Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 237/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 237
Ședința publică din data de 10.02.2016
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Grefier: S. L. F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 8980 pronunțate la data de 10.07.2015 de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator T. B.-T., CNP_, domiciliat în com. Păulești, ., jud. Prahova.
Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 25 lei, conform OP nr._/18.08.2015 și nr._/22.09.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 08.12.2015, intimatul-contestator a depus întâmpinare, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC și, examinând actele și lucrările dosarului, luând act că apelanta-intimată și intimatul-contestator au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ contestatorul T. B. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, anularea actelor de executare silită efectuate în dosarele execuționale nr. 2818/2014 și nr. 3060/2014 ale B. P. A. și suspendarea executării silite demarată în aceste dosare.
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că împotriva sa a fost începută procedura executării silite de către B. P. A. în temeiul titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . 11 nr._/24.10.2011, nr._/10.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/03.10.2011 și nr._/26.09.2011, emise de către intimată, pentru suma totală de 168 euro, reprezentând despăgubiri, și 1104,6 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
A mai susținut că nu datorează contravaloarea tarifului de despăgubire față de prevederile Legii nr. 144/2010 prin care a fost modificată OG 15/2001.
În drept, a invocat art. 711-714 C.p.c.
În dovedire, a depus înscrisuri (f. 8-38).
Intimata CNADNR SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, motivând, în esență, că emiterea si comunicarea proceselor verbale de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare. În ceea ce privește aplicarea art. II din Legea nr. 144/2012, intimata a susținut că aceasta se aplică doar contravenienților care au formulat plângere contravențională prin care au solicitat aplicarea acestor dispoziții legale. În fine, intimata a susținut că, având în vedere dispozițiile art. 712 alin. 2 C.p.c. motivele invocate de către contestator nu pot fi avute în vedere, acestea putând fi invocate doar în carul plângerii contravenționale.
În drept, a invocat art. 205 – 208 C.p.c.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei au fost depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarele de executare nr. 2818/2014 și nr. 3060/2014 ale B. P. A..
Prin încheierea din data de 03.04.2015 instanța a dispus admiterea cererii de suspendare a executării silite, cu motivarea arătată în încheierea de ședință din acea dată.
Prin Sentința civilă nr. 8980/10.07.2015, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de către contestatorul T. B. T., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, a anulat actele de executare efectuate în dosarele execuționale nr. 2818/2014 și nr. 3060/2014 ale B. P. A., a respins cererea contestatorului de restituire a cauțiunii în cuantum de 76 lei, consemnată potrivit recipisei nr._/1/23.01.2015, dispunând restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesele-verbale de constatare a contravenției . 11 nr._/24.10.2011, nr._/10.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/03.10.2011 și nr._/26.09.2011 s-a dispus obligarea contestatorului T. B. T. la plata tarifului de despăgubire în cuantum total de 168 euro, datorat conform art.8 alin.3 din OG nr.15/2002.
La data de 01.08.2014 și, respectiv la data de 29.08.2014 creditoarea CNADNR SA a formulat cereri de executare silită la B. P. A., formându-se dosarele execuționale nr. 2818/2014 și nr. 3060/2014.
Prin încheierea din data de 16.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2014 și prin încheierea din data de 19.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2014 s-a dispus admiterea cererii de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/24.10.2011, nr._/10.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/03.10.2011 și nr._/26.09.2011.
Prin încheierile din data de 15.10.2014 și din data de 15.10.2014 executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 622,28 lei, respectiv de 481,92 lei.
În ceea ce privește motivele invocate de către contestator în cadrul contestației la executare, motive prin care acesta invocă de fapt nelegalitatea proceselor-verbale de constatare a contravenției . 11 nr._/24.10.2011, nr._/10.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/03.10.2011 și nr._/26.09.2011, instanța de fond a apreciat că, având în vedere dispozițiile art. 712 alin. 2 C.p.c. potrivit cărora „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”, acestea nu pot fi analizate în cadrul prezentei contestații la executare, deoarece OG 2/2001 prevede o cale specifică în cadrul căreia pot fi analizate motivele de nelegalitate ale unui proces-verbal de contravenție, respectiv plângerea contravențională.
Însă, instanța de fond a apreciat că, învestită fiind cu soluționarea unei contestații la executare, este ținută să analizeze din oficiu toate motivele de ordine publică ce ar putea atrage nelegalitatea actelor de executare contestate, inclusiv dacă înscrisul pe baza căruia s-a început procedura executării silite constituie sau nu titlu executoriu valabil.
