Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 65/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:022._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 65
Ședința publică de la 17 Februarie 2016
Președinte - M. R.
Judecători - A. G. H.
- N. C.
Grefier - G. G. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - intimatăAsociația C.A.R. C. 2005, cu sediul în Ploiești, .. 31, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._ din data de 23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - contestatoare D. E., CNP_, domiciliată în ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, precum și că intimatul - contestator nu a formulat întâmpinare, după care:
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt si de drept ale cauzei, închide dezbaterile si retine cauza spre soluționarea recursului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești - Secția I Civilă sub nr._ / 2015, la data de 30.02.2015, contestatoarea D. E. a formulat, în contradictoriu cu intimata Asociația C.A.R. C. 2005, contestație la executare, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea ultimelor acte de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.459/2009 al B.E.J. P. A. și întoarcerea executării silite.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că anularea actelor de executare este consecința directă a perimării și prescripției executării silite.
Prin sentința civilă nr._/23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția Civilă, a fost admisă excepția netimbrării contestației la executare, invocată din oficiu și, pe de consecință, a fost anulată contestația la executare formulată de contestatoarea D. E., în contradictoriu cu intimata Asociația C.A.R. C. 2005, ca netimbrată, fiind admisă în parte cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care s-a dispus obligarea contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 de lei reprezentând onorariu avocat, astfel cum a fost redus de la suma de 2.232 de lei.
Pentru a pronunța această soluție, analizând cu prioritate, conform art.248 alin.1 C.pr.civ., excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.1 alin. 1 din O.U.G. nr.80/2013 „Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență2.
Art.197 C.pr.civ. prevede că „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.”
De asemenea, la art.33 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 se arată că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art.716 C.pr.civ., dispozițiile art.200 C.pr.civ. nu se aplică procedurii prevăzute pentru contestația la executare.
În speță, contestatoarea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.300 de lei (datorată potrivit art.10 alin.2 si 4 din O.U.G. nr.80/2013), deși aceasta a fost citată, cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare și cererii de întoarcere a executării silite, sub sancțiunea anulării cererii.
Față de considerentele expuse în precedent, instanța de fond a admis excepția analizată și a anulat cererea, ca netimbrată.
În ceea ce privește solicitarea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții.
Astfel, este justificată acordarea cheltuielilor de judecată și atunci când cererea este anulată față de împrejurarea că partea care a formulat prezenta cerere nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanța în sarcina sa de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar intimata a formulat apărări efectuând cheltuieli de judecată în acest sens.
Instanța de fond a avut în vedere în acest sens dispozițiile art.451 alin.2 C.pr.civ.,potrivit cărora instanța poate să reducă cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților.
Analizând activitatea apărătorului intimatei, instanța de fond a reținut că, raportat la munca prestată, onorariul de avocat în cuantum total de 2.232 de lei nu respectă condiția de proporționalitate la care face referire textul legal precizat și se impune a fi redus, până la cuantumul de 500 de lei.
În consecință, instanța de fond a admis în parte cererea intimatei și a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în prezenta cauză.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, intimata Asociația C.A.R. C. 2005, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării contestatoarei la plata către intimată a sumei de 2.232 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu mențiunea că recursul vizează numai cuantumul cheltuielilor de judecată.
De asemenea, recurenta - intimată a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea căii de atac.
În motivarea cererii de recurs, intimata a învederat că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ., sentința fiind dată cu aplicarea greșită a legii, și anume cu aplicarea greșită a prevederilor art.274 C.pr.civ.
În acest sens, recurenta – intimată a susținut că prin sentința recurată, instanța de fond a anulat contestația la executare ca netimbrată și a obligat contestatoarea să plătească intimatei suma de 500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, reducând onorariul avocatului de la 2.232 de lei la 500 de lei.
În continuare, recurenta - intimată a criticat soluția instanței de fond numai sub aspectul cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost cenzurate, susținând că, potrivit art.274 C.pr.civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”, iar „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (...) ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Mai mult, recurenta - intimată a învederat că a achitat onorariul de avocat în sumă de 2.232 lei pentru a fi reprezentată într-un dosar având ca obiect contestație la executare cu o valoare inițială de peste 18.350 lei, astfel că nu avea cum să cunoască că pricina se va judeca la al cincilea termen de judecată și că, tocmai la acel termen, intimata - contestatoare nu va face dovada plății taxei judiciare de timbru, anulându-i-se cererea.
Or, recurenta – intimată a susținut că apărătorul său a formulat cereri, a studiat cauza, a formulat întâmpinare, a studiat dosarul de executare și și-a asigurat substituirea printr-un avocat la trei termene de judecată, ș.a., neputând fi criticat că a lipsit la amânările fără discuție.
De asemenea, recurenta - intimată a susținut că a plătit un onorariu avocațial, proporțional cu munca depusă, neputându-i fi imputat că litigiul a fost soluționat în urma netimbrării contestației la executare de către contestatoare, apreciind, în continuare, că onorariul plătit nu este nepotrivit de mare, față de valoarea pricinii de 18.350 lei sau munca îndeplinită de avocat, respectiv formularea de cereri, studierea cauzei, formularea întâmpinării, studierea dosarului de executare, asigurarea substituirii printr-un avocat la trei termene de judecată.
