Contestaţie la executare. Decizia nr. 184/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 184/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ NR. 184
Ședința publică din data de 28.01.2016
PREȘEDINTE - ALICE GABRIELA HARHOI
JUDECĂTOR - M. R.
GREFIER - R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul - contestator S. V. – C., domiciliat în București, ., Sector 1 și domiciliul procesual ales la C.. Av. S. I. din București, . nr. 3 - 5, ., . împotriva sentinței civile nr. 8532/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul N. L., domiciliat în București, ., ., ..
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 56,00 lei, conform chitanței nr._/ 21.08.2013 și în cuantum de 444,00 lei, conform chitanței nr._/17.11.2015 care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul – contestator, reprezentat prin av. S. I. și intimatul, reprezentat de av. M. N..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul - contestator, prin apărător, arată că are o solicitare comună cu intimatul, în sensul că solicită a se depune la dosar dosarul de executare, întrucât, la fond s-a depus dosarul de executare numai până în luna aprilie 2015, deoarece, dosarul a continuat și după această lună și continuă și în prezent, pentru a lua la cunoștință de tot ceea ce s-a depus în dosarul de executare din aprilie 2015 și până în prezent.
La f.357 din dosarul de fond este ultima filă a dosarului execuțional înaintat de executorul judecătoresc, iar din conținutul motivelor de apel și a răspunsului la întâmpinare, a înțeles că partea adversă, după luna aprilie 2015, ar fi efectuat o plată, însă executorul a trimis dosarul până la momentul la care era la judecată instanța de fond, iar la acest termen se susține că suma ar fi fost plătită, însă, dacă instanța apreciază necesar să se dispună abilitarea contestatorului, să se prezinte la biroul executorului să i se calculeze contravaloarea xerocopiilor dosarului execuțional, dar după data de 17.04.2015.
Apelantul – contestator, prin apărător, arată că este de acord a fi abilitat să obțină copii din dosarul execuțional.
Tribunalul respinge cererea privind înaintarea unei adrese Biroului Executorului Judecătoresc D. M. în sensul de a comunica instanței actele de executare întocmit în dosarul executare nr.287/2014 ulterior datei de 17.04.2015, având în vedere că, prin petitul acțiunii, s-a solicitat anularea somațiilor emise în dosarul de executare menționat, somații eliberate în data de 16.05.2015 și 10.06.2015, ulterioare, așadar, datei de 17.04.2014.
Apelantul – contestator, prin apărător, solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune la dosar alte înscrisuri obținute ca urmare a demersurilor efectuate, documente pe care nu le are în posesie, iar pe de altă parte, solicită termen și pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă.
Intimatul, prin apărător, arată că nu are cunoștință de susținerile apelantului - contestator cu privire la depunerea unei sume de bani, deoarece, își recuperează banii ca urmare a licitației și nu urmare a depunerii de către partea adversă.
Apelantul - contestator, prin apărător, arată că depunerea a fost înainte de adjudecare.
Intimatul, prin apărător, față de susținerile apelantului contestator arată că trebuia să aibă documentele la acest moment dacă plata s-a făcut anterior adjudecării.
Tribunalul, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată în vederea depunerii de noi înscrisuri pentru a se face dovada unei pretinse acoperiri a debitului, având în vedere și susținerile reprezentantului intimatului în sensul că sumele datorate se recuperează prin licitație și, nu în ultimul rând, soluția dată de instanța de fond în sensul că, admițând excepția tardivității formulării contestației la executare, aceasta a fost respinsă pentru acest considerent, ca fiind tardivă.
Apelantul - contestator, prin apărător, solicită lăsarea dosarului la ordine, întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere cererea formulată de apelantul – contestator, prin apărător, tribunalul lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns apelantul - contestator, reprezentat prin av. S. I. și intimatul, reprezentat de av. M. N..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul – contestator, prin apărător, solicită suplimentarea probei cu interogatoriu pentru a se lămuri situația din data de 14.12.2014, atunci când apelantul a fost la executorul judecătoresc și a redactat acea declarație pentru care s-a respins cauza.
Intimatul, prin apărător, solicită să se ia act că părțile sunt creditorul, respectiv apelantul - contestator și debitorul - intimatul din prezenta cauză, astfel că, solicită ca apelantul să precizeze cui urmează să i se ia act interogatoriu, intimatului sau societății, pentru că proba cu interogatoriu se administrează, strict, pentru faptele personale ale părții.
Apelantul - contestator solicită ca proba cu interogatoriu să îi fie administrat intimatului N. L..
Tribunalul respinge ca neconcludentă proba cu interogatoriu solicitată de apelantul – contestator.
Pe rând părțile, prin apărători, arată că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile părților, prin apărători, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul – contestator, prin apărător, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul, prin apărător, având cuvântul în dezbateri solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind legală și temeinică, fiind admisă excepția tardivității formulării contestației, având în vedere că la dosarul instanței sunt toate probatoriile din care rezultă împrejurarea că, într-adevăr, față de datele de comunicare și de momentul la care contestatorul face referire în conținutul declarației dată în fața executorului la data de 04.12.2014, contestația la executare a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege; cu cheltuieli de judecată conform chitanței anexate împuternicirii avocațiale.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt si de drept, constată cauza în stare de judecată, închide dezbaterile si retine cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești - Secția Civilă sub nr._, la data de 08.12.2014, contestatorul S. V. - C., în contradictoriu cu intimatul N. L., a formulat contestație la executare împotriva actelor întocmite în dosarul de executare nr.287/2014 al B.E.J. D. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea somațiilor emise în data de 16.05.2014 și 10.06.2014, precum și a formelor de executare subsecvente, restituirea sumelor achitate în baza dosarului de execuțional menționat, iar, în subsidiar, refacerea rapoartelor de expertiză evaluări imobiliare efectuate de expert P. M..
De asemenea, contestatorul a solicitat cenzurarea onorariului executorului judecătoresc în cuantum de aproximativ 10.000 lei și suspendarea formelor de executare silită până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, în data de 27.06.2011, a împrumutat de la intimatul N. L. suma de 40.000 Euro, cu obligația de a restitui suma de bani până la data de 24.06.2013, conform contractului de împrumut aut. de B.N.P. M. C. - M. prin încheierea de autentificare nr.1727.
A mai precizat contestatorul că suma împrumutată a investit-o, însă, pe fondul crizei economice, investiția nu s-a dovedit a fi profitabilă și, cu toate acestea, pe parcursul derulării contractului, a rambursat creditorului diferite sume de bani pe care le apreciază ca depășind un total de 25.000 Euro, fără a primi vreo dovadă scrisă, ci doar asigurări că aceasta va fi eliberată la momentul achitării integrale a debitului.
Contestatorul a învederat și că nu a reușit să returneze, până la scadență, întregul debit și a solicitat intimatului un termen rezonabil pentru achitarea diferenței, însă acesta a refuzat, aducându-i la cunoștință că va pune în executare contractul de împrumut pentru întreg debitul de 40.000 Euro, fără a ține seama de plățile făcute până la momentul respectiv.
Ca urmare a acestor evenimente, a precizat contestatorul, la începutul anului 2014, a sistat plățile către intimat, în vederea soluționării incidentului de către instanțele de judecată, iar până în luna noiembrie 2014 nu a mai existat niciun contact cu intimatul.
A mai învederat contestatorul că a fost anunțat de către tatăl său, cu 5 zile înaintea introducerii prezentei acțiuni, că terenul arabil în suprafața de 3.072 mp. pe care îl are în proprietate și care este situat în . (nr. cadastral 288) va fi scos la licitație de către un birou de executor judecătoresc din Ploiești, tatăl său primind această informație de la primarul comunei Păulești pe care îl cunoaște de mai mulți ani.
