Contestaţie la executare. Decizia nr. 329/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 329/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
COD ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 329
Ședința publică din data de 25.02.2016
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta– de contestatoarea C. M. P., CNP_, domiciliata in Ploiești, ., ., ., împotriva încheierii din data de 13.11.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata I. B. NV Amsterdam, cu sediul in București, . nr. 48, sector 1.
Cerere de apel timbrată cu taxa judiciară de timbru de 25 lei, conform chitanței ./AA nr. 33/04.01.2016, anulată și atașată la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, note scrise formulate de apelantă.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului dedus judecății.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ /25.09.2015 contestatoarea C. M. P. a formulat în contradictoriu cu intimata I. B. N.V. Amsterdam-Sucursala București contestație la executarea silita ce face obiectul dosarului de executare nr. 709 / 2015 al B. Goslan M. si împotriva popririi aplicate asupra contului de salariu al contestatoarei si somației mobiliare din 01.09.2015, solicitând anularea formelor de executare susmenționate inclusiv a popririi in cauza precum și suspendarea executării silite pana la soluționarea definitiva a prezentei cauze.
În motivarea cererii a arătat că în dosarul de executare nr. 709 / 2015, s-a pornit împotriva contestatoarei executare silita la cererea creditoarei I. B. N.V. Amsterdam, sucursala București, pentru suma de_,84 € reprezentând debit restant, dobânzi, penalități comisioane si 8030,95 lei, reprezentând cheltuieli de executare.
A mai arătat că prin somația mobiliara din 01.09.2015 i s-a adus la cunoștința ca s-a înființat poprire pe sumele de bani ce le deține sau le va deține, la instituțiile bancare, precum si angajatorul său. In același timp cu primirea somației a fost anunțata de instituția banca unde deține contul de salariu că s-a aplicat poprire asupra acestui cont, pentru întreaga sumă care exista sau se va varsă in viitor in cont. In acest cont insa, se varsă strict doar salariul contestatoarei, pe care îl primește de la angajator, nu si alte sume sau venituri, astfel încât, consideră că executorul judecătoresc trebuia sa facă aplicarea art. 729 din NCPC care prevede la alin 1 lit. B, ca salariile pot fi urmărite pana la o treime din venitul lunar net, pentru orice datorii cu excepția celor de întreținere sau alocații.
Ca urmare, a apreciat că executorul judecătoresc, trebuia sa facă demersuri pentru a constata ca în acest cont se varsă salariul său lunar si sa dispună fie ca, dacă angajatorul indisponibiliza 1/3 din venitul net lunar, atunci banca sa nu mai indisponibilizeze nici o sumă sau dacă angajatorul nu a fost înștiințat să aplice poprirea, atunci sa dispună băncii să indisponibilizeze procentul de 1/3 din salariul lunar.
A susținut că la acest moment nu are cunoștința daca ambele instituții au fost înștiințate sa aplice popriri si le-au aplicat efectiv si nici pentru ce procente, deoarece banca a indisponibilizat practic întreaga suma care se varsă de către angajator. Din acest punct de vedere consideră ca poprirea înființată încalcă dispozițiile legale si trebuie anulată.
Un alt motiv pentru care contestă executarea silită, este acela al incorectitudinii sumei reprezentând debit, deoarece executarea si somația se refera la suma de_,84 euro însă contestatoarea a făcut o plată majoră, de 2000 lei care nu a fost luată în calcul la stabilirea sumei restante. Aceasta sumă o contestă, precizare pe care o face din motive de stabilire a taxei de timbru si a cauțiunii.
F. de toate cele arătate, a solicitat admiterea contestația la executare astfel cum a fost formulata, anulând formele de executare, somația menționata in petitul cererii și poprirea înființata pe contul de la Unicredit Tiriac B..
În drept a invocat dispozițiile art.712 și urm., art.729 C..
În susținere a depus la dosar în copie somația imobiliară din data de 01.09.2015, încheierea din data de 24.08.2015 și înființare privind măsura popririi din data de 01.09.2015 emise în dosarul execuțional nr.709/2015 al B. Goslan M..
Prin rezoluția din data de 29.09.2015 s-a dispus comunicarea acțiunii și înscrisurilor către intimată în baza disp. art. 201 alin. 1 C. pr. civ., cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, prevăzută de art.208 al.2 C.p.c. în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 165 N.C.Pr.Civ.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză și nici nu s-a prezentat în instanță.
Contestatoarea a depus la data de 19.10.2015 precizare la contestației la executarea silita în sensul că nu mai formulează contestație și împotriva popririi aplicate asupra contului de salariu, deoarece a constatat la salariul încasat în această lună că s-a poprit doar 1/3 din venitul său și nu întregul salariu, așa cum reieșea din înștiințarea de poprire primita. A presupus ca în înștiințarea trimisă băncii se menționa cota corecta de 1/3, astfel încât aceasta chestiune a rămas fără obiect.
