție, cu motivarea temeinica că in urma pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 publicată in M.O. nr. 529/16.07.2014, a fost declarat neconstituțional art. 650 alin. 1 Cod Proc. Civila, aplicarea acestuia fiind suspendată până la data de 01.09.2014, astfel că, sesizata fiind cu contestația la executare la data de 04.08.2014 instanța Judecătoria M. era instanța competentă din punct de vedere teritorial, neavând relevanță data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.
A arătat că pe fond, s-au formulat apărări care si in aceasta fază procesuală nu tind decât sa ducă in eroare instanța cu privire la natura juridica a contractului încheiat intre părți.
Intimata contestatoare a arătat că pentru declanșarea executării silite s-a invocat drept titlu executoriu contractul cadru încheiat între părți, înregistrat sub nr.192/01.10.2009, intitulat „Condiții generale de vânzare-cumpărare".
În acest contract se stipulează obiectul generic al contractului, prețul și modalitățile de plată, obligațiile părților etc.
La pct.6.2 din contract se regăsește instituirea unei garanții reale mobiliare asupra stocului de bunuri fungibile, produse farmaceutice și medicamente, asupra produselor obținute în urma valorificării acestora, în valoare egală cu valoarea Limitei de Credit.
Garanția reală s-a constituit fără deposedarea Debitorului Garant de bunul afectat garanției. S-au menționat totodată modalitățile de executare a acestei garanții precum și modul de urmărire a bunurilor garantate în măsura înstrăinării lor de către debitorul garant, cu precizarea că „în caz de neexecutare creditorul poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanției"
Contractul de garanție a fost înregistrat în AEGRM, conform Legii 99/1999.
Intimata contestatoare a învederat că este adevărat că, în conformitate cu dispoz. art. 17 din Legea 99/1999, contractul de garanție reală este titlu executoriu, dar, modul de executare silită a acestui contract trebuie să respecte dispozițiile imperative prev. de Cap.V art.62 și urm. din Legea 99/1999 cu referire la „Executarea garanțiilor reale"
Astfel, în cazul neîndeplinirii obligației garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniția procedura de executare prevăzută de codul de procedură civilă sau a executa garanția reală potrivit prevederilor acestei legi speciale.
Pentru punerea în executare silită „obligația trebuie să fie certă și exigibilă" - art.62 alin.2 din Legea 99/1999.
Executarea silită a contractului de vânzare-cumpărare nr.192/2009 putea să fie dispusă, conform dispoz. art.372 C.pr.civ., numai în măsura în care contractul reprezenta prin el însuși titlu executoriu, fie prin efectul legii, fie convenit de ambele părți contractante.
Din analiza contractului susmenționat nu rezultă însă caracterul de titlu executoriu al întregului contract, nefiind inserată această clauză.
Reprezintă însă titlu executoriu contractul de garanție reală mobiliară, al cărui caracter executoriu derivă în mod expres din lege, respectiv disp. art.17 din Legea 99/1999.
Dar, modul în care contractul de garanție poate fi pus în executare se regăsește atât în clauzele convenției (art.6.2 din contractul cadru 192/2009), cât și în dispozițiile legale prev. de art.62 și urm. din Legea 99/1999 A.
În aceste dispozițiile legale nu se face vorbire despre posibilitatea executării debitorului garant prin poprire, indisponibilizare conturi bancare etc., așa cum s-a procedat de către executorul judecătoresc.
Creditorul garantat are dreptul să ia în posesie bunul afectat garanției sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, să vândă bunul respectiv într-o manieră comercială rezonabilă care să asigure obținerea celui mai bun preț, să urmeze procedura legală stabilită de dispoz. Legii 99/1999 pentru recuperarea debitului prin valorificarea bunurilor cu care acesta a fost garantat.
Instanța de fond a reținut in mod corect că pentru punerea în executare silită „obligația trebuie să fie certă și exigibilă" - art.62 alin.2 din Legea 99/1999, ori, in speța de fata nu numai ca susținem ca aceasta creanța nu este certa dar si instanța de judecata a cenzurat acest caracter cert si exigibil.
Astfel, pe rolul Tribunalului Prahova s-a aflat dosar nr._, având ca obiect ordonanță de plata, cerere formulată de creditoarea S.C. F. D. SRL in contradictoriu cu intimata în cauză, cale pe care s-a solicitat obligarea societății intimate la plata sumei de_,94 lei datorat in baza contractului nr. 192/2009.