Contestatorul a arătat, în continuare, că în cel mai scurt timp s-a prezentat la sediul B.E.J. D. M. care i-a adus la cunoștința faptul că intimatul a pus în executare titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr.1727/27.06.2011 încă din luna aprilie 2014 și că, alături de terenul din Păulești, îi va fi scos la licitație și imobilul (construcții și teren) situat în ..14 din Ploiești, jud. Prahova, imobil cu o valoare arhitecturala și istorică deosebită, a cărui valoare este, cu certitudine, mult mai mare decât cea de 341.871 Euro apreciată prin expertiză de expertul P. M..
A considerat contestatorul ca fiind ilegală executarea silită întocmai pentru faptul că nu a fost notificat cu privire la punerea în executare a contractului de împrumut, nu i s-a dat posibilitatea de a achita debitul, în mod voluntar și, cu atât mai puțin, nu a fost încunoștințat de faptul că îi vor fi scoase la vânzare, prin licitație, două imobile care au fost aspru subevaluate.
Contestatorul a precizat că executorul judecătoresc i-a învederat faptul că a expediat somațiile și a comunicat toate actele de procedură la domiciliul său, indicat de creditor prin cererea de executare, și anume în București, Șoseaua N. T. nr.3, ., ., Sectorul 1, însă, a depus la B.E.J. o copie a cărții de identitate prin care a făcut dovada că, începând cu luna decembrie 2013, s-a mutat împreună cu familia în ., Sector 1, București și, acesta este motivul pentru care nu a luat la cunoștință despre actele de executare și, ca atare, a solicitat refacerea lor, însa executorul judecătoresc a refuzat, categoric, această propunere.
A mai arătat contestatorul că, în cadrul deplasării sale la sediul B.E.J. D. M., nu i-au fost comunicate documentele din dosarul de executare nr.287/2014, copii ale somațiilor, titlului executoriu și publicațiilor de vânzare, fiind solicitate și obținute de la biroul executorului judecătoresc de către mandatarul avocat S. I., în data de 27.11.2014.
Față de situația de fapt expusă, contestatorul a considerat că actele de executare întreprinse în dosarul de executare nr.287/2014 sunt lovite de nulitate, fiind efectuate cu încălcarea prevederilor art.666, art. 667, art. 669 alin.4, art.819, art.821 alin.1, art.823 alin.1, art.828 alin.1, art.834 alin.1 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.711 și urm., art. 666, art.667, art.669 alin.4, art.819, art.821 alin.1, art.823 alin.1, art.828 alin.1, art.834 alin.1, art.835 alin.1 și 6, art.839 alin.1 C.pr.civ.
În susținere, contestatorul S. V. - C. anexat, în copie, un set de înscrisuri. În raport de susținerile contestatorului S. V. - C., intimatul N. L. a formulat, la data de 16.02.2015, în baza art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației la executare și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În privința excepției tardivității formulării contestației la executare, intimatul N. L. a învederat că, la data de 04.11.2014, debitorul a arătat că are cunoștință de actele de executare de o lună.
Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că, la data de 27.06.2011, a împrumutat contestatorului suma de 40.000 Euro cu termen de restituire la data de 27.06.2013, cu posibilitatea de prelungire a termenului cu 6 luni, la solicitarea expresă a împrumutatului, perfectându-se contractul de împrumut în formă autentică la Biroul Notarului Public M. C. M. din București unde a fost autentificat sub nr.1727.
A învederat intimatul că, întrucât, debitorul nu i-a restituit împrumutul, la data de 11.04.2014, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc D. M. executarea silită, deschizându-se astfel dosarul de executare nr.287/2014, executorul judecătoresc comunicând debitorului toate actele de executare la adresa acestuia menționată în contractul de împrumut.
A mai susținut intimatul că, pe tot parcursul executării, a fost contactat de debitor care i-a solicitat prelungirea termenului de plată, iar la data de 05.01.2015, a acceptat cererea acestuia și a solicitat executorului judecătoresc suspendarea executării silite până la data de 03.03.2015, dată la care debitorul s-a angajat să îi achite, integral, datoria.
Referitor la susținerea contestatorului în sensul că nu ar fi luat cunoștință de actele de executare, intimatul a arătat că această împrejurare este neadevărată, întrucât, debitorul l-a contactat pe tot parcursul executării silite pentru a obține un termen de plată, a fost prezent la primul termen de licitație din data de 04.12.2014, ocazie cu care nu a făcut vreo referire la faptul că nu ar fi avut cunoștință de actele de executare efectuate în dosar și nu a solicitat recomunicarea acestora, așa cum rezultă din procesul - verbal întocmit, susținerile contrare ale acestuia nefiind, în niciun fel, dovedite.
Mai mult, a precizat intimatul că, întrebat fiind de executorul judecătoresc, debitorul a declarat că are cunoștință despre actele de executare, recunoaște deci primirea lor și solicită ca viitoarele acte de procedură să îi fie comunicate nu la adresa de domiciliu, unde a invocat că nu i s-au comunicat actele de procedură, ci o altă adresă.
Intimatul a mai arătat că susținerile contestatorului în sensul că ar fi solicitat executorului judecătoresc refacerea actelor de procedură sunt neadevărate și nedovedite, precizând că, nici cu ocazia contestației la executare, debitorul nu își declară, ca loc de primire a corespondenței, adresa de domiciliu, ceea ce conduce la concluzia că acesta, în realitate, nu își primește corespondența la această adresă, iar invocarea necomunicării la domiciliul din contestația la executare este doar un mod de tergiversare pentru amânarea plății debitului.
Intimatul a mai susținut că nici apărarea contestatorului în sensul că prin necunoașterea faptului că se derulează o executare silită a fost privat de posibilitatea de a achita debitul, în mod voluntar, nu poate fi primită, întrucât, prin contractul de împrumut, debitorul și-a asumat obligația plății debitului, deci nu prin executare și-a asumat obligația, avea cunoștință despre aceasta de la contractarea împrumutului și, nimic nu l-a împiedicat să facă plata voluntară de la data scadenței 27.06.2013 și până la data de astăzi.
Intimatul a mai arătat că, deși, debitorul susține că nu a beneficiat de posibilitatea de plată a debitului în termen de 10 zile de la somare, acesta recunoaște că a luat cunoștință de actele de executare de la începutul lunii noiembrie și, până la această dată, nu a făcut încă nicio plată.
În ceea ce privește chestiunea onorariul executorului judecătoresc, intimatul a arătat că debitorul face o gravă confuzie, apreciind că totalul cuantumului cheltuielilor aferente executării ar reprezenta onorariul executorului judecătoresc, în realitate, onorariul acestuia fiind în cuantum de 7.073,96 lei la care se aplică T.V.A. de 1.697,75, sumă care respectă limita prevăzută de lege aferentă creanței de 40.000 Euro (echivalentul în lei la data stabilirii acestuia - 16.05.2014, fiind de 17.7396).
Intimatul a solicitat, pe calea întâmpinării, și respingerea cererii de suspendare a executării silite ca fiind lipsită de interes, întrucât, dosarul de executare a fost suspendat voluntar, la cererea sa, ca urmare a înțelegerii de plată făcute cu debitorul.
În susținere, intimatul N. L. a anexat întâmpinării un set de înscrisuri (f.41 - 45).
La data de 17.03.2015, contestatorul S. V. – C. a formulat, în temeiul art.201 alin.2 Teza I C.pr.civ., răspuns la întâmpinare prin care a solicitat unirea cu fondul a excepției tardivității, motivat de faptul că soluționarea acesteia necesită analiza probatoriului ce se va administra în cauză, respectiv a documentelor care formează dosarul de executare nr.287/2014.
