Contestaţie la executare. Decizia nr. 224/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 224/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 224/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI: RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 224
Ședința publică din data de 08.02.2016
Președinte: A.-D. P.
Judecător: N. A.
Grefier: A.-Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de contestatorul I. de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, cu sediul în comuna Valea Călugărească, .. 1, județul Prahova, C. RO_, împotriva Sentinței civile nr._/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul M. M., Apelor și Pădurilor – Administrația Fondului pentru Mediu, Direcția de Venituri/Serviciul Valorificare Bunuri și Recuperarea Creanței, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 11.03.2015 sub numărul de mai sus, contestatoarea I. de C.-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească a formulat, în contradictoriu cu intimatul M. M., Apelor și Pădurilor – Administrația Fondului de Mediu Direcția de Venituri/Serviciul Valorificare Bunuri și Recuperarea Creanței contestație la executare împotriva executării silite demarate prin Somația de poprire nr. 2849/19.02.2015 și Titlul Executoriu nr. 916/2014, solicitând anularea somației de poprire, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, întoarcerea executării silite și constatarea achitării obligațiilor aferente în baza titlului executoriu.
În data de 22.07.2015 contestatoarea a formulat cerere de renunțare la judecarea capetelor de cerere privind suspendarea executării silite și întoarcerea executării.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că a achitat sumele prevăzute în titlul executoriu, astfel că executarea silită este nelegală, neavând la bază o creanță. A mai susținut că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale prevăzute de titlul executoriu s-a prescris în baza art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală, întrucât privește sume aferente anului 2006. A mai susținut contestatoarea și faptul că titlul executoriu nu respectă prevederile art. 141 Cod procedură fiscală, fiind emis în absența unui titlu de creanță.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului de procedură fiscală.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a atașat cererii de chemare în judecată înscrisurile atacate.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației, arătând că prin anularea somației se tinde la anularea obligației fiscale, asupra căreia se poate pronunța doar instanța de contencios administrativ. A mai arătat că nu se poate dispune anularea titlului executoriu pe calea contestației la executare, pentru aceasta petenta având la dispoziție contestația împotriva actului administrativ fiscal reglementată de art. 175 și următoarele Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că aceasta datorează sumele pentru care s-a început executarea silită. A mai arătat că până la momentul formulării întâmpinării sumele prevăzute în titlul executoriu și somație au fost achitate parțial, executarea silită menținându-și valabilitatea pentru restul sumelor, reprezentând accesorii, până la recuperarea integrală a sumei datorate
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a atașat cererii de chemare în judecată documentația ce a stat la baza emiterii titlului executoriu și somației contestate.
A fost încuviințată și administrată pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În ședința publică din data de 22.06.2015 instanța a recalificat excepția inadmisibilității invocată de intimat în apărări pe fondul cauzei, urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
În ședința publică din data de 07.09.2015 instanța a luat act de renunțarea contestatoarei la capetele de cerere privind suspendarea executării silite și întoarcerea executării.
Prin sentința civilă nr. 6706 la data de 27.05.2015 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de către contestatoarea I. de C.-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, în contradictoriu cu intimatul M. M., Apelor și Pădurilor – Administrația Fondului de Mediu Direcția de Venituri/Serviciul Valorificare Bunuri și Recuperarea Creanței.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 1/29.11.2011 s-a stabilit obligația contestatoarei de a achita suma de 14.670 lei cu titlu de accesorii pentru plata cu întârziere a taxelor pentru emisiile de poluanți în atmosferă pentru perioada 2006-2007 și a celor pentru ambalajele introduse pe piața națională pentru perioada 2006-2009. Această decizie i-a fost comunicată contestatoarei în data de 12.12.2011.
Conform declarației fiscale din decembrie 2012 completate de contestatoare, aceasta datora cu titlu de creanțe fiscale suma de 3.611 lei. Instanța constată că această sumă nu face obiectul prezentei contestații, fiind recunoscut de ambele părți că aceasta era datorată și a fost și achitată. În cauză suma în litigiu este cea datorată cu titlu de accesorii individualizată anterior.
În data de 15.09.2014 intimata a emis Titlul executoriu și somația, ambele purtând nr. 916, conținând creanțele constatate prin cele două acte menționate anterior (f. 39-42). Aceste documente au fost comunicate contestatoarei în data de 18.09.2014 (f. 43).
O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală
Art. 43 alin. 2: „Actul administrativ fiscal emis pe suport de hârtie cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum și ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului”.
Art. 91: „(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. 1 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel”.
Art. 110 alin. 3: „Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declarația fiscală (…)”
Art. 119 alin. 1: „Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere”.
Art. 131 alin. 1: „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”.
Art. 141 alin. 11: „(…) Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii”.
Art. 141 alin. 4: „Titlul executoriu emis potrivit alin. 1 de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2, următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”.