Analizând din această perspectivă procesele-verbale de constatare a contravenției . 11 nr._/24.10.2011, nr._/10.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/03.10.2011 și nr._/26.09.2011, instanța de fond a apreciat că aceste înscrisuri nu îndeplinesc condițiile de formă pentru a constitui titlu executoriu, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 632 alin. 1 executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, alin. 3 al aceluiași articol arătând că sunt titluri executorii „hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.
Înscrisul ce se pretinde a fi titlu executoriu în cauză reprezintă un proces-verbal de contravenție, creanța constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerințele privind punerea în executare a acestuia sunt prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. În acest sens, potrivit art. 37 din respectivul act normativ „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”, cu precizarea că, în lumina art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, referirea la hotărârea judecătorească irevocabilă se va înțelege ca fiind făcută la hotărârea judecătorească „definitivă”.
Potrivit art. 16 din OG 2/2001 procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit art. 17 din OG 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Așadar, legiuitorul a prevăzut respectarea unor condiții de forma si de fond pentru legalitatea procesului verbal.
Așa cum a arătat mai sus, instanța trebuie sa verifice din oficiu condițiile de forma ale titlului executoriu depus la dosar, în speță procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv cele prevăzute de art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fără a intra în analiza aspectelor ce țin de fondul sau temeinicia procesului verbal.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.02.2015 în recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Decizia anterior amintită a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din data de 25.03.2015. Potrivit dispozițiilor art. 517 alin.4 C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul procedurii soluționării recursului în interesul legii de către ÎCCJ este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prin urmare, soluția dată de ÎCCJ în Decizia nr. 6/2015 pronunțată în recursul în interesul legii a devenit obligatorie pentru instanțe începând cu data publicării, respectiv 25.03.2015.
În considerentele deciziei, instanța supremă statuează în sensul că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 – legea specială – care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 – dreptul comun în materie contravențională.
În sensul Legii 455/2001, potrivit art.4, datele in formă electronică sunt reprezentări ale informației în forma convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloacele în forma electronică, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în format electronic între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând “acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: este legată în mod unic de semnatar, asigură identificarea semnatarului, este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar și este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă
Din aceste dispoziții legale rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în forma electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat, în acord cu dispozitivul și considerentele deciziei ÎCCJ, că înscrisul electronic comunicat pe suport de hârtie de agentul constatator, respectiv procesul verbal care a stat la baza demarării executării silite, nu poartă nicio semnătura olografă, ci conține doar mențiunea ca a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 si ale Hotărârii Guvernului nr. 1259/2001 privind aprobarea Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fiind comunicat petentului pe suport de hârtie, iar nu în format electronic.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că procesele-verbale de constatare a contravenției . 11 nr._/24.10.2011, nr._/10.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/03.10.2011 și nr._/26.09.2011 nu îndeplinesc toate condițiile de formă cerute de lege, respectiv nu poarta semnătura olografă a agentului constatator, pentru a putea constitui titlu executoriu valabil.
Ca urmare, constatând că în dosarele execuționale nr. 2818/2014 și nr. 3060/2014 ale B. P. A. s-a început procedura executării silite și au fost întocmite acte de executare în temeiul unor înscrisuri ce nu îndeplinesc toate condițiile de formă pentru a constitui titlu executoriu, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de către contestatorul T. B. T. și a dispus anularea tuturor actelor de executare întocmite în aceste dosare execuționale.
În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 potrivit cărora “ Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”, instanța va admite cererea contestatorului și va dispune restituirea către acesta a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 50 lei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 1063 alin. 1 C.p.c., potrivit cărora „Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea.” Instanța de fond a dispus respingerea cererii de restituire a cauțiunii în cuantum de 76 lei consemnată potrivit recipisei nr._/1/23.01.2015, având în vedere împrejurarea că prin încheierea din data de 03.04.2015 a fost admisă cererea de suspendare a executării silite, contestatorul având posibilitatea de a formula cerere de restituire după data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe mai sus menționate, în termen legal, a declarat apel intimata C. Naționala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din Romani S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri București, solicitând instanței de control judiciar:
> În principal, constatarea nulității absolute a Sentinței Civile nr. 8980/10.07.201 pronunțata de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2014, întrucât instanța de judecată și-a depășit competența, motivând aspecte de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu care puteau fi invocate numai în cadrul plângeri contravenționale.
