Contestaţie la executare. Decizia nr. 1562/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1562/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1562/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 1562
Ședința publică din data de 26.11.2013
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – M. R.
– N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – intimată Administrația Județeană a Finanțelor P. (Fostă Administrația Finanțelor P. a Municipiului Ploiești) cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – contestator O. D. M., domiciliat în Ploiești, .. 7, jud. Prahova.
Cererea scutită de taxă judiciară de timbru si timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei nu s-a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată în data de 20.02.2013 sub nr._, contestatorul O. D. M. a chemat în judecată pe intimata Administrația Finanțelor P. a Orașului Ploiești, solicitând instanței să dispună anularea formelor de executare silita începută împotriva petentului, respectiv titlul executoriu nr._ și a somației 29/_ /_.
Totodată, petentul a solicitat instanței să constate intervenirea prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale, cât și a dreptului de a cere executarea silită a acestor creanțe fiscale.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că, în esență, prin titlul executoriu nr._ și prin somația nr.29/_ /_ s-a stabilit în mod eronat în sarcina petentului obligația de a plăti suma de 2020 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente aferentă anului 2005.
Petentul a susținut că în anul 2004, a înființat o persoană fizică autorizată, cu datele de identificare O. E. D. M. PFA, nr. de înregistrare în registrul comerțului F_, cu sediul în Ploiești, ., ., ., desfășurând activități de intermedieri comerciale, cod CAEN 5119, pentru care și-a achitat toate obligațiile legale.
A precizat că în data de 16.01.2006, PFA-ul mai sus arătat a fost radiat, conform adresei de furnizare informații a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Prahova cu nr._/12.02.2013.
A învederat că această cererea de radiere a fost însoțită în mod obligatoriu de un certificate de atestare fiscală care făcea dovada faptului că la data respectivă PFA-ul avea înregistrate în evidențele fiscale zero datorii.
Contestatorul a atras atenția asupra faptului că au trecut mai bine de 7 ani de la data radierii PFA-ului și, implicit, de la data scadenței presupuselor datorii ale PFA-ului către Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor P. a Municipiului Ploiești.
Petentul a susținut că în speță sunt incidente dispozițiile art.91 și art.131 din Codul de procedură civilă, precizând că nu a intervenit nici un caz de întrerupere sau suspendare a termenelor de prescripție.
Deși a fost legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, înțelegând doar să introducă o cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, în calitate de organ emitent al titlului de creanță care a stat la baza declanșării procedurii de executare silită față de contestatorul O. D. M., în vedere obligării chematului în garanție la depunerea titlului de creanță și a dovezii de comunicare a acestuia, precum și obligarea la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În data de 10.06.2013, chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, conform art.V alin.9 și 10 din OUG nr.125/2011.
A mai arătat că titlul de creanță în temeiul căruia s-a declanșat executarea silită este reprezentate de Decizia de impunere nr.1862/2007, care a fost anulată prin Decizia nr._ din 07.06.2013, urmare a faptului că în speță nu se poate face dovada comunicării acestui titlu de creanță.
A mai învederat că în sarcina petentului nu mai există obligația de plată la FNUASS, întrucât obligațiile de plată ale acestuia, stabilite prin titlul de creanță reprezentat de Decizia de impunere nr.1862/2007 în care a fost prevăzută și contribuția de 2020 lei și declarația nr._/13.04.2007 ce au stat la baza emiterii de către intimată a titlului executoriu contestat în cauză au fost anulate prin decizia nr._ din 07.06.2013.
Prin încheierea din 10.06.2013, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova și a dispus scoaterea din proces a chematei în garanție.
Prin sentința nr._/13.06.2013, Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare formulată de contestatorul O. D. M., în contradictoriu cu intimata ANAF – Administrația Finanțelor P. a Orașului Ploiești, a anulat titlul executoriu nr._ din 30.01.2013 și somația nr. 29/_ /_, ambele emis de intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului Ploiești și a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 170 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în data de 30.01.2013, intimata Administrația Finanțelor P. a Orașului Ploiești a procedat la declanșarea executării silite a contestatorului O. D. M., prin emiterea titlului executoriu nr._/30.01.2013 și a somației nr. 29/_ /_ din 30.01.2013.