Art. 172 alin. 3: „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Art. 205 alin. 1: „Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii”.
Art. 218 alin. 1: „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.
Titlul executoriu în cauză a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 141 alin. 11, în baza a două titluri de creanță constând în declarația fiscală depusă de contestatore în luna decembrie 2012 și Decizia nr. 1/29.11.2011.
În cauză au fost contestate titlul executoriu și somația, motivele invocate ținând de cuantumul sumei care se execută, contestatoarea apreciind că nu datorează suma de 14.670 lei cu titlu de accesorii și că aceasta este prea mare raportat la cuantumul debitului principal asupra căruia a fost calculată. Așadar, suma contestată este cea stabilită prin Decizia nr. 1/29.11.2011 referitoare la obligațiile de plată accesorii la Fondul pentru mediu.
În privința condițiilor formale privind actele administrativ-fiscale, instanța a constatat aplicabilitatea art. 141 alin. 4 coroborat cu art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală și apreciază că cele două acte contestate cuprind toate mențiunile impuse de lege.
În privința criticilor de fond, date fiind dispozițiile art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, cuantumul obligațiilor fiscale nu poate fi cenzurat pe calea contestației la executare decât prin prisma art. 141 alin. 11 Cod procedură fiscală, în cazul unei eventuale discrepanțe între sumele stabilite în titlul de creanță și cele indicate în titlul executoriu. În cazul în care cele două sume sunt identice, atât timp cât titlul de creanță nu a fost desființat ori modificat pe căile procedurale prevăzute de lege, instanța de executare nu poate cenzura obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
În cauză, calea procedurală specifică prevăzută de lege pentru desființarea titlului de creanță constând în Decizia nr. 1/29.11.2011 este cea instituită de art. 205 alin. 1 și respectiv art. 218 alin. 1 Cod procedură fiscală, prin contestație la organul emitent iar apoi la instanța de contencios administrativ. Contestatoarea nu a utilizat aceste căi de atac prevăzute de lege, declarând prin cererea de chemare în judecată că după primirea deciziei a solicitat intimatului să îi comunice ce reprezintă suma de 14.670 lei, fără însă a formula contestație împotriva actului administrativ.
Pentru considerentele arătate, constatând că Decizia nr. 1/29.11.2011, în baza cărora au fost emise titlul executoriu și somația, nu au fost desființate pe căile procedurale specifice, instanța a constatat că este inadmisibilă contestarea cuantumului obligațiilor fiscale constatate prin aceasta pe calea contestației la executare. Pentru aceleași motive este inadmisibilă invocarea pe această cale a faptului că obligațiile accesorii nu erau datorate ca urmare a achitării obligațiilor principale, instanța de executare neputând în această procedură să verifice
În privința susținerilor contestatoarei privind faptul că a achitat sumele cuprinse în titlul executoriu, instanța a constatat că doar în parte acestea au fost probate, în sensul că prin O.P. nr. 118/03.03.2015 contestatoarea a achitat suma de 3.611 lei, fapt recunoscut și de către intimată. Această sumă însă nu face obiectul prezentei contestații la executare, în litigiu fiind doar sumele datorate cu titlu de accesorii pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale pentru perioada 2006-2009. Mai mult, nici nu se poate dispune anularea parțială a titlului executoriu și a somației pentru acest motiv, având în vedere faptul că la data emiterii acestor acte suma respectivă era datorată, aceasta fiind achitată ulterior, în cadrul executării silite demarate. De altfel, intimata a recunoscut faptul că respectiva sumă a fost achitată, astfel că aceasta nu se va mai executa silit.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită a sumei de 14.670 lei invocată de contestatoare, instanța a reținut următoarele:
Codul de procedură fiscală instituie două termene de prescripție de natură diferită: prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale prevăzută de art. 91 și prescripția dreptului de a cere executarea silită prevăzută de art. 131.
În cauză, dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale constând în accesorii era supus termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 91 alin. 1 Cod procedură fiscală care, potrivit alin. 2 al aceluiași articol începea să curgă, pentru cele mai vechi obligații, aferente anului 2006, de la 1 ianuarie 2007 și se împlinea în data de 1 ianuarie 2012. Decizia de stabilire a obligațiilor de plată accesorii a fost emisă în data de 29.11.2011, deci în interiorul acestui termen de prescripție.