> În subsidiar, modificarea în parte a Sentinței Civile nr. 8980/10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2014, în ceea ce privește anularea actelor de executare emise de către B. P. A. în dosar nr. 3060/2014, ca netemeinică și nelegală.
> Menținerea dispozițiilor Sentinței apelate în ceea ce privește respingerea cereri contestatorului de restituire a cauțiunii în cuantum de 76 de lei, ca temeinice și legale.
> Respingerea contestației la executare formulata de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. în baza titlurilor executorii PVCC . nr._/24.10.2011, . nr._/10.10.2011, . nr._/31.10.2011, . nr._/31.10.2011, . nr._/03.10.2011 și . nr._/26.09.2011 generate și semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegală și netemeinică.
> Menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În motivarea cererii, apelanta – intimată a arătat că în primul rând solicită instanței de apel să constate faptul că Sentința Civilă nr. 8980/10.07.201 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._/281/2014 este lovită de nulitate, întrucât instanța de judecată și-a depășit competența, motivând aspecte de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu care puteau fi invocate numai în cadrul plângerii contravenționale.
În acest sens, apelanta – intimată a solicitat instanței de apel să constate faptul că în speța de față executarea silita s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestatoare în contestația formulata reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptul cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele arătate de instanța de fond constituie motive ce puteau fi analizate pe cal plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cat exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitate sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere si comunicare a acestuia, etc. nu pot invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plânge contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, apelanta – intimată a solicitat instanței de apel să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC să respingă motivarea instanței de fond ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executor: întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Analizând motivarea sentinței apelate, apelanta – intimată a învederat instanței de apel faptul că în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, reținând în mod nefondat că procesele verbale de constatare a contravenției contestate nu poartă semnătura olografă a agentului constatator și prin urmare sunt lovite de nulitate absolută.
În ceea ce privește aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului — verbal de contravenție reținute de către instanța de fond, apelanta – intimată a solicitat instanței de apel să constate faptul că acestea sunt nefondate.
Astfel, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, procesul — verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum și hotărârea judecătoreasca irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitorul nu a apelat la aceasta cale procesuala si prin urmare pana la desființarea acestuia, titlul executoriu își menține puterea executorie.
În alta ordine de idei, apelanta – intimată a solicitat instanței de apel să constate faptul că în speța de față executarea silita s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele reținute de către instanța de fond reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, apelanta – intimată a apreciat că motivele reținute de către instanța de apel constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atâta timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție nu pot fi reținute ca motiv de admitere a contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
În acest sens, apelanta – intimată a solicitat instanței de apel sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712. alin. 2 NCPC și sa respingă motivarea instanței de fond, întrucât aceasta privește aspecte legate de fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, întrucât contestatorul a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cât timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestuia, subscrisa deține un titlu executoriu apt de executare silita pentru valorificarea creanței prevăzuta in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
În baza acestor considerente, apelanta – intimată a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, constatarea nulității absolute a Sentinței Civile nr. 8980/10.07.2015 pronunțata de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._/281/2014 și în subsidiar modificarea în parte a sentinței apelate, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc P. A. in baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept, apelanta – intimată a invocat disp. art. 665, alin. 6NCPC, art. 466 si următoarele NCPC, precum și dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel.
În temeiul art. 223 NCPC, apelanta – intimată a solicitat judecata și in lipsă a cauzei.
În probatoriu, apelanta – intimată a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei.