Cu privire la documentul olograf semnat de contestator în data de 04.12.2014, la sediul B.E.J. D. M., contestatorul a arătat că, la acea dată, s-a prezentat la sediul B.E.J. D. M., la termenul de licitație pentru imobilul - teren situat în Păulești (T 31), unde s-a întâlnit cu intimatul și a ajuns la o înțelegere cu privire la plata sumei datorate într-un termen de 2 luni, rugându-1 pe acesta să suspende executarea silită până la data de 03.03.2015, propunere care a fost acceptată.
A mai arătat contestatorul că, atât executorul, cât și intimatul i-au comunicat că nu vor fi de acord cu suspendarea executării silite pe termen de două luni decât dacă redactează și semnează un înscris prin care să își aleagă un sediu pentru comunicarea actelor de executare în Ploiești și să afirme că a aflat, în urmă cu o lună, de faptul că îi vor fi scoase proprietățile la licitație, negândindu-se că o astfel de afirmație poate avea repercusiuni asupra petiției sale în contestație la executare și, dorindu-și extrem de mult ca imobilele să nu îi fie vândute la licitație pentru un preț incorect, a redactat și semnat documentul din data de 04.12.2014, conținutul acestuia fiindu-i sugerat în proporție de 90% de către executor.
A mai subliniat contestatorul că a aflat despre faptul că îi vor fi scoase la licitație imobilele cu cca. două săptămâni înainte, prin intermediul tatălui său care a aflat de la Primăria Păulești, dovada acestui fapt fiind momentul intervenției sale în dosarul de executare, cu precizarea că documentul semnat de el, în forma sugerată de executorul judecătoresc, este un document întocmit „pro causa” prin care intimatul și executorul judecătoresc au încercat să acopere viciul de procedură pe care l-au săvârșit pentru mai bine de jumătate de an.
Contestatorul a arătat și că actele de executare silită sunt prevăzute de legiuitor spre a fi comunicate, prin modalități expres prevăzute, iar nu prin proceduri bazate pe „gura lumii” sau transmiterea pe cale orală de informații de la un om la altul.
La dosarul cauzei a fost depus, în copie, dosarul de executare nr287/2014 al B.E.J. D. M..
Prin sentința civilă nr.8532/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost admisă excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată prin întâmpinare de intimatul N. L. și, pe cale de consecință, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul S. V. - C., ca tardiv formulată, fiind respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, uni exemplar al hotărârii urmând a fi comunicată, la data rămânerii definitive, B.E.J. D. M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în drept, potrivit art.714 alin.1 pct. 3 C.pr.civ, contestația privitoare la executarea silită propriu - zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când „debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație”.
Relevant pentru prezenta speță este că, din interpretarea textului de lege citat, rezultă că începerea curgerii termenului de formulare a contestației la executare poate coincide nu numai cu momentul primirii efective de către debitor a încheierii de încuviințare a executării sau a somației, ci și cu luarea la cunoștință de primul act de executare, în situația în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația.
Astfel, prin textul de lege expus este reglementată situația în care, din anumite motive, comunicarea încheierii de încuviințare a executării sau a somației nu s-a realizat (sau s-a realizat nelegal, ceea ce echivalează cu o necomunicare din punctul de vedere al efectelor juridice), stabilind termenul în care debitorul poate formula contestația la executare, în cazul în care, debitorul află despre executarea pornită împotriva sa prin luarea la cunoștință, pentru prima oară, despre un act de executare dintre cele efectuate în dosarul execuțional deschis pe numele său.
De remarcat că, dacă la Teza I a textului de lege, se vorbește despre „primirea” încheierii sau a somației (așadar, comunicarea trebuie să se facă efectiv, cu dovadă de primire), la Teza a – II - a se face referire despre „luarea la cunoștință”, de unde rezultă că, în acest caz, debitorul poate lua, pe orice cale, la cunoștință despre actul de executare, ceea ce interesează fiind faptul că această luare la cunoștință să fie efectivă și, evident, să poată fi dovedită de cel interesat.
În fapt, Teza a - II - a a art.714 alin.1 pct.3 C.pr.civ. își găsește aplicabilitate chiar în prezenta speță, în care contestatorul a solicitat anularea executării silite pornite în dosarul execuțional nr.287/ 2014 al B.E.J. D. M., motivat de împrejurarea că, în mod nelegal, comunicarea tuturor actelor de executare efectuate împotriva sa s-a făcut la vechea adresă de domiciliu, în condițiile în care, la data deschiderii dosarului de executare își stabilise, deja, domiciliul legal la o altă adresă.
Din înscrisul olograf redactat și semnat de contestator (aspect recunoscut pe calea răspunsului la întâmpinare) înregistrat în dosarul execuțional sub nr.8145/04.12.2014 (f.251), rezultă că acesta a luat la cunoștință despre actele de executare efectuate în dosar, aflând despre ele cu o lună înainte de această dată.
Prin urmare, luând la cunoștință despre actele de executare la data de 04.11.2014, ultima zi în care debitorul putea formula contestație la executarea silită însăși este 20.11.2014.
Or, prezenta contestație la executare a fost înregistrată la oficiul poștal la 05.12.2014 (f.37), cu depășirea termenul de 15 zile prevăzut de art.714 alin.1 C.pr.civ.
În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că documentul a fost semnat de el, însă, în forma sugerată de executorul judecătoresc, consimțământul său fiind viciat prin manoperele dolosive ale executorului care a profitat de dorința sa arzătoare de a nu i se vinde imobilele la un preț infim, instanța de fond a constatat că acestea sunt simple alegații, nedovedite de contestator, sens în care au fost înlăturate ca atare.
Pe de altă parte, este neverosimil ca o persoană cu o minimă diligență și experiență de viață să redacteze și să semneze un înscris de natura celui prezentat, fără a avea în vedere consecințele acțiunii sale.
Legat de susținerea contestatorului în sensul că „actele de executare silită sunt prevăzute de legiuitor spre a fi comunicate prin modalități expres prevăzute și nu prin proceduri bazate pe gura lumii sau transmiterea pe cale orală de informații de la un om la altul”, instanța de fond a arătat anterior că, în speță, este aplicabilă Teza a - II - a a art.714 alin.1 pct.3 C.pr.civ. care reglementează tocmai situația în care debitorului nu i se comunică încheierea de încuviințare a executării sau somația, însă, ia la cunoștință, pentru prima oară, pe orice cale, de un act executare efectuat împotriva sa, dată de la care începe să curgă termenul de introducere a contestației la executarea silită însăși.
Așa cum s-a arătat, textul de lege face o distincție esențială: face referire la „primirea” încheierii sau a somației, în timp ce la teza a – II - a menționează doar „luarea la cunoștință” despre actul de executare cu pricina.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimat este întemeiată, astfel încât a admis-o și a respins contestația la executare ca fiind tardiv formulată.
De asemenea, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, întrucât, măsura suspendării executării nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în primă instanță a prezentei contestații la executare (în textul art.718 alin.1 C.pr.civ. nefiind utilizată sintagma „definitivă”), instanța de fond a respins cererea de suspendare formulată, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat,apel,în termen legal, contestatorul S. V. - C., solicitând, în baza art.480 alin.3 C.pr.civ., admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii atacate și reținerea cauzei spre judecare, în sensul respingerii excepției tardivității invocată de intimatul N. L. pe calea întâmpinării și judecarea fondului contestației la executare în baza cererii introductive.