Dreptul de a cere executarea silită a obligațiilor astfel stabilite este supus termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală calculat de la data de 1 ianuarie 2012, anul următor celui în care s-a născut acest drept, prin individualizarea sumelor în cuprinsul Deciziei nr. 1/29.11.2011, termenul împlinindu-se, așadar, la data de 1 ianuarie 2017. Titlul executoriu și somația au fost emise în data de 15.09.2014, deci în interiorul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că susținerile contestatoarei nu sunt întemeiate, iar executarea silită s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul I. de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
În motivarea apelului contestatorul a arătat sub un prim aspect, că instanța a încălcat prevederile art.248 alin 1 c.pr.civ., privitor la „excepțiile procedurale”, întrucât instanța, potrivit art. 246 alin. 1 c.pr.civ., trebuia să pună în discuție excepția de inadmisibilitate invocată de intimată și să se pronunțe asupra excepției, după care să se pronunțe asupra fondului.
Dacă excepția este neîntemeiată, instanța o va respinge printr-o încheiere și continuă judecata. Această încheiere are caracter interlocutoriu, în sensul că leagă instanța, aceasta nemaiputând reveni asupra soluției date.
Împotriva încheierii de admitere sau de respingere a excepției se puteau declara apel sau recurs numai odată cu fondul (art. 466 alin. 1 c.pr.civ.), dacă legea nu prevede expres o altă soluție (ex. art. 34 alin. 1 prevede că încheierea prin care s-a admis recuzarea nu poate fi atacată prin nici o cale de atac).
A mai arătat apelantul – contestator că din interpretarea prevederilor art. 137 alin. 2 articol devenit 141 în forma republicată la 31.07.2007 a OG nr.92/2003, rezultă că un act administrativ fiscal a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Astfel, dacă titlul de creanță, și orice alt administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art. 205 din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de procedura fiscala, republicat, contestația împotriva titlului executoriu va urma procedura stabilită de art.711alin 1 și următoarele din cod de procedură civilă, instanța competentă material să judece contestația fiind judecătoria, ca instanță de executare.
A considerat apelantul că, somația nr._/19.02.2015 și titlul executoriu nr.916/2014 sunt acte juridice de executare, contestarea executării lor atrage, potrivit art.711 alin 1 din c.pr.civ., competența judecătoriei ca instanță de executare.
De asemenea, a arătat apelantul că din interpretarea art. 43 alin. 2 și art.137 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, articol devenit 141 în forma republicată la 31.07.2007 a OG nr.92/2003 rezultă că titlul de creanță și titlul executoriu sunt 2 acte distincte, unul de natură administrativ-fiscală iar cel de-al doilea act de executare emis de executarea actului administrativ-fiscal. Fiind un act de executare se poate aplica prevederile art.711 alin 1 c.pr.civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”
Prin urmare nu se poate aprecia că este o cauză de contencios administrativ, ci este vorba de o contestație la executare care atrage competența materială a instanțelor de drept comun prin incidența prevederilor art.711 și următoarele din c.pr.civ., respectiv a judecătoriei Ploiești
Astfel că, a considerat apelantul ca nelegală și netemeinică opinia instanței de fond de a reține faptul că somația și titlul executoriu urmează calea contestației la executare prevăzute de art.205 alin 1 din codul de procedură fiscală.
A mai invocat apelantul dispozițiile art. 43 din codul de procedură fiscală cu privire la conținut și motivare, precizând că din titlul executoriu nr. 916/15.09.2014 emis și înaintat, rezultă că: „împotriva prezentului înscris se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința în condițiile art.172-173 din Ordonanța guvernului nr. 92/2001 privind codul de procedura fiscală republicat”.
Ori din conținutul art. 172 -173 din OG 92/2003 nu rezultă deloc că acestă contestație se depune la organul de executare, ci se poate reține că această contestație la executare se depune la Judecătoria competentă.
Pentru considerentele arătate, apelantul – contestator a solicitat admiterea apelului, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova a fost înregistrat sub nr._ la data de 03.11.2015.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.145 alin.1 și din OG 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somației ce cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia, somația fiind însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Conform disp. art.172 alin.1 și 3 din OG 92/2003 coroborat cu art.711 alin.1 si art.712 alin.2 din C.pr. civ., obiectul contestației la executare îl reprezintă orice act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare cu mențiunea că poate fi făcută contestatei și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Pe calea demersului judiciar promovat, apelantul contestator a solicitat anularea somației de poprire nr._/19.02.2015 (conform actelor dosarului fiind Adresa nr._/19.02.2015 prin care i s-a adus la cunoștință declanșarea executării silite prin poprire) și a titlului executoriu nr. 916/15.09._, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, întoarcerea executării silite și constatarea achitării obligațiilor aferente în baza titlului executoriu, renunțând ulterior la judecarea petitelor privind suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și întoarcerea executării silite (f.91 dosar fond), susținând, în esență, pe de o parte că pentru perioada 2006-2008 au fost achitate toate debitele, iar pe de altă parte pentru sumele solicitate este incidentă prescripția dreptului de a cere executarea creanțelor fiscale.