De asemenea, apelanta – intimată a solicitat cheltuieli de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 25.11.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
Intimatul-contestator T. B.-T. a formulat la data de 08.12.2015 întâmpinare în contradictoriu cu apelanta C.N.A.D.N.R. S.A. (f.14), solicitând:
- în principal, menținerea Sentinței Civile nr.8980/10.07.2015 din dosarul nr._, așa cum a fost pronunțată de Judecătoria Ploiești deoarece titlurile executorii pe care apelanta pretinde că le deține împotriva sa sunt nule de drept, pentru nerespectarea condițiilor de formă cerute de lege, conform Deciziei nr.6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial ai României, partea I, nr. 199 din 25.03.2015 și
- în subsidiar, odată cu cererea de respingere a apelului, a solicitat să se dispună restituirea cauțiunii, în cuantum de 76 de lei, consemnate în dosarul cauzei, în scopul repunerii în situația anterioară emiterii proceselor verbale care au făcut obiectul dosarelor de executare 2818/15.10.2014 și 3060/15.10.2014 ale B. P. A.-nule absolut, din următoarele considerente:
În motivarea în fapt, referitor la solicitarea apelantei de constatare a nulității Sentinței Civile nr.8980 din 10.07.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nrJ_, întrucât instanța și-a depășit competența motivând aspecte de netemeinicie și ne/egalitate cuprinse în titlul executoriu care puteau fi invocate numai în cadrul plângerii contravenționale, intimatul-contestator a solicitat instanței de apel să constate că apelanta se află într-o gravă eroare materială deoarece sentința nr.8980/10.07.2015 a fost pronunțată în dosarul cauzei, adică_, dosarul nr._/281/201.4, la care apelanta face referire, atât în capătul de cerere, cât și de 4 ori pe tot parcursul cererii de apel, neavând nicio legătură cu cauza sau cu sentința civilă 8980/10.07.2015.
Or, intimatul-contestator a susținut că acest lucru denotă superficialitate și că apelanta acționează în necunoștință de cauză putând constitui și un indiciu de rea-credință și, ca o notă personală, consideră că funcția copy/paste utilizată de apelantă la redactarea cererii de apel putea fi folosită numai după ce textul Sentinței Civile apelate a fost cel puțin citit sau, în cel mai bun caz, înțeles, ceea ce din nefericire, în cazul de față nu s-a întâmplat.
Tot în acest context, intimatul-contestator a solicitat să se constate și că actele de executare silită specificate în cererea de apel fac obiectul a două dosare de executare ale B. P. A., nr.3060/15.10.2014, respectiv 2818/15.10.2014, acesta din urmă nemaifiind specificat în al doilea capăt de cerere, probabil din considerentele anterior arătate - necunoașterea cauzei.
Astfel, intimatul-contestator a învederat că în toată motivarea cererii de apel, apelanta se prevalează exclusiv de prevederile art.712 NCPC care menționează la alin.(2) că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, care, coroborat cu prevederile OG2/2001, prevăd plângerea contravențională ca și cale procesuală specifică pentru desființarea proceselor verbale de constatare a contravenției, invocând faptul că instanța de fond nu a aplicat în mod corespunzător aceste prevederi.
După cum se poate vedea la dosarul cauzei, intimatul-contestator a învederat că a depus, în calitate de contestator, atât motivare pentru admiterea cererii, cât și o . motive pe calea răspunsului Ia întâmpinare în care a invocat și motive referitoare la fondul dreptului cuprins în procesele verbale de constatare a contravențiilor acestea nefiindu-i luate în considerare deși erau legale, justificate și întemeiate.
În acest sens, intimatul-contestator a susținut Conform motivării Sentinței Civile nr.8980/10.07.2015 din dosarul nr._, pe care apelanta o solicită anulată, în pagina a doua, la paragraful 10, instanța de fond aplică prevederile art.712 alin.2 din NCPC coroborate cu prevederile OG2/2001 motivând că în ceea ce privește motivele invocate de contestator prin care acesta invocă de fapt nelegalitatea proceselor verbale de constatare a. contravenției (...) instanța apreciază că având în vedere dispozițiile art.712, alin.2 (...), acestea nu pot fi analizate în cadrul prezentei contestații la executare, deoarece OG2/2001 prevede o cale specifică în cadrul căreia pot fi analizate motivele de nelegalitate ale unui proces-verbal de contravenție, respectiv plângerea contravențională.
Astfel, intimatul-contestator a considerat ca nefondată solicitarea apelantei de constatare a nulității absolute a Sentinței Civile a instanței de fond din cauza neaplicării în speță a art. 712 alin. 2 din NCPC deoarece acestea au fost aplicate corespunzător, iar considerentele care au stat la baza admiterii contestației la executare nu țin de partea procedurală a procesului civil ci de faptul că la data pronunțării Sentinței Civile nr.8980, apelanta nu deținea titluri executorii apte pentru declanșarea executării silite împotriva subsemnatului, titlurile executorii depuse la dosarul cauzei fiind nule de drept pentru nerespectarea condițiilor de formă cerute de lege.