Având în vedere data comunicării celor 2 acte de executare silită, și anume 11.02.2013, raportat la data înregistrării prezentei acțiuni, și anume 20.02.2013, instanța a apreciat că prezenta contestație la executare a fost introdusă în termenul legal de 15 prevăzut de art.173 C.pr.fiscală.
În ceea ce privește legalitatea titlului executoriu, instanța a reținut că acesta conține denumirea organului fiscal emitent, numărul dosarului de executare, datele de identificare ale contribuabilului, inclusiv codul de identificare fiscală și domiciliul fiscal al acestuia, data la care a fost emis, cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, documentul prin care s-a evidențiat suma de plată, obiectul actului de executare silită, motivele de fapt și de drept, temeiul legal al puterii executorii a titlului și data la care își produce efectele, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul la care se depune contestația, mențiuni privind audierea contribuabilului, numele persoanei împuternicită de organul de executare, precizarea că actul nu poartă semnătura și ștampila organului emitent, fiind emis în condițiile art.43 alin.3 din Codul de procedură fiscală, respectând astfel dispozițiile art.141 raportat la art.43 alin.2 și 3 din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește legalitatea somației, instanța a reținut că aceasta conține denumirea organului fiscal emitent, numărul dosarului de executare, datele de identificare ale contribuabilului, și anume nume, prenume, domiciliul fiscal și codul de identificare fiscală, data la care a fost emis, temeiul de fapt și de drept în baza căruia s-a emis somația, obiectul actului de executare, indicându-se titlul executoriu, natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării, termenul în care cel somat urma să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și consecințele nerespectării acestui termen, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației, organul la care se depune contestația, mențiuni privind audierea contribuabilului, numele persoanei împuternicită de organul de executare, mențiunea că actul nu poartă semnătura și ștampila organului emitent, fiind emis în condițiile art.43 alin.3 din Codul de procedură fiscală, respectând astfel dispozițiile art.145 raportat la art.43 alin.2 și 3 din Codul de procedură fiscală.
În legătură cu apărările petentului, în sensul că s-a stabilit în mod eronat în sarcina acestuia obligația de a plăti suma de 2020 lei, precum și faptul că începând cu data de 16.01.2006 a radiat PFA –ul O. E. D. M., cererea de radierea fiind însoțită în mod obligatoriu de un certificate de atestare fiscală care ar fi făcut dovada că la data depunerii cererii de radiere, respectivul PFA-ul nu figura cu obligații fiscale față de Fondul de asigurări de sănătate, instanța le-a înlăturat, întrucât sunt apărări ce pot fi avute în vedere doar în cursul soluționării contestației împotriva titlului de creanță, potrivit art.205 și 209 din Codul de procedură fiscală, iar nu și în cursul soluționării contestației la executare prevăzută de art.172 C.pr.fiscală.
Pentru aceleași considerente, instanța nu a ținut cont de apărările contestatorul, în sensul că ar fi incidente dispozițiile legale referitoare la prescripția dreptului de stabili obligații fiscale, potrivit art.91 din OG nr.92/2003.
Având în vedere faptul că titlurile de creanță în temeiul cărora s-a declanșat executarea silită sunt reprezentate de Decizia de impunere nr.1862/2007 și, respectiv, declarația nr._ din 13.04.2007, iar, pe de altă parte, împrejurare că aceste titluri de creanță au fost anulate ulterior emiterii actelor de executare contestate, și anume prin Decizia nr._/07.06.2013, instanța a apreciat că acțiunea formulată de contestatorul O. D. M. este întemeiată.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a reținut faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art.141 alin.3 raportat la art.148 alin.4 lit.b) din OG nr,92/2003, în sensul că executarea silită încetează urmare a anulării titlurilor de creanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata arătând că a emis titlul executoriu si somația din data de 30.01.2013, conform art. 141 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2006 privind Codul de Procedura Fiscala, privind pe debitorul O. D. M., obligat la plata sumei de 2.020 lei, creanțe referitoare la obligațiile de plata privind contribuția de asigurări sociale de sănătate ale persoanelor fizice care realizează venituri impozabile din activități independente, suma pe care debitorul o datora la bugetul consolidat al statului din cursul anului 2005.
De asemenea, intimata a mai menționat faptul că contestatorul a fost înștiințat despre obligația achitării acestor debite si era obligat la plata acestora in termen de 15 zile de la luarea la cunoștința. Prin nerespectarea termenului de plata, s-a trecut la executarea silita a debitului de către organele fiscale in condițiile prevederilor Codului de Procedura Fiscala.