Prin sentința civilă apelată instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În speță, titlul de creanță, devenit titlu executoriu prin neîndeplinirea obligației de plată, îl reprezintă decizia nr. 70/29.11.2011 privind accesoriile aferente perioadei 12._ despre care apelanta contestatoare afirmă că au fost achitate și nejustificat a fost pus în executare titlul de creanță.
Potrivit dispozițiilor art.205 rap. la art.207 alin.2 din OG 92/2003, contestatorul avea posibilitatea de a contesta decizia ce constitue titlul de creanță, în termen de 30 de zile, sub sancțiunea decăderii, mențiuni incluse în cuprinsul acestui act administrativ fiscal.
Conform disp. art.218 alin.2 din OG 92/3003 deciziile emise organul fiscal în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
În cauză contestatorul nu a făcut dovada contestării titlului de creanță reprezentat de decizia nr. 70/29.11.2011 conform dispozițiilor legi speciale, respectiv art.205 rap la art.218 din OG 92/_.
Ca urmare a neexercitării dreptului la contestație și a neexecutării obligației de plată stabilite în sarcina contestatorului, titlul de creanță a devenit titlu executoriu, fiind declanșată astfel executarea silită.
Critica apelantului în sensul că instanța de fond a încălcat prevederile art. 246 alin.1 și 248 alin. 1 C.pr. civ. în ceea ce privește procedura soluționării excepției inadmisibilității contestației invocată de intimată nu poate fi reținută întrucât la termenul de judecată din data de 22.06.2015 instanța de fond a pus în discuția părților excepția invocată, iar soluția la care s-a oprit instanța prin calificarea acesteia ca o apărare de fond nu contravine dispozițiilor reținute în precedent, cu atât mai mult cu cât în considerentele sentinței se regăsesc argumentele instanței față de această apărare.
Având în vedere considerentele expuse în precedent, referitor la cea de a doua critică, tribunalul constată că eronat apreciază apelantul că instanța de fond a reținut incidența disp. art. 205 alin. 1 C.pr. fiscală pentru contestarea titlului executoriu și a somației deoarece, conform considerentelor sentinței s-a reținut că titlul executoriu a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 141 alin. 1 1 din O.G. nr. 92/2003 și numai prin raportare la motivele invocate în susținerea contestației cu referire la titlul de creanță, s-a învederat că pentru desființarea acestuia trebuia urmată procedura specială instituită de prevederile art. 205 alin. 1 C.pr. fiscală.
Or, în cauză, titlul executoriu nr. 916/15.09.2014 și somația aferentă au fost emise în considerarea deciziei nr. 70/29.11.2011 ce vizează accesorii pentru perioada 12._, decizie ce constituie titlu de creanță pentru a cărui contestare legiuitorul a impus procedura specială prevăzută de art. 205 și 207 din OG nr. 92/2003 și a declarației privind obligațiile la fondul de mediu pentru anul 2013,
Tribunalul nu poate fi de acord nici cu ultima critică adusă sentinței apelate sub aspectul disp. art. 43 C.pr. fiscală întrucât elementele pe care trebuie să le conțină titlul executoriu care, din punct de vedere formal este distinct de titlul de creanță, chiar dacă, potrivit prevederilor art. 141 alin. (2) Cod procedură fiscală, titlul de creanța fiscală ajuns la scadentă, devine titlu executoriu, sunt arătate în art. 141 din Codul de procedură fiscală, iar din analiza titlului executoriu contestat nu se constată nerespectarea vreunei cerințe de ordin formal care să poată fi sancționată cu nulitatea absolută.
De asemenea, nici în privința cauzelor de nulitate relativă apelantul nu aduce niciun argument cu privire la vătămarea ce i s-a produs sau i s-ar fi putut produce și care să nu poată fi acoperită decât prin anularea actelor de executare.
Ca atare, câtă vreme pentru înscrisurile prin care sunt evidențiate obligațiile de plată legiuitorul a stabilit că acestea pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ –fiscal, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă că acestea ar fi fost anulate, tribunalul reține că actele de executare contestate, respectiv Titlul executoriu nr. 916/15.09.2014 si Adresa nr._/19.02.2015 (denumită impropriu Somație de poprire de către apelantă) au fost emise în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art.141 rap. la art.43 din OG 92/2003.
Pentru considerentele arătate, în baza art. art. 480 alin. 1 C.pr. civ. Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge apelul declarat de contestatorul I. de C. - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, cu sediul în comuna Valea Călugărească, .. 1, județul Prahova, C. RO_, împotriva Sentinței civile nr._/15.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimatul M. M., Apelor și Pădurilor – Administrația Fondului pentru Mediu, Direcția de Venituri/Serviciul Valorificare Bunuri și Recuperarea Creanței, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.02.2016
Președinte, Judecător,
A.-D. P. N. A.
Grefier,
A.-Ș. P.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored. E.M.
4ex./ 19.02.2016
d.f. nr._
j.f. E. A. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 195/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