Cât despre depășirea competențelor de către prima instanță deoarece aceasta a luat în considerare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, intimatul-contestator a apreciat că, probabil, apelanta nu a citit în motivarea sentinței la pagina 2, paragraful 11, faptul că instanța fiind investită cu rezolvarea, unei contestații la executare este ținută să analizeze din oficiu toate motivele care ar putea atrage nelegalitatea actelor de executare contestate, inclusiv dacă înscrisul pe baza căruia s-a început procedura executării silite constituie sau nu un titlu executoriu valabil.
În acest sens, la pagina 3, paragraful 6, din sentință instanța de fond a motivat că trebuie să verifice din oficiu condițiile de valabilitate ale titlurilor executorii depuse la dosar fără a intra în analiza aspectelor ce țin de fondul sau temeinicia procesului verbal
În acest context, intimatul-contestator a considerat că apelanta face o regretabilă confuzie între condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea unui titlu executoriu (ad validitatem) și calea procesuală specifică pentru desființarea lui (fondul sau temeinicia acestuia) opinând că un proces verbal de contravenție poate fi desființat doar prin plângere contravențională, chiar dacă a fost încheiat fără respectarea condițiilor de formă ad vaiiditatem. în realitate, acesta formă specifică de desființare a proceselor-verbale de contravenție este aplicabilă acelor procese-verbale care respectă condițiile de formă cerute de lege pentru a putea produce efecte.
Potrivit doctrinei juridice, prin forma pentru valabilitatea actului juridic civil se înțelege acea condiție de validitate, esențială și specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităților prestabilite de lege, în lipsa cărora actul juridic civil nu s-ar putea naște în mod valabil.
Ca exemplificare, intimatul-contestator a învederat că este situația în care un pieton ar fi amendat de un polițist pentru că a trecut . nepermis, procesul-verbal fiind scris olograf, pe o bucată de hârtie sub forma "In conformitate cu Codul Rutier vă amendez cu 250 de lei pentru că ați trecut . ". Poate acest înscris, necontestat în termenul legal și care nu respectă condițiile de formă cerute de lege, să producă efecte juridice sau să constituie un titlu executoriu apt de executare silită?
De altfel, intimatul-contestator a învederat că, în dreptul românesc este consacrat un principiu fundamental potrivit căruia Quod nullum est nullum producit effectum (ceea ce este nul nu produce efecte) care, prin aplicarea la speța în cauză, denotă indubitabil că procesele verbale încheiate fără respectarea condițiilor de formă cerute de lege sunt nule din momentul încheierii lor și nu produc nici un fel de efecte pentru viitor.
Pentru susținerea celor anterior arătate, intimatul-contestator a dorit să sublinieze că legea trebuie interpretată atât în litera cât și în spiritul ei, în sprijinul acestui argument supunând atenției instanței și faptul că pentru protejarea interesului celor lezați prin actele de executare silită, legiuitorul a prevăzut în NCPC, Ia art. 722 și dreptul la întoarcerea executării care la alin. (1) prevede că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Astfel se oferă posibilitatea ca și după ce actele de executare s-au consumat să se poată reveni în orice moment la situația anterioară emiterii titlului executoriu dacă acesta a fost desființat-în speța de față fiind nul absolut.
Deoarece până la data pronunțării Deciziei nr.6/2015 a Î.C.C.J. soluțiile instanțelor au fost diferite în spețe similare, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial se consacră faptul că semnătura electronică nu poate fi substituită semnăturii prevăzute de OG2/2001 pentru valabilitatea procesului-verbal de constatare a contravenției ceea ce atrage desființarea tuturor acestor procese verbale care au fost transmise pe suport de hârtie semnate electronic și nu olograf.
Pentru o mai bună înțelegere a motivării sentinței instanței de fond, intimatul-contestator a susținut că apelanta poate consulta instituția nulității actului juridic civil care își are sediul materiei in cadrul Secțiunii a 4-a din Titlul II, intitulat Izvoarele Obligațiilor, Capitolul I, din Noul Cod Cîvîl unde se prevede printre altele, la art. 1246 alin. (1) că „orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulității, dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune" iar ia art.1247 prevede că (1) Este nul contracția încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general. (2) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție. (3) Instanța este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.