A subliniat faptul că se contestă în continuare executarea silita sub aspectul sumei reprezentând debit si a calculării sale greșite, in sensul ca nu s-a scăzut suma de 2000 lei achitată de contestatoare înainte de cererea de executare, aceasta fiind suma contestată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin Încheierea de ședință din data de 13.11.2015 instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.719 C.pr. civ. până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.
Instanța a reținut că în vederea suspendării executării silite trebuie îndeplinite următoarele condiții: formularea unei contestații la executare, plata cauțiunii și existența unor motive temeinice.
Cu privire la primele două condiții instanța a apreciat că acestea sunt îndeplinite.
Totodată instanța a reținut că pentru a fi admisibilă cererea de suspendare a executării este necesară identificarea unor motive temeinice care țin de nelegalitatea executării silite sau circumstanțe conexe acesteia care ar determina producerea unor prejudicii importante pentru persona debitorului, prejudicii care nu ar putea fi reparate ulterior. În cauză, contestatoarea a invocat faptul că debitul supus executării nu este cert deoarece a achitat în plus suma de 2000 lei, sumă care nu a fost avută în vedere de executorul judecătoresc, indicându-se totodată faptul că s-a trecut la executarea silită imobiliară.
A reținut instanța că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că în cauză s-a început executarea silită pentru suma de_,84 euro.
Prin raportare la aceste motive instanța a apreciat că în cauză nu pot fi identificate motive temeinice care ar impune suspendarea executării silite, în măsura în care în cadrul contestației la executare s-ar confirma achitarea unei sume care nu a fost avută în vedere de executorul judecătoresc se poate dispune întoarcerea executării silite.
Împotriva Încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a executării silite, în termen legal, a formulat apel contestatoarea.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare.
A susținut apelanta că cererea de suspendare era întemeiata, în primul rând, în considerarea faptului ca s-a trecut la executarea silită imobiliară asupra apartamentului ipotecat, singura sa locuința, așa cum face dovada cu înscrisuri primite de la executorul judecătoresc, existând posibilitatea concretă ca până la acordarea primului termen de judecată să se treacă efectiv la înstrăinarea bunului său.
A menționat apelanta că suspendarea executării este întemeiată și din perspectiva situației critice în care se află întrucât prin aplicarea popririi, contul său de salariu este în întregime blocat, sumele ce constituie venitul lunar sunt indisponibilizate în mare parte, fapt ce face ca aceasta să nu mai aibă un venit care sa îi asigure același nivel de trai, iar continuarea executării silite i-ar aduce grave prejudicii deoarece s-a trecut deja la executarea silită mobiliară a veniturilor din salariu, nu doar asupra contului de salarii, dar și asupra veniturilor ce le primește de la angajator, deși este vorba de același salariu.
S-a precizat, totodată, că s-au instituit practic două popriri pe salariu pentru același debit, una prin care angajatorul ar trebui sa îi rețină 1/3 din salariu pe statul de plată și să îl verse executorului și alta asupra contului, prin care banca ar trebui, din salariul ce se varsă, deja redus cu 1/3, să mai retina 1/3 și să îl verse executorului. Se ajunge de fapt la i se reține 2/3 din salariu, situație ce încalcă evident legea și care trebuie lămurită de instanță pe calea contestației la executare prezente.
Apreciază apelanta că până la acel moment, dacă nu se suspendă executarea, va pierde cele două treimi din salariu, ajungând practic să nu se mai poată întreține.
Totodată, i se pare incorect să se execute bunurile sale mobile și imobile, deși în prezent nu se cunoaște exact cuantumului debitului, iar suspendarea executării silite nu ar aduce nici un prejudiciu intimatei care are la îndemână penalizările si majorările aplicabile în continuare sumei de recuperat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, acesta a fost înregistrat sub nr._ la data de 10.12.2015.
Tribunalul, examinând cauza, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauza, în temeiul art. 479 N.c.pr. civ. constată următoarele:
Dispozițiile art. 719 C. proc. civ. prevăd un caz de suspendare judecătorească a executării silite, ce dăinuie până la soluționarea contestației la executare, sens în care instanța de judecată poate admite cererea de suspendare formulată în temeiul acestei dispoziții legale numai dacă se constată existența unor motive temeinice și numai după ce, în prealabil, partea interesată face dovada achitării cauțiunii și în cuantumul stabilit expres de dispozițiile legale.
Legiuitorul nu a definit noțiunea de „motive temeinice”, însă acestea trebuie să se raporteze la necesitatea măsurii solicitate, ce urmează să fie apreciată de instanță în raport de iminența producerii unui prejudiciu în patrimoniul contestatoarei dacă măsura nu ar fi dispusă.
Criteriile pe baza cărora se apreciază existența motivelor temeinice sunt de natură obiectivă, criteriile subiective fiind irelevante sub acest aspect.
Această apreciere trebuie realizată în cadrul suspendării în condiții de celeritate, fără a putea analiza ansamblul probator ce poate fi administrat în cazul soluționării pe fond a cauzei.