În motivarea cererii de apel, contestatorul a învederat că, nedorind a relua situația „în fapt”, deoarece aceasta fost amplu prezentată în cererea introductivă și, aproximativ corect reținută de instanța de fond în hotărârea atacată, cu mici nuanțe, care vor fi indicate și cenzurate, își asumă obligația de a preciza situația de fapt până la primul termen de judecată, în concordanță cu cele petrecute recent în cauză.
Astfel, s-a menționat că instanța de fond a admis, în mod eronat, excepția tardivității introducerii contestației la executare invocată de intimat pe cale de întâmpinare, prin interpretarea greșită, în contextul cauzei, a art.714 alin. l pct.3 C.pr.civ.
Primul paragraf al motivării judecătoriei arată că, „în drept, potrivit art.714 alin.1 pct.3 din C.proc.civ, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisa se poate face în termen de 15 zile de la data când „debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație”.
Referitor la eventuale comentarii care ar putea exista, contestatorul a arătat că nu are de făcut astfel de comentarii, în fapt, redându-se textul art.714 alin.1 pct.3 C.pr.civ.
Paragraful 2 al motivării instanței de fond prevede că „Relevant pentru prezenta speța este că din interpretarea textului de lege citat rezultă că începerea curgerii termenului de formulare a contestației la executare poate coincide nu numai cu momentul primirii efective de către debitor a încheierii de încuviințare a executării sau a somației, ci și cu luarea la cunoștință de primul act de executare, în situația în care nu a primit încheierea de încuviințare și nici somația”."
În ceea ce privește comentariile care pot fi făcute, contestatorul a învederat că, deși nu se exprimă în mod direct, instanța face primul pas în dezvoltarea unei regretabile confuzii, punând semnul egal între ceea ce legiuitorul a numit „primul act de executare” și, asemuindu-l cu „orice act (de executare)” din înșiruirea procedurală a dosarului de executare, act de care debitorul să fi luat cunoștință în orice mod, dar pentru prima oară.
Paragraful 3 al motivării sentinței apelate se referă la „Astfel, prin textul de lege expus este reglementată situația în care, din anumite motive, comunicarea încheierii de încuviințare a executării sau a somației nu s-a realizat (s-au s-a realizat nelegal, ceea ce echivalează cu o necomunicare din punctul de vedere al efectelor juridice), stabilind termenul în care debitorul poate formula contestația la executare în cazul în care debitorul află despre executarea pornită împotriva sa prin luarea la cunoștință, pentru prima oară, despre un act de executare dintre cele efectuate în dosarul execuțional deschis pe numele său”.
Comentariile contestatorului se referă la faptul că, prin acest paragraf al motivării, instanța de fond interpretează și definește, în același timp, momentul luării la cunoștință despre „primul act de executare” ca fiind momentul în care debitorul află despre executarea pornită împotriva sa prin luarea la cunoștință, pentru prima oară, despre un act de executare (oricare) dintre cele efectuate în dosarul execuțional deschis pe numele său, considerându-se că această interpretare nu poate fi primită, iar referirea pe care o face legiuitorul, în art.714 alin.1 pct.3 C.pr.civ., la „primul act de executare” nu poate fi sinonimă cu orice act de executare despre care debitorul a luat cunoștință pentru prima dată.
Apreciază contestatorul că, în cazul în care s-ar fi dorit o astfel de interpretare, în contextul art.714 alin.1 pct.3 C.pr.civ., legiuitorul ar fi înlocuit sintagma „prințul act de executare” cu „orice act de executare”, însă, acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece o astfel de interpretare, în contextul contestației la executare, nu are un caracter acceptabil și este generatoare de prejudicii, cu precizarea că sintagma „primul act de executare” nu este una care să necesite interpretări extensive sau care să creeze confuzii pentru simplul fapt că ea poate fi înțeleasă după o simplă analiză gramaticalo - lingvistică ... este vorba pur și simplu de primul act pe care biroul executorului judecătoresc îl întocmește după înregistrarea cererii de executare, act care să necesite, însă, o formă de aducere la cunoștința debitorului.
„Primul act de executare” este un act care, odată emis de executorul judecătoresc, generează consecințe juridice hotărâtoare ce se extind pe tot parcursul executării silite ... o asemenea importanță în materia contestației la executare nu poate fi acordată „oricărui act de executare” despre care debitorul a luat la cunoștință, prima dată, poate după 9 luni de la începerea executării silite, precum în cazul de față.
Paragraful 4 al motivării judecătoriei: „De remarcat că, dacă la teza I a textului de lege se vorbește despre „primirea” încheierii sau somației (așadar comunicarea trebuie să se facă efectiv, cu dovada de primire), la teza a doua se face referire despre „luarea la cunoștință”, de unde rezultă că, în acest caz, debitorul poate lua pe orice cale la cunoștință despre actul de executare, ceea ce interesează fiind faptul ca această luare la cunoștință să fie efectivă și, evident, să poată fi dovedită de cel interesat”.
Comentariile vizează faptul că, în speță, contestatorul este de acord cu instanța de fond într-un singur aspect, și anume că, oricum ar fi ea, „luarea la cunoștință” trebuie să fie efectivă - adică să poată crea, în concepția debitorului, întreaga imagine a efectelor acelui act juridic asupra sa ... ori faptul că acesta auzise de licitația imobiliară împotriva unui imobil din proprietatea sa, pe cale orală, de la tatăl său care, la rândul său, auzise de la Primăria . că acest mod nu poate fi considerat de instanța ca fiind o luare la cunoștință „efectivă” și, cu toate acestea, instanța de fond așa a considerat.
Primul moment în care contestatorul poate spune că a avut o reprezentare minimă a situației sale juridice, a fost în data 04.12.2014 când s-a prezentat la B.E.J. D. M. pentru a asista la eventuala licitație pentru imobilul său (teren) din Păulești, Tarlaua 31, nici la dosarul de executare și nici la cel al instanței de fond neexistând vreo dovadă a luării sale la cunoștință efectivă despre actele dosarului de executare.
Singura așa-zisa dovadă pe care s-a bazat atât apărarea intimatului, cât și întreaga hotărâre a instanței de fond este o frază pe două rânduri scrise de mână în documentul olograf aflat la fila 251 din dosar - frază interpretată, de asemenea, greșit de către instanța de fond.
Paragraful 5 al motivării instanței: „În fapt, teza a doua a art.714 alin.1pct.3 din C.proc.civ. își găsește aplicabilitatea chiar în prezenta speță, în care contestatorul a solicitat anularea executării silite pornite în dosarul execuțional nr.287/2014 al B.E.J. D. M., motivat de împrejurarea că în mod nelegal comunicarea tuturor actelor de executare efectuate împotriva sa s-a făcut la vechea adresă de domiciliu, în condițiile în care, la data deschiderii dosarului de executare își stabilise deja domiciliul legal la altă adresă”.
Comentariile contestatorului se referă la faptul că nu înțelege care este legătura între prevederile tezei a doua din art.714 alin. l pct.3 C.pr.civ. și faptul că, până la data de 04.12.2014, când a dat executorului judecătoresc o adresă de comunicare a actelor de executare, toate actele execuționale îi fuseseră comunicate, în mod eronat, la o altă adresă unde nu mai locuia din anul 2013.
Paragraful 6 al motivării judecătoriei: „Din înscrisul olograf redactat și semnat de contestator (aspect recunoscut pe calea răspunsului la întâmpinare) înregistrat în dosarul execuțional sub nr.8145/04.12.2014 (fila 251), rezultă că aceasta a luat la cunoștință despre actele de executare efectuare din dosar, aflând despre ele cu o lună înainte de această dată”.