În speța de față, intimatul-contestator a învederat că este vorba de condițiile prevăzute la art. 17 din OG2/2001, „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului (...) a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. "
Tot în acest context, intimatul-contestator a învederat că apelanta invocă prescripția dreptului la acțiune a subsemnatului pretinzând că titlurile executorii din dosar trebuiau atacate în termenul de 15 zile prevăzut de OG2/2001 pe calea plângerii contravenționale. Pe această cale învederez instanței că în termenul specificat pentru această cale de atac. se puteau lua în discuție, conform art.64 alin. 1 din Ordonanță, orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei proces ului-verbal, nu și validitatea titlului, acțiunea în constatarea nulității absolute fiind imprescriptibilă. Astfel, potrivit prevederilor art. 1249 alin.1 din NCC dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție. Ori legea, în speță OG2/2001, nu prevede un alt termen de constatare a nulității procesului verbal de constatare a contravenției, ba mai mult, spiritul ei este acela de a sancționa procesele verbale anulate prevăzând la art. 41 alin.2 că "în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept".
În acest context, instanța de fond a procedat competent, legal și justificat la verificarea valabilității titlurilor executorii în baza cărora s-a trecut la executarea silită a subsemnatului și a constatat că, Procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/24.10.2011, Procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/10.10.2011, Procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/31.10.2011, Procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/31.10.2011, Procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/03.10.2011 și Procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/26.09.2011 nu îndeplinesc condițiile de formă cerute de lege, respectiv nu poartă semnătura agentului constatator, pentru a constitui titluri executorii valabile.
În interpretare s-a ținut cont de Decizia nr.6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 16.02.2015 în recursul în interesul legii prin care s-a statuat că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, încheiate potrivit ari. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din aceeași ordonanță a Guvernului, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, în raport cu dispozițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Intimatul-contestator a susținut că această decizie a Curții Constituționale a devenit obligatorie pentru instanțele din România, iar mai jos enumeră în sprijin și câteva aspecte legale.
Astfel, intimatul-contestator a susținut că potrivit art. 126 alin.3 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.
Or, intimatul-contestator a susținut că, potrivit art.514 din NCPC pentru a se asigura interpretarea și aplicarea imitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau ta cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. Procedura poartă numele de recurs în interesul legii și își are sediul materiei ia art.514-518 din NCPC.
Totodată, intimatul-contestator a susținut că potrivit prevederilor art.517, alin.4 NCPC dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Având în vedere aceste considerente, intimatul-contestator a susținut că instanța de fond a constatat, fără niciun dubiu, nulitatea titlurilor executorii care au stat la baza declanșării executării silite împotriva sa - din motivele mai sus invocate - și a admis corect contestația la executare prin Sentința Civilă nr.8980/10.07.2015, desființând actele de executare silită efectuate de B. P. A. în dosarele de executare"2818/15.10.2014 și 3060/15.10.2014.
În baza acestor argumente, intimatul-contestator a solicitat respingerea cererii apelantei de constatare a nulității absolute a Sentinței Civile nr.8980/10.07.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ și de a o menține așa cum a fost pronunțată de instanța de fond.
Referitor la capătul de cerere privind menținerea dispozițiilor sentinței apelate în ceea ce privește respingerea cererii de restituire a cauțiunii consemnate la dosarul cauzei.
Potrivit prevederilor art. 1063 din NCPC, "cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea". Deoarece titlurile executorii la care apelanta face referire în dosarul cauzei sunt nule de drept, din considerentele anterior arătate, potrivit principiului Quod nullum est nullum producit effectum, consider că trebuie ca subsemnatul să fie pus în situația anterioară emiterii acestor titluri și să mi se restituie toate cheltuielile avansate cu ocazia acestui proces civil, adică atât taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de lei, cât și cauțiunea în cuantum de 76 de lei, consemnată la dosarul cauzei.
Or, intimatul-contestator a susținut că instanța de fond apreciază, că pentru disponibilizarea cauțiunii are posibilitatea de a formula cerere de restituire după data rămânerii definitive a Sentinței Civile nr.8980/10.07.2015.
Pentru diminuarea volumului de documente cu care se confruntă instanțele de judecată, eliminarea birocrației și a neplăcerilor administrative cauzate de deplasările repetate la instanță, intimatul-contestator a considerat că acest aspect poate fi rezolvat odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de apel epuizându-se căile de atac, sens în care solicită să se dispună ca acest capăt de cerere să fie considerat ca cerere depusă în condițiile art. 1063 NCPC.
În acest context, intimatul-contestator a solicitat instanța de apel să se pronunțe și în legătură cu restituirea acestor sume, depuse conform documentelor aflate la dosarul cauzei.