Analizând actele dosarului, deci inclusiv contractul nr. 192/2009, instanța a reținut ca aspectul vizând cuantumul sumelor datorate restante nu este pe deplin lămurit iar lămurirea sa implica si administrarea altor probatorii decât înscrisurile de la dosar, instanța reținând ca se impunea administrarea probei cu expertiza contabila, astfel nefiind incidente prev. art. 1013 raportat la art. 1020 C.p.civ.
Astfel, instanța de fond a respins solicitarea creditoarei, prin încheierea din data de 15.11.2013. împotriva acestei soluții s-a promovat de către creditoarea . cerere in anulare si aceasta fiind respinsa pentru aceleași considerente, dosar nr._, Hotărârea nr. 811/20.03.2014.
Astfel, creanța este in mod indubitabil ca nu este una certă, lichidă si exigibilă, pentru punerea în executare silită „obligația trebuie să fie certă și exigibilă" - art.62 alin.2 din Legea 99/1999.
Pentru motivele arătate, a solicitat respingerea apelului ca fiind netemeinic și nefondat și pe cale de consecința, menținerea Sentinței Civile nr. 1031/24.11.2014 și a încheierii din data de 05.12.2014, ca fiind temeinice si legale.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 Cod Proc. Civila.
Examinând actele si lucrările dosarului, in raport motivele de apel invocate, de probele administrate si de dispozițiile legale incidente in cauza, Tribunalul constată următoarele:
Se arata ca prim motiv de apel faptul că, in mod greșit, prima instanța a respins excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei M., invocând Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 despre care apelanta susține că nu poate produce efecte decât pentru viitor, competenta instanței de executare, Judecătoria Ploiești, fiind dobândita prin încheierea de încuviințare a executării silite.
Tribunalul va avea in vedere considerentele Deciziei nr. 348/17.06.2014, prin care Curtea Constituțională constată că, „ în mod evident, prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție. Așa fiind, Curtea nu poate decât să concluzioneze în sensul că textul de lege supus controlului de constituționalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, ceea ce echivalează cu lipsa stabilirii cu precizie a instanței de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoașterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanțe. Rezultă că o asemenea soluție normativă afectează garanțiile constituționale și, implicit, cele convenționale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, garanții menționate la paragraful 17”.
Pentru aceste motive, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, decizia fiind general obligatorie si publicată in Monitorul Oficial la 16.07.2014.
Potrivit art.31 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe, ori dispoziției unei legi sau unei ordonanțe, în vigoare, este definitivă și obligatorie, producând efecte de la data publicării sale asupra cauzelor în care își are incidența textul legal declarat neconstituțional.
În raport de dispozițiile art.147 alin.(1) și (4) din Constituție deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, opozabile ,,erga omnes”, inclusiv pentru instanțele judecătorești și au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, vor avea efecte asupra tuturor cauzelor în curs de judecată, în care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă .
În acest sens, s-a apreciat constant in doctrina si jurisprudența că, dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni căreia îi este incidentă norma declarată neconstituțională având obligația să nu o mai aplice.
Prin urmare, la data înregistrării cererii de chemare in judecata la prima instanța ( 04.08.2014), aplicarea deciziei Curții Constituționale era obligatorie, aceasta fiind deja publicata in Monitorul Oficial, astfel încât in mod corect a fost avută in vedere de către judecătorul fondului in sprijinul soluției adoptate, de respingere a excepției de necompetență teritorială a instanței .
Prin urmare, Tribunalul apreciază ca fiind nefondat primul motiv de apel invocat.
Cel de-al doilea motiv de apel se refera, in esență, la faptul că in mod greșit a reținut instanța de fond faptul că apelanta nu deține un titlu executoriu cu privire la obligația principală, contractul de gaj fiind unul accesoriu .
Tribunalul apreciază că această critică este justificată deoarece titlul executoriu in temeiul căruia au fost inițiate demersurile privind executarea silita a intimatei îl reprezintă contractul cadru încheiat între părți, înregistrat sub nr.192/01.10.2009, intitulat „Condiții generale de vânzare-cumpărare", contract in care sunt stipulate obiectul generic al contractului, prețul și modalitățile de plată, obligațiile părților etc.
Tribunalul retina că, la pct.6.2 din contract, părțile au prevăzut de comun acord instituirea unei garanții reale mobiliare asupra stocului de bunuri fungibile, produse farmaceutice și medicamente, asupra produselor obținute în urma valorificării acestora, în valoare egală cu valoarea Limitei de Credit, garanție reală s-a constituit fără deposedarea Debitorului Garant ( respectiv intimata din prezenta cauza) de bunul afectat garanției. De asemenea, în contractul supus examinării, părțile au prevăzut și modalitățile de executare a acestei garanții precum și modul de urmărire a bunurilor garantate în măsura înstrăinării lor de către debitorul garant, fiind menționată si împrejurarea că în caz de neexecutare, creditorul poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a bunului afectat garanției.