Comentarii se referă la împrejurarea că acest document olograf despre care vorbește instanța și pe baza căruia și-a întemeiat întreaga hotărâre a fost, cu adevărat, redactat de contestator, după dictarea executorului judecătoresc, în prima zi când s-a deplasat la sediului acestuia pentru a asista la eventuala licitație a bunului său imobil (teren) din Păulești, acest document conținând fix 2 fraze, în prima indică un sediu din Ploiești pentru a i se comunica actele procedurale, fapt ce i-a fost indicat de executor în urma criticilor pe care contestatorul le-a adus asupra modului de comunicare a actelor de executare, iar cea de-a doua frază este, conform scrierii „Cunosc actele din dosar efectuate la această dată, până la aceasta dată aflând despre ele acum o lună”.
Documentul olograf a fost redactat în data de 04.12.2014 (dată la care a avut loc termenul pentru licitația bunului imobil teren) și, rezultă în mod clar, printr-o simplă interpretare gramaticală („cunosc actele din dosar efectuate la această dată, ...) că actele din dosar la care s-a referit, admițând că le cunoaște, fiind cele efectuate la acea dată, și anume licitația bunului imobil teren.
Ori, în contextul gramatical absolut clar, contestatorul nu înțelege cum a reținut instanța de fond că a luat la cunoștință despre totalitatea acelor de executare, când scrierea se referea doar la actele de executare efectuate la acea dată, după cum, s-a reținut, în mod eronat, în contradictoriu cu cele scrise, declarația că ar fi luat la cunoștință de toate actele de executare în urmă cu o lună ... ori, interpretând gramatical cele afirmate reiese că s-a referit la scoaterea la licitație a imobilului teren, așa-zisă luare la cunoștință, realizându-se prin intermediul spuselor tatălui contestatorului, pe baza unor informații extrem de vagi pe care le avea de la Primăria Păulești.
În concluzie, contestatorul a apreciat că unica probă care a fost luată în considerare de instanța de fond în pronunțarea hotărârii, din dosarul de peste 300 file, a fost acest document olograf interpretat de aceeași instanță într-un mod total eronat atât gramatical, cât și contextual, această interpretare greșită ducând, însă, la pronunțarea hotărârii nelegale pe care o atacă prin apel.
Paragraful 7 al motivării judecătoriei: „Prin urmare, luând la cunoștință despre actele de executare la data de 04.11.2014, ultima zi în care debitorul putea formula contestație la executarea silită însăși este 20.11.2014. Or, prezenta contestație la executare a fost înregistrată la oficiul poștal la data de 05.12.2014 (fila 37), cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art.714 alin.1 din C.proc.civ.”.
Comentariile contestatorului vizează faptul că, din nou, intervine interpretarea gramaticală greșită a frazei: „Cunosc actele din dosar efectuate la această dată, până la această dată aflând despre ele acum o lună”.
Instanța a interpretat, eronat, referirea pe care contestatorul a făcut-o cu privire la actele de executare efectuate la acea dată, și anume 04.12.2014, confundându-le cu totalitatea actelor de executare efectuate în cauză până la acel moment și, deși, textul celor scrise de acesta nu detaliază, se pune, în mod injust, semnul egal între „luarea la cunoștință privind un act de executare” în sensul edictat de art.714 C.pr.civ. și „aflarea despre existența unui act de executare”, deși diferența terminologică există și este esențială, „Luarea la cunoștință cu privire la un act de executare” ca o condiție legală absolut necesară pentru promovarea contestației la executare reprezentând, eminamente, mai mult decât o simplă „aflare” pe filiera unor terți despre existența acelui act de executare.
„Luarea la cunoștință” implică, așa cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, existența unui caracter efectiv, apt să inducă debitorului conștientizarea completă asupra consecințelor ce le au sau le pot avea acțiunile executorului judecătoresc, „Luarea la cunoștință” despre actele de executare, ca o condiție absolut necesară și prealabilă depunerii contestației la executare implicând faptul ca debitorul să cunoască efectiv actul de executare contestat sau totalitatea actelor de executare efectuate în dosarul execuțional ... în caz contrar, acesta nu va avea știință despre eventualele vicii ale executării pe care să le indice instanței investite cu soluționarea contestației.
În cazul de față, contestatorul s-a prezentat, pentru prima dată, la sediul B.E.J. D. M. în data de 04.12.2014, tocmai pentru a lua la cunoștință despre dosarul de executare și a stabili o înțelegere de plată amiabilă cu creditorul și, cu această ocazie, a scris respectivul document (f.251) la recomandarea executorului pentru a rezolva problema comunicării greșite a actelor de procedură și, tot cu această ocazie, a învederat executorului faptul că a aflat despre scoaterea la licitație a terenului său din Păulești în urma cu aproximativ o lună de la tatăl său care, la rândul său, aflase de la primărie, în tot acest termen, de cca. o lună, nestând în pasivitate, ci angajându-și un apărător care s-a prezentat la sediul B.E.J. D. M. pentru a lua la cunoștință de dosarul de executare în data de 27.11.2014 (dovezi Ia dosarul de executare) ... prin urmare, începutul termenului de 15 zile pentru introducerea contestației la executare poate fi considerat, cel mai devreme, termenul de 27.11.2014 și nu cel de 04.11.2014, cum instanța de fond a apreciat eronat.
Prin urmare, redactarea unei contestații la executare trebuie să aibă la bază „luarea la cunoștință”, in mod direct, a actului de executare contestat (sau a întregului dosar de executare), acțiune care să inducă în mintea debitorului conștientizarea deplină a eventualelor vicii de procedură care urmează a fi dezbătute în fața instanței.
Or, o simplă „aflare”, pe cale orală, din partea unui terț, nu poate declanșa curgerea termenului edictat de art.714 C.pr.civ.
Fără a mai relua, în citate, ultimele paragrafe din motivația instanței de fond, contestatorul a dorit să învedereze că, deși, judecătoria a reținut că, în speță, sunt aplicabile prevederile art.714 alin.1 pct.3 ... nu poate fi de acord cu susținerea că aflarea „din gura lumii” despre un act de executare pornit împotriva sa echivalează cu o deplină, efectivă și conștientă „luare la cunoștința”, fapt care să declanșeze curgerea termenului (și așa extrem de scurt) de 15 zile alocat depunerii contestației la executare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 30.10.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de apel formulate de apelantul - contestator S. V. - C., intimatul N. L. a formulat, în temeiul art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.8532/29.06.2015 a Judecătoriei Ploiești (f.22), arătând că, în încercarea de a abate atenția de la adevărata situație de fapt, apelantul creionează un apel „stufos”, făcând analiza literal - gramaticală a unor pasaje din motivarea instanței de fond, trecând sub tăcere faptul că executorul judecătoresc a realizat, în prima etapă a executării silite, comunicarea actelor de procedură la adresa indicată în chiar titlul executoriu - contractul de împrumut, iar împrejurarea că acesta s-a prezentat, la data de 04.12.2014, la biroul executorului judecătoresc (după ce, în prealabil, pe tot parcursul executării silite îl contactase pe intimat în încercarea de a amâna executarea și acordarea unui interval de timp pentru pretinsa stingere a datoriei) este consemnată, prin chiar scrisul personal al debitorului - apelant care a redactat cererea înregistrată sub nr._14:
"Subsemnatul (....) debitor în dosarul nr. (.) vă solicit ca următoarele acte de procedura din dosar să-mi fie comunicate la adresa din Ploiești, .. G., nr. 9.
Cunosc actele din dosar efectuate până la această dată aflând despre ele acum o lună”.
Prin urmare, apelantul deși a pretins în contestație că nu a știut despre executarea silită, totuși s-a prezentat, la data de 04.12.2014, adică la primul termen de licitație publică, cerând expres ca viitoarele proceduri să îi fie comunicate nu la adresa de domiciliu, ci la o altă adresă, din motive pur personale.