Totodată, intimatul-contestator a solicitat și respingerea pretențiilor apelantei de a i se acorda cheltuieli de judecată.
În drept, intimatul-contestator a invocat disp. art. 471 NCPC, dispozițiile invocate în motivarea Sentinței Civile nr.8980/2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești în prezentul dosar, precum și pe dispozițiile legale la care fac referire în prezenta întâmpinare.
În conformitate cu prevederile art.223 alin. (3) din Codul de Procedură Civilă, intimatul-contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de contestatoare, precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a soluționat contestația la executare promovată de T. B.-T. cu interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art.711 alin.2 C.pr.civ. (în forma în vigoare la data promovării contestației la executare), text legal ce statuează că, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Tribunalul reține că, prin dispozițiile art. 31 din O.G. nr.2/2001, este reglementată calea de atac a plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, mijlocul procesual specific prin intermediul căruia contravenientul, nemulțumit de sancțiunile contravenționale principale și complementare ce i-au fost aplicate, poate invoca motive de nulitate absolută sau relativă a actului de constatare a contravenției, dar și motive de netemeinicie.
În cauza de față, apelanta-creditoare a făcut dovada comunicării proceselor verbale de contravenție . 11 nr._/24.10.2011, nr._/10.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/31.10.2011, nr._/03.10.2011 și nr._/26.09.2011, către contestatorul-debitor, conform dovezilor aflate la filele 19-23 din dosarul primei instanțe, cu conformări de primire, fără ca acesta să-și fi exercitat dreptul de a formula plângeri contravenționale, astfel încât respectivele procese-verbale au devenit titluri executorii, conform art.37 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor fără vreo altă formalitate.
În mod greșit, prima instanță a invocat din oficiu și a statuat că procesele verbale de contravenție a căror executare silită, în privința tarifului de despăgubire, a fost declanșată la solicitarea apelantei, nu constituie titluri executorii pentru neîndeplinirea condițiilor de formă constând în semnătura olografă a agentului constatator, în condițiile în care această cauză de nulitate absolută a actelor de constatare a contravenției nu ar putea fi valorificată decât pe calea procesuală specifică a plângerii contravenționale, iar nu în cadrul contestației la executare, așa cum statuează art.711 alin.2 C.pr.civ.
Instanța de control judiciar consideră că în prezenta cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile Deciziei nr.6/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent pentru recurs în interesul legii din al cărei conținut se desprinde concluzia evidentă că a statuat, cu caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, asupra unei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție nesemnat olograf de agentul constatator, situație care trebuie valorificată doar în cadrul plângerii contravenționale a cărei neexercitare în termen atrage dobândirea caracterului de titlu executoriu, așa cum prevede art.37 din O.G.2/2001.
Pentru rațiunile expuse, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ. cu aplicarea art.711 alin.2 din aceleași cod, tribunalul va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 8980 pronunțată la data de 10.07.2015 de Judecătoria Ploiești, hotărâre pe care o va schimba în parte în sensul că va respinge în tot contestația la executare dedusă spre soluționare, ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul va menține în rest această hotărâre ca fiind legală și temeinică sub aspectul modalității de soluționare a cererii de suspendare a executării silite, precum și în privința modalității de pronunțare asupra solicitărilor intimatului-contestator pentru restituirea cauțiunilor consemnate.
Este adevărat că intimatul a solicitat, prin întâmpinarea depusă în apel, să se dispună și restituirea cauțiunii în sumă de 76 lei, cerere respinsă de prima instanță, însă această cerere este inadmisibilă, în condițiile în care T. B.-T. nu a declarat apel împotriva sentinței Judecătoriei Ploiești, respectiva dispoziție a judecătorului fondului intrând în puterea lucrului judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr. 8980 pronunțate la data de 10.07.2015 de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator T. B.-T., CNP_, domiciliat în com. Păulești, ., jud. Prahova, și, în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că respinge în tot contestația la executare, ca neîntemeiată.
Menține în rest soluția atacată, ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2016.
Președinte, Judecător,
P.-A. A. Ș. O.-C.
Grefier,
S. L. F.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. P.A.A./Tehnored. A.Ș.P.
5 ex./17.02.2016
D.f._ –Judecătoria Ploiești
J.f. M. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 65/2016. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 204/2016. Tribunalul... → |
|---|