In condițiile in care titlul de creanța era valabil, intimata a considerat ca, in mod corect, s-a procedat la emiterea formelor de executare contestate.
Intimata a apreciat că in mod eronat instanța de fond a reținut in sarcina sa cheltuielile de judecata, întrucât contestatoarea potrivit art. 10 din Ordonanța nr. 92/2003, republicata privind Codul de Procedura Fiscala :" avea obligația sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, in întregime conform realității si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute."
Totodată, intimata a mai susținut că formele de executare au fost emise ulterior anularii titlului de creanța de către C.A.S.S. Prahova care a învederat ca contestatorul nu mai are obligația de plata la asigurări sociale de sănătate, motiv neimputabil instituției sale pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Faptul ca contribuabilul a considerat oportuna soluționarea pe cale judiciara si ca C.A.S.S. Prahova a transmis spre executare un debit nedatorat, a considerat ca nu atrage, astfel răspunderea instituției sale pentru plata cheltuielilor de judecata.
Tribunalul, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Intimatul contestator a investit Judecătoria Ploiești, cu o contestație la executare vizând greșita pornire a executării silite împotriva sa.
Așa cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosar, intimatul contestator a fost titularul unui P.F.A., care a fost radiat la data de 16.01.2006, astfel cum rezultă din relațiile obținute de la Registrul Oficiului Comerțului.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a considerat că se impune anularea formelor de executare.
Mai mult decât atât, pe durata soluționării prezentului litigiu, în fața primei instanțe, s-a constatat că sumele de bani nu mai erau datorate, acestea fiind prescrise, astfel că titlul executoriu a fost anulat.
Ori, a se susține de către recurentă, că în continuarea intimatul avea obligația de a achita sumele de bani pentru care a fost pornită executarea silită, este nefiresc.
Instituțiile statului aveau obligația de a aplica legea în litera și spiritul său, de a efectua verificările pe care le considera necesare și numai după aceia să pornească executarea silită.
Este adevărat faptul că un contribuabil are obligația de a coopera cu organele fiscale în vederea determinării stării sale de fapt fiscale, însă această obligație este corelativă, organul fiscal având și el obligația de a invita contribuabilul să depună toate înscrisurile pe care le consideră necesare, iar numai după aceea să decidă în consecință.
A emite mai întâi un titlu fiscal, iar ulterior a verifica dacă obligația fiscală mai era sau nu de actualitate apare ca un abuz.
De altfel, chiar recurenta recunoaște că intimatul contestator nu mai datora suma față de care a fost începută executarea silită, însă consideră, fără just temei că nu îi este imputabilă situația creată și nu este în culpă a achita cheltuielile de judecată.
În mod corect a acționat contestatorul, atunci când a constatat că, în mod nelegal, face obiectul unei executări silite, pentru obligații fiscale, pentru care a intervenit prescripția.
Nu se poate refuza contestatorului, accesul la o instanță, iar pe cale de consecință dreptul la un proces echitabil, astfel cum este el definit de prevederile art.6 din Convenția Europene a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, art.274 cod pr. civ., are în vedere partea care cade în pretenții.
Ori, în litigiul dedus judecății, parte vinovată de demararea prezentului litigiu este, în final, recurenta intimată, ea fiind cea care, potrivit dispozițiilor legale, în vigoare drepturilor și obligațiilor caselor de asigurări sociale, așa cum este cazul și în litigiul dedus judecății.
Tribunalul reține astfel că, în cauză, culpa procesuală a recurentei a fost pe deplin dovedită, având în vedere că față de prevederile O.U.G. nr.125/2011 pentru modificarea și completarea legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal, începând cu data de 01.07.2012, aceasta s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale, Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, nemaiavând calitate procesuală.
Față de actul normativ mai sus arătat, recurenta, avea obligația de a verifica dacă toate actele de executare a fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale în materie și doar ulterior să procedeze la punerea acestora în executare.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.312 cod pr.civ., tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – intimată ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. a municipiului PLOIEȘTI) cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – contestator O. D. M., domiciliat în Ploiești, .. 7, jud. Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.11.2013.
P., JUDECĂTOR
A. G. H. M. R. N. C.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. /Tehnored. RM
2 ex./ 16.12.2013
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. C. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1547/2013. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Hotărâre din 26-11-2013, Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