Contractul de garanție a fost înregistrat în AEGRM, conform Legii 99/1999.
În conformitate cu dispoz. art. 17 din Legea 99/1999, „contractul de garanție reală este titlu executoriu”, iar disp. art. 14 reglementează forma necesara încheierii valabile a contractului de garanție reala respectiv forma autentica sau prin înscris sub semnătura privata semnat de către debitor.
De asemenea, potrivit art. 29. din același act normativ garanțiile reale si sarcinile constituite pe bunuri mobile, îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție reala la Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare .
In prezenta speță, Tribunalul constată că au fost îndeplinite atât condițiile de fond cât si cele de forma prevăzute de lege pentru încheierea valabila a contractului de garanție, astfel încât nu poate fi contestata validitatea acestuia ca si titlu executoriu in raport de disp. art. 17 din Legea 19/1999.
Este adevărat ca gajul are un caracter accesoriu obligației principale, dar nu se poate susține nici împrejurarea că nu ar exista obligația principala de plata in sarcina intimatei a c/valorii produselor livrate de apelanta, conform contractului nr.192/01.10.2009 si facturilor depuse la dosar si care fac dovada derulării raporturilor comerciale intre părți.
Simpla împrejurare că, prin încheierea pronunțata la data de 15.11.2013 in dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova s-a respins cererea de emitere a unei ordonanțe de plată cu privire la pretențiile ce fac obiectul executării silite, nu o exonerează pe intimată de plata creanței datorate apelantei, dat fiind că soluția instanței in acel dosar a fost justificata de necesitatea administrării unor probe mai ample incompatibile cu procedura simplificata a ordonanței de plata, si nu de o eventuala stingere a datoriei pe care intimata o are către apelantă.
Totodată, Tribunalul constată că intimata contestatoare nu a administrat niciun fel de dovezi din care sa rezulte plata parțiala sau totala a creanței ce face obiectul executării silite, împrejurare ce a condus de altfel la inițierea procedurilor de executare, in temeiul contractului de gaj convenit de către părți .
In aceasta situație, soluția instanței de fond de a constata că apelanta nu are un titlu executoriu împotriva intimatei, lipsește practic de efecte juridice contractul de gaj, contract ce a fost convenit de către părți tocmai in considerarea apariției unei astfel de împrejurări, respectiv neplata creanței principale de către debitoarea –intimată.
Scopul încheierii contractului de gaj este tocmai acela al garantării executării obligațiilor dintr-un raport juridic obligațional principal, efectul contractului de gaj fiind acela că, acordă creditorului gajist prerogativele de urmărire a bunului si de satisfacere cu preferință din valoarea lui.
Așa cum s-a arătat si in precedent, in prezenta cauza executarea silita se efectuează in temeiul contractului de gaj nr.192/01.10.2009, ce constituie titlu executoriu potrivit legii, executarea silita fiind încuviințata de instanța potrivit încheierii aflate la dosar, astfel încât nu exista nici un motiv care să justifice anularea formelor de executare, sentința atacată nefiind temeinică si legală sub acest aspect.
F. de aceste considerente, in temeiul art. 480 NCPC ( aplicabil in cauza fata de data înregistrării cererii de executare silita), Tribunalul va admite apelul declarat de S.C. F. D. S.R.L. si pe cale de consecință, schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge contestația la executare formulata de contestatoarea S.C. ANDALIN S. S.R.L., ca fiind neîntemeiată.
Fiind in culpă procesuală, Tribunalul va obliga intimata la plata către apelantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în faza de apel, reprezentând taxă de timbru, reținând totodată si împrejurarea că apelanta S.C. F. D. S.R.L. a arătat in fața primei instanțe ca va solicita cheltuieli de judecata pe cale separata, astfel încât nu pot fi acordate acesteia si cheltuielile efectuate in fata primei instanțe, așa cum s-a solicitat prin cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata S.C. F. D. S.R.L., CUI RO8955860, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul în București, . nr.7, sector 6 și cu sediul ales la C.. Av. P. D.-A., în Ploiești, .. 88, store 1, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 1031/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - contestatoare S.C. ANDALIN S. S.R.L., CUI RO_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_ cu sediul în M., ..13 A, județul Prahova.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în faza de apel, reprezentând taxă de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
Președinte, Judecător,
N. C. D. G.
Grefier,
A. Ș. P.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. D.G./tehnored. CA
4 ex./08.05.2015
d.f. nr._ - Judecătoria M.
j.f . P. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1331/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1379/2015. Tribunalul... → |
|---|