Așadar, deși adresa de domiciliu a apelantului este în București, acesta a cerut comunicarea procedurilor în Ploiești și, executorul judecătoresc luând act de cererea scrisă și datată 04.12.2014, nu a ținut licitația la acel termen, ci a reluat integral procedura premergătoare termenului de licitație, cu citarea la adresa de domiciliu ales în Ploiești.
Apelantul nu a putut indica, în concret, în ce constă leziunea suferită prin citarea, până la data de 04.12.2015, la adresa din București, din moment ce toate procedurile au fost reluate, singura problemă indicată fiind aceea că, prin necunoașterea despre derularea procedurii, ar fi fost privat de posibilitatea de a achita debitul, în mod voluntar.
Apelantul trece sub tăcere faptul că suma pe care i-a împrumutat-o intimatul la data de 27.06.2011 - 40.000 Euro - a avut scadența la data de 27.06.2013, cu posibilitatea de prelungire, la cererea expresă a împrumutatului și, la insistenta sa și prin înțelegerea creditorului, la data de 05.01.2015, părțile s-au prezentat, la ora 12, la executor, cerând, de comun acord, suspendarea executării silite până la data de 03.03.2015.
Cum, până la acea dată nu s-a plătit nimic din creanța care făcea obiectul executării silite, prin procesul - verbal din 04.03.2015, penultimul alineat s-a consemnat: „Față de faptul că din actul de identitate prezentat de debitor la data de 5.01.2015 rezultă că acesta are un alt domiciliu decât cel la care i s-au comunicat actele de procedură și faptul că în prezentul dosar debitorul și-a ales o adresă pentru comunicarea actelor de procedură potrivit cererii sale din data de 4.12.2014, urmează a se repeta procedurile de urmărire a imobilelor cu comunicarea actelor de procedura la adresa aleasă” (sublinierea aparține intimatului).
În aceste condiții, orice interpretare literal - gramaticala a cererii scrise personal de apelantul - debitor la data de 4.12.2104 este, fără nicio conotație concretă, din moment ce întreaga procedură a fost reluată în luna martie 2015, astfel că, în mod corect, instanța de fond a luat act de recunoașterea debitorului care a precizat, expres, la data de 04.12.2014 că, deja, avea cunoștință de derularea executării încă cu o lună înainte de data prezentării la executor, orice încercare de interpretare într-un alt sens neputând fi credibilă și admisibilă.
La data de 04.01.2016, apelantul - contestator S. V. - C. a formulat, în baza art.201 alin.2 Teza I C.pr.civ., răspuns la întâmpinare (f.28) prin care a solicitat admiterea apelului, anularea în tot a hotărârii atacate și reținerea cauzei spre judecare în sensul respingerii excepției tardivității invocată de intimat pe cale de întâmpinare și judecarea fondului contestației la executare în baza cererii introductive, precizând că intimatul invocă faptul că, prin intermediul unui „apel stufos”, a dorit să îndepărteze atenția instanței de la „adevărata situație de fapt”, prezentând exagerat analiza literal - gramaticală a unor pasaje din motivarea instanței de fond.
În acest sens, contestatorul a solicitat instanței a se lua act de faptul că îi este cu neputință să îndepărteze atenția tribunalului de la „adevărata situație de fapt”, deoarece instanța de fond, admițând excepția tardivității, nu a pipăit fondul cauzei și, ca atare, nu a analizat situația de fapt.
Prin urmare, așa-numitul „apel stufos” nu este menit a critica modul în care instanța a interpretat întreaga situație de fapt, ci doar modul în care judecătoria a respins o contestație la executare silită imobiliară, exclusiv, în baza analizei literal - gramaticale fugitive și incorecte a unei fraze olografe formată din 18 cuvinte.
Pe cale de întâmpinare, încercând să susțină legalitatea comunicării actelor de executare, intimatul afirmă că B.E.J. D. M. a comunicat debitorului, în mod corect, actele de executare la adresa indicată în titlul executoriu - contractul de împrumut și, tot intimatul - creditor în dosarul de executare nr.287/2014, după ce pune în executare, în anul 2014, un contract de credit semnat în 2011, aruncă vina asupra debitorului pentru propria lipsă de diligență în aflarea domiciliului actual al debitorului său, înainte de a demara actele de executare.
Privind afirmația de mai sus, contestatorul a solicitat a se lua act de recunoașterea expresă făcuta de intimat care arată, explicit și fără urmă de tăgadă, faptul că „executorul judecătoresc a realizat în prima etapă a executării silite comunicarea actelor de procedură la adresa indicată în titlul executoriu - contract de împrumut” ... fără ca debitorul sau chiar executorul judecătoresc să își pună problema dacă nu cumva, în perioada dintre semnarea contractului de împrumut (iunie 2011) și punerea sa în executare (aprilie 2014), debitorul nu și-a schimbat cumva domiciliul ... fapt care se și întâmplase în 2013 când a vândut imobilul din ..3.
Arată contestatorul că nu avea nicio obligație contractuală sau legală să aducă la cunoștința creditorului său schimbarea domiciliului, ci, din contră, obligația de a face demersuri în aflarea acestei informații revenea creditorului care vrea să pună în executare un titlu executoriu (art.664 alin.3 lit. a) C.pr.civ.) sau, chiar executorului judecătoresc care are dubii asupra corectitudinii datelor indicate de creditor prin cererea de executare.
Aceasta „primă etapă a executării silite” în care intimatul recunoaște că actele de executare au fost comunicate contestatorului, eronat, la un domiciliu unde nu mai locuia de aproape un an, reprezintă de fapt toate actele de executare efectuate de B.E.J. D. M. de la depunerea cererii de executare în luna aprilie 2014 și până la momentul când acesta s-a prezentat la biroul executorului, în luna decembrie 2014, auzind din „gura lunii” că imobilul său din . fost pus în vânzare de executorul judecătoresc.
Prin urmare, toate aceste acte de executare au fost făcute cu încălcarea flagrantă a legii, motiv pentru care se solicită tribunalului îndreptarea acestei nedreptăți.
În aceeași întâmpinare, intimatul indică faptul că eronata comunicare a actelor de executare silită imobiliară timp de 8 luni (aprilie 2014 - decembrie 2014) nu au produs contestatorului nicio leziune, devreme ce executorul judecătoresc „a reluat integral procedura termenului de licitație" cu citarea la adresa indicată, împrejurare în care s-a învederat că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, executorul judecătoresc care a luat la cunoștință despre viciul de procedură produs, ar fi trebuit să reia toate actele de executare efectuate cu nerespectarea legii și nu numai ultimul act de executare.
O astfel de afirmație nu numai că nu poate fi luată în considerare, ci însăși emiterea unei astfel de idei îl jignește pe contestator care dorește să arate o parte din prejudiciile care i-au fost aduse, prin neluarea la cunoștința despre executarea silită imobiliară decât după 8 luni de la declanșarea ei, respectiv: prin necomunicarea somației, deși deține posibilitățile materiale, nu a avut ocazia să-și achite datoria înainte ca executorul judecătoresc să demareze procedurile de executare; fără comunicarea corectă a actelor procedurale nu a putut beneficia de termenul de 15 zile prevăzut de art.835 alin.1 C.pr.civ. înainte de a se demara orice procedură imobiliară; nu a avut cunoștință de expertiza evaluatoare a imobilelor sale și nu a avut posibilitatea să participe la expertiză și să ofere expertului posibilitatea de a evalua, în integralitate, imobilele și nu doar exteriorul acestora, pe baza unor poze făcute de la poartă, fapt care a dus la o subevaluare enormă a imobilului situat în Ploiești, ..14, evaluat de expert la suma de 341.871 Euro, în condițiile în care, acesta are o valoare de piață de peste 600.000 Euro; pentru a își apară drepturile încălcate în dosarul de executare nr.287/2014 am fost nevoit angajez un avocat; deși depusese, cu afectațiune specială, întreaga datorie restantă, B.E.J. D. M. a dispus, ulterior, adjudecarea imobilului din . la 341.871 Euro pentru suma de derizorie de 86.000 Euro, motiv pentru care a fost nevoit să promoveze o nouă contestație la executare care formează obiectul dosarului nr._/ 281/2015 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
Prin cele de mai sus, contestatorul consideră că prejudiciile care i-au fost cauzate în dosarul de executare nr.287/2014, prin necomunicarea către acesta a actelor de executare pentru o perioadă de aproape 8 luni, sunt mai mult decât suficiente pentru ca tribunalul să restabilească ordinea de drept.