De altfel, recurenta - intimată a susținut că onorariul de 2.232 lei este format din 1.800 lei + T.V.A. (432 de lei), iar taxa pe valoare adăugată s-a plătit bugetului de stat, avocatul fiind doar un colector al acestei taxe, întrucât din suma de 1.800 de lei se mai plătesc următoarele impozite și contribuții: 16% impozit pe venit = 288 lei, 5,5 % contribuție la F.N.U.A.S.S. (sănătate) = 99 de lei și 11% contribuție la Casa de Asigurări a Avocaților = 198 lei.
Or, recurenta – intimată a susținut că, scăzând aceste contribuții, rămâne un venit net de 1.215 lei care nu este deloc exagerat pentru un dosar având ca obiect contestație la executare și cu valoare inițială de peste 18.350 de lei, instanța de fond prețuind onorariul avocatului pentru această contestație la executare la suma de 500 lei, ca și cum ar stabili prețul aferent unui zilier pentru două - trei zile de muncă agricolă.
În aceste condiții, recurenta - intimată a susținut că, în speță, cheltuielile de judecată la care trebuia obligată contestatoarea erau de 2.232 de lei, dovedite prin chitanța depusă la dosar.
În probatoriu, recurenta – intimată a precizat că înțelege să dovedească prezentul recurs prin proba cu înscrisurile deja existente la dosar.
În temeiul art.242 C.pr.civ., recurenta - intimată a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 05.01.2016, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a recursului, în condiții de legală citare a părților litigante.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, în speță, cererea de punere în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr.1281/30.09.2008 formulată de creditoarea - intimată Asociația C.A.R. C. 2005 a fost înregistrată la B.E.J. P. A. la data de 13.08.2009, sens în care s-a format dosarul execuțional nr.459.
Pe cale de consecință, în cauza de față sunt incidente prevederile Codului de procedură civilă de la 1865, iar nu dispozițiile Codului de procedură civilă care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, câtă vreme, art.24 din acest din urmă cod stipulează că „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
În acest context, textul de lege care reglementează acordarea cheltuielilor de judecată de către partea care a căzut în pretenții este art.274 alin.1 și, respectiv alin.3 C.pr.civ. de la 1865, iar nu art.451 alin.2 din noul Cod de procedură civilă.
Astfel, art.274 alin.1 C.pr.civ. prevede că „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, alin.3 al aceluiași articol stipulând că „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Criteriile care vor fi utilizate de instanță cu o atare finalitate (nb. reducerea onorariilor avocaților) sunt cele indicate în conținutul normei, având valoarea unor criterii legale.
În speță, potrivit chitanței nr.0129/13.03.2015 (f.23 - dos. fond), intimata Asociația C.A.R. C. 2005 a achitat apărătorului ales un onorariu în cuantum de 2.232 lei care, raportat la obiectul pricinii - contestație la executare, gradul de complexitate al cauzei, numărul termenelor acordate de instanța de fond în vederea instrumentării dosarului, respectiv 7 termene de judecată și, nu în ultimul rând, contravaloarea debitului pentru care s-a declanșat procedura execuțională - 18.350 lei, nu este nepotrivit de mare față de aspectele menționate, dar și de munca depusă de avocat concretizată în studierea dosarului execuțional nr.459/2009, dar și a dosarului de fond, formularea unor acte procedurale, precum întâmpinare al cărei conținut este amplu, fiind invocată și excepția tardivității introducerii contestației (f.20 – dos. fond), asigurarea substituirii la termenele la care avocatul titular a fost în imposibilitatea prezentării.
Trebuie precizat și faptul că, onorariul de avocat fiind perceput și încasat încă de la primul termen de judecată - 13.03.2015, nu se putea cunoaște sau anticipa, în vreun fel, modalitatea în care urma a se da dezlegare pricinii deduse judecății ori că se va pronunța o soluție de anulare a contestației la executare, ca netimbrată, urmare a neîndeplinirii de către contestatoarea D. E. a obligației stabilită de instanța de fond în sarcina sa, respectiv aceea a achitării taxei judiciare de timbru aferentă demersului judiciar inițiat în cuantum de 1.000 lei și, respectiv de 300 lei corespunzătoare capătului de cerere vizând întoarcerea executării silite, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 09.07.2015.
Pe cale de consecință, onorariul perceput de apărătorul intimatei Asociația C.A.R. C. 2005 este pe deplin justificat având în vedere atât de obiectul, valoarea și complexitatea cauzei deduse judecății, cât și de munca efectivă depusă de avocat.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul urmează să admită recursul și, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.312 alin.3 C.pr.civ. cu aplicarea art.304 pct.9 C.pr.civ., va modifica în parte sentința recurată în sensul obligării contestatoarei D. E. să plătească intimatei Asociația C.A.R. C. 2005 suma de 2.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr.0129/13.03.2015 (f.23 - dos. fond), menținând restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.274 alin.1 C.pr.civ., va fi obligată intimata - contestatoarea D. E. să plătească recurentei - intimate Asociația C.A.R. C. 2005 suma de 620 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - intimatăAsociația C.A.R. C. 2005, cu sediul în Ploiești, .. 31, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr._ din data de 23.10.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - contestatoare D. E., CNP_, domiciliată în com. Lipănești, ., jud. Prahova și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă contestatoarea să plătească intimatei 2.232 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata să plătească recurentei 620 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. G. H. N. C.
Fiind în C.O. semnează
Președintele instanței
GREFIER
G. G. B.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. A.G.H./tehnored. A.Ș.P.
3 ex. - 18.02.2016
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. N. G. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 224/2016. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2016. Tribunalul... → |
|---|