Din analiza actelor dosarului și a motivelor invocate în cuprinsul cererii introductive rezultă că obiectul contestației la executare vizează somația mobiliară din data de 01.09.2015 și, implicit anularea formelor de executare, inclusiv a măsurii popririi.
Conform precizării formulate la data de 19.10.2015, inclusiv la termenul de judecată din data de 13.11.2015 în susținerea cererii privind suspendarea executării silite rezultă că apelanta contestatoare și-a precizat contestația în sensul că se contestă în continuare numai debitul de 2000 lei, astfel că raportat la motivele contestației la executare, nu au fost identificate motive temeinice care să justifice dispunerea unei astfel de măsuri.
Măsura solicitată constituie o măsură excepțională, dată fiind necesitatea ca titlul executoriu reprezentat de Contract de credit de consum cu garanție ipotecară nr._/16.11.2007, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 5073/16.11.2007 și actul adițional din data de 26.01.2012 să fie adus la îndeplinire într-un termen cât mai scurt.
Corect a reținut instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite numai două condiții, respectiv existența pe rol a unei contestații la executare și plata cauțiunii, întrucât în cauză nu se justifică în vreun fel necesitatea luării acestei măsuri, întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv considerat de lege ca fiind excepțional și care să permită aplicarea dispozițiilor art. 719 C.pr. civ.
Conform disp. art. 479 alin.1 C.pr. civ., instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Așadar, instanța de control judiciar este ținută să examineze Încheierea apelată prin prisma situației de fapt existentă la momentul pronunțării și în raport cu apărările invocate în susținerea cererii de suspendare.
Or, apelanta, în cuprinsul motivelor de apel invocă aspecte care nu au fost aduse la cunoștința instanței de fond anterior soluționării cererii de suspendare a executării silite, respectiv declanșarea executării silite imobiliare sau reținerea a 2/3 din salariu, astfel că tribunalul nu poate să examineze legalitatea și temeinicia încheierii apelate din perspectiva unei situații de fapt ce nu a fost supusă cenzurii primei instanțe, în caz contrar s-ar aduce atingere disp. art. 479 alin. 1 C.pr. civ.
Analizând deci încheierea apelată, atât în raport de considerentele acesteia, cât și de susținerile și apărările formulate de apelantă în fața primei instanțe, Tribunalul reține că instanța de fond investită cu soluționarea prezentei cereri nu putea depăși limitele investirii sale și nu putea analiza aspecte care țin de fondul contestației la executare, analizând în concret împrejurările de fapt implicate de executarea silită a cărei suspendare s-a solicitat, această măsură neputându-se aplica automat numai cu luarea în considerare a interesului debitoarei și fără a se avea în vedere în egală măsură interesul creditorului care încearcă pe această cale să-și recupereze o creanță neexecutată de debitoare de bună-voie și de o perioadă destul de îndelungată.
Împrejurarea invocată de apelantă conform căreia s-a trecut la executarea silită imobiliară, precum, și faptul că nu există o creanță certă întrucât nici la acest moment nu se cunoaște cu exactitate cuantumul debitului datorat sunt aspecte ce vizează de altfel fondul contestației și care nu pot fi analizate în prezentul demers judiciar, cu atât mai mult cu cât, apelanta contestatoare a precizat la data de 19.10.2015 că nu se mai contestă măsura popririi, față de care se apreciază că aceasta este corect aplicată, respectiv pentru 1/3 din venitul său, ci numai suma de 2000 lei.
Prin urmare, instanța competentă poate suspenda executarea, sintagma „motive temeinice” neputând fi acoperită doar de menționarea inconvenientelor de principiu pe care orice executare silită imobiliară le presupune, impunându-se o analiza mai temeinică a situației de fapt concretă în speță, instanța de fond procedând în mod corect în cauza dedusă judecății în condițiile în care motivele invocate pe calea apelului sunt împrejurări noi necunoscute de instanța de fond la momentul soluționării cererii de suspendare, menționate în precizarea contestației depusă la data de 18.11.2015, după pronunțarea asupra cererii de suspendare și care, în raport cu data depunerii acestora, nu puteau fi avute în vedere de către prima instanță.
În raport de probele administrate, având în vedere și petitele contestației la executare, tribunalul constată că executarea silită astfel cum a fost demarată, nu depășește limitele legale și nu este de natură a produce prejudicii grave care să impună suspendarea executării până la soluționarea definitivă a acesteia.
Prin urmare, în baza art. 480 cu aplicarea art. 719 alin. 1 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat de creditoarea împotriva încheierii de ședință din data de 13.11.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta– de contestatoarea C. M. P., CNP_, domiciliata in Ploiești, ., ., ., împotriva încheierii din data de 13.11.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata I. B. NV Amsterdam, cu sediul in București, . nr. 48, sector 1, ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 25.02.2016.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red./tehnored. . N.A
4 ex./01.03.2016
d.f. nr._
j.f. T. A. C. Anfreia
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 105/2016. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 322/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