Mai mult decât atât, afirmațiile repetate ale intimatului din întâmpinare în sensul că se dorește să inducă tribunalului inexistența prejudicierii sale, prin necomunicarea actelor de executare, din moment ce executorul judecătoresc a dispus reluarea ultimului act făcut în nelegalitate, sunt total nefondate și în neconcordanță cu realitatea atât faptică, cât și juridică și, cu riscul de a fi criticat pentru repetiție, a dorit să sublinieze că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, executorul judecătoresc care a luat la cunoștință despre viciul de procedură produs încă de la debutul dosarului de executare, ar fi trebuit să reia toate actele de executare efectuate cu nerespectarea legii și nu numai ultimul act de executare, prin această atitudine neconformă cu legea executorul judecătoresc încălcându-i dreptul la apărare, iar instanța de fond, prin admiterea excepției tardivități introducerii cererii fără cercetarea minuțioasa a documentației dosarului i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, așa cum este protejat de art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că, potrivit contractului de împrumut aut. sub nr.1727/27.06.2011, intimatul N. L., în calitate de împrumutător, a acordat contestatorului S. V. – C., în calitate de împrumutat, un împrumut în cuantum de 40.000 Euro, sumă ce urma a fi restituită, integral, până la data de 27.06.2013, cu posibilitatea de prelungire a acestui termen, la solicitarea expresă a împrumutatului (f.63 – dos. fond).
În cuprinsul contractului de împrumut sus – menționat, s-a stipulat că, în cazul în care, restituirea sumei împrumutate nu se va face, conform celor menționate, împrumutătorul este în drept să pună în executare contractul care constituie titlu executoriu.
Astfel, prin cererea înregistrată la B.E.J. D. M. sub nr.2651 la data de 11.04.2014, creditorul N. L. a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr.1727/27.06.2011 împotriva debitorului S. V. – C., în sensul obligării acestuia din urmă la restituirea sumei de 40.000 Euro reprezentând împrumut nerestituit, precum și cheltuielile de executare silită care se va face asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea debitorului aflate în circumscripția Curții de Apel Ploiești (f.63 - dos. fond).
Prin încheierea din data de 11.04.2014, B.E.J. D. M. a dispus înregistrarea cererii de executare silită formulată de creditorul N. L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr.1727/27.06.2011 și deschiderea dosarului de executare silită nr.287/ 2014 (f.67 – dos. fond), prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 29.04.2014 în dosarul nr._/281/2014 fiind admisă cererea petentului B.E.J. D. M., în sensul încuviințării executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 1727/27.06.2011, la solicitarea creditorului N. L. privind pe debitorul S. V. - C., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, urmărirea silită imobiliară doar asupra bunurilor imobile situate în circumscripția Judecătoriei Ploiești (f.70 – dos. fond).
La data de 16.05.2014, B.E.J. D. M. a emis, în dosarul de executare nr.287/2014, somația prin care debitorului S. V. – C. i se punea în vedere ca, în temeiul art.665 alin.4 și art.820 alin.1 C.pr.civ., în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, să achite creditorului N. L. debitul total de 186.678,49 lei (177.396 lei reprezentând echivalentul în lei, la data de 15.05.2014, la cursul oficial de schimb B.N.R., a sumei de 40.000 Euro cu titlu de împrumut nerestituit, 510,78 lei cheltuieli de executare și 8.771,71 lei reprezentând onorariu executor care include și T.V.A. la care se vor adăuga sumele rezultate din diferențele de curs valutar și stabilirea cheltuielilor de executare până la data plății integrale, în caz de neconformare urmând a se proceda la continuarea executării silite, prin urmărirea imobilului - proprietate a debitorului situat în Ploiești, ..14, jud. Prahova (f.72 – dos. fond).
Prin adresa emisă la aceeași dată - 16.05.2014, B.E.J. D. M. a solicitat A.N.C.P.I - O.C.P.I. Prahova notarea urmăririi silite imobiliare asupra imobilului - proprietate a debitorului S. V. - C. situat în Ploiești, ..14, jud. Prahova, în vederea recuperării creanței de 186.678,49 lei (f.73 - dos. fond), astfel că, prin încheierea nr._ din data de 26.05.2014 a O.C.P.I. Prahova - B.C.P.I. Ploiești, a fost admisă această cerere, sens în care s-a dispus notarea urmăririi silite (f.82 - dos. fond).
Ulterior, la data de 29.05.2014, B.E.J. D. M. a înaintat adresă debitorului S. V. - C. în sensul de a se prezenta, la data de 13.06.2014, ora 10.30, la sediul biroului executorului judecătoresc pentru a oferi informații și a prezenta acte doveditoare referitoare la imobilul situat în Ploiești, ..14, jud. Prahova, în caz de neconformare, urmând a se întreprinde demersurile prevăzute de art.659 C.pr.civ. (f.87 - dos. fond).
La data de 10.06.2014, B.E.J. D. M. a înaintat debitorului S. V. – C. o nouă somație prin care se punea în vedere acestuia ca, în temeiul art.665 alin.4 și art.820 alin.1 C.pr.civ., în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, să achite creditorului N. L. debitul total de 185.241,09 lei (175.664 lei reprezentând echivalentul în lei, la data de 10.06.2014, la cursul oficial de schimb B.N.R., a sumei de 40.000 Euro cu titlu de împrumut nerestituit, 826,86 lei cheltuieli de executare și 8.750,23 lei reprezentând onorariu executor care include și T.V.A. la care se vor adăuga sumele rezultate din diferențele de curs valutar și stabilirea cheltuielilor de executare până la data plății integrale, în caz de neconformare urmând a se proceda la continuarea executării silite, prin urmărirea imobilului - proprietate a debitorului situat în Ploiești, ..14, jud. Prahova (f.90 - dos. fond).
Trebuie precizat faptul că toate actele de procedură menționate în precedent au fost comunicate debitorului S. V. - C. la adresa menționată în contractul de împrumut aut. sub nr.1727/27.06.2011 care constituie titlu executoriu, respectiv în București, Șoseaua N. T. nr.3, ., ., Sector 4.
Prin înscrisul sub semnătură privată scris și semnat, personal, de contestatorul S. V. - C., înregistrat în evidențele B.E.J. D. M. sub nr.8145/04.12.2014 – fapt necontestat de acesta, se solicita executorului judecătoresc ca, următoarele acte de procedură din dosar, să îi fie comunicate la adresa din Ploiești, .. G. nr.9, cu precizarea că are cunoștință de actele din dosar efectuate la această dată, „până la această dată aflând despre ele acum o lună” (f.43 – dos. fond).
Astfel, la data de 04.01.2014 (nb, data corectă este 04.01.2015), B.E.J. D. M. a întocmit, în dosarul de executare nr.287/2014, procesul - verbal prin care, luând act de prezența creditorului N. L. și a debitorului S. V. - C., ambii legitimați prin cărțile de identitate și, constatându-se îndeplinite formalitățile prevăzute de lege în cazul urmăririi imobiliare pentru vânzarea, prin licitație publică, a imobilului - proprietate a debitorului situat în Păulești, T 31, P 758/29 și 758/30, jud. Prahova - teren arabil extravilan în suprafață de 3.072 mp. – preț de pornire a licitației 9.216 Euro și, dată fiind publicația de vânzare din data de 09.12.2014 care viza imobilul situat în Ploiești, ..14, jud. Prahova, evaluat prin expertiză la suma de 341.871 Euro (f.253 – dos. fond), s-a stabilit ca, preț al licitației, suma de 256.403,25 Euro, după reducerea la 75% din prețul de evaluare (f.253 - dos. fond), pentru ca, la data de 05.01.2015, executorul judecătoresc să întocmească un nou proces - verbal prin care să se ia act că părțile prezente la sediul biroului au arătat că au făcut o înțelegere și doresc suspendarea executării silite până la data de 03.03.2015, dată la care părțile se vor prezenta la executorul judecătoresc în vederea plății debitului, în caz contrar, urmând a se continua executarea silită (f.45 - dos. fond).
La data de 31.03.2015, B.E.J. D. M. a întocmit procesul - verbal prin care, în temeiul art.830 C.pr.civ., a fost desemnat, în calitate de administrator sechestru al imobilelor situate în Păulești, T 31, P 758/29 și 758/30 și, respectiv Ploiești, ..14, jud. Prahova care fac obiectul executării silite în prezenta cauză, debitorul S. V. - C. (f.320 - dos. fond).
Aceasta este situația - premisă de la care trebuie pornit în analizarea temeiniciei demersului judiciar inițiat de contestatorul S. V. - C. vizând anularea somațiilor emise în dosarul de executare nr.287/2014 la data de 16.05.2014 și, respectiv 10.06.2014 și a formelor de executare subsecvente pentru pretinsa nesocotire a prevederilor imperative impuse de art.666, art. 667, art.819, art.821 alin.1, art.823 alin.1, art.828 alin.1, art.834 alin.1, art.835 alin.1 și 6, art.839 alin.1 C.pr.civ.
Potrivit art.714 alin.1 pct.3 C.pr.civ. „dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație”.
În speță, întrucât, abia prin înscrisul sub semnătură privată scris și semnat, personal, de contestatorul S. V. - C., înregistrat în evidențele B.E.J. D. M. sub nr. 8145/04.12.2014 - fapt necontestat de acesta, s-a solicitat executorului judecătoresc ca, următoarele acte de procedură din dosar, să-i fie comunicate la adresa din Ploiești, .. G. nr.9, jud. Prahova, este evident că, fiindu-i comunicate la fosta adresă de domiciliu indicată în cuprinsul titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr.1727/27.06.2011, respectiv București, Șoseaua N. T. nr.3, ., ., Sector 4, atât încheierea din data de 29.04.2014 prin care Judecătoria Ploiești a încuviințat executarea silită la solicitarea creditorului N. L., cât și somațiile emise la data de 16.05.2014 și 10.06.2014, incidentă în cauza de față este teza potrivit căreia momentul de la care începe să curgă termenul legal imperativ de 15 zile înlăuntrul căruia se poate formula contestație la executare este data când debitorul a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația.
Astfel, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, dacă la Teza I a textului de lege invocat în precedent, se vorbește despre „primirea” încheierii sau a somației (așadar, comunicarea trebuie să se facă efectiv, cu dovadă de primire), la Teza a - II - a se face referire despre „luarea la cunoștință”, de unde rezultă că, în acest caz, debitorul poate lua, pe orice cale, la cunoștință despre actul de executare, ceea ce interesează fiind faptul că această luare la cunoștință să fie efectivă și, evident, să poată fi dovedită de cel interesat.
Cum s-a arătat în cele ce preced, prin înscrisul sub semnătură privată scris și semnat, personal, de contestatorul S. V. - C., înregistrat în evidențele B.E.J. D. M. sub nr.8145/04.12.2014 - fapt necontestat de acesta, s-a solicitat executorului judecătoresc ca, următoarele acte de procedură din dosar, să îi fie comunicate la adresa din Ploiești, .. G. nr.9, cu precizarea că are cunoștință de actele din dosar efectuate la această dată, „până la această dată aflând despre ele acum o lună”, ceea ce înseamnă că a cunoscut actele de executare silită încă din data de 04.11.2014.
Așadar, acesta din urmă este momentul de la care începe să curgă termenul legal imperativ de 15 zile înlăuntrul căruia contestatorul S. V. - C. putea să formuleze, în termen, contestație la executare împotriva actelor de procedură întocmite de B.E.J. D. M. în dosarul de executare nr.287/2014, respectiv 04.11.2014 și, procedând la calcularea termenului, conform art.181 alin.1 pct.2 C.pr.civ., înseamnă că prezenta contestație la executare putea fi înregistrată pe rolul instanței de fond până la data de 20.11.2014, inclusiv.
Verificând data poștei înscrisă pe ștampila aplicată pe plicul cu care au fost expediate cererea de chemare în judecată împreună cu înscrisurile doveditoare, se constată că aceasta este 05.12.2014, fiind depășit, astfel, termenul legal imperativ de 15 zile de la data când contestatorul S. V. – C. a luat cunoștință despre actul de executare, context în care, în mod corect, admițând excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța de fond a respins contestația pentru considerentul de a fi fost tardiv formulată.
Susținerea constantă a contestatorului în sensul că a scris înscrisul sub semnătură privată înregistrat în evidențele B.E.J. D. M. sub nr.8145/04.12.2014 la recomandarea executorului judecătoresc, respectiv în forma pretins dorită și urmărită de acesta nu poate fi reținută, câtă vreme, în cauză, nu s-a făcut dovada unui consimțământ viciat al debitorului, prin folosirea unor manopere dolosive, context în care afirmațiile acestuia rămân la stadiul de simple alegații, fără suport probatoriu în piesele dosarului.
În ceea ce privește aprecierea contestatorului în sensul că actele de executare silită sunt prevăzute de legiuitor spre a fi comunicate prin modalități expres prevăzute, iar nu prin proceduri bazate pe transmiterea pe cale orală de informații, cum s-a arătat anterior, în speță, este aplicabilă Teza a - II - a a art.714 alin.1 pct.3 C.pr.civ. care reglementează tocmai situația în care debitorului nu i se comunică încheierea de încuviințare a executării silite sau somația, însă, ia la cunoștință, pentru prima oară, pe orice cale, de un act executare efectuat împotriva sa, dată de la care începe să curgă termenul de introducere a contestației la executarea silită însăși, în cauză - 04.11.2014.
Pentru considerentele expuse în precedent, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ., va păstra sentința atacată.
În baza art.451 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.453 alin.1 C.pr.civ., va fi obligat apelantul - contestator S. V. – C. la plata către intimatul N. L. a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător, conform chitanței nr._/ 14.01.2016 (f.39).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul - contestator S. V. - C., domiciliat în București, ., Sector 1 și domiciliul procesual ales la C.. Av. S. I. din București, . nr. 3 - 5, ., . împotriva sentinței civile nr. 8532/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul N. L., domiciliat în București, ., ., ., Sector 6, ca nefondat.
Obligă apelantul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu apărător.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. G. H. M. R.
GREFIER
R. C.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. A.G.H. /tehnored. B.G.G.
4 ex. – 26.02.2016
d.f.nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. F. R. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 209/2016. Tribunalul PRAHOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2184/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
